Gasite pe o discheta
ALEASA
Nici carne din carnea mea
Nici suflet din sufletul meu
Dar, totusi, īn mod miraculos, al meu si numai al meu
Sa nu uiti, nici macar o clipa,
Ca n-ai crescut lānga inima mea,
Ci īn ea.
Anonim
Era povestea mea preferata īn orice ocazie."Avusesem grija de copii ani de zile, dar, dupa o vreme, se intorceau 616f520g la parintii lor.Acum ne doream un copil al nostru, unul pe care sa-l pastram pentru totdeauna."
Cānd mama ncepea sa depene povestea, stateam de obicei īn poala ei, dar, cānd am mai crescut, īmi placea sa stau in fata ei, ca sa-i vad chipul.Vazusem cātiva din copiii aceia īn albumul cu fotografii: negri, albi, cafenii, dusi pe gānduri, privind drept īn fata, sprijinindu-se de cāine. Īn paginile cele mai recente, rāzānd la aparatul de fotografiat, era un bebelus rotofei, fericit, si aceea eram eu.
Mama continua :"Era īn noiembrie 1947, si īngrozitor de frig - de fapt, a fost cea mai friguroasa iarna din ultimii 100 de ani.Trenul era deja īn statie cānd am ajuns noi, si pufaia nori uriasi de abur.Nu mai fusesem nicaieri de ani de zile din cauza razboiului, asa ca, dupa ce ne-am urcat, n-am avut rabdarea sa stam jos, eram prea surescitati.Nu ne-a pasat nici de frig prea mult; totul era asa de frumos! Ţara-ntreaga parea sa fi inghetat.Totul era alb."
Mama se oprea īntotdeauna īn acest punct si zāmbea, iar eu īmi imaginam un tinut de basm, cu pomii īnvesmāntati īn gheata, turturi din care picura apa, fulgi de nea īnghetati pe geamurile trenului īn constelatii scānteietoare.
"Am ajuns īn cele din urma si am luat un autobuz care ne-a lasat īn fata unei case imense. Stapāna casei ne astepta si ne-a servit cu o ceasca de ceai ca sa ne incalzim. Apoi ne-a condus sa vedem casa. Se aflau acolo duzini īntregi de copii! Fetite si baieti, unii cu parul blond, altii cu parul negru. Erau copii cu ochi albastri, iar altii cu ochi caprui, ca ai tai. Am privit de jur īmprejurul nostru timp īndelungat - erau atāt de multi si majoritatea erau atāt de draguti. Chiar nu stiam, tatal tau si cu mine, cum sa alegem."
Daca stateam īn poala, ma strāngea atunci īn brate, īsi cobora privirea asupra mea si ma saruta pe crestetul capului.Daca stateam īn fata ei, īi vedeam privirea fixata īn departare si fata luminata de amintiri. Muream de nerabdare sa aud si restul, si ma foiam ca un viermisor.
"Am ajuns dintr-o data, īntr-alta camera si acolo, īn al doilea patut, te-am vazut pe tine.Fornaiai pe nas la noi, ca si cum ne asteptai de-o viata, iar noi am stiut imediat ca tu esti cea pe care o voiam, ca si noi te asteptasem pe tine. Ne-am gāndit ca esti cel mai dragut bebelus din toata casa aceea, cu chipul tau masliniu si claia de par negru. Ni s-a spus ca te cheama Susan si ca ai patru luni.
Aceasta e aleasa? ne-a īntrebat doamna, iar noi am spus:
Da , ea e, cu siguranta, aleasa.
Te-am īnfasat si ne-am īntors la gara. Oamenii din tren se tot perindau pe la noi.
O, ce copil frumos. E al dumneavoastra? Ne īntrebau ei, iar noi raspundeam:
Da, tocmai am fost sa o alegem.
Ei, dupa privirea ei, ati facut alegerea cea mai buna.
Iar noi raspundeam:
Asa e.
Atunci ma faceam ghem si, rontaindu-mi degetele de la picioare, ma simteam aparte. Uneori īmi parea rau de copiii obisnuiti. Ani de zile, ori de cāte ori mergeam cu trenul, ma gāndeam ca perechile pe care le vedeam susotind īn compartimentul nostru se duceau undeva sa faca rost de un copil care sa fie al lor.
Noi te-am ales pe tine trebuie sa fie cele mai dulci cuvinte īn orice limba din lumea asta.
Bibliografie
Supa de pui pentru suflet de mama, Jack Canfield, Mark Victor Hansen, Jennifer Read Hawthorne, Marci Shimoff, Editura Amaltea, 2001
|
