Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































ADOLF HITLER MIsCAREA NAŢIONAL - SOCIALISTĂ

istorie












ALTE DOCUMENTE

Fernando Magellan
Adolf Hitler
INTERTEXTUALITATEA, PARODIA sI DISCURSURILE ISTORIEI
Formarea natiuni române
ROMÂNIA ÎN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
Al Doilea Razboi Mondial în Asia
Baietii din Montauk
Viazta lu' taica Nostradamus
Invadarea sud-estului Europei
VARIANTA 18 istorie bac rezolvare

ADOLF HITLER

<titlu>MEIN KAMPF

LUPTA MEA</titlu>

Volumul II



MIsCAREA NAŢIONAL - SOCIALISTĂ

EDITURA BELADI


Coperta. Petre Pop

Redactor TEOFIL CRAIOVEANU
Tehnoredactare computerizata: EBOS SOFT S.R,L.

I. S. B. N. 973-96555-1-3

*

Capitolul I

<titlu>Opinie filosofica si partid

Pe data de 24 februarie 1920 a avut loc primul miting însemnat
al tinerei noastre miscari. In sala de festivitati. Hofbraus. în Mtinchcn.
ce le douazeci si cinci de puncte ale programului nostru au tbst expuse
în fata unei multimi de aproape doua mu de oameni si fiecare din aceste
puncte s-a bucurat de o aprobare entuziasta. Astfel, au fost prezentate,
pentru întâia oara în fata publicului, principiile si directivele luptei ce
unna sa ne elibereze de un adevarat talmes-balmes de idei si opinii
perimate, cu tendinte confuze si chiar daunatoare Era necesar ca în
aceasta lume burgheza, lasa si trândava, sa se manifeste o forta noua
care sa se împotriveasca triumfului valului marxist, pentru a opri în
ultimul moment amil destinului.

Era evident ca noua miscare nu putea spera sa dobândeasca
importanta si torta, deopotriva necesare acestei lupte uriase, decât claca
ar reusi de la bun început sa trezeasca în sufletul aderentilor sai
convingerea sfânta ca viata politica nu ar primi numai o formula
electorala noua. dar si ca ea s-ar afla în fata unei conceptii filosofice noi
de o însemnatate fundamentala.

Este nevoie sa ne imaginam acea adunatura de idei vrednica de
mila care serveste, de obicei, la acea munca de mântuiala ce este
denumita ..program al unui partid . apoi cum. din când în când, acesta
este dichisit si migalit. Trebuie mai ales sa privesti cu foarte mare atentie
mobiIutile comisiilor de redactarea a programelor burgheze pentru a
putea pretui la justa lor valoare acele progenitun programatice; o unica
grija determinata, fara îndoiala, fie stabilirea unui nou program, de
modificarea celui dinainte: grija pentru rezultatul alegerilor electorale
viitoare,.

îndata ce se naste banuiala în mintile acestor artisti parla-
mentau ca poporul cel cumsecade vrea sa se revolte si sa se
descotoroseasca de hamurile vechii canite al partidelor, ei se apuca
imediat sa-i vopseasca din nou oistea. Atunci intervin cititorii în stele
si astrologii partidelor. "oameni cu experienta" si "expertii", de cele mai


4                         Comisiile programului burghez

multe ori, parlamentari vechi, în stare sa-si aminteasca cazuri simi-
lare din "vremea bogata în învataminte a uceniciei lor politice" ;
cazuri în care rabdarea greu pusa la încercare a maselor rupsese
sleaurile ; ei simt cum, din nou, o amenintare asemanatoare da
târcoale atelajului lor. Atunci recurg la vechile metode, instituie o
"comisie", îsi apleaca atent urechea la vorbele multimii, vânea/a
articolele din presa si adulmeca îndelung pentru a putea alia cam
ce-ar putea fi pe placul scumpului public larg, ce nu-i place si ce
spera. Orice grup profesional, orice categorie de salariati sunt su-
puse unui studiu foarte minutios si dorintele lor cele mai intime sunt
atent cercetate. Atunci, pâna si "solutiile"' periculoasei opo/itii devin,
brusc, bune pentru o examinare serioasa si, de altfel, de cele mai
multe ori, aceste rezerve de comori de stiinta ale vechilor partide se
dovedesc total vrednice de mila spre marea surprindere a celor ce
le-au descoperit si propagat.

si comisiile se reunesc, trec la revizuirea vechiului program
(si acesti domni îsi schimba convingerile asa cum îsi schimba soldatii
camasa în timpul campaniei, adica numai atunci când ultima s-a
facut bucati).

Ei nascocesc un program nou în care fiecaruia i se da ce i se
cuvine de drept. Ţaranului i se garanteaza protectia agriculturii ;
industriasului protectia produselor sale ; consumatorului protectia
a ceea ce cumpara ; retributiile învatatorilor sunt marite, cele ale
pensionarilor si salariatilor sunt îmbunatatite, iar statului îi revine
în mare masura obligatia sa creeze o situatie orfanilor si vaduvelor,
negotul trebuie favorizat, tarifele trebuie micsorate si chiar impo-
zitele trebuie sa fie, daca nu în întregime, cel putin în mare parte
suprimate. Adeseori se întâmpla sa fie trecuta cu vederea vreo
corporatie sau sa nu fie cunoscuta vreo cerere eu mare trecere în
popor. Atunci, în mare graba, se mai adauga petice pâna când se
socotesc îndreptatite sa spere ca armata micilor burghezi "de
mijloc", cât si a sotiilor lor au fost din nou potolita si pe deplin
satisfacuta si, astfel, refacuti, ei pot începe, cu credinta în Dumnezeu
si în neclintita prostie a cetateanului alegator, lupta pentru "re-
forma" statului, asa cum este ea numita.

Când ziua alegerilor a trecut si parlamentarii si-au tinut si
uiiirm. uir. icuniunile lor populare pentru o perioada de cinci ani, ei
trec de la acest dresaj al gloatei la înfaptuirea îndatoririlor lor cele
mai înalte si cele mai placute.

Comisia de redactare a programului este dizolvata, iar lup ia
pentru o forma noua a mersului lucrurilor îmbraca forma luptei

5 Viata reprezentantului poporului                     

pentru pâinea cea de toate zilele : adica, pentru un deputat, indem-
nizatiajarlamentara.

In fiecare dimineata, M, reprezentant al poporului, se
îndreapta spre "casa-cea-mare" si daca nu intra chiar înlauntrul ei,
cel putin ajunge în antecamera unde se afla listele de prezenta, în
slujba poporului, îsi înscrie numele pe lista si primeste rasplata
meritata, si anume o mica indemnizatie parlamentara pentru efor-
turile sale neîntrerupte si istovitoare.

Dupa patru ani sau în cursul unor saptamâni decisive, când
pericolul dizolvarii corporatiilor parlamentare devine din ce în ce
mai amenintator, o pornire nestavilita si navalnica îi cuprinde pe
acesti domni. Asa cum larvei îi este dat sa se schimbe în carabus, la
fel si aceste crisalide parlamentare parasesc marele falanster si-si iau
zborul, purtati de aripile lor noi catre dragul popor. Ei vorbesc din
nou în fata alegatorilor lor, le povestesc despre munca lor colosala
si despre încapatânarea rau intentionata a celorlalti ; adeseori,
nepriceputa multime de alegatori, în locul unei aprobari încarcata
de recunostinta, le azvîrle în fata cuvinte dusmanoase.

Atunci cînd aceasta nerecunostinta a poporului ajunge la un
anumit grad nu  exista decât un remediu : trebuie înviorata acea
parte stralucitoare a partidului: programul  partidului are nevoie de
îmbunatatiri.

Reapare comisia si înselaciunea reîncepe ca si mai înainte.
Dat fiind prostia tare ca stînca  a omenirii nici nu trebuie sa te arati
mirat de rezultat.

Sub îndrumarea presei lor, orbita de noul si seducatorul
program, turma care îsi da votul "burghezilor",cât si cea care voteaza
cu proletarii, se întoarce în staulul comun si îl alege din nou pe cel
 care l-a înselat.

În acest fel, omul popular si candidat al clasei muncitoare
redevine omida parlamentara. El continua sa se hraneasca pe craca
vietii publice, devine mai gras si mai mare si în patru ani se trans-
forma din nou înlr-un fluture stralucitor.

Nimic nu este mai deprimant decât sa observi aceste uneltiri
în prozaica lor realitate si sa fii obligat sa asisti la aceasta înselatorie
mereu reînnoita. Cu un asemenea fond de decadere intelectuala nu
poti gasi, într-adevar, în tabara burgheza, acea forta necesara pentru
a purta lupta împotriva fortei organizate a marxismului.

De altfel, acesti domni nici nu se gândesc în mod serios s-o
faca. Oricât de marginiti si de prosti, asa cum trebuie sa recunoastem
ca sunt acesti sarlatani parlamentari de rasa alba, nu putem admite


6                  Marxismul si principiile democratice

ca ei se gândesc serios sa intre în lupta, prin mijlocirea unei democratii
occidentale, împotriva teoriilor marxiste

Intr-adevar. pentru aceasta teorie, întregul sistem democratic nu
este. în cel mai bun caz. decât un mijloc în atingerea scopurilor sale; ea
îl foloseste pentru a-si paraliza adversarul si pentru a avea teren liber. si
atunci când o parte a marxismului încearca, acum. si de-alttel într-un
mod foarte abil. sa dea iluzia atasamentului sau trainic la principiile
democratice este bine sa nu uitam ca în momentul decisiv acestor domni
nu le-ar pasa nici cât negru sub unghie de o hotarâre a majoritatii
conforme conceptiei occidentale despre democratie.

In acele momente, când parlamentam burghezi vedeau în
monumentala prostie a numarului preponderent garantia securitatii tarii,
marxismul, cu o trupa de vagabonzi din cartiere rau famate, de
dezertori, de benzi de partide si de literati evrei, a pus mâna dintr-un foc
pe putere, dând o palma rasunatoare chiar aceleasi democrati. De aceea,
ar trebui sa ai credulitatea unuia din samanii parlamentan ai democratiei
noastre burgheze pentru a-ti putea imagina ca brutala hotarâre a
profitorilor sau a sustinatorilor acestei ciume mondiale ar putea fi
vreodata îmblânzita cu tbmuilele exorciste ale vietii parlamentare
occidentale

Marxismul va merge mâna în mâna cu democratia atâta timp cât
nu va reusi sa-si câstige de partea sa bunavointa spiritului national pe
care 1-a destinat pieirii unnanndu-si. pe cai ocolite, si proiectele sak
distrugatoare. Dar daca astazi, el ar ajunge la corn ingerea ca în cazanul
vrajitoarelor democratiei noastre parlamentare s-ar putea baisc manevra
dupa bunul sau plac. macar de-ar fi vorba numai de coipul legislativ, o
majoritate care sa atace serios marxismul, atunci locul de presti-
digitatie parlamentara ar lua sfârsit ca pnn farmec. .Portdrapelele
internationalei rosii ar adresa atunci un apel înflacarat maselor populare.
în loc sa invoce constiinta democratica si lupta ai" fi deplasata dintr-o
data. din aerul statut al salilor de sedinte parlamentare, în uzine si pe
strada Astfel, democratia ar fi lichidata pe loc; si ceea ce subtilitatea de
gândire a acestor apostoli populan nu a putut realiza, ar reusi s-o faca la
iuteala, cu rapiditatea unui fulger, clestele si ciocanele de forja ale
maselor proletare surexcitate; ca în toamna anului i 91 S. ele ar arata,
într-un mod izbitor, lumii burgheze cât de lipsit de sens este sa te
gândesti ca poti opn cucenrea mondiala evreiasca cu mijloace de care
dispune democratia occidentala.

Asa cum am mai spus. trebuie sa ai o minte naiva pentru ca
sa te legi singur, pus fata în fata cu un astfel de partener, prin niste

7 -Lupta conceptiilor filosofice                     

reguli care nu sunt pentru ei decât niste simple bluff-uri sau care nu-i
servesc decât lui si care vor fi azvârlite peste bord de îndata ce nu îi vor
mai aduce avantaje.

în toate partidele burgheze, lupta politica se rezuma, de fapt. la o
disputa pentru câtev a locuri în Parlament, lupta în care principiile sunt.
la nevoie, aruncate peste bord ca un balast, iar programele lor se resimt
din aceasta cauza si la fel se resimte propna lor putere. Le lipseste aceea
puternica atractie magnetica care nu se poate exercita asupra maselor
decât prin influenta marilor idei. aceea forta de convingere, singura care
da o încredere absoluta în principiile sale si hotarârea fanatica le tace sa
triumfe.
Dar. m momentul în care umil ctm [xirlide. înarmat cu toate
armele unei conceptii filosofice, fie ea de-o mie de oii criminala,
porneste la asalt, împotriva unei ordini slahilite. celalalt este
constrâns la rezistenta, daca nu ia forma unei noi dogme, dosyna
politica în cazul de fata
,y/ daca nu înlocuieste cuvintele de aparam
lipsite de forta si Icqc pnn strigatul razboinic al unui atac curajos
.y/
hruial. De aceea când unii. în mod deosebit ministrii asa-zisi nationali
din posturile burgheze sau centail bavarez, adreseaza miscani noastre
reprosul perfid ca lucreaza pentru o revolutie, noi nu putem da decât un
raspuns acestei conceptii politice de doua parale: desigur, noi încercam
sa recâstigam ceai ce voi. în criminala voastra prostie, ati lasat sa va
scape. Ati contribuit, pnn manevrele voastre de samsan parlamentan. Ia
târârea natiunii spre prapastie; clar noi. pnn stabilirea unei noi conceptii
filosofice si pnn neclintita si fanatica aparare a pnncipiilor sale. vom
construi pentm popor treptele pe care el sa urce într-o zi din nou catre
templul libertatii.

Astfel, prima noastra gn|a. la vremea fondam miscani noastre.
era sa veghem mereu ca o trupa fonnata din soldati cu o convingere
admirabila sa nu devina o asociatie care sa tâvonzeze interesele
parlamentare.

Pnma dintre masurile preventive a fost crearea unui program
care. în mod sistematic, accentua pnn însasi amploarea lor. tendintele
de natura sa tina la distanta mintile debile si meschine ale partidelor
politice de astazi. Câta dreptate avusesem când am apreciat ca necesare
telun atât de bine conturate pentru programul nostru, si aceasta se poate
întelege usor vazând spectacolul fatalei slabiciuni care a condus la
prabusirea Germaniei.

Cunoasterea acestor fapte vrea sa conduca la o noua conceptie
de spre stat. conceptie care. la rândul ei. constituie o parte esentiala a
conceptiei noastre noi despre lume.


***

8                           Conceptul "Volkisch"

M-am explicat deja, în primul volum, asupra cuvântului vol-
kisch,
atunci când a trebuit sa arat ca, de fapt, acest termen nu are o
semnificatie suficient de exacta pentru a putea face din el baza unei
comuniuni de actiuni si de lupta. Tot ce se poale imagina a fi mai
diferit prin esenta sa se grupea/a a/i sub pavilionul cuvântului
vdtkisch. De aceea, înainte de a trece la problemele si scopurile
Partidului Muncitoresc German National-Socialist as vrea sa precizez
sensul cuvântului
volkisch, legaturile pe care le are cu miscarea noastra.

Termenul volkisch apare insuficient de clar definit, el putând
fi interpretat în diverse feluri si în practica poate servi unor între-
buintari la fel de numeroase, ca si cuvântul "religios".

Aproape ca nu putem sa-i atribuim acestui calificativ un sens
absolut exact, fie ca este vorba de definitia teoretica sau de folosirea
sa uzuala. Termenul "religios" nu poate fi pus decât în legatura cu o
forma bine determinata de realizari care îi suni proprii.

Este o foarte frumoasa apreciere si cel mai ades justificata,
alunei când natura unui om este caracterizata ca "profund reli-
gioasa". Fara îndoiala, unii vor fi satisfacuti de o apreciere atât de
universala ; pentru câtiva chiar ea poale sa evoce, într-un fel mai clar
sau mai putin clar o anume stare sufleteasca. Dar, marea masa nu se
compune numai din filosofi si sfinti. O asemenea idee religioasa
foarie generala nu va face cel mai adesea decât sa dea fiecaruia
libertatea sa de gândire si de actiune. Ea nu va fi deloc mobilul unor
actiuni, asa cum se întâmpla cu sentimeii'ul religios profund, în
momentul în care o dogma precisa capata forma în lumea nedeter-
minata a metafizicii pure. Cu siguranta, aceasta dogma nu este un
scop "în sine", ci un mijloc ; dar un mijloc absolut necesar pentru
atingerea scopului. Acest scop nu este totusi exclusiv ideal: dimpo-
triva, în fond el este eminamente practic. Trebuie sa-ti dai seama ca
idealurile cele mai înalte raspund într-adevar unor nevoi vitale
profunde ; tot asa cum canoanele frumusetii celei mai desavârsite
decurg logic, în ultima instanta, din utilitatea lor.

Asa cum ajuta la înaltarea omului deasupra unei vieti animale
si tihnite, tot asa credinta contribuie la întarirea si asigurarea
existentei sale: sa i se ia omenirii de azi principiile religioase, întarite
de educatie, care suni în fapt principii de moralitate si de moravuri
sanatoase ; sa fie suprimata aceasta educatie religioasa fara sa fie
înlocuita cu ceva echivalent si vom vedea rezultatul sub forma unei
puternice zguduiri a bazelor propriei noastre exisiente. Se poate, deci,
pune în axioma principiul conform caruia nu numai omul traieste
pentru a servi idealul cel mai înaltator, dar si ca acest ideal consti-

9 De la sentimentul religios la devotamentul indiscutabil  

tuie, la rândul sau o conditie a existentei omului Astfel, cercul se
închide

în chip firesc, în definitia foarte generala a cuvântului ..religios"
sunt cuprinse notiuni si convingeri fundamentale, de exemplu acelea
de nemurire a sufletului, viata vesnica, existenta unor fiinte supe-
rioare etc.

Dar toate aceste judecati, oricâta forta de convingere ar exercita
asupra individului. ramân supuse examenului sau critic si unor
alternative de acceptare sau de refuz, pâna în ziua în care credinta
apodictica capata putere de lege asupra sentimentului si ratiunii.
Credinta este instrumentul care deschide calea si croieste drum
recunoasterii conceptiilor religioase fundamentale.

Fara o dogma precisa, religiozitatea cu miile ei de forme prost
definite, nu numai ca ar fi lipsita de valoare pentru viata omeneasca, dar.
în plus. ar contribui neîndoielnic la degradarea generala.

La fel stau lucrurile în cazul cuvântului volkisch. ca si în privinta
termenului "religios" si el contine diverse notiuni fundamentale. Dar.
desi sunt de cea mai mare importanta, ele apar sub o forma atât de prost
definita, încât nu se vor ridica deasupra valorii unei simple opinii
admise, atâta vreme cât nu vor fi privite ca principii fundamentale în
cadrul unui partid politic. Caci realizarea
unui ideal teoretic si a
consecintelor sale logice rezulta într-o tot atât de mica masura din

simplul fapt sau sentiment al unei vointe interioare a omului încît
cucerirea nu provine din aspiratia universala spre aceasta stare.
Nu, numai atunci când elanul ideal catre independenta primeste o
organizare de lupta si o putere militara, numai atunci arzatoarea

dorinta a unui popor poate sa se schimbe într-o realitate mareata.

O opinie filosofica se poate dovedi de mii de ori corecta si poate viza
numai binele omenirii, ea va fi fara valoarea practica pentru viata
unuipopor, Atîta timp cît aceste principii nu au  devenit stindardul de
lupta a vreunei miscari politice. La rândul sau aceasta miscare va
ramâne un simplu partid atâta vreme cît actiunea sa nu a condus la
victoria ideilor sale. iar dogmele de partid nu au devenit pentru popor
legi de baza  ale comunitatii sale.

Dar. când o conceptie abstracta cu caracter general trebuie
sa serveasca de baza pentm o evolutie viitoare, atunci prima conditie
este sa se faca lumina deplina asupra naturii si a influentei sale.
Numai pe o asemenea baza se poate crai o miscare curc-si
gaseste forta necesara pentru lupta în unitatea convingerilor sale.
Iar un program politic se constmieste numai pornind de la concepte
generale, tot asa cum un sistem filosofic trebuie sa se sprijine pe o


10 Sentimentul rasist

dogma politica. Aceasta nu trebuie sa tinteasca un scop inaccesibil
si sa se consacre numai ideilor, ci sa tina seama si de mijloacele de
lupta care exista si pe care le poate pune în miscare pentru victoria
lor. Conceptiei spirituale adevarate în planul teoretic, care apartine
celui care a trasat programul sa-1 impuna, trebuie sa i se adauge
stiinta practica a omului politic.

Astfel, din nefericire, un ideal etern, pentru a servi de stea
calauzitoare a umanitatii, trebuie sa accepte slabiciunile acestei
umanitati pentru a nu esua înca de la pornire din cauza imper-
fectiunilor omenesti. Aceluia care a avut revelatia, trebuie asociat
cineva care cunoaste sufletul poporului, care va extrage din dome-
niul adevarului etern si al idealului ceea ce este accesibil muritorilor
de rând si îi va da o forma.

Aceasta transmutatie a unui sistem filosofic adevarat în pla-
nul ideal, într-o comuniune politica de credinta si de lupta clar
definite, organizata rigid, însufletita de o credinta unica si de o unica
vointa, aceasta este problema esentiala. Toate sansele de victorie se
sprijina în întregime pe solutionarea, în chip fericit, a acestei
probleme. si numai atunci din aceasta armata de milioane de oameni,
care cu totii sunt mai mult sau mai putin patrunsi de aceste
adevaruri, unii ajungând chiar pâna la o întelegere partiala a lor, un
barbat trebuie sa apara dintre ei si el trebuie sa fie însufletit de o
putere de apostol. Din ideile nebuloase ale marelui public, el extrage
principii si forme, având taria unor stânci de granit, conduce lupta
pentru adevarul unic pe care aceste adevaruri îl contin pâna când,
din valurile agitate ale lumii libere a ideilor, iese la suprafata stânca
neclintita a uniunii celor care împartasesc aceeasi credinta si vointa.

Dintr-un unghi de vedere universal, necesitatea justifica dreptul
de a actiona în acest fel; succesul justifica dreptul individului.

* * *

Daca încercam sa extragem din cuvântul volkisch sensul sau
cel mai adânc, vom ajunge la urmatoarea constatare :

Conceptia filosofica a zilelor noastre consta, în general, din
punct de vedere politic, în a atribui statului însusi o forta creatoare
si civilizatoare.

Dar, el nu ar mai avea ce face cu conditiile prealabile despre
rasa ; statul ar rezulta mai curând din necesitati economice, sau, în
cel mai bun caz, din jocul fortelor politice. Aceasta conceptie fun-
damentala conduce în mod logic la o ignorare a fortelor primitive
legate de rasa si la subestimarea valorii individului. Cel care neaga
deosebirea dintre rase în ce priveste aptitudinea lor de a da nastere

11 Profesiunea credintei politice                     

la civilizatii, se înseala inevitabil si atunci când judeca indivizii. Ideea
acceptarii egalitatii raselor atrage dupa sine o judecare
asemanatoare a popoarelor si oamenilor, însusi marxismul in-
ternational nu este decât transformarea facuta de evreul Karl Marx
a unei conceptii filosofice deja existente într-o doctrina politica
precisa. Fara aceasta otravire prealabila, succesul politic extraordi-
nar al acestei doctrine nu ar fi fost posibil. Karl Marx a fost însa
singurul, în mocirla unei lumi descompuse, care a recunoscut, cu acea
siguranta specifica privirii unui profet, materiile cele mai toxice posibil;
el le-a luat în stapânire si asemenea unui initiat în magia neagra, le-a
folosit în doze masive pentru a nimici existenta independenta a
natiunilor din aceasta lume. Toate acestea, desigur, în folosul rasei sale.

Astfel, doctrina marxista este, în rezumat, esenta însasi a
sistemului filosofic general valabil în prezent. Din aceasta cauza,
deja, orice lupta a ceea ce se numeste lume burgheza împotriva sa
este imposibila si chiar ridicola, fiindca aceasta lume burgheza este
îmbibata cu aceste otravuri mai mult ca oricând si omagiaza o
conceptie filosofica care, în linii mari, nu se deosebeste de conceptia
marxista decât prin nuante sau chestiuni legale de persoane. Lumea
burgheaza este marxista, dar crede ca este posibila dominarea unor
grupuri delimitate de oameni (burghezia), în timp ce marxismul
frizeaza în mod deliberat readucerea acestei lumi în stapânirea
evreilor.

Dimpotriva, conceptia "rasista"1 face loc valorii diferitelor
rase primitive ale omenirii, în principiu, ea nu vede în stat decât un
scop si acesta este mentinerea existentei raselor umane, Ea nu crede
deloc în
egalitatea lor dar, le recunoaste în schimb si valoarea si
diversitatea lor, mai mult sau mai putin ridicata.

Aceasta cunoastere îi confera obligatia, conform vointei eterne
care guverneaza aceasta lume, de a favoriza victoria celui mai bun si
celui mai puternic, de a cere supunerea celor slabi si a celor rai.
Ea aduce, astfel, un omagiu principiului aristocratic al naturii si crede
în valoarea acestei legi pâna la treapta inferioara a scarii fiintelor
omenesti. Ea îsi da seama nu nurnai de diferenta de valori a raselor,
dar si de diversitatea de valori a indivizilor, în multime i se dezvaluie
valoarea persoanei si, prin aceasta, ea actioneaza ca o putere organiza-
toare în prezenta unui marxism distrugator. Ea crede necesar sa dea

<nota>

1. Vom traduce aici si vom traduce si de-acum înainte, în principiu, volldsch
prin rasist.


</nota>

12             Marxismul contra rasei si personalitatii

omenirii un ideal, caci aceasta i se pare a fi prima conditie a existentei
acestei omcnin Dar nu poate recunoaste dreptul la existenta a unei etici
oarecare atunci când aceasta repre/inta un jxricol pontai supravietuirea
rasei care apara o etica mai înalta; caci. în aceasta lume. în care rasele
s-au încrucisat si care a fost invadata de urmasii negrilor, toate
conceptiile umane despre frumusete si noblete, ca si toate sperantele
într-un viitor ideal al omenirii ar fi pierdute ix-ntai totdeauna.

Cultura si civilizatia umana sunt pe acest continent indisolubil
legate de existenta arianului Disparitia sau împutinarea sa ar tace sa
coboare pe acest pamânt valurile întunecate ale unei epoci de barbarie.
Dar. subminarea existentei civilizatiei omenesti, prin exterminarea
acelor care o detin, apare ca cui mai oribila cnnia. Acela care
îndrazneste sa ridice mâna asupra imaginii însasi a Domnului, în forma
sa cea mai înalta, îl jigneste pe Creator si contribuie la pierderea
paradisului.

Conceptia rasista raspunde vointei cele mai profunde a naturii,
atunci când ea restabileste liberul joc al tortelor care trebuie sa conduca
la progres prin selectie Intr-o /.i. în acest fel. o omenire mai buna. care a
cucerit aceasta lume. \a
\edca deschizându-i-se în mod liber toate
domeniile de activitate

Simtim cu totii ca într-un viitor îndepartat oamenii vor fî
conthmtati cu probleme
pe aire numai un popor de stapâni, de cai mai
înalta clas;! \a ti chemat sa le re/olve. el dispunând de tcxite mijloacele

si resursele lumii întregi.

* * *          i -.<-'.

liste de la sine înteles ai o examinare atât de generala a
continutului abstract al unei conceptii filosofice rasiste poate duce la cele
mai felurite interpretari. De fapt. toate tinei'ele noastre croatii politice se
prcvalca/â de unul sau altul din punctele noastre.

Kxistcnta lor simultana do\edeste tocmai diversitatea conceptii-
lor. Astfel, filosofici marxiste, condusa de o organizatie centralizata, i se
opune o adunatura de conceptii pe care le putem judcai chiar de pe
acum prai putin eficiente în tata frontului strâns al dusmanului. Nu poti
obtine victorii cu arme atât de slabe

Numai atunci când se \a opune conceptiei filosofice inter-
nationaliste condusa din punct de vedere politic de marxismul
organizat frontul unic al unei conceptii filosofice rasiste, care s-o
combata cu aceeasi torta. \a fi în masura sa iasa victorios eternul
adevar

Dar, pentru a organiza punerea în aplicare a unei conceptii

13 Favorizarea liberului joc al fortelor, întarirea partidului
filosofice, este indispensabil ca. mai întâi, sa punem bazele unei
definitii clare a ei: principiile fundamentale ale partidului reprezitna
pentru im /Kirlid politic în formati' ceea ce reprezinta dogmele pentru
credinta. \a Irehi/i. deci. sa se a.siguiv conceptiei rasiste un instrument
de lupta toi la fel cum organizatia de partid marxista deschide cale
libera internationalismului.

Acesta este scopul urmarit de Partidul nationalist-socialist
german. A fixa pentru partid doctrina rasista este conditia prealabila a
succesului conceptiilor rasiste. Cea mai buna dovada este data indirect
chiar de adversarii acestei regrupari a partidului Tot ei sunt cei care nu
mai ostenesc sa afirme ca aceste conceptii rasiste nu sunt deloc apanajul
unuia singur, ci. dimpotnvâ. ele stau amortite sau ..traiesc în sufletul a
milioane de oameni
pe care numai Dumnezeu îi poate sti; ei bine. acestia
nu au decât sa verifice, ai sa vada. ca prezenta efectiva a acestor
conceptii nu a putut niciodata sa se opuna cu nimic triumfului
conceptiilor adverse, aparate de un partid politic clasic

Daca lucrurile ar fi stat altfel, poporul german ar fi. trebuit
negresit sa ti obtinut, pâna acum 525b15f . o victorie uriasa si nu s-ar mai afla
acum pe marginea prapastiei. Ceai ce a asigurat succesul conceptiilor
intema-tionaliste este apararea lor de catre un partid organizat în
sectiuni de asalt
(Siurmahteilung: S.A.). Daca conceptiile opuse au
pierit, acaista s-a întâmplat numai fiindca nu a existat un front de
aparare unic

Am considerat, deci. ca era de datoria mea sa desprind, din
substanta bogata si fara fonna a unei conceptii filosofice generale, ideile
esentiale si sa le dau o forma mai mult sau mai putin dogmatica Astfel,
curatite de ceea ce era de pnsos si clarificate, ele vor putea gmpa pe acei
oameni care vor voi sa le dea ascultare. Altfel spus; Partidul national
socialist al muncitorilor germani extrage caracteristicile esentiale ale
unei conceptii rasiste asupra universului si face din ea. tinând cont de
realitatile practice ale epocii, de materialul uman si de slabiciunile sale.
un ansamblu doctrina! politic, aire pune. de acum înainte, el însusi
'bazele triumfului final al acestei conceptii filosofice, printr-o organizare
cît se poate  de riguroasa a maselor largi de oameni.


14

Capitolul II

<titlu>Statul

începând cu anii 1920 si 1921, unele cercuri, ramasite ale
acestei lumi burgheze a caror domnie este acum sfârsita, reprosau
constant tânarului nostru partid faptul ca a luat pozitie împotriva
formei actuale de stat: iar batausii platiti, aflati în serviciul partidelor
politice de toate culorile trageau de aici concluzia ca este permis sa
duci. prin toate mijloacele posibile, o lupta de exterminare a acestor
tineri suparatori, promotori  ai unei noi conceptii despre lume. La
drept vorbind, toata  lumea se ferea sa recunoasca ca burghezia
actuala este incapabila  sa conceapa o notiune coerenta sub denumi-
rea de stat,  cuvânt pentru care nu exista si nu poate exista o definitie
coerenta. si cel mai adeseori, cei care sunt titularii catedrelor din
învatamântul nostru superior oficial vorbesc în calitate de profesori
de drept public, care trebuie sa gaseasca mai ales explicatii si inter-
pretari ce justifica existenta mai mult sau mai putin fericita a guver-
nelor care le asigura pâinea. Cu cât un stat este constituit în mod
ilogic, cu atât mai conlu/e, mai artificiale si mai de neînteles sun,t
definitiile care se dau pentru a justifica ratiunea existentei sale. Ce
putea sa spuna, de exemplu, altadata, un profesor de la Universitatea
imperiala si regala despre semnificatia si scopurile unui stat, într-o
tara a carei constitutie politica era monstrul cel mai diform al
secolului douazeci ? Grea sarcina daca ne gândim ca, în zilele
noastre, un profesor de drept public este mai putin fortat sa spuna
adevarul si mai mult obligat sa serveasca unui scop precis. Acest scop
este apararea cu orice pret a existentei monstruosului mecanism
uman despre care este vorba si care este denumit în zilele noastre
stat. Sa nu ne miram, deci, daca, discutând despre aceasta problema,
ei evita pe cât posibil cercetarea faptelor pentru a se putea ascunde
în spatele unei harababuri de principii "etice", "morale", "moraliza-
toare" sj de valori, sarcini si scopuri imaginare.

în mare, se pol distinge trei sisteme :

a) Cei care vad în stat doar o grupare, mai mult sau mai putin

15 Trei conceptii dominante în stat                    

voluntara, de oameni supusi autoritatii unui guvern.

Acestia sunt cei mai numerosi. Printre ei se afla si adoratorii
contemporani ai principiului legitimitatii, în ochii carora vointa
oamenilor nu are dejucat nici un rol. Pentru ei, faptul ca statul exista
este suficient ca sa-1 faca inviolabil si sfânt. Pentru a proteja aceasta
conceptie de creiere demente, de orice prejudiciu, se predica ado-
rarea servila a ceea ce se numeste
autoritatea statului, în mintea
acestor oameni, mijlocul devine, într-o clipita, scopul definitiv.
Statul nu e facut pentru a-i servi pe oameni, ci acestia sunt acolo
pentru a adora o autoritate a statului, la care participa si cel mai
modest slujbas, oricare ar fi functiile sale. Pentru ca aceasta venerare
muta si extatica sa nu se transforme în dezordine, autoritatea statu-
lui, în ceea ce-o priveste, nu exista decât pentru mentinerea calcului
si a deplinei ordini. Ea nu mai este, deci, în cele din urma nici mijloc,
nici tel. Statul trebuie sa vegheze la mentinerea calmului si ordinii
si reciproc, calmul si ordinea trebuie sa permita statului sa existe. Iar
viata comunitatii trebuie sa se învârta între acesti doi poli.

în Bavaria, aceasta conceptie este îndeosebi reprezentata de
artistii politici al Centrului bavarez, care se numeste Partidul popular
bavarez ; în Austria, ei se intitulau legilimistii negru-galben. Chiar
si în Reich exista, din nefericire, elemente zise conservatoare care
actioneaza conform unor astfel de conceptii despre stat.

b) Alti teoreticieni, mai putin numerosi, pun cel putin anumite
conditii existentei statului. Ei vor sa existe nu numai o singura
administratie, dar si
o singura limba, fie si numai când ar fi vorba
despre considerente tehnice de administrare în general.

Autoritatea statului nu mai este ratiunea unica si exclusiva a
sa. El trebuie, sa contribuie, pe lânga aceasta, si la bunastarea
supusilor sai. Idei de "libertate", dar în majoritatea timpului gresit
întelese, se strecoara în conceptia acestei scoli.

Forma de guvernare nu mai pare instabila, din simplul fapt al
existentei sale ; se examineaza si utilitatea pe care o poate avea.
Respectul fata de trecut nu o fereste de criticile prezentului, în
rezumat, aceasta scoala asteapta în primul rând de la stat ca el sa dea
o forma vietii economice care sa fie favorabila individului ; ea îl
judeca practic si dupa conceptii generale de economie politica, din
punct de vedere al rentabilitatii. Principalii reprezentanti ai acestei
opinii pot fi întâlniti în cercurile burgheziei noastre germane mijlo-
cii, în mod deosebit în rândurile celor ce apartin democratiei liberale.

c) Al treilea grup este cel mai putin reprezentativ din punct
de vedere numeric. El concepe statul ca un mijloc de realizare a


16            Conceptii eronate despre "germanizare"

tendintelor imperialiste de cele mai multe ori confuz: acest grup vrea sa
ajunga la întemeierea unui stat popular foarte unit si caruia o limba
comuna sa-i dea un caracter precis conturat Daca el vrea o limba unica,
o face numai în speranta de a da astfel acestui stat o baza solida, oire
sa-i permita sa-si sporeasca autoritatea în exterior, ci mai ales. conform
parerii de-altfel
pe deplin falsa ca unificarea limbii ar putea sa duca
la bun sfârsit o nationalizare îndreptata într-un sens anume.

Hste lamentabil sa \ezi cum. în cursul ultimului secol, toarte des
si cu buna credinta, s-a tacut uz de cuvântul ..a germaniza" într-un mod
usuratic, îmi amintesc si azi cum. pe vremea tineretii mele. acest termen
era folosit pentru a sugera idei incredibil de gresite Auzeai pe atunci,
chiar si-n cercurile pangermaniste. exprimata parerea ca germanii din
Austria ar putai foarte bine, cu concursul guvernului, sa germanizeze
pe slavii din Austria; nu-si dadeau seama ca germanizarea nu se aplica
decât teutonului, niciodata oamenilor. De obicei, prin acest cuvânt se
întelegea folosnai limbii germane, impusa .cu forta si folosita în viata
publica, înseamna sa comiti o greseala de rationament de neconceput
sâ-ti imaginezi ca ar fi posibil sa faci un german, de exemplu, dintr-un
negru sau dintr-un chinez, învatându-l germana si deoarece de acum
el \orbestc limba germana, poate chiar sa si voteze pentru un partid
politic german.

Burghezii nostri nationali nu pricepeau ca acest gen de
gcnnamzare era în realitate o dcgermanizare. Caci. daca diferentele care
exista între popoare si care pâna în prezent sunt evidente si sar în ochi.
ar putea ti atenuate si în cele din urma sterse, impunând din vointa
suveranului folosirea unei limbi comune, aceasta masura ar duce la
încrucisarea raselor, si în cazul nostru, nu la gemianizare. ci la nimicirea
totala a elementului germanic

Se întâmpla, si nu lipsesc exemplele în istone. ca un popor
cuceritor sa reuseasca, prin mijloace de constrângere externa, sa-si
impuna limba învinsilor, însa. o mie de ani. acaista limba este vorbita de
un popor nou si învingatorii au devenit astfel, de fapt. învinsi

Cum nationalitatea, sau mai bine spus. rasa nu depinde de limba,
ci de sânge, nu se poate \orbi de gemianizare decât daca. printr-un
astfel de procedeu, s-ar reusi schimbarea sângelui celui îimns. Ori acest
luciu este imposibil.

De-ar ti sa se întâmple, acest lucru nu s-ar putea tace
decât pnntr-un amestec de sânge, care ar determina scaderea nive-
lului rasei superioare. Rezultatul final al unui astfel de proces ar fi
disparitia calitatilor care l-au facut pe poporul cuceritor capabil sa

17 Conceptii eronate despre "germanizare"

învinga. Prin încrucisarea cu o rasa inferioara ar dispare mai ales
energiile civilizatoare, chiar daca poporul provenit din acest amestec
ar vorbi mult si bine limba fostei rase superioare.

Ar mai putea aparea, pentru o anumita perioada de timp, si
un fel de lupta între gândiri diferite si poporul, lasat prada unui
iremediabil proces de decadere; ar putea, într-o ultima tresarire, sa
scoata la lumina capodopere ale unei civilizatii surprinzatoare.
Autorii nu ar fi în acest caz decât reprezentanti izolati ai rasei
superioare sau chiar metisi proveniti dintr-o prima încrucisare, la
care domina sângele superior si cauta sa-si croiasca drum ; ei n-au
însa niciodata produsele ultime ale metisajului. Acesta din urma va
fi întotdeauna însotit de un recul al civilizatiei.

Trebuie sa ne consideram fericiti astazi, ca o germanizare, asa
cum o concepuse losif al II-lea, nu a reusit în Austria. Dupa toate
aparentele, succesul sau ar fi avut ca efect mentinerea în viata a
statului austriac, dar ar fi condus, prin comunitatea de limba, la o
scadere a nivelului etnic al natiunii germane. De-a lungul secolelor,
un anumit instinct gregar s-ar fi putut dezvolta, dar atunci turma
însasi si-ar fi pierdut valoarea.

S-ar fi nascut, poate, un popor rezultat dintr-o comunitate de
cultura. A fost mai bine pentru natiunea germana ca acest metisaj
nu a avut loc, desi ea a renuntat la el nu din ratiuni inteligente si
nobile, ci pentru ca Habsburgii erau niste suverani marginiti. Daca
lucrurile s-ar fi petrecut altfel, cu mare greutate am mai fi putut numi
astazi poporul german, factor de civilizatie.

Nu numai în Austria, dar si în Germania cercurile zise nationale
au fost si sunt înca îmboldite cu rationamente tot atât de gresite.

Politica poloneza, ceruta de atâtia germani si care tindea la
germanizarea Estului, se sprijina, din nefericire, aproape întot-
deauna, pe un sofism asemanator. si acolo se credea ca se va reusi
germanizarea elementelor poloneze prin simpla impunere a limbii
germane. Rezultatul ar fi fost, de asemenea, nefast si acolo: un popor
de rasa straina exprimând în limba germana ideile sale straine si
aducând prejudicii nobletei si demnitatii naturii noastre prin natura
sa inferioara.

Deja este suficient de înspaimântator gândul ca raul facut
rasei noastre germanice, atunci când ignoranta americanilor îi trece
în contul nostru pe murdarii evrei care debarca la ei, pentru ca ei
vorbesc germana în jargonul lor jidanesc.

Totusi, nimanui nu îi va da prin cap ca faptul, pur întâmplator
ca acesti imigranti paduchiosi, veniti din Est, vorbesc germana,


18 Singura solutie trebuie sa fie"germanizarea"

dovedeste ca sunt de origine germana si fac parte cu adevarat din
poporul nostru.

Ceea ce de-alungul istoriei a punii fi germanizat a i folos a fost
teritoriul cucerit de stramosii nostri cu sabia în mânasi apoi colonizat
de tarani germani, în masura în care ei au facut sa intre, în acelasi timp,
un sânge strain în corpul poporului nostru, ei au contribuit la începutul
nefastului proces de farâmitare a caracterului nostru etnic si care se
manifesta prin acest individualism hipertrofiat caracteristic germanilor
si, din pacate, s-a ajuns chiar, adeseori, pâna la elogierea lui.

Pentru aceasta a treia scoala, stalul este, de asemenea, într-un
anumit sens un scop în sine si pastrarea statului devine principala
sarcina^a vietii oamenilor.

în rezumat, se poate stabili ca toate aceste teorii nu au
întelegere profunda a faptului ca fortele creatoare de civili/atii si de
valori au drept baza rasa si ca statul trebuie în mod logic sa considere
ca principala sa sarcina pastrarea si ameliorarea rasei însasi, conditie
fundamentala a oricarui progres uman.

Consecinta extrema a acestor conceptii si opinii gresite
asupra naturii si ratiunii de a fi a statului a putut fi apoi trasa de
evreul Marx ; separând notiunea de stat de obligatiile fata de rasa,
fara a putea formula alta definitie care sa fie admisa în aceeasi
masura, burghezia a deschis calea spre o doctrina care neaga statul.

De aceea, lupta dusa de burghezie împotriva marxismului
international se îndreapta, pe acest teren, spre un esec sigur. Bur-
ghezia demult nu mai da doua parale pe temeliile de care sistemul
sau politic nu se putea lipsi. Abilul ei adversar politic a descoperit
punctele slabe ale edificiului pe care ea îl înaltase si-1 ataca cu armele
pe care chiar ea i le-a furnizat fara voie.

Prima îndatorire a noului partid care se plaseaza pe terenul
conceptiilor rasiste este, prin urmare, formularea cu claritate a con-
ceptiei ce trebuie avuta despre natura si ratiunea de a exista a statului.

Notiunea fundamentala este ca statul nu este un scop, ci un
mijloc. El este într-adevar conditia pusa, în prealabil, pentru formarea
unei civilizatii umane de valoare superioara, dar nu este cauza sa directa.
Aceasta sta exclusiv în existenta unei rase apte pentru civilizatie.
Chiar daca pe pamânt ar fi sute de state model, în cazul în care omul
arian, care este stâlpul civilizatiei, s-ar întâmpla sa dispara, nu ar mai
exista o c'v ili/atie care sa corespunda în plan spiritual gradului atins
de popoarele de rasa superioara. Se poate merge si mai departe si
spune ca existenta statelor omenesti nu ar exclude eventualitatea
distrugerii definitive a rasei umane, deoarece disparitia reprezentantu-

19 Statul nu este decât un scop în sine               

lui rasei civilizatoare ar atrage dupa sine pierderea calitatilor in-
telectuale superioare de rezistenta si de adaptare.

Daca, de pilda, un seism ar zgudui scoarta terestra si o noua
Himalaie ar aparea brusc din valurile oceanului, civilizatia ome-
neasca ar fi nimicita de teribilul cataclism.

Nu ar mai exista nici un stat, toate legaturile care mentin
ordinea ar fi rupte, creatiile unei civilizatii milenare ar fi transfor-
mate în ruine, suprafata pamântului n-ar mai fi decât un cimitir
acoperit de apa si mâl. Dar ar fi de-ajuns ca în acest haos
înspaimântator sa fi supravietuit câtiva oameni apartinând unei rase
civilizatoare, pentru ca, fie si dupa scurgerea a o mie de ani, pamântul,
odata linistit, sa poarte iar roadele fortei creatoare a omului. Numai
disparitia definitiva a ultimilor reprezentanti ai rasei superioare ar
transforma pamântul pentru totdeauna într-un desert.

si invers, exemplele luate din epoca actuala dovedesc ca
state, a caror baze au fost puse de reprezentantii unor rase lipsite
de capacitati politice absolut necesare, nu au putut, în ciuda tuturor
masurilor luate de guvernele lor, sa scape de la pieire. Asa cum
speciile de animale mari din epocile preistorice au trebuit sa dea
locul altora si sa se stinga, la fel si rasele umane lipsite de o anume
forta intelectuala, singura care poate sa-i ajute sa gaseasca armele
necesare supravietuirii lor, vor trebui sa dea întâietate altora.

Nu statul este cel care face sa se nasca un anumit grad de
cultura ; el nu poate decât mentine rasa, cauza dintâi a ridicarii
nivelului de cultura, în caz contrar, statul îsi poate continua existenta
timp de secole fara vreo schimbare vizibila, în vreme ce, ca urmare
a amestecului de rase pe care nu 1-a împiedicat, capacitatea civiliza-
toare, si istoria însasi a acestui popor, care este reflectarea ei, au
început de multa vreme sa suporte profunde deformari. De exemplu,
statul nostru actual, un mecanism functionând în gol, poate, pentru
o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, sa mai creeze o impresie
favorabila si sa para ca traieste totusi ; denaturarea rasei, de care
sufera trupul poporului nostru, duce la o decadere a civilizatiei sale
care se manifesta deja în chip înfricosator.

Conditia prealabila pusa existentei durabile a unei umanitati
superioare nu este deci stand, este rasa care poseda însusirile cemte.

Trebuie stiut ca aceste însusiri exista oricum si ca este de-
ajuns sa fie stimulate de împrejurari exterioare pentru ca ele sa se
manifeste. Natiunile sau mai curând rasele civilizatoare poseda
aceste însusiri binefacatoare în stare latenta chiar daca împrejurarile
exterioare nefavorabile nu le permit sa actioneze.

20                 Rasa conditioneaza gradul de civilizatie

De aceea, a-i prezenta pe vechii germani, din vremurile ante-
rioare crestinismului, ca pe niste oameni "fara civilizatie", ca pe niste
barbari este o incredibila nedreptate. Ei nu au fost niciodata astfel.
Numai asprimea climei din salasurile lor nordice le impunea un gen
de viata care nu era favorabil dezvoltarii fortelor lor creatoare. Daca
ei ar fi sosit, si aici nu e luata în discutie lumea antica, în regiuni mai
blânde, din sud, si daca ar fi gasit, în materialul uman furnizat de
rasele inferioare, primele mijloace tehnice, capacitatea de a crea o
civilizatie care dormita în ei, ar fi produs o înflorire la fel de stralu-
citoare ca cea a elenilor.

Dar nu trebuie sa se atribuie aceasta forta primara care
genereaza civilizatia numai faptului ca ei traiau într-o clima nordica.
Un lapon, transportat în sud, ar contribui tot asa de putin la dezvol-
tarea civilizatiei ca si un eschimos. Nu, aceasta splendida însusire de
a crea si de a modela a fost acordata pe drept arianului, pentru ca ea
sa existe în el în stadiu latent sau pentru ca el s-o daruiasca vietii care
se trezeste, dupa cum niste împrejurari favorabile permit acest lucru
sau dimpotriva o natura neospitaliera îl împiedica s-o faca.

De aici se poate deduce ideea urmatoare :

Stand este un mijloc pentru a atinge un tel. Ţelul este mentinerea
si favorizarea dezvoltarii unei comunitati de fiinte care, fizic si moral,
sunt din aceeasi specie. El trebuie sa mentina, în primul rând, carac-
teristicile esentiale ale rasei, ca o conditie a liberei dezvoltari a nituror
însusirilor latente ale acesteia. Din aceste însusiri, o pane va seni mereu la
întretinerea vietii fizice si o alta parte la favorizarea progreselor intelec-
tuale. Dar, de fapt, prima este întotdeauna conditia celei de-a doua.

Statele care nu vizeaza acest scop sunt niste organisme defec-
tuoase, creatii moarte în fasa. Faptul ca ele exista nu schimba nimic, asa
cum nici succesele obtinute de un grup de pirati nu justifica pirateria.

Noi, national-socialistii, care luptam pentru o alta conceptie
despre lume, noi nu ne plasam pe faimosul "teren al faptelor",
de-altfel niste scorneli.

Noi nu am mai fi atunci aparatorii unei mari idei noi, ci niste
simpli carausi ai minciunii care domneste în zilele noaste.

Noi trebuie sa facem o distinctie foarte neta între stat, care
nu este decât forma, si rasa, care este continutul sau. Aceasta forma
nu-si justifica existenta decât atunci când este capabila sa pastreze si
sa protejeze continutul; altfel e lipsita de valoare.

Ca urmare, scopul suprem al standui rasist trebuie sa fie acela de
a veghea la pastrarea reprezentantilor de rasa primara, care raspândesc
civilizatia si care fac frumusetea si valoarea unei umanitati superioare.

21 Conceptia national-socialista despre stat          

Noi, în calitate de arieni, nu-l putem imagina decât ca un organism viu
pe care-I constituie un popor, organism care nu numai ca asigura
existenta acestui popor, dar, în plus, dezvoltându-i însusirile morale si
intelectuale, o face sa ajunga la cel mai înalt grad de libertate.

Ceea ce se încearca astazi sa ni se impuna ca stat este produsul
monstruos a erorii omenesti cele mai profunde, cu întregul ei corte-
giu de suferinte de nedescris.

Noi, national-socialistii stim ca seva considera aceasta con-
ceptie ca revolutionara si vom fi înfierati cu acest nume. Dar, opiniile
si actele noastre nu trebuie sa fie rezultatul aprobarii sau deza-
probarii epocii noastre, nu trebuie sa fie rezultatul obligatiei imperi-
oase de a sluji adevarul de care suntem constienti.

Putem fi convinsi ca mintea mai patrunzatoare a posteritatii
nu numai ca va întelege motivele actiunii noastre, dar îi va recu-
noaste utilitatea si îi va aduce omagiu.

* * *

Cele spuse mai sus ne da noua, national-socialistilor, masura
valorii unui stat. Aceasta valoare este relativa, judecata dintr-un
punct de vedere specific fiecarei natiuni ; ea va fi absoluta daca ne
ridicam la punctul de vedere al umanitatii în sine. Altfel spus :

Utilitatea unui stat poate fi apreciata luând drept criteriu nivelul de
civilizatie Ia care a ajuns sau importanta pe care i-o confera puterea sa în
lume; aceasta se poate face exclusiv dupa utilitatea pe care o poate avea
acest organism pentru fiecare popor analizat.

Putem sustine ca un stat este ideal, nu numai daca el corespunde
conditiilor de existenta ale poporului pe care trebuie sa-1 reprezinte,
ci si daca existenta sa asigura practic pe cea a poporului, oricare ar
fi, de altminteri, importanta culturala pe care o poate avea în lume
forma acestui stat. Caci sarcina statului nu este sa creeze, ci sa
croiasca drum fortelor virtuale. Un stat poate fi, deci, calificat defa-
vorabil, daca, desi a atins cel mai înalt nivel de civilizatie, lasa sa se
distruga omogenitatea rasiala a reprezentantilor acestei civilizatii.

Caci, atunci practic el nu respecta conditia prealabila a
existentei unei culturi, care nu este produsul sau, ci produsul unui
popor civilizator, întarit de sinteza vie a statului. Statul nu reprezinta
o substanta, ci o forma. Gradul de civilizatie la care a ajuns un popor
anumit nu permite, deci, sa proportionam doza utilitatii statului în
care el traieste.

Este usor de înteles ca un popor, deosebit de dotat pentru
civilizatie, ofera o imagine preferabila unui trib de negri ; totusi,
organismul creat de vreme sub forma unui stat, poate fi, prin felul


22                         Criteriul valorii unui stat

cum îi îndeplineste scopul, mai rau decât cel al negrilor.

Desi statul cel mai bun si cea mai buna constitutie sunt
incapabile sa scoata de la un popor însusiri pe care el nu le are si nu
le-a avut niciodata, o forma nepotrivita de stat va aduce cu sine
inevitabil, odata cu scurgerea timpului, permitând sau chiar pro-
vocând disparitia reprentantilor rasei civilizatoare, pierderea
însusirilor pe care aceasta le avea la început virtual.

Ca urmare, aprecierea pe care o vom face asupra valorii unui
stat va fi mai întâi determinata de utilitatea pe care poate s-o aiba
pentru un popor anumit si în nici-un caz de importanta proprie a
rolului sau în istoria lumii.

Ne putem face repede o opinie exacta asupra acestui punct de
vedere care este foarte relativ ; dar este greu sa facem aprecieri
asupra valorii absolute a unui stat, pentru ca aceasta apreciere
definitiva nu depinde numai de statul însusi, ci mai degraba de
valoarea si de nivelul poporului luat în considerare.

Când se vorbeste de înalta misiune a statului, nu trebuie
niciodata uitat ca aceasta înalta misiune îi revine mai cu seama
poporului al carui stat nu are alt rol decât sa faca posibila libera
dezvoltare, datorita puterii de organizare a existentei lui.

si daca ne întrebam atunci cum trebuie sa fie constituit statul
de care avem nevoie, noi ceilalti germani trebuie mai întâi sa
precizam doua puncte : ce fel de barbati trebuie sa reuneasca statul
si ce scopuri finale trebuie sa urmareasca.

Din nenorocire, poporul nostru german nu mai are ca baza o
rasa omogena. si contopirea elementelor primare n-a facut aseme-
nea progrese încât sa putem vorbi de o rasa noua iesita din aceasta
contopire, în realitate, contaminarile succesive, care, mai ales de la
razboiul de treizeci de ;ini încoace, au stricat sângele poporului
nostru, nu 1-au descompus numai pe el, au actionat si asupra sufle-
tului nostru. Granitele deschise ale patriei noastre, contactul cu
corpuri politice ce nu erau germane, de-a lungul regiunilor de
frontiera, îndeosebi puternicul val de sânge strain din interiorul
Reich-ului, nu lasa, prin reînnoirea sa constanta, timpul necesar
pentru realizarea unei fuziuni complete. Din aceasta amestecatura
nu a iesit o rasa noua ; elementele etnice ramân juxtapuse, iar
rezultatul a fost ca, în momentele decisive, în care de obicei o turma
se aduna, poporul german s-a împrastiat în toate directiile. Nu
numai ca repartizarea teritoriala e elementelor constitutive ale rasei
se refera la regiuni diferite, dar ele coexista si în limitele aceleiasi
regiuni. Oamenii din nord sunt aproape de cei din est, aproape de

23 Consecintele diferentelor noastre etnice

acestia locuitorii din Dalmatia, aproape de amândoi oamenii oc-
cidentului ; si asta fara sa mai luam in considerare amestecurile.
Aceasta stare de lucruri are, din anumite privinte, inconveniente
mari ; le lipseste germanilor puternicul instinct gregar, efect al
identitatii de sânge, imperios necesar în momentele de cumpana
care previne prabusirea natiunilor, stergând, pe loc, la popoarele
care sunt înzestrate cu acest instinct, toate diferentele secundare si
determinându-i sa opuna dusmanului comun frontul unit al unei
turme omogene. Ceea ce se defineste la noi prin hiperindividualism
provine din faptul ca elementele rasei noastre, care fiecare are
particularitatile sale, s-au obisnuit sa traiasca unii alaturi de altii,
fara sa ^ajunga sa se amestece.

în vreme de pace, el poate prezenta adeseori avantaje, dar,
examinând mai atent, vedem ca ne-a costat stapânirea lumii. Daca
poporul german, de-a lungul istoriei sale, ar fi posedat aceasta
unitate gregara, care a fost atât de folositoare la alte popoare,
Reich-ul german ar fi fost azi stapânul lumii. Istoria lumii ar fi luat
un alt curs si nimeni nu e în stare sa spuna hotarât daca omenirea,
urmând aceasta cale, nu si-ar fi atins scopul pe care atâtia pacifisti
orbiti spera astazi sa-1 atinga prin vaicarerile si smiorcaielile lor :
o
pace nu garantata cu ramuri de maslin pe care le agita smiorcaitii
pacifisti, gata oricând sa izbucneasca în lacrimi, ci garantata de
sabia victorioasa a unui neam de stapâni care pune întreaga lume
în slujba unei civilizasi superioare.

Faptul ca poporului nostru îi lipseste coeziunea, pe care o
confera un sânge comun si care a ramas pur, ne-a cauzat suferinte
de nedescris.

El a oferii niste capitaluri unei multimi de mici potentati
germani, dar a lipsit poporul german de drepturile sale senioriale.
si astazi înca, poporul german sufera de pe urma acestei lipse de
coeziune intima ; dar, ceea ce a provocat suferinta noastra, în trecut
si în prezent, poate deveni în viitor o sursa de binecuvântari. Caci,
oricât de nefaste au fost lipsa unei fuziuni absolute a elementelor
care compuneau la origine rasa noastra si imposibilitatea în care
ne-am aflat mai târziu de a da un trup omogen poporului nostru, este
o fericire, în schimb, ca o parte macar din ceea ce era mai bun în
sângele nostru a ramas pur si a scapat de decadenta care a distrus
restul rasei noastre.

Este sigur ca un amalgam complet al elementelor initiale ale
rasei noastre ar fi dat nastere unui popor care ar fi constituit un
organism desavârsit; dar el ar fi fost, ca orice rasa hibrida, înzestrat


24                          Misiunea poporului german

cu o capacitate mai mica de a face sa progreseze civilizatia decât cea
de care se bucura la origine cel mai nobil dintre clementele sale.
Aceasta absenta a unui amestec integral este, deci, o binefacere : mai
avem înca si în prezent, în neamul nostru german, mari rezerve de
oameni de rasa germanica din nord, al carui sânge a ramas neames-
tecat si pe care-1 putem considera ca cea mai pretioasa bogatie
pentru viitorul nostru, în acele vremuri triste în care legile rasei erau
necunoscute, când se vedea în om, luat în sine, o fiinta perfect
asemanatoare semenilor sai, nimeni nu deosebea diferentele de valoare
care existau între diferitele elemente primare. stim astazi ca un
amalgam complet de elemente constitutive ale corpului poporului
nostru si coeziunea care ar fi rezultat de aici, ne-ar fi facut foarte
puternici la exterior, dar ca scopul suprem la care trebuie sa tinda
omenirea ne-ar fi ramas inaccesibil ; singura specie de oameni pe
care destinul în mod evident 1-a ales pentru a-si duce opera la bun
sfârsit ar fi fost înecata în fiertura de rase pe care o formeaza un
popor unificat.

Dar. ceea ce destinul binevoitor a împiedicat, fara ca noi sa
avem vreun amestec, trebuie astazi sa se examineze cu atentie,
detinând forta si siguranta pe care o da înarmarea, o notiune de
curând dobândita, sa tragem de aici toate foloasele.

Cine vorbeste astazi de o misiune data poporului german pe
acest pamânt trebuie sa stie ca ea consta mai presus de orice în a forma
un stat, care sa considere ca scop suprem pastrarea si apararea celor
mai nobile elemente ale poporului nostru, ramase nealterate, si care
sunt si cele ale umanitatii întregi.

Prin aceasta, statul cunoaste, pentru prima data, un scop
intern înalt, în fata lozincii ridicole care îi atribuia rolul vegherii la
calm si mentinerea ordinii, cu scopul de a permite cetatenilor sa se
traga pe sfoara reciproc dupa bunul lor plac, sarcina care consta în
pastrarea si apararea unei specii umane, cu care bunatatea Atot-
nuternicului a înzestrat acest pamânt, apare ca o misiune cu
adevarat nobila.

Mecanismul fara suflet, care pretinde ca are dreptul la
existenta prin el însusi, trebuie transformat într-un organism al carui
unic scop este sa serveasca unei idei superioare.

Reich-ul, în calitatea sa de stat trebuie sa-i înteleaga pe toti
germanii si sa-si ia asupra sa raspunderea nu numai de a reuni si de a
pastra rezervele pretioase pe care poporul, prin elementele primare ale
rasei sale, le poseda, dar si sa-lfaca sa ajunga încet si sigur la o situatie
predominanta.

25 Statul, arma luptei pentru existenta

***

Unei perioade care este, daca patrundem pâna în miezul
lucrurilor, cea de amorteala si de stagnare, va urma o perioada de
lupta. Dar asa cum dictonul : "Cine se odihneste, rugineste" se
potriveste aici, la fel se potriveste parerea ca atacul aduce victoria.

Cu cât scopul luptei noastre este mai înalt si cu cât multimea
este în prezent incapabila sa-1 înteleaga, cu atât mai uriase vor fi
succesele - asa cum ne-a învatat deja istoria - si importanta acestui
succes ; este de ajuns sa vedem în mod clar scopul spre care trebuie
sa tindem si sa ducem lupta cu o staruinta neclintita.

Multi functionari care conduc în prezent statul nostru pot
gândi ca e mai putin riscant sa lucreze pentru mentinerea starii de
lucruri existente decât sa lupte pentru ce va fi mâine. Li se pare mai
comod sa vada în stat un mecanism a carei ratiune unica este sa se
mentina în viata, la fel cum viata lor "apartine statului", asa cum
obisnuiesc sa spuna ca si când ceea ce îsi are radacinile în popor ar
putea servi în mod logic un alt stapân decât poporul.
Este fireste
comod, cum am spus-o, sa nu vezi în autoritatea statului decât mecanis-
mul pur automat a unei organizatii, mai curând decât sa o consideri ca
întruchiparea suverana a instinctului de conservare a unui popor.
într-adevar, în primul caz, statul si autoritatea de stat sunt, pentru
cei saraci cu duhul, scopuri în sine ; în al doilea caz, ele sunt arme
puternice în slujba maretei si vesnicei lupte duse pentru existenta, si
nu masina oarba, ci expresia vointei unanime a unei comunitati care
vrea sa traiasca.

De aceea, pentru lupta data în favoarea noii noastre conceptii
despre stat - conceptie care raspunde în întregime sensului primar
al lucrurilor-vom gasi foarte putini camarazi de lupta în sânul unei
societati îmbatrânite fizic, îmbatrânite adeseori si în gândire si în
curaj. In aceste paturi ale populatiei nu vom gasi, decât în mod
exceptional, recruti, batrâni al caror suflet si-a pastrat tineretea, iar
mintea prospetimea ; dar, niciodata nu vom vedea în preajma
noastra pe aceia ce considera ca sarcina esentiala a vietii lor mentine-
rea unei stari de lucruri deja existente.

Avem în fata noastra tot mai putini din aceia care sunt, în mod
voit, mai rauvoitori decât armata nenumarata de indiferenti din lene
intelectuala si mai ales oameni interesati în mentinerea statului
actual. Dar, tocmai pentru ca aceasta lupta aspra pare fara speranta,
sarcina nostra capata maretie si constituie singura noastra sansa de
succes. Strigatul de lupta care sperie la început, sau mai curând
descurajeaza mintile reduse, va fi semnalul gruparii firilor cu


26                     Inferioritatea sângelui amestecat

adevarat combative.si trebuie sa ne dam seama de aceasta : când în
sânul unui popor se unesc, pentru a urmari un singur scop, un anumit
numar de oameni înzestrati în cel mai înalt grad cu energie si forta
activasi când ei sunt astfel definitiv scosi din starea de lene în care zac
de obicei masele, acesti câtiva oameni devin stapânii întregului popor!
Istoria lumii este faurita de minoritate, de fiecare data când mi-
noritatile, ca numar, întruchipeaza majoritatea, ca vointa si energie.

De aceea, ce pare azi multora o îngreunare a sarcinii noastre
este, în realitate, conditia necesara victoriei noastre. Tocmai pentru
ca sarcina este mare si grea vom gasi fara îndoiala cei mai buni
sustinatori pentru a duce lupta noastra. Aceasta elita ne garanteaza
succesul.

* * *

Natura corecteaza, de obicei, prin rânduieli potrivite efectul
amestecurilor de sânge care dauneaza puritatii raselor umane. Ea se
arata putin binevoitoare cu metisii. Primele produse ale acestor
încrucisari au avut crunt de suferit, câteodata pâna la a treia, a patra,
a cincea generatie. Ceea ce facea valoarea elementului primar supe-
rior partas la încrucisare, lor le era refuzat; în plus lipsa unitatii de
sânge implica discordanta vointelor si energiilor vitale. In toate
momentele hotarâtoare în care omul de rasa pura ia hotarâri
întelepte si coerente, sângele amestecat îsi pierde capul sau nu ia
decât semi-decizii. Rezultatul este ca cel din urma se lasa dominat
de omul de sânge pur, si ca, în practica, el este expus unei disparitii
mai rapide,
în împrejurarile în care rasa rezista victorios, metisul se
lasa doborât; am putea cita nenumarate exemple ale acestui fapt.
Aici se poate vedea rectificarea facuta de natura. Dar, se întâmpla
adeseori ca ea sa mearga si mai departe ; limiteaza reproducerea ;
încrucisarile repetate duc la sterilitate si dispar.

Daca, de exemplu, individul dintr-o rasa data s-ar uni cu
reprezentantul unei rase inferioare, rezultatul încrucisarii ar fi o
scadere a nivelului în sine si, pe deasupra, si urmasi mai slabi decât
indivizii de rasa ramasa pura în mijlocul carora ea ar urma sa
traiasca, în cazul în care orice noua contributie de sânge a rasei
superioare ar fi împiedicata, încrucisarile continue ar da nastere la
metisi pe care diminuarea fortei de rezistenta, cu întelepciune facuta
de natura, i-ar condamna la o disparitie prompta ; sau, s-ar forma,
în cursul mileniilor, un nou amalgam în care elementele primare, în
întregime amestecate prin încrucisari multiple, nu ar mai putea fi
usor recunoscute ; s-ar forma, astfel, un nou popor înzestrat cu o
anumita capacitate gregara, dar a carei valoarea artistica si intelec-

27 Procesul natural al regenerarii raselor               

tuala ar fi mult inferioara rasei superioare care a contribuit la prima
încrucisare.

Dar, chiar în acest ultim caz, acest produs hibrid ar pieri în
lupta pentru existenta, împotriva unei rase superioare al carui sânge
ar fi ramas pur. Solidaritatea gregara, dezvoltata in cursul miilor de
ani, si care ar asigura coeziunea acestui popor nou, ar fi - oricât de
mare este ea - ca urmare a scaderii nivelului rasei si al diminuarii
facultatii de adaptare si al capacitatilor creatoare - incapabila sa
permita o rezistenta victorioasa la atacurile unei rase pure, unite si
ea, si superioara ca dezvoltare intelectuala si ca civilizatie.

Se poate, deci, enunta urmatorul principiu :

Orice încrucisare de rasa aduce obligatoriu cu sine, mai devreme
sau mai târziu, disparitia hibrizilor care rezulta din aceasta, atâta timp
cât acestia se gasesc în prezenta elementului superior care a participat
la încntcisare si care a pastrat unitatea ce confera puritatea sângelui.
Pericolul pentru hibrid nu înceteaza decât odata cu metisajul ul-
timului element individual al rasei superioare.

Aceasta este sursa regenerarii progresive, desi lente, efec-
tuata de natura, care elimina putin câte putin produsele denaturatii
raselor, numai sa mai existe înca vreo radacina a rasei pure si sa nu
se mai produca noi încrucisari de rase.

Acest fenomen se poate manifesta de la sine la fiintele înzes-
trate cu un puternic instinct de rasa, pe care împrejurari deosebite
sau vreo constrângere speciala i-a împins în afara caii normale de
multiplicare care mentine puritatea rasei. De îndata ce constrânge-
rea înceteaza, elementul ramas pur tinde imediat sa revina la împere-
cherea între egali, ceea ce pune capat oricarei încrucisari ulterioare.

Produsele încrucisarii de rase se retrag atunci din proprie
vointa în umbra, numai daca numarul lor n-a devenit atât de mare
încât elementele de rasa pura sa nu se mai poata gândi sa le reziste.

Omul, devenit surd la sugestiile instinctului si necunoscând
îndatoririle pe care i le-a impus natura, nu trebuie sa se bizuie pe
corectiile pe care ea le aduce, atâta vreme cât sugestiile instinctului
pierdut nu va fi înlocuit de sclipirile inteligentei ; inteligentei îi
revine deci sa îndeplineasca munca de regenerare necesara. Dar
mare este pericolul ca omul, odata orbit, sa nu continue sa doboare
barierele care despart rasele, pâna ce va pierde definitiv tot ce avea
mai bun în el. Nu va mai ramâne atunci decât un terci omogen din
care faimosii reformatori pe care îi auzim astazi îsi fac un ideal; dar
acest amestec inform ar însemna moartea oricarui ideal în aceasta
lume. Recunosc :
s-ar putea astfel forma o turma mare, s-ar putea


28                       Pericolele amestecului de rase

fabrica prin acest amestec un animalgregar, dar din acest amestec nu
va iesi niciodata un om care sa fie stâlp al civilizatiei sau, mai mult, un
fondator si un creator de civilizatie.
S-ar putea aprecia atunci ca
omenirea a dat gres definitiv în misiunea sa.

Daca nu vrem ca pamântul sa cada în aceasta stare, trebuie sa
ne alaturam ideii ca misiunea statelor germanice este, înainte de
toate, sa vegheze ca orice încrucisare de rase sa încete/e definitiv.

Generatia de netrebnici, care s-a impus atentiei contempo-
ranilor nostri, va scoate cu siguranta tipete la enuntul acestei idei si
se va plânge , gemând, ca lovesc în sacrosantele drepturi ale omului.
Nu, omul nu are decât un drept sacru si acest drept este în acelasi timp
cea mai sfânta dintre datorii, sa vegheze ca sângele sa ramâna pur,
pentru ca pastrarea a ceea ce e mai bun în omenire sa faca posibila o
dezvoltare tot mai perfecta a acestor fiinte privilegiate.

Un stat rasist trebuie, deci, înainte de toate, sa faca sa iese
casatoria din starea de decadere în care a cufundat-o continua alterare
a rasei si sa-i restituie sfintenia unei institutii, destinata sa creeze flinte
dupa chipul si asemanarea Domnului si nu monstri aflati la jumatatea
evolutiei între maimuta si om.

Protestele care, din motive zise umanitare, se pot ridica împo-
triva tezei mele, sunt grox.av.de putin justificate într-o epoca în care,
pe de-o parte, ofera tuturor degeneratilor posibilitatea sa se
înmulteasca - si impune astfel urmasilor lor, ca si contemporanilor,
suferinte de nedescris-în vreme ce, pe de alta parte, se pot cumpara
în drogherii si chiar de la negustori ambulanti preparate permitând
chiar celor mai sanatosi parinti sa nu aiba copii, în statul în care, în
zilele noastre, calmul si ordinea sunt asigurate, dupa cum cred
aparatorii sai, national-burghezi de treaba, ar fi o crima sa le iei
dreptul la procreere sifiliticilor, tuberculosilor, fiintelor atinse de
tare ereditare, sau celor cu diformitati, cretinilor ; dimpotriva, ca sa
iei milioanelor de fiinte sanatoase dreptul de procreere nu este
considerata o actiune gresita si nu socheaza bunele moravuri ale
acestei societati ipocrite, ba chiar le maguleste miopia si lenea
intelectuala. Caci, altfel ar trebui sa-si framânte creierii pentru a gasi
mijlocul de a mentine în viata si a pastra indivizi care constituie
sanatatea poporului nostru si din care se va naste generatia
urmatoare.

Cât de lipsit de ideal si de noblete este tot acest sistem din
zilele noastre ! Nu mai exista grija de a creste pe cei mai buni în
interesul posteritatii ; lucrurile sunt lasate sa-si urmeze cursul.
Faptul ca bisericile noastre pacatuiesc împotriva respectului datorat

29 Statul rasist si igiena rasei                       

omului, imagine a lui Dumnezeu pe pamânt, asemanare pe care ea
insista atât de mult, corespunde pe deplin liniei lor de conduita ; ca
vorbesc mereu de Spirit si lasa sa decada la nivelul proletariatului
degenerat, receptacolul Spiritului. Apoi se si mira cu un aer prostesc
de prea putina influenta pe care credinta crestina o are în propria
lor tara, de îngrozitoarea lipsa de credinta a acestei nenorocite
saracimi degradata fizic si a carei stare morala este în chip firesc la
fel de viciata ; si repara pagubele predicând cu succes doctrina
evanghelica hotentotilor si cafrilor în vreme ce popoarele noastre
din Europa, întru lauda si gloria Domnului, sunt roase de lepra
morala si fizica; piosul misionar se duce în Africa si întemeiaza sedii
ale misiunilor pentru negrii pâna ce "civilizatia noastra superioara"
reuseste sa faca din acesti oameni sanatosi, desi primitivi si înapoiati,
o stirpe de mulatri trândavi.

Cele doua confesiuni crestine ale noastre ar corespunde cu
mult mai bine nobilelor aspiratii omenesti daca, în loc sa-i supere pe
negri cu misiunile lor a caror învatatura ei nici n-o doresc si nici nu
pot s-o înteleaga, ele ar binevoi sa consimta mai bine sa-i faca sa
înteleaga într-un mod foarte serios pe locuitorii din Europa ca
familiile cu o sanatate precara ar face un lucru mult mai placut
Domnului, daca ar avea mila de micul orfan sanatos si robust si i-ar
tine loc de tata si mama, în loc sa dea viata unui copil bolnavicios,
care va fi pentru el însusi si pentru ceilalti pricina de nefericire si
mâhnire adânca.

Statul rasist va avea de reparat pagubele cauzate de tot ceea
ce se neglijeaza astazi sa se faca în acest domeniu.
El va trebui sa faca
din rasa centrul vietii comunitatii; sa vegheze ca ea sa ramâna pura;
sa declare ca bunul cel mai de pret al oricarui popor este copilul Va
trebui sa aiba grija ca numai individul sanatos sa procreeze copii; el va
spune ca nu exista decât o singura fapta rusinoasa: sa aduci pe lume
copii când esti un om expus bolilor si când ai deficiente si ca lucrul ce!
mai onorabil ar fi sa renunti. Invers, va declara ca a refuza natiunii
procreerea unor copii sanatosi este o fapta condamnabila. Statul tre-
buie sa intervina ca si când ar fi depozitam! unui viitor de mii de ani,
fata de care dorintele si egoismul individului nu înseamna nimic în fata
carora trebuie sa se închine : el Trebuie sa utilizeze resursele medicinii
celei mai moderne pentru a-i lumina credinta ; trebuie sa declare ca
orice individ, vadit bolnav sau atins de tare ereditare, deci transmisibile
la vlastarele sale, nu are dreptul la procreere si Trebuie sa i se ia efectiv
aceasta calitate. Invers, trebuie sa vegheze ca fecunditatea femeii
sanatoase sa nu fie limitata de dezgustatoarea politica financiara a unui


30                  Colonizarea zonelor comune de frontiera

sistem de guvernare care face din acest dar al cerului, care este o
posteritate numeroasa, un blestem pentru parinti. El trebuie sa puna
capat acestei indiferente trândave si chiar criminale, care se manifesta
astazi fatade conditiile sociale, ce permit formarea de familii prolifice,
si sa se simta protectorul suprem al acesttti bun de nepretuit pentnt
popor. Atentia sa trebuie sa se manifeste fata de copil mai mult decât
fatade adult.

Cel care nu e sanatos, fizic si moral, si în consecinta nu are
valoare din punct de vedere social, nu trebuie sa transmita bolile sale
în trupul copiilor sai.

Statul rasist are o sarcina uriasa de îndeplinii din punct de vedere
al educatiei. Dar aceasta sarcina va aparea mai târziu ceva mult
mai maret decât razboaiele victorioase ale epocii noastre burgheze
actuale. Statul trebuie sa-l faca sa înteleaga pe individ, prin educatie,
ca nu e o rusine, ci o nenorocire demna de mila sa fii bolnavicios si slab,
dar ca, dimpotriva, este o crima si o rusine sa iei în batjocura aceasta
nenorocire prin egoismul tau, facând-o sa cada asupra unei fiinte
nevinovate; ca, pe de alta pane, atunci când individul care sufera de o
boala, de care nu este raspunzator, renunta sa aiba copii si-si revarsa
afectiunea si tandretea asupra unui tânar vlastar nevoias din rasa sa,
a canii stare de sanatate lasa sa se prevada ca va deveni într-o buna zi
un membru robust al unei comunitati viguroase, dovedeste o stare de
spirit cu adevarat nobila si sentimentele omenesti cele mai admirabile,
îndeplinind aceasta sarcina educativa, stand prelungeste, din punct de
vedere moral, activitatea sa practica. Nu se va stradui sa afle daca este
înteles sau nu, aprobat sau blamat, pentru a actiona conform princi-
piilor sale.

Daca, timp de sase sute de ani, indivizii degenerati fizic sau
care sufera de boli mintale ar fi împiedicati sa procreeze, umanitatea
ar fi eliberata de boli de o gravitate imensa ; ea s-ar bucura de o
sanatate despre care cu greu ne-o putem face o idee în ziua de azi.
Favorizând în mod constient si sistematic fecunditatea elementelor
celor mai robuste, se va obtine o rasa al carui rol va fi, cel putin la
început, sa elimine germenii decaderii fizice si, dupa aceea, morale,
de care suferim astazi.

Caci, atunci un popor si un stat vor porni deja pe aceasta cale,
se vor preocupa în mod firesc sa dezvolte calitatea a ceea ce consti-
tuie esenta cea mai pretioasa a rasei si sa sporeasca fecunditatea
pentru ca o întreaga natiune sa participe la acest bun suprem : o rasa
obtinuta dupa principiile eugeniei.

Pentru a ajunge aici, trebuie mai înainte de toate ca un stat sa

31 Apel catre tânara generatie germana              

nu lase la întâmplare grija colonizarii regiunilor recent cucerite, ci sa
supuna acesta colonizare unor reguli bine stabilite. Comisii pentru
probleme de rasa, constituite special, trebuie sa elibereze indivizilor
un permis de colonizare ; o puritate de rasa, precis determinata si
care trebuie sustinuta cu probe, va fi conditia pusa pentru obtinerea
acestui permis. Numai astfel vor putea fi întemeiate, încetul cu
încetul, colonii marginale ai caror colonisti vor fi exclusiv reprezen-
tanti din rasa cea mai pura si înzestrati, în consecinta, cu calitatile
cele mai remarcabile ale acestei rase. Aceste colonii vor fi, pentru
întreaga natiune, un pretios tezaur national ; dezvoltarea lor va
umple de mândrie si de încrederea voioasa pe oricare membru al
comunitatii, pentru ca ele vor contine germenele unei fericite dez-
voltari viitoare al poporului însusi si al umanitatii.

Conceptiilor rasiste puse în aplicare în statul rasist Ie vor reveni
sarcina de a face sase nasca o epoca mai buna: oamenii nu se vor mai
consacra atunci îmbunatatirii cresterii raselor canine, cabaline sau
feline : ei vor cauta sa îmbunatateasca rasa umana; în aceasta epoca
a istoriei umanitatii, unii, care au distins adevarul, i se vor devota în
tacere, ceilalti îsi vor danii bucuros propria fiinta.
Ca aceasta stare de
spirit este posibila, este un fapt ce nu poate fi negat într-o lume în
care sute de mii de oameni îsi impun în mod voluntar celibatul fara a fi
constrânsi si obligati altfel decât prin lege religioasa.

De ce o astfel de renuntare ar fi imposibila daca, în locul unei
porunci a bisericii, ar interveni un avertisment solemn invitând pe
oameni sa puna, în sfârsit, capat adevaratului pacat originar, con-
secintelor atât de durabile, si sa dea Creatorului, stapânilor atot-
puternic, fiinte asa cum el însusi a creat la început ?

Desigur, jalnica turma de mici burghezi de astazi nu va putea
întelege acest lucru niciodata. Vor râde sau vor ridica din umerii lor
prost claditi si vor repeta suspinând scuza pe care o dau mereu : "Ar
fi foarte frumos în teorie, dar este imposibil î" Cu ei, într-adevar, este
imposibil; lumea lor nu este facuta pentru asta. Ei n-au decât o unica
grija : viata lor proprie si un unic Dumnezeu : banii lor ! numai ca
noi nu ne adresam lor ci marii armate a celor ce sunt prea saraci
pentru ca propria lor existenta sa li se para cea mai mare fericire data
pe acest pamânt, acelora care nu privesc aurul ca un stapân ce le
hotareste destinul, dar care cred în alti zei. Ne adresam, înainte de
toate, puternicei armate pe care o formeaza tineretul nostru german.
Ea creste într-o epoca care reprezinta o cotitura în istorie, si lenea
si indiferenta tatilor lor îi obliga la lupta. Tinerii germani vor fi într-o
buna zi fie arhitectii unui nou stat rasist, fie ultimii martori ai unei


32                         Lipsa de energie a burgheziei

definitive prabusiri, ai mortii lumii burgheze.

Caci, atunci când o generatie sufera de defecte pe care ea le
recunoaste si la care consimte chiar, marginindu-se, cum face astazi
lumea burgheza, cu scuza ieftina ca nu e nimic de facut pentru a o
îndrepta, o astfel de lume este sortita pieirii. Ceea ce caracterizeaza
societatea noastra burgheza este faptul ca ea nu-si mai poate nega
propriile defecte. Este fortata sa marturiseasca ca sunt multe lucruri
putrede si rele, dar nu mai e capabila sa ia decizii pentru a reactiona
împotriva raului; nu mai are forta de a mobiliza un popor de saizeci
sau saptezeci de milioane de oameni si sa-i inspire energia disperata
cu care ea ar trebui sa faca ultimele eforturi pentru a se pune la
adapost în fata pericolului.

Ba, dimpotriva : când o astfel de campanie este întreprinsa de
alta tara, faptul nu-i inspira decât comentarii prostesti si se cauta sa
se arate ca, teoretic, tentativa nu putea izbândi, ca succesul este
practic de neconceput. Nu exista argumente, oricât de stupide ar
putea fi, care sa nu fie scoase în fata pentru a justifica pasivitatea
acestor pitici si slabiciunea lor intelectuala si morala. Atunci când,
de exemplu, un continent declara, în sfârsit, razboi intoxicarii cu
alcool, pentru a smulge un întreg popor din bratele acestui viciu
devastator, lumea burgheza în Europa nu are alta reactie decât sa
deschida larg ochii ei stupizi, sa clatine din cap cu un aer de îndoiala
sau sa gaseasca, cu un aer de superioritate, ca toate astea sunt
ridicole - opinie care se potriveste ca o mânusa acestei ridicole
societati. Dar, când toate aceste maimutareli nu au efect, si undeva
aiurea în lume este atacata nobila si inviolabila rutina, si chiar cu
succes, micii nostri burghezi se straduiesc, cum am spus-o deja, sa
puna cel putin la îndoiala acest succes si sa-i diminueze importanta
fara a se feri chiar sa invoce principiile moralei burgheze împotriva
unei campanii care cauta sa scoata lumea din cea mai periculoasa
imoralitate.

Nu, noi trebuie cu totii sa nu ne facem nici o iluzie asupra
acestui punct; burghezia noastra actuala nu poate chiar de pe acum
sa serveasca cu nimic nobilelor sarcini ce revin omenirii ; fara cea
mai mica baza, ea este deasupra si mult prea abjecta - dupa parerea
mea - mai putin din rautate decât dintr-o incredibila indolenta. si
tot ceea ce decurge din ea. De aceea, aceste cluburi politice care
traiesc de azi pe mâine sub denumirea de "partide burgheze" nu mai
sunt, de multa vreme, decât niste asociatii de interese, formate de
anumite grupari profesionale si de anumite clase ; iar scopul lor
principal este de a apara pe cât de bine cu putinta interesele cele mai

33 Bazele educatiei în statul rasist                 

egoiste. Este evident ca o asemenea corporatie de "burghezi" politi-
cieni nu este câtusi de putin capabila sa duca o lupta, mai ales când
adversarul se recruteaza nu dintre acesti îmbogatiti prudenti, ci din
rândul maselor proletare, împinsi la revolta prin provocarile cele
mai violente si gata sa faca orice.

* * *

Daca ne dam seama de acest fapt, prima datorie a statului,
care este în slujba poporului si nu are în vedere decât binele lui, este
sa pastreze cele mai bune elemente ale rasei, sa le poarte de grija si
sa favorizeze dezvoltarea lor, atunci conchidem logic ca sarcina sa
nu se margineste sa faca sa se nasca urmasi demni de popor si de rasa,
dar ca el trebuie si sa le dea o educatie care va face din ei mai târziu
membrii utili ai comunitatii si capabili sa contribuie la marirea ei.

Deoarece, în ansamblu, randamentul intelectual al indivizilor
este consecinta directa a calitatilor de rasa ale materialului uman
dat, educatia fiecaruia trebuie sa aiba ca prim tel întretinerea si
dezvoltarea sanatatii fizice. Caci, în majoritatea cazurilor, o minte
sanatoasa si energica nu se gaseste decât într-un corp sanatos si
robust. Faptul ca oamenii de geniu au uneori o constitutie mai putin
robusta sau chiar bolnavicioasa, nu infirma acest principiu. Este
vorba de exceptii care, ca pretutindeni, confirma regula. Dar, când
un popor se compune în majoritatea lui din oameni degenerati fizic,
se întâmpla extrem de rar ca o minte cu adevarat stralucita sa se
iveasca din aceasta mocirla. Influenta sa nu va cunoaste, în toate
cazurile, niciodata un mare succes. Ori ca aceasta plebe de degenerati
va fi incapabila sa-1 înteleaga, ori ca puterea vointei sale va fi slabita
prea mult pentru ca sa poata urma pe acest soim în plin elan.

Stand rasist, constient de acest adevar, nu va considera ca
sarcina sa educativa se margineste sa pompeze stiinta în aceste creiere;
el se va dedica obtinerii, printr-o crestere adecvata, a unor trupuri
absolut sanatoase. Cultivarea calitatilor intelectuale vine în al doilea
rând. Dar, si aici, chiar scopul principal va fi formarea caracterului,
îndeosebi dezvoltarea puterii de vointa si capacitatea de decizie; tinerii
vor fi obisnuiti în acelasi timp sa-si asume bucuros responsabilitatea
faptelor.

Instruirea propriu-zisa nu va veni decât în ultimul rând. Statul
rasist trebuie sa plece de la principiul ca un om a carui cultura stiintifica
este rudimentara, dar are un trup sanatos, un caracter cinstit si hotarât,
doreste s$ i®.o decizie si este înzestrat cu putere de vointa, este un
membru maUfotositor comunitatii nationale decât un infirm, oricare ar
fi calitatile intelectuale ale acestuia.
Un popor de savanti degenerati


34                      Bazele educatiei în statul rasist

fizic, cu o vointa slaba, practicând un pacifism las, nu va putea
niciodata cuceri cerul ; nu va fi nici macar capabil sa-si asigure
existenta pe acest pamânt. Rar se întâmpla ca, în aspra lupta pe care
ne-o rezerva destinul, sa piara cel mai putin învatat ; învinsul este
întotdeauna cel care extrage, din totalitatea cunostintelor sale,
hotarârile cele mai putin energice si care le pune în practica în modul
cel mai jalnic cu putinta, în sfârsit, trebuie sa existe o anumita
armonie între fizic si moral. Un corp ros de cangrena nu devine deloc
mai frumos prin simpla stralucire a spiritului si-ar fi chiar nedrept
sa dam formatia intelectuala cea mai completa unor oameni nedez-
voltati sau schilozi si pe care lipsa de energie si de caracter i-ar face
niste lasi si niste nehotarâti. Ceea ce face nemuritor idealul de
frumusete, conceput de greci, este minunata îngemanare a celei
mai splendide frumuseti fizice cu stralucirea de spirit si nobletea
sufleteasca.

Daca spusele lui Moltke sunt adevarate i "Nu exista noroc
nemeritat", acest lucru este cu siguranta valabil si pentru raporturile
dintre corp si spirit; un spirit sanatos nu salasuieste îndeobste decât
într-un corp sanatos.

A face corpurile sa devina viguroase nu este deci într-un stat
rasist problema indivizilor; nu este nici o chestiune care îi priveste
în primul rând pe parinti si numai în al doilea sau al treilea rând pe
cetateni în ansamblul lor : este o necesitate pentru conservarea
poporului, pe care statul îl reprezinta si îl protejeaza. Asa cum în
problemele vizând educatia, statul încalca deja dreptul liberei deter-
minari a individului si-i opune dreptul colectivitatii, supunând pe
copil educatiei obligatorii, fara a tine seama de vointa parintilor -
tot asa statul rasist trebuie sa faca, într-o si mai mare masura, sa
triumfe autoritatea sa împotriva ignorantei si a lipsei capacitatii de
întelegere a indivizilor în probleme care privesc salvarea natiunii.
Este nevoie ca el sa organizeze activitatea sa educativa în asa fel încât
corpul tinerilor sa fie îngrijit de la cea mai frageda vârsta în vederea
scopului urmarit si sa ajunga la aceea calire a organismului de care
va avea nevoie mai târziu.

Trebuie, mai ales, sa fim foarte atenti ca sa nu formam o
generatie crescuta în incubator.

Aceasta munca de educare trebuie sa se faca mai întâi cu
tinerele mame. Câtiva zeci de ani de eforturi s-au concretizat prin
faptul ca nasterile sunt complet aseptice si cazurile de febra puerperala
au devenit extrem de rare ; trebuie sa fie si va fi posibil, facând
educatia temeinica mamelor si infirmierelor, sa se ajunga la a se da

35 Valoarea sportului                           

copiilor, înca de la vârsta mica, astfel de îngrijiri încât cresterea lor
ulterioara sa se faca în cele mai bune conditii.

într-un stat rasist, scoala va consacra mult mai mult timp
exercitiilor fizice. Nu este necesar sa supraîncarcam mintile tinere
cu un bagaj inutil; experienta ne învata ca nu le ramân în minte decât
niste fragmente si, în plus, ceea ce ramâne nu este esentialul, ci niste
detalii secundare si nefolositoare ; un copil mic este, într-adevar,
incapabil sa faca o triere rationala a materiilor cu care a fost îndopat.
A consacra, cum se face în prezent, doua ore scurte din programul
saptamânal din scolile medii gimnasticii si, pe deasupra, a face
prezenta facultativa, înseamna sa comiti o grava greseala, chiar din
punct de vedere al formarii intelectuale. Nu ar trebui sa treaca nici
macar o zi fara ca tânarul sa nu consacre, cel putin o ora dimineata
si seara, exercitiilor fizice, în toate ramurile sportului si gimnasticii,
îndeosebi nu trebuie neglijat boxul, care în ochii unui numar foarte
numeros de asa zisi rasisti este un sport brutal si vulgar. Este de
necrezut câte pareri false au fost raspândite în aceasta privinta în
cercurile "cultivate". Ca tânarul sa învete scrima, apoi sa-si petreaca
timpul batându-se în duel, iata ceva ce trece drept foarte firesc si
respectabil, iar boxul, inevitabil, ca ceva brutal ! De ce ? Nu exista
alt sport care sa dezvolte atât de mult ca acesta spiritul combativ, sa
ceara luarea de decizii rapide ca fulgerul si sa dea corpului suplete
si taria otelului. Nu e cu nimic mai brutal, pentru doi tineri, sa puna
capat unei dispute, stârnite dintr-o divergenta de pareri, cu lovituri
de pumn decât s-o faca cu taisul unei arme bine ascutite. Este mai
putin josnic, pentru un om atacat, sa-si respinga agresorul cu pumnii,
decât sa o ia la fuga chemând politia în ajutor. Dar, înainte de toate,
baiatul tânar si cu corp sanatos trebuie sa învete sa reziste la lovituri.
Acest principiu va parea, fireste, sustinatorilor întâietatii spiritului,
demn de un salbatic. Statul rasist nu are deloc rolul de a face educatia
vreunei colonii de isteti pacifisti si de oameni degenerati fizic. Imaginea
ideala pe care si-o face despre omenire nu are ca modele onorabilul
mic burghez sau fata batrâna virtuoasa, ci oameni înzestrati cu
energie virila si mândra, si femei capabile sa aduca pe lume barbati
adevarati.

Astfel, sportul nu are numai menirea sa-1 faca pe individ
puternic, îndemânatic si îndraznet, el trebuie de asemenea sa-1
întareasca si sa-1 învete sa suporte loviturile si încercarile sortii.

Daca întreaga clasa superioara a intelectualilor nostri nu ar
fi fost exclusiv educata conform principiului de a face numai ce se
cade si este distins, daca, în schimb, ar fi învatat boxul, o revolutie


36                               încrederea în sine

germana facuta de proxeneti, de dezertori si alte asemenea secaturi,
nu ar fi fost posibila ; caci aceasta revolutie si-a datorat succesul nu
îndraznelii si curajului autorilor, ci lasei si jalnicei nehotarâri a celor
ce guvernau statul si care erau conducatorii raspunzatori ai lui.
Aceasta, fiindca toti cei care ne conduceau intelectualiceste nu
primisera decât o formatie "intelectuala" si se gaseau dezarmati în
momentul în care partea adversa a folosit, în locul armelor intelec-
tuale, solide bare de fier. Totul a fost posibil numai pentru ca scolile
noastre superioare aveau drept principiu formarea nu a unor
barbati, ci formarea de functionari, de ingineri, de tehnicieni, de
chimisti, de literati si, pentru ca aceasta intelectualitate sa nu dis-
para, de profesori.

Din punct de vedere intelectual, conducatorii nostri au
obtinut rezultate uimitoare, dar când a fost vorba sa dea dovada de
vointa s-au dovedit mai prejos de orice barbat.

Este sigur ca educatia este incapabila sa faca un curajos
dintr-un barbat fundamental las, dar este la fel de sigur ca un barbat,
chiar înzestrat de la natura cu un oarecare curaj, nu-si va putea
dezvolta capacitatile, daca lipsurile educatiei sale 1-au adus în stare
de inferioritate în privinta fortei si abilitatii lui corporale, în special
în armata se poate vedea în ce masura cunoasterea resurselor fizice
poate dezvolta la un barbat curajul si chiar spiritul combativ. Nu
întâlnesti aici numai eroi : tipul mijlociu este din plin reprezentat.
Totusi, excelentul antrenament al soldatului german pe timp de pace
a inoculat acestui organism gigantic o încredere în sine a carui forta
adversarii n-au banuit-o.

Dovezile nemuritoare de îndrazneala si de dinamism pe care
armatele germane 1-au dat pe întreaga perioada de la sfârsitul verii si
toata toamna anului 1914, în timpul înaintarii lor, când ele maturau
totul din calea lor, au fost rezultatul acestei educatii neobosit
sustinute, în timpul nesfârsitilor ani de pace ea obisnuise unitatile,
de multe ori putin rezistente, cu performantele cele mai incredibile
si daduse soldatilor aceea încredere în sine pe care ororile celor mai
teribile batalii nu au putut-o zdruncina.

Poporul nostru german, astazi zdrobit si zacând la pamânt, lasat
prada, fara aparare, loviturilor de picior date de restul lumii, are nevoie
tocmai de aceasta forta, nascuta din autosugestionarea pe care o da
încrederea în sine. Dar aceasta încredere în sine trebuie transmisa
copiilor poporului nostru prin educatie din primii lor ani de viata. Tot
sistemul de educatie si cultura trebuie sa urmareasca sa le dea convinge-
rea ca sunt absolut superiori altor popoare. Forta si abilitatea corporala

37 Vanitatea, mijloc de educatie                     

trebuie sa le dea încrederea în invincibilitatea poporului caruia îi
apartin. Ceea ce a condus, alta data armata germana la victorie, era
suma încrederii pe care fiecare soldat o avea în el însusi si a încrederii
tuturora în cei ce îi comandau. Ceea ce va pune pe picioare poporul
german va fi convingerea ca va putea sa~si recucereasca libertatea. Dar
aceasta convingere nu va fi decât rezultam! unei convingeri identice a
milioane de indivizi.

Sa nu ne facem nici în acest caz iluzii:

Uriasa a fost prabusirea poporului nostru ; uriase vor trebui
sa fie si eforturile noastre pentru a pune capat suferintei sale cum-
plite. Cel care crede ca munca actuala de educatie burgheza, efectuata
în rândul poporului în vederea pastrarii calmului si ordinii, îi va da
forta ca într-o zi sa faca sa înceteze starea actuala de lucruri, cauza
a prabusirii noastre, si sa le arunce în obraz dusmanilor nostri
lanturile noastre de sclavi, acela se înseala amarnic. Numai printr-un
surplus de energie nationala, de sete de libertate si de înflacarare
pasionata vom compensa tot ce ne lipsea.

* * *

îmbracamintea tinerilor trebuie sa fie, de asemenea, adaptata
la telul urmarit. Este cu adevarat lamentabil sa vezi tineretul nostru
conformându-se unei mode stupide, care da un sens peiorativ ve-
chiului proverb : "Haina face pe om".

Tocmai la tineri îmbracamintea trebuie sa fie pusa în slujba
educatiei. Tânarul, care se plimba în pantaloni lungi, si învesmântat
pâna la gât, este, din acest motiv, putin înclinat sa se consacre unui
exercitiu fizic, caci, s-o recunoastem deschis, trebuie sa facem apel
nu numai la ambitie, dar si la vanitate; nu la vanitatea de a avea haine
frumoase pe care nu poate toata lumea sa le cumpere, ci orgoliul
unui trup bine facut, pe care fiecare si-1 poate slefui.

Acest rationament va avea mai târziu rolul sau. Tânara tre-
buie sa-si cunoasca cavalerul. Daca în zilele noastre frumusetea
corporala nu ar fi atât de complet surghiunita pe planul al doilea de
nerozia modei, sute de mii de tinere nu s-ar lasa fermecate de
bastarzii evrei respingatori cu picioarele strâmbe. Existenta celor
mai frumoase trupuri este si în interesul natiunii, conferind, astfel,
rasei o noua frumusete.

Aceasta este astazi o necesitate prioritara, deoarece instructia
militara lipseste si astfel a fost suprimata singura institutie care, în
timp de pace, îndrepta în parte neglijentele modului nostru de
educatie. Avantajele sale nu se margineau numai la formarea in-
dividului însusi, dar exercita si o influenta buna asupra raporturilor


38                         Armata - scoala suprema

dintre cele doua sexe. Tânara îl prefera pe soldat celui care nu intra
în armata.

Statul rasist trebuie nu numai sa vegheze la dezvoltarea forjei
corporale în timpul anilor de scoala, el trebuie sa se ocupe de acest
lucru si în perioada postscolara, atâta vreme cât procesul de crestere
al tinerilor nu e terminat, pentru ca aceasta sa se faca în bune
conditii. Este absurd sa se creada ca dreptul de supraveghere a
cetatenilor de catre stat înceteaza în momentul când ei termina
scoala, si nu intra din nou în vigoare decât în perioada serviciului
militar. Acest drept este, în realitate, o datorie permanenta. Statul
actual, care se preocupa prea putin sa aiba cetateni sanatosi, a aratat

0 neglijenta criminala fata de aceasta îndatorire.

El lasa astazi tineretul sa se depraveze pe strazi si-n locuri de
desfrâu, în loc sa-si asume responsabilitatea fata de acesta, sa aiba
grija de formarea sa fizica pâna în momentul când vor deveni adulti
sanatosi si vigurosi.

Problema de a sti sub ce forma exacta va organiza statul
educatia postscolara este, pentru moment, fara importanta ;
esentialul este ca acest lucru sa fie facut; el va gasi caile si mijloacele
de realizare. Statul trebuie sa considere dezvoltarea fizica a tinerilor
în perioada scolara, ca una din atributiile sale, egala ca importanta
cu dezvoltarea lor intelectuala si trebuie sa asigure acest lucru prin
institutii de stal. Educatia fizica poate deveni, în linii mari, o
pregatire pentru serviciul militar. Armaia nu va mai avea atunci
nevoie ca alladaia sa-1 învete pe tânar notiunile elementare ale
regulamentului de manevre militare ; ea nu va mai primi recruti, în
acceptia de azi a cuvânlului ; nu va mai avea de facui decât sa
transforme în soldat pe tânarul care deja a primit o pregatire fizica
desavârsita.

în stalul rasisl, armala nu va mai fi, deci, obligala sa-1 învete
pe individ sa marsaluiasca si sa siea cu arma la umar; ea va fi o scoala
superioara de educatie patriotica. Tânarul recrut va primi la regi-
ment instructia militara necesara, dar va continua în acelasi timp sa
se pregateasca pentru rolul pe care îl va avea de îndeplinit mai târziu
în viata. principalul obiectiv al educatiei militare trebuie sa ramâna
totusi acela care era deja în vechea armata si care facea valoarea sa
cea mai mare : aceasta scoala trebuie sa faca din tânar un barbat; ea nu
trebuie sa-l învete numai sa se supuna ordinelor, dar si sa-l faca

capabil sa comande într-o buna zi; el va învata sa taca, nu numai când
primeste un blam justificat
, dar sa stie sa suporte în tacere si nedreptatea.

El trebuie, în plus, sa fie încrezator în propria sa forta, cucerit,

39 Formarea caracterului

ca fiecare, de spiritul de trupa militara, sa se convinga ca poporul sau
este invincibil.

Soldatul care si-a îndeplinit serviciul militar va primi doua
documente : o
diploma de cetaiean, adica un aci legal care îi va
permile sa exerciie o functie publica si un
certificat de sanatate,
atestând ca este apt pentru casatorie.

Asa cum procedeaza în cazul baietilor, stalul rasisl se va
ocupa si de educatia fetelor si se va conduce dupa aceleasi principii.
si aici importanta principala irebuie sa fie acordata formatiei fizice;
numai dupa aceea urmeaza educatia caractejului, în sfârsit, în ulli-
mul rând, dezvoltarea de aptiludini intelectuale.

Nu trebuie niciodata pierdut din vedere ca scopul educatiei
feminine este pregatirea pentru rolul de mama.

* * *

În al doilea rând, numai statul rasist va trebui sa favorizeze,
sub toate formele, formarea
caracterului.

Esie de neiagaduil ca irasaturile esentiale ale caracterului
fiecaruia suni dale dinainte; egoisiul esie si va ramâne un egoisi, la
fel cum un idealisi va fi esentialmenie idealist. Dar, între aceste doua
tipuri aflate la extreme, se gasesc milioane de exemplare a caror
trasaiura dominanla esie vaga si greu de descifrat. Criminalul
înnascul ramâne un criminal; dar multi oameni care nu vadesc decâl o
anumita lendinta catre acte criminale, pot,, prinlr-o educatie cores-
punzatoare, sa devina membri uliii comunitatii ; invers, caraclere
indecise si sovaielnice pol sa devina elemenle rele, daca educatia a
fosi defeciuoasa.

De câte ori în limpul razboiului, nu ne-am plâns de lipsa de
discretie a poporului noslru ! Câte dificullati nu am avui, din cauza
acestui defect, pentru ca sa evitam ca dusmanul sa nu afle secrete,
unele chiar importante ! Dar sa ne punem întrebarea : Cum putea
educatia data poporului german, înaintea razboiului, sa-1 faca sa fie
discret ? Nu oare, înca din scoala, micul pârâcios era preferat adese-
ori colegilor care erau mai putin vorbareti ? Oare denuntul nu era,
si nu este înca, considerat ca o dovada de "sinceritaie", iar discretia
ca o rusinoasa încapatânare ?

si-a dai cineva osieneala sa prezinle copiilor discretia ca o
virtute pretioasa si barbateasca ? Nu, caci în ochii pedagogilor nostri
moderni toale asiea suni fleacuri. Dar acesie fleacuri costa siatul
nenumaraie milioane drept cheltuieli de judecaia pentru ca 90% din
procese pentru defaimare sau alie motive asemanaloare rezulta din
aceasta lipsa de discretie. Vorbe spuse fara sa-ti asumi raspunderea


40                        A învata sa fii discret

lor sunt repetate fara chibzuiala ; interesele economice ale poporu-
lui nostru sunt lezate în continuu, pentru ca sunt dezvaluite fara
nici-o judecata importante secrete de fabricatie etc.; chiar pregatirile
secrete pentru apararea tarii sunt zadarnicite, pentru ca poporul
nostru n-a învatat sa taca si repeta tot ce a auzit spunându-se. în timp
de razboi, aceasta manie a palavragelii ne poate face sa pierdem
batalii si sa purtam aproape întreaga povara a sfârsitului nenorocit
al razboiului. Trebuie sa fim convinsi ca în acest domeniu lipsa unei
formatii precoce nu poate fi remediata la o vârsta matura. Un
învatator, de exemplu, nu trebuie din principiu sa caute, sa afle
farsele proaste ale elevilor sai, încurajându-le cele mai rele obiceiuri
de denuntare.

Tineretul formeaza un stat aparte, el opune adultului un fel
de front solidar si este firesc sa fie asa. Legatura care se creaza între
un copil de zece ani si colegii lui de clasa este mai puternica decât
cea care ar putea exista între el si adulti. Copilul care-si denunta un
coleg comite o
tradare si manifesta astfel o stare de spirit care, numita
brutal si transpusa într-un plan mai larg, corespunde celei a unui om
vinovat de înalta tradare. Un astfel de copil nu poate fi privit ca un
copil
de treaba si cinstii, ci ca un caracter prea putin demn de stima.
Este poate comod pentru învatator sa se foloseasca de asemenea
defecte pentru a-si întari autoritatea, dar facând aceasta sadeste în
sufletul copilului samânta unei dispozitii de spirit care poate avea
mai târziu consecinte fatale. S-a întâmplat de nenumarate ori ca un
astfel de mic pârâcios sa devina o mare canalie.

Aceasta trebuie sa serveasca de exemplu multor oameni.
Astazi, dezvoltarea voita a unei nobleti de caracter joaca în scoala un
rol aproape inexistent. Va trebui ca într-o zi sa i se acorde o cu totul
alta importanta.
Loialitatea, abnegatia, discretia sunt virtuti absolut
necesare pentru un popor mare ; a le dezvolta si a le desavârsi prin
educatia data în scoala are mai multa importanta decât multe materii
care în zilele noastre umplu planurile de învatamânt. A-i determina
pe copii sa piarda obiceiul smiorcaielilor si a tipetelor de durere face
parte, de asemenea, din acest program de educatie. "Când pedagogii
uita ca trebuie sa transmita copilului, de la cea mai frageda vârsta a
lui, obiceiul sa suporte în tacere suferintele si nedreptatile, nu e de
mirare ca mai târziu, in clipe hotarâtoare -- când, de pilda, un barbat
este pe front - posta sa fie ocupata "numai cu transmiterea
lamentatiilor si vaicarelilor reciproce. Daca scolile primare ar fi
turnat în mintea tineretului nostru un pic mai putina stiinta de carte,
dar, în schimb mai multa stapânire de sine, noi am fi fost generos

41 Dezvoltarea simtului raspunderii                    

rasplatiti în perioada 1915-1918.

Astfel, statul rasist trebuie, pentru a-si îndeplini sarcina de
educator, sa puna mult pret în formarea caracterelor, ca si a trupuri-
lor. Multe defecte actuale ale poporului nostru pot fi, daca nu supri-
mate, cel putin mult atenuate printr-o astfel de metoda de educatie.

* * *

Este de cea mai mare importanta sa se dezvolte puterea de
vointa si capacitatea de decizie, la felea si înclinatia pentru asumarea
unei responsabilitati cu placere.

Altadata în armata era admis principiul ca este mai bine sa
dai un ordin oarecare decât sa nu dai niciunul; trebuie ca sa-i facem
pe tineri sa înteleaga ca un raspuns oarecare este întotdeauna preferabil
absentei raspunsului. Frica de a da un raspuns fals este mai dezonoranta
decât greseala din raspuns. Trebuie sa ne sprijinim pe aceasta axioma
pentru a-i obisnui pe tineri sa aiba curajul faptelor lor.

S-au auzit adesea plângeri ca în lunile noiembrie si decembrie
1918 toate autoritatile si-au pierdut curajul, ca, de la suveran pâna la
ultimul divizionar, nimeni nu ar mai fi gasit forta de a lua o hotarâre
din proprie initiativa. Acest groaznic exemplu trebuie sa fie un
avertisment grav pentru noul sistem educativ, caci aceasta catastrofa
nu a facut decât sa scoata în evidenta la o scara mai mare ceea ce
exista pretutindeni la o scara mai mica. Lipsa de vointa, si nu lipsa de
arme, ne-a facut asta/i incapabili de o rezistenta serioasa. Aceasta
lipsa de energie este solid ancorata în trupul întregului nostru popor,
îl face incapabil sa ia o decizie ce comporta riscuri : ca si când ceea
ce face maretia unei fapte nu ar fi tocmai partea de risc pe care o
cuprinde. Fara sa aiba habar de acesta, un general neamt a gasit
formula clasica pentru a exprima aceasta jalnica lipsa de vointa : "Eu
nu actionez decât atunci când am calculat ca am cincizeci si una la
suta sanse de reusita". Acest "cincizeci si unu la suta" explica cazul
tragic al prabusirii germane ; cel care cere destinului sa-i garanteze
succesul, renunta, tocmai prin aceasta, sa dea dovada de eroism, caci
eroismul înseamna ca atunci când esti convins ca o situatie reprezinta
un pericol mortal, sa faci aceea încercare care poate conduce la succes.

Un canceros în pericol de moarte n-are nevoie de cincizeci si una
la suta de sanse pentru a risca o operatie. Chiar daca aceasta nu-i
promite decât o jumatate la suta de sansa de vindecare, un om curajos
va risca, altfel el nu are dreptul sa-si plânga moartea apropiata.

Examinând atent lucrurile, aceasta lasa incapacitate de a vrea
si de a lua o hotarâre, care este flagelul epocii noastre, este mai ales
consecinta unei educatii complet false data tineretului; influenta sa


42                          Principii pentru instruire

nefasta se mentine si la adult si-si are ca punct culminant lipsa de curaj
civil observata la oamenii de stat aflati la putere. Se poate spune acelasi
lucru despre frica de responsabilitati care bântuie în prezent. Acest
viciu, de care este raspunzatoare tot educatia se manifesta în întreaga
viata publica si-si atinge culmea sa durabila prin regimul parlamentar.

La scoala se acorda mai mult pret marturisirii unuia, care se
"caieste" si unui "act de cainta" decât unei marturisiri sincere si
deschise. Aceasta ultima, în ochii celor mai multi educatori este
semnul vadit a unei depravari de nevindecat si, oricât ar parea de
greu de crezut este sortit în majoritatea cazurilor celor mai aspre
pedepse, un copil care da dovada de înclinatii ce ar fi de o valoare
nepretuita, daca ele ar fi apanajul poporului.

Asa cum stantl rasist va trebui într-o zi sa-si manifeste întreaga
atentie pentru educarea vointei si spiritului de decizie, în egala masura
el va trebui sa imprime în sufletul tinerilor, de la cea maifraceda vârsta,
simtulraspunderiiliberconsimtit si curajul actiunilor sale.
Numai daca
întelege bine importanta si necesitatea acestei sarcini statul rasist va
ajunge, dupa secole de aplicare a acestui sistem educativ, sa creeze
în sfârsit un popor, eliberat de slabiciunile care au contribuit într-un
mod atât de daunator la decaderea noastra actuala.

***

Statul rasist nu va trebui decât sa aduca câteva modificari
usoare la instruirea facuta de scoala, instruire care se rezuma la tot
ceea ce statul face în prezent pentru educatia poporului. Aceste
modificari vor fi de trei feluri:

Mai întâi creierul tinerilor nu trebuie sa fie supraîncarcat cu
cunostinte care le sunt nefolositoare, în proportie de nouazeci si cinci
hi suta si care, prin urmare, vorfî uitate repede.
Programele scolilor
primare si gimnaziale, îndeosebi, sunt în zilele noastre un absurd
talmes-balmes, în majoritatea cazurilor, surplusul de materii pre-
date este asa mare încât creierul copiilor nu poate pastra decât
fragmente si pe lânga asta numai un singur fragment din aceasta
gramada de cunostinte îsi poate gasi întrebuintarea; pe de alta parte,
ele ramân insuficiente pentru cel care îmbratiseaza o profesie bine
precizata si este obligat sa-si câstige pâinea. Adresati-va, de exemplu,
unui functionar obisnuit care a trecut cu succes bacalaureatul sau
examenul final al unei scoli primare superioare si care acum are între
3>5 si 40 de ani : si sa vedeti ce a retinut el din cunostintele pe care
scoala i le-a vârât cu greutate în cap. îi ramân foarte putine lucruri
din tot ce i s-a turnat în cap cu pâlnia odinioara. Este adevarat ca i
se va raspunde : "Aceasta este pentru ca gramada de cunostinte

43 Studiul limbilor

dobândite atunci nu avea numai scopul sa-l faca pe elev sa posede o
eruditie întinsa si variata ; se dorea sa i se dezvolte capacitatea de
asimilare, aptitudinea de a gândi si mai ales spiritul de observatie".
Raspuns corect în parte; dar, atunci este expus pericolului de a îneca
sub noianul unei afluente de impresii un creier tânar care numai
foarte rar va ajunge sa le stapâneasca, sa le trieze si sa le claseze în
functie de importanta lor mai mare sau mai mica ; si se va întâmpla,
ca, de obicei, esentialul sa fie sacrificai în favoarea accidentalului si
complet uitat. Scopul principal al acestei instruiri încarcate nu va fi
deci, atins, caci nu poti face capabil creierul sa învete îndcsându-i
notiuni; acest scop, dimpotriva, trebuie sa fie de a furniza fiecaruia
bogatia de cunostinte ce îi va fi utila mai târziu si care va fi profitabila
pentru întreaga comunitate. Dar, aceasta tentativa este zadarnica
atunci când supraabundenta notiunilor, patrunse cu forta într-un
creier tânar, îl face sa uite cu totul sau îl face sa uite esentialul.

Nu este de înteles, de pilda, motivul pentru care milioane de
oameni trebuie, timp de ani de zile, sa învete doua sau trei limbi
straine. Numai un numar neînsemnat dintre ei va putea trage folos
din asta si pentru acest motiv majoritatea le vor uita cu desavârsire;
astfel, din o suta de mii de elevi care învata franceza, de-abia doua
mii se vor servi mai târziu in mod serios de aceasta limba, în vreme
ce ceilalti nouazeci si opt de mii nu vor avea, niciodata în viata lor,
ocazia sa foloseasca în practica ce li s-a predat în tinerete. Ei si-au
consacrat astfel mii de ore unui studiu fara valoare pentru ei. Ar-
gumentul în virtutea caruia studiul limbilor contribuie la cultura
generala nu rezista ; nu este convingator decât daca oamenii con-
tinua sa foloseasca în timpul întregii lor vieti ceea ce au învatat la
scoala. Astfel, fata de doua mii, carora cunoasterea acestei limbi le
va fi utila, vor exista nouazeci si opt de mii care se vor osteni degeaba
si vor sacrifica un timp pretios.

în cazul prezent este vorba si despre o limba de care nu se
poate spune ca te învata sa gândesti într-un mod riguros logic, cum
este cazul latinei. Ar fi deci mai nimerit ca o astfel de limba sa nu fie
predata elevului decât în linii mari, sau, mai precis, sa i se prezinte o
schema a mecanismului sau interior; ar trebui semnalate trasaturile
caracteristice deosebite, elevul ar fi initiat în elementele de gra-
matica, s-ar expune, cu ajutorul unor exemple tipice, regulilor de
pronuntie, de constructie etc. Aceasta metoda ar fi suficienta pentru
marea masa de elevi si, furnizând o vedere de ansamblu mai clara si
mai usor de retinut - ar fi mai utila decât metoda folosita astazi;
ea cere sa vâre cu forta orice limba în memoria elevului, când, în


44                             Predarea istoriei

realitate, acesta nu reuseste niciodata s-o stapâneasca bine si apoi o
uita. în acelasi timp, nu ar exista riscul ca aceasta abundenta
coplesitoare de notiuni sa lase în memorie numai fragmente in-
coerente, retinute la întâmplare ; tânarul nu va mai avea de învatat
decât ceea ce este într-adevar demn de atentie si s-ar face astfel o
selectie între ce este esential si ce este de importanta secundara.

Un învatamânt bazat pe aceste principii generale ar fi sufi-
cient pentru majoritatea elevilor pe tot restul vietii lor. Cei care mai
târziu vor fi pusi în situatia de a folosi efectiv aceasta limba ar
dispune de o ba/a suficienta pentru ca sa se ocupe apoi de
îmbogatirea ei printr-un studiu aprofundat.

Programele ar face o economie de timp si ar putea mai usor
sa lase locul cuvenit exercitiilor fizice si dezvoltarii caracterului,
lucruri despre care am vorbit mai sus.

O reforma deosebit de importanta este aceea a metodelor
actuale de predare a istoriei. Putine popoare au nevoie de lectiile pe
care le da istoria mai mult decât germanii; dar putini sunt cei care
au stiut sa profite mai putin de ele. Daca politica este materia istoriei
viitoare, predarea istoriei cum se face ea acum este judecata si
condamnata de modul cum ne conducem astazi politica. si aici nu
este vorba sa ne plângem de rezultatele jalnice ale politicii noastre,
daca nu suntem hotarâti sa educam mai bine poporul nostru în
aceasta privinta. Bilantul predarii istoriei, asa cum se face azi, este
ridicol în 99
.''.'< din cazuri. Nu se retin din istorie decât câteva dale
gravate pe monezi si medalii, câteva date de nastere si câteva nume ;
trasaturile de ansamblu lipsesc cu desavârsire. Ideile fundamentale,
care reprezinta totusi esentialul, nu sunt expuse ; se lasa pe seama
inteligentei, mai mult sau mai putin dezvoltate, a elevilor, grija de a
extrage din noianul de date, si din simpla însiruire a evenimentelor,
întelegerea cauzelor adânci. Te poti revolta împotriva acestei amare
constatari cât doresti ; sa se citeasca numai cu o oarecare atentie
discursurile, pe care, într-o singura sesiune, domnii nostri parlamen-
tari le-au pronuntat privitor la politica ; sa meditam, în acelasi timp
la faptul ca aici este vorba - asa se spune cel putin-de elita natiunii
germane si ca, în orice caz, o mare parte din acesti oameni si-au rupt
fundul pantalonilor pe bancile liceelor si chiar a facultatilor ; ne
putem da seama de insuficienta totala a cunostintelor acestor
oameni în domeniul istoriei. Daca n-ar fi studiat deloc si daca ar
poseda numai un instinct sigur, ar fi poate mult mai bine pentru
natiune.

Mai ales în predarea istoriei, programele trebuie sa fie mai

45 Cultura generala si specializare                   

putin încarcate. Principala utilitate a acestui studiu este sa te faca sa
descoperi legile care guverneaza cursul evenimentelor. Daca
învatamântul se limiteaza la aceasta sarcina suntem îndreptatiti sa
speram ca fiecare elev va avea mai târziu un folos din ceea ce a învatat
si ca suma cunostintelor dobândite va fi trecuta la activul co-
munitatii. Caci istoria nu se învata pentru a stii ce a fost în trecui:
se preda ca sa te învete comportarea pe care va trebui sa o ai în viitor,
pentru a asigura existenta propriului tau popor. Acesta este telul;
iar istoria nu este decât unul din mijloace pentru a-1 atinge. Dar, în
zilele noastre telul a devenit tot un mijloc, iar telul în sine se pierde
cu desavârsire. Sa nu spuna cineva ca un studiu aprofundat al istoriei
cere sa te preocupi de fixarea celui mai mare numar posibil de date
pentru ca numai prin ele pot fi definite trasaturile de ansamblu.
Aceasta este treaba istoricilor de profesie. Individul obisnuit nu-i
profesor. Istoria nu are alta justificare a existentei sale decât aceea
ca-i da întelegerea faptelor istorice, ceea ce-i va permite sa-si for-
meze o parere despre problemele politice care intersecteaza natura
sa. Cel care vrea sa devina profesor de istorie, va putea mai târziu sa se
dedice unui studiu foarte aprofundat. Ei va trebui, fireste sa se preocupe
de toate amanuntele, chiar cele mai nesemnificative. Predarea istoriei,
asa cum e facuta astazi, nu i-ar ajunge de altfel, caci ea este prea vasta
pentru elevi, iar pentru specialisti este în schimb prea limitata.

Pe deasupra, sarcina statului' rasist este sa vegheze sa fiet în
sfârsit, scrisa o istorie universala în care problema rasei sa fie pusa pe
primul loc.

***

Sa rezumam : Statul rasist va trebui sa dea predarii de
cunostinte generale o forma prescurtata, care sa nu contina decât
esentialul. Acest învatamânt trebuie sa-i dea elevului posibilitatea
de a merge mai departe, sa-si însuseasca o cultura si cunostinte mai
aprofundate. Este de-ajuns ca individul sa dobândeasca notiuni
generale, trasaturile mari care vor servi de baza pentru activitatea sa
intelectuala ; el nu va primi o educatie aprofundata, specializata si
amanuntita decât în cazul cunostintelor ce-i vor fi mai târziu nece-
sare în sfera sa de activitate. Cultura generala va fi obligatorie la
toate disciplinele ; cultura personala va fi lasata în seama fiecaruia.

Simplificarea programelor si micsorarea orelor de curs pe
care le va aduce aceasta reforma vor fi facute în favoarea exercitiilor
destinate fortificarii organismului, formarii caracterului, dezvoltarii
vointei si spiritului de decizie.

Prea putina utilitate din punct de vedere al profesiei ce va fi


46                         stiintele umaniste

îmbratisata, a învatamântului practicat în prezent în scolile noastre,
îndeosebi în învasamântul mediu, este dovedita în mod limpede prin
faptul ca oameni, care au absolvit scoli de un profil complet diferii,
pot astazi sa ajunga la aceeasi situatie. Ceea ce este intr-adevar
hotarâtor, este cultura generala si nu cunostintele speciale cu care
s-a umplut pâna la refuz creierul elevilor. De altfel, daca cunostintele
speciale sunt necesare, programele pentru învatamântul mediu -
cum am spus-o deja - sunt incapabile sa le ofere.

Va trebui ca statul rasist sa puna capat, într-o zi, la aceste
semimasuri.

* * *

A doua modificare pe care statul rasist va trebui s-o aduca la
planurile de învatamânt este urmatoarea :

Este o trasatura caracteristica a epocii noastre materialiste
faptul ca învatamântul se îndreapta cu o prioritate, din ce în ce mai
mult, spre disciplinele utilitare : matematica, fizica, chimie etc. Desi-
gur, aceste cunostinte sunt utile într-o epoca dominata de tehnica si
chimie si în care viata cotidiana ofera dovezile cele mai evidente ale
acestui fapt. Ar exista, totusi, un pericol, ca ceea ce formeaza cultura
generala a unei natiuni sa se bazeze exclusiv pe ele. Dimpotriva,
aceasta cultura trebuie sa tina seama întotdeauna de un ideal. Ea
trebuie sa aiba la baza studiile umaniste si sa ofere numai punctele
de pornire necesare, mai târziu, pentru o cultura profesionala mai
dezvoltata.

în caz contrar, se risipesc forte care vor avea întotdeauna mai
multa importanta pentru existenta natiunii decât toate cunostintele
tehnice si decâi alte cunostinte. Mai cu seama nu trebuie neglijat
studiul antichitatii în predarea istoriei. Istoria romana, daca îi
cunosti exact trasaturile generale, va fi totdeauna cel mai bun ghid
pentru vremurile prezente si pentru toate timpurile. Noi trebuie, de
asemenea, sa pastram idealul grec de civilizatie în toata splendoarea
lui. Diferentele între popoare nu trebuie sa ne împiedice sa vedem
comunitatea de rasa care le uneste si a carei importanta este mult
mai mare. Lupta care face ravagii în prezent are obiective mari : o
civilizatie lupta pentru existenta sa si aceasta civilizatie a durat mii
de ani; ea cuprinde elenismul si germanismul.

Trebuie facuta o distinctie foarte clara între cultura generala
si cunostintele profesionale. Tocmai în zilele noastre, acestea sunt
din ce în ce mai mult pe cale sa se puna în slujba lui Mammon si
cultura generala trebuie aparata pentru a contrabalansa acest fapt
prin caracterul sau mai idealist. si mai trebuie înca sa fim patrunsi

47 Educatia "patriotica" obisnuita

de principiul ca industria si tehnica, comertul si meseriile nu sunt
înfloritoare decât atâta vreme cât o comunitate nationala, sustinuta de
un ideal, le asigura conditiile prealabile si necesare dezvoltarii. Aceste
conditii nu depind de un egoism înrobit materiei, ci de un spirit de
sacrificiu care-si gaseste satisfactia în renuntare.

* * *

Formatia oferita astazi unui tânar presupune, în general, ce
mai întâi sa se pompe/e în mintea lui, cunostintele de care va avea
nevoie mai târziu pentru a reusi în cariera. Se spune : "Trebuie ca
acest baiat sa fie într-o zi un membru util al societatii". Se întelege
prin aceasta capacitatea lui de a-si câstiga mai târziu pâinea zilnica
în mod cinstit. Educatia civica superficiala, care merge mâna în mâna
cu acest gen de instruire, se sprijina pe o baza subreda. Cum statul
nu este în sine decât o simpla forma, este foarte greu sa educi oameni
care sa fie utili acestei forme si mai ales sa le impui îndatoriri fata de
ea. O forma poate fi usor distrusa. Notiunea de "stat" nu are în
prezent, asa cum am vazut, un sens clar. Nu mai ramâne, deci, nimic
altceva decât educatia "patriotica" obisnuita, în vechea Germanie, ea
consta mai ales în adorarea, într-un mod lipsit de inteligenta si de
entuziasm, a celor mai mediocri suverani, a caror multime ne
împiedica sa apreciem la justa sa valoare importanta poporului nostru.
Rezultatul acestei adoratii era ca marea masa nu avea decât o idee
nesatisfacatoare despre istoria germana. si aici lipsea o prezentare a
trasaturilor generale.

Este evident ca nu în acest fel putea sa ia nastere un entuziasm
national adevarat. Sistemul nostru de educatie nu poseda arta de a
pune în evidenta nume alese din istoria poporului nostru si de a face
din ele bunul comun al tuturor germanilor. Pentru întreaga natiune,
aceste cunostinte comune si acest entuziasm ar fi creat o legatura
indestructibila între fiii sai.

Sistemul educational nu a stiut sa prezinte în fata tinerei
generatii pe adevaratii oameni mari ca pe niste eroi; nu a stiut cum
sa atraga atentia tuturor asupra lor si sa dea astfel nastere unui spirit
national pe deplin omogen, în anumite ramuri ale învatamântului
era incapabil sa transmita elevilor ceea ce era pentru gloria natiunii
sa se ridice deasupra nivelului unei exprimari seci si sa înflacareze
mândria nationala citând exemple stralucite ; acest procedeu ar fi
fost calificat de sovinism si ar fi fost foarte nepopular. Patriotismul
dinastic si mic burghez parea mai acceptabil si mai usor de suportat
decât pasiunea arzatoare, rod al celui mai înalt orgoliu national.
Primul era întotdeauna gata sa se supuna, cel de-al doilea putea


48              Trezirea sentimentului de mândrie nationala

într-o zi sa vrea sa domine. Patriotismul monarhic era întruchipat
de asociatiile de veterani. Ar fi fost greu sa încurajezi pe aceasta cale
pasiunea "nationala : un pur sânge nu suporta orice sa ; nu este de
mirare ca s-a preparat sa se evite acest pericol. Nimeni nu credea
posibil ca într-o buna zi sa izbucneasca un razboi în care bombar-
damentul cu foc continuu si valurile de gaze ar pune la grea încercare
trainicia patriotismului. Dar, atunci când s-a dezlantuit razboiul, au
fost cu cruzime pedepsiti pentru lipsa acestei pasiuni patriotice
arzatoare. Oamenii nu prea doreau sa-si sacrifice viata pentru suveranii
imperiali sau regali; pe de alta parte, majoritatea nu stiau ce însemna
"natiunea".

De când a început revolutia în Germania si, drept urmare,
patriotismul monarhic s-a stins de la sine, scopul predarii istoriei nu
mai înseamna însusirea unor simple cunostinte. Acest stat nu arc ce
face cu entuziasmul patriotic si, ceea ce ar vrea el sa obtina, nu va
avea niciodata; caci, daca patriotismul dinastic nu putea da soldatului,
într-o epoca în care domina principiul nationalitatilor, forta de a
rezista pâna la capat, entuziasmul republican este si mai putin
capabil sa o faca. Este în afara oricarei îndoieli ca lozinca : "Pentru
republica", nu ar face poporul german sa stea timp de patru ani si
jumatate pe câmpul de batalie ; si chiar aceia care au inventat acest
minunat miraj au ramas acolo cât mai putin timp posibil.

în fapt, aceasta republica nu a fost lasaia sa stea linistita pentru
ca ea a fost întotdeauna gata sa achite birurile care i-aufost impuse si
sa semneze toate (.-.'darile de teritorii care i-aufost cerute.
Ea se bucura
de simpatia restului lumii, asa cum orice fiinta slaba este preferata,
de cei ce se servesc de ea, unei fiinte cu caracter dificil.
Este adevarat
ca simpatia dovedita de dusmanii nostri fata de aceasta forma de
guvernamânt înseamna condamnarea sa absoluta.
Republica ger-
mana este iubita si i se permite sa traiasca pentru ca nu ar putea exista
un aliat mai bun pentru tinerea poporului nostru în sclavie. Aceasta
este ratiunea unica^pentru care aceasta splendida creatie trebuie sa
continue sa existe, în consecinta, ea poate renunta la orice sistem de
educatie cu adevarat national si poate sa se multumeasca eu uralele
eroilor stindardului Reich-ului, care, de altfel, daca va fi vorba sa-si
verse sângele pentru acest drapel, ar da bir cu fugitii.

Statul rasist va trebui sa lupte pentru existenta lui. El nu o va
putea salva în baza planului Dawcs. Va avea nevoie, pentru a trai si
a-si asigura securitatea, tocmai de ceea ce crede astazi ca poate
abandona. Cu cât forma pe care o va îmbraca si spiritul care o va
însufleti vor avea valoare  si îsi vor dovedi superioritatea necom-

49 Teama de sovinism

parabila, cu atât mai stârnite vor fi gelozia si opozitia adversarilor.
El nu-si va afla atunci cele mai bune mijloace de aparare în armele
sale, ci în cetatenii sai. Nu santurile de aparare ale fortaretelor îl vor
apara cel mai bine, ci zidul viu pe care-1 vor forma barbatii si femeile
cuprinsi de cel mai arzator patriotism si de un entuziasm national
fanatic.

Al treilea punct de luat in considerare privitor la învatamântul
public este urmatorul:

învatamântul trebuie sa ofere statului rasist mijlocul de a dez-
volta sentimentul mândriei nationale. Acesta este punctul de vedere de
la care trebuie sa porneasca predarea istoriei universale ji a istoriei
generale a civilizatiei. Un inventator nu va trebui sa fie mare numai ca
inventator; el trebuie sa fie si mai mare în calitatea sa de reprezentant
al poporului.

Admiratia aratata fata de orice actiune mareata trebuie sa se
transforme în orgoliu la fericitul copil al rasei care a înfaptuit-o.
Trebuie sa alegem în mentinerea de nume mari ale istoriei germane pe
acelea care sunt cele mai importante, sa le punem în mod deosebit în
valoare si sa atragem atentia tineretului asupra lor cu o insistenta
suficienta pentru ca ele sa devina baza unui sentiment national de
nezdruncinat.

învatamântul trebuie organizat în mod sistematic, conform
acestui punct de vedere, chiar si educatia, astfel încât tânarul care
paraseste scoala sa nu devina un semi-pacifist, un semi-democrat sau
ceva asemanator, ci un
german integral.

Pentru ca sentimentul national sa fie, de la bun început, sincer
si nu prefacut, trebuie sa vârâm în creiele tinere, care mai pot fi înca
prelucrate, acest principiu implacabil:

Cine îsi iubeste poporul, nu-si poate arata dragostea decât prin
sacrifici i le pe care este pregatit sasi le impuna. Un sentiment national, care
nu are în vedere decât interesul, este inexistent, cum nu exista de altfel un
nationalism care sa cuprinda numai clase sociale. A scoate urale nu
dovedeste nimic si nu da dreptul de a te considera patriot, mai este nevoie
si de preocuparea înflacarata si nobila de a apara existenta ji puritatea
deplina a rasei. Nu esti îndreptatit sa fii mândru de poporul tau decât atunci
când nu mai trebuie sa-tifie rusine pentru niciuna din clasele sociale. Dar,
când o jumatate din acest popor este nenorocita, roasa de griji si chiar
depravata, el ofera un spectacol atât de penibil încât nimeni nu poate fi
mândru ca face parte din el. Numai atunci un popor este în întregime
sanatos la minte si trup, numai atunci bucuria de a face parte din el poate sa
se ridice, pe buna dreptate, pe acea treapta superioara numita mândrie


50                           Sentimentul de rasa

nationala

Trebuie sadit în tinerele inimi acea contopire intima a nationalismu-
lui cu sentimentul de dreptate sociala. Se va naste astfel un popor de
cetateni, unit si contopii prin sentimentul de dragoste si mândrie
nationala, de nezdruncinat si de neînvins de-a pururi.

Teama pe care o inspira sovinismul în epoca noastra este
semnul neputintei sale. îi lipseste orice forma de energie nestavilita, ba
chiar este nedorita: destinul nu-l va mai harazi unor sentimente marete,
caci cele mai mari transformari care au anii loc pe acest pamânt ar fi
fost de neconceput daca forta lor ar fi avut la baza, în loc de pasiuni
fanatice si chiar isterice, virtutile burgheze care iubesc calmul si ordinea.
Este sigur ca lumea noastra se îndreapta catre o revolutie pro-
funda. Adevarata întrebare este de a sti daca ea se va face pentru
salvarea omenirii ariene sau în folosul vesnicului evreu.

Statul rasist va trebui, printr-o educatie corespunzatoare a tinere-
tului, sa vegheze la conservarea rasei, care va trebui sa fie suficient de
mantra ca sa suporte aceasta încercare suprema si decisiva.

Victoria va fi a aceluia care va porni primul pe aceasta cale.

* * *

Scopul suprem de instructor si educator al statului rasist va fi
atins atunci când el va reusi sa sadeasca în sufletul tinerilor, care i-au
fost încredintati, spiritul si sentimentul de rasa. Trebuie ca nici macar
un singur baiat sau o singura fata sa paraseasca scoala fara sa fi ajuns
la o deplina cunoastere a ceea ce înseamna puritatea sângelui si
necesitatea sa.
Se va satisface astfel conditia prealabila : conservarea
rasei, temelia solida a poporului nostru si, prin aceasta, va fi asigu-
rata dezvoltarea ulterioara a civilizatiei noastre.

Caci, orice forma de educatie intelectuala si fizica ar fi zadar-
nica în ultima analiza, daca ea n-ar fi folositoare unei entitati pe
deplin capabila sa-si pastreze caracterele sale deosebite si care sa fie,
pe de alta parte, si hotarâta sa faca acest lucru.

în caz contrar, s-ar întâmpla aceleasi lucruri de care noi ceilalti
germani ne plângem deja, desi puterea acestei tragice calamitati nu
a fost poate pâna în prezent bine înteleasa:
ramânem înca si pe viitor
gunoiul civilizatiei
- nu în sensul limitai pe care modul de a privi
lucntrile al burgheziei noastre îl da acestei expresii si care nu vede în
. pierderea unui frate de-al nostru de rasa decât pierderea unui con-
cetatean
-, ci în sensul care i se da cu durere atunci când esti capabil
sa întelegi ca în ciuda stiintei noastre si a rururor calitatilor noastre,
sângele nostru este condamnat sa se degredeze. Unindu-ne mereu cu
alte rase, noi le ridicam mult, la un nivel superior de civilizatie, dar

51 Statul si formarea unei elite                      

suntem pentru totdeauna detronati de pe culmea pe care o atinsesem
De altfel, educatia, în ceea ce priveste rasa, îsi va afla
desavârsirea completa în efectuarea serviciului militar. Aceasta peri-
oada trebuie sa fie considerata ca un ultim stadiu al educatiei normale
date germanului mijlociu.

* * *

Oricât de important ar fi în statul rasist sistemul de educatie
fizica si intelectuala, formatia unei elite joaca un rol capital, cu nimic
mai prejos decât primul.
Astazi, nimeni nu se mai sinchiseste de acest
lucru. In general, numai copiii provenind din parinti ce ocupa un rang
sau situatii înalte sunt considerati a fi demni de a face studii superioare.
Problema înclinatiilor personale ramâne pe cel de-al doilea plan ;
un copil de taran poate fi cu mult mai dotat decât copilul nascut
într-o familie ce se bucura, de mai multe generatii, de o situatie
sociala înalta, chiar daca cunostintele primului sunt inferioare celor
ale burghezului. Superioritatea acestuia, din acest punct de vedere,
nu are nimic de a face cu înclinatiile sale naturale, ea provine din
suma de impresii mai însemnata pe care el o primeste neîntrerupt
datorita unei instruiri mai largi si a culturii persoanelor din jurul
sau. Daca copilul de taran, înzestrat, ar fi crescut si el, din primii ani
de viata, într-un mediu asemanator, capacitatile sale intelectuale ar
fi fost total altele. Exista, poate, astazi un singur domeniu unde
originea este mai putin determinanta decât calitatile înnascute : cel
al artei. Aici nu se pune problema de "a învata" totul, exista de la
nastere în stare latenta, si nu face decât sa se dezvolte într-o mai mica
sau mai mare masura mai târziu, daca înclinatiile naturale sunt
cultivate în mod inteligent: banii si situatia parintilor nu au aproape
nici un rol! Acest lucru dovedeste în mod vadit ca geniul nu depinde
de situatia sociala si nici chiar de avere. Nu rare sunt cazurile când
cei mai mari artisti au provenit din familiile sarace. si, de multe ori,
un mic satean a devenit un maestru ilustru.

Faptul ca astfel de exemple nu au avut o influenta binefacatoare
isupra ansamblului vietii intelectuale este o constatare care nu
vorbeste în favoarea puterii de rationament a epocii noastre. Se
pretinde ca ceea ce este incontestabil pentru arta nu mai este valabil
pentru stiintele cu aplicatie practica.

Desigur, se poate da unui om, prin educatie, p anumita dex-
teritate mecanica, la fel ca cea a unui dresor abil care poate face un
canis ascultator sa execute cele mai incredibile numere de circ. Dar
aceasta dresura îl face pe animalul capabil sa execute exercitiile fara
ca inteligenta sa aiba vreun rol. La fel se întâmpla si la om. Poti, fara


.52                        Statul si formarea unei elite

a tine seama de înclinatiile individuale ale unui om, sa-l faci capabil
sa execute tururi de forta stiintifica, dar modul în care el procedeaza
este, la fel ca la animal, pur mecanic si în afara oricarei activitati
intelectuale. Se poate, cu ajutorul unui dresaj intelectual precis, sa
vâri cu forta în creierul omului de mijloc cunostinte superioare
mediei; dar nu e decât o stiinta moarta si, în final, sterila. De aici
rezulta un om care poate fi asemenea unui dictionar viu, si care totusi
in situatii delicate si în momente decisive, sa se comporte în mod
jalnic : trebuie instruit întotdeauna dinainte cum sa faca fata în
fiecare împrejurare, chiar cea mai neînsemnata, dar este incapabil
sa contribuie prin propriile sale forte la progresul umanitar. O astfel
de stiinta mecanica, învatata prin dresaj, îl face cel mult capabil sa
îndeplineasca functii de stal în felul cum sunt ele îndeplinite azi.

Este de la sine înteles ca se pot gasi în rândurile tuturor
indivizilor, care formeaza un popor, talente aple sa îndeplineasca o
functie în toate domeniile imaginabile ale vietii cotidiene. La fel de
firesc este ca valoarea totalitatii cunostintelor sa fie cu atât mai mare
cu cât talentul individului va sti sa dea viata la ceea ce nu este în sine
decât materie moarta.
Adevaratele creolii suni rodul îmbinarii ca-
pacitatii cu cimosriniele avute.

în ce grad umanitatea s-a angajat pe un Urum gresit este
dovedii de exemplul urmator.

Din când in când, ziarele ilustrate pun sub ochii burghezilor
nostri germani cumsecade portretul vreunui negru, care, în cutare
sau cutare loc, a devenit avocat, profesor sau pastor, sau chiar tenor,
detinând rolurile principale sau ceva pe aproape, în timp ce burghe-
zii nostri imbecili admira efectele miraculoase ale acestei dresuri si
sunt patrunsi de respect pentru rezultatele pedagogiei moderne,
evreul siret descopera în asta un nou argument în sprijinul teoriei
pe care cauta s-o vâre în mintea popoarelor si care proclama
egali-
tatea oamenilor.
Aceasta burghezie în decadere nu are nici cea mai
vaga banuiala a pacatului pe care-1 comite astfel împotriva natiunii;
caci este de o nebunie criminala sa dresezi o fiinta, care prin origine
e pe jumatate maimuta, încât este luata drept avocat, în timp ce
milioane de reprezentanti ai rasei celei mai civilizate trebuie sa duca
o viata obscura în situatii nedemne de ei. Se pacatuiesie împotriva
vointei Creatorului, atunci când sunt lasati oamenii cei mai bine
înzestrati sa se sufoce cu sutele de mii în mocirla proletariatului
actual, în vreme ce niste hotentoti sau niste cafrii sunt dresati sa
exercite profesiuni liberale. Caci nu e vorba decât de un dresaj, ca în
cazul unui canis si nu de o "cultura" stiintifica. Daca aceleasi preo-

53 Statul si formarea unei elite

cupari si aceleasi eforturi ar fi consacrate instruirii raselor înzestrate
cu inteligenta, oricare din reprezentantii sai s-ar dovedi de mii de ori
mai capabil în obtinerea unor astfel de rezultate.

Oricât de intolerabila ar fi aceasta stare de lucruri, daca ar fi
fost aici vorba de altceva si nu de cazuri de exceptie, situatia actuala
nu este nici ea mai putin intolci abila pentru ca nici talentul, nici
calitatile naturale nu-i desemnea/a în mod precis pe cei care trebuie
sa primeasca o cultura superioara. Desigur, este greu de suportat
gândul ca, în fiecare an, sute de mii de oameni, complet lipsiti de
aptitudini, sunt judecati demni de a primi o cultura superioara, în
vreme ce alte sute de mii, foarte dotati, sunt lipsiti de orice cultura
similara. Este incalculabil ce pierde astfel natiunea. Daca in perioada
ultimilor zeci de ani, numarul de inventii de mare rasunet a sporit
considerabil, mai ales în America de Nord; aceasta, s-a întâmplat în mare
parte pentru ca oamenii de cea mai umila origine gasesc acolo mai usor
ocazia de a primi o cultura superioara decât în Europa centrala.

si aceasta pentru ca darul inventiei nu provine din învatatura
care nu e decât compilatie; trebuiesc aptitudini naturale care sa dea
viata acestei învataturi. Dar, la noi, pâna în prezent, nu i s-a acordat
acestui fapt nici o valoare ; nota buna este singurul criteriu.

si aici, sistemul de educatie adoptat de stalul rasist va trebui
sa intervina.
Starul rasist nu ia asupra sa men{inerea unei clase sociale
care e posesoarea influentei predominante pe care ea a exercitai-opâna
atunci ; sarcina sa este sa mearga sa caute, printre toii membrii
societaiii, cele mai stralucite minti si sa le acorde functii publice si
demnitati.

Rolul sau nu este numai de a da in scoala primara o educatie
oarecare tuturor copiilor ; el are si datoria sa îndrume talentul pe
calea care i se potriveste. El trebuia mai ales sa considere lucrul
acesta ca cea mai importanta sarcina a sa, sa deschida portile in-
stitutiilor superioare ale învatamântului de stat tuturor oamenilor
foarte înzestrati, indiferent de origine. Aceasta este, de altminteri, o
necesitate imperioasa, caci numai astfel vor iesi dintr-o clasa de re-
prezentanti ai unei stiinte moarte conducatorii de geniu ai natiunii.

Mai exista un motiv pentru ca statul sa ia masuri în acest sens;
cercurile intelectuale sunt la noi atât de închise si încremenite în
forma lor încât le lipseste orice legatura vie cu clasele inferioare.
Acest exclusivism este daunator din doua puncte de vedere: mai întâi,
aceste cercuri ramân rupte de ideile si sentimentele care însufletesc
masa populara. Ele au pierdut de prea multa vreme contactul cu
aceasta pentru ca sa mai poata întelege psihologia poporului. Popo-


54             Biserica catolica pastreaza legatura cu poporul

rul i-a devenit complet indiferent, în al doilea rând, aceste clase
superioare nu mai au puterea de vointa necesara, în mediile în care
cultivarea inteligentei i-a dat caracterul unei caste închise, puterea
de vointa este întotdeauna mai slaba decât în rândul masei ramase
inculte. Dumnezeu stie ca noua germanilor nu ne-a lipsit niciodata
cultura stiintifica, nu suntem decât mai lipsiti de puterea de vointa
si de capacitatea de a lua o hotarâre. De pilda, cu cât oamenii nostri de
stat au stralucit prin aptitudinile lor intelectuale, cu atât activitatea
lor practica a fost mai neînsemnata. Pregatirea politica, ca si echi-
pamentul tehnic în timpul razboiului mondial au fost insuficiente,
nu fiindca creierul celor care ne guvernau a fost
prea putin cultivat,
ci tocmai pentru ca acesti conducatori erau oameni hipercultivati,
îndopati pâna la refuz cu stiinta si inteligenta, dar lipsiti de instinct
sanatos si de orice energie si îndrazneala.

A fost o nenorocire pentru poporul nostru sa fie condamnat
sa poarte o batalie a carei miza era existenta sa, în momentul în care
cancelarul Reich-ului era un filosof si un om lipsit de vlaga si
nepriceput.

Daca în locul unui Bethmann - Hollweg, am fi avut drept
conducator un om din popor mai energic, sângele eroic al umilului
grenadier n-ar fi curs zadarnic. La fel, instruirea superioara, exclusiv
si exagerat intelectuala, pe care au primit-o conducatorii nostri, a fost
cel mai bun aliat pentru canaliile care au provocat revolutia din
noiembrie. Ţinând în rezerva în modul cel mai rusinos cu putinta
tezaurul national care îi fusese încredintat, în loc sa-1 puna pe tot în
joc, aceasta clasa intelectuala a creat conditiile necesare pentru
triumful altora.

în aceasta privinta, biserica catolica poate servi de exemplu si
de model. Celibatul preotilor sai o constrânge, pentru ca biserica
nu-si poate recruta preotii din propriile sale rânduri, sa apeleze
permanent la masa de oameni din popor. Multi nu recunosc im-
portanta celibatului acest punct de vedere. Acestui fapt trebuie sa-i
atribuim incredibila vigoare cu care este înzestrata o institutie atât
de veche. Caci, recrutându-si fara întrerupere imensa sa armata de
demnitari ecleziasti din paturile cele mai de jos ale populatiei,
biserica nu mentine numai legatura, din instinct, cu atmosfera mase-
lor populare; ea îsi asigura, astfel, dotarea cu vigoare si energie, care
se va gasi vesnic în acest grad în multime. Numai de aici provine
uimitoarea tinerete a acestui organism gigantic, supletea sa intelec-
tuala si vointa sa de fier.

Sistemul de învatamânt adoptat de statul rasist va trebui sa

55 Reabilitarea muncii                              

vegheze ca paturile sociale cultivate sa fie în permanenta reîmprospatate
printr-un aflux de sânge curat provenit din clasele inferioare.
Statul are
datoria sa faca o selectie foarte atenta si deosebit de minutioasa în
ansamblul populatiei, pentru a scoate la iveala materialul uman
vizibil înzestrat de natura si sa-1 puna în slujba întregii comunitati.
Ratiunea de a fi a statului si a funtiilor de stat nu este furnizarea de
venituri unor anumite clase, ci îndeplinirea sarcinilor ce le revin.

Dar, acest lucru nu este posibil decât daca statul formeaza
sistematic personalitati capabile si energice pentru a îndeplini aceste
responsabilitati. Acest principiu nu este valabil doar pentru slujbele
publice, se aplica si directiei morale care trebuie data natiunii în
toate domeniile. Maretia unui popor este direct conditionata de
reusita acestui plan : a forma mintile cele mai capabile în toate dome-
niile activitatii umane si a le pune în slujba comunitatii.

Când doua popoare, a caror aptitudini naturale sunt de valoare
egala, se afla în concurenta, victoria va fi a aceluia în care oamenii cei mai
înzestrati vor exercita conducerea generala si morala, iar acela al canii
guvern nu este decât un simplu cadru pentru anumite clase, fara sa-sifi
luat în considerare aptitudinile înnascute ale membrilor sai, va pieri.

Este adevarat ca o asemenea reforma pare, la prima vedere,
imposibila în societatea noastra actuala. Ni se va obiecta imediat ca
nu poti cere fiului iubit al unui înalt functionar sa devina, de exem-
plu, lucrator manual, fiindca oricare altul, ai carui parinti sunt ei
însisi muncitori, va avea mai multe înclinatii decât primul. Aceasta
obiectie poate sa fie fondata, dat fiind opinia care exista astazi despre
valoarea muncii manuale. Iata de ce statul rasist trebuie sa porneasca
în aprecierea ideii de munca de la un cu totul alt principiu.
El trebuie,
chiar daca ar consacra secole întregi operei sale de educare, sa puna
capat nedreptatii care consta în a dispretul munca fizica. El va avea ca
principiu aprecierea individului, nu dupa specificul muncii sale, ci dupa
calitatea a ceea produce.
Acest principiu poate parea monstruos
într-o epoca în care cel mai mediocru scriitor este mai pretuit decât
cel mai inteligent dintre muncitorii mecanici calificati, si asta numai
pentru ca primul foloseste pana de scris. Aceasta falsa apreciere nu
provine, si am mai spus-o, din natura lucrurilor, este un produs
artificial al educatiei, care exista odinioara. Starea anormala în care
ne gasim la ora actuala face parte din acele fenomene morbide ce
caracterizeaza decaderea materialista a epocii noastre.

Prin definitie, valoarea oricarei munci este dubla : pur ma-
teriala si ideala. Valoarea materiala depinde de importanta muncii
si de aplicatia practica pe care o poate avea o munca pentru viata


56 Reabilitarea muncii

sociala. Cu cât va fi mai mare numarul cetatenilor carora produsul
unei munci oarecare le va fi direct sau indirect util, cu atât mai mult
va fi pretuita valoarea sa materiala. Aceasta apreciere îsi gaseste
expresia sa concreta în salariul pe care individul îl primeste pentru
munca sa. Acestei valori pur materiale i se opune valoarea ideala.

Aceasta nu depinde de importanta produsului muncii, apre-
ciata din punct de vedere material, ci de necesitatea sa intrinseca.
Este sigur ca utilitatea materiala a unei inventii poate fi superioara
celei pe care o reprezinta munca zilnica a unui muncilor necalificat;
nu e mai putin adevarat ca modestele servicii aduse de muncitorul
necalificat societatii sunt tot atât de necesare societatii ca si acelea
mult mai impresionante pe care i le aduce o inventie. Din punct de
vedere material, criteriul valoric poate face o diferentiere între
valoarea pe care o reprezinta pentru comunitate munca fiecarui
individ în parte si sa se exprime aceasta diferentiere prin marirea
salariului; dar, din punct de vedere ideal trebuie sa puna pe acelasi
plan lucrarile pe care fiecare dintre muncitori, oricare i-ar fi meseria,
le executa cât mai bine. Aprecierea valorii unui om trebuie facuta
conform acestui principiu si nu în functie de salariul pe care-1
primeste.

într-un stat în care domneste ratiunea, trebuie avut grija sa se
dea individului acel gen de activitate care se potriveste cu aptitu-
dinile sale, sau, altfel spus, sa dai diverselor aptitudini educatia
corespunzatoare sarcinilor care îl asteapta; cum aptitudinea nu este
un produs al educatiei, ci este înnascuta în individ, cum ea este deci
un dar al naturii si un merit al celui ce o are, judecata pe care o emite
in general burghezia asupra valorii muncii nu se poate deci sprijini
pe natura sarcinii, care pâna la un anumit grad a fost impusa individului.
Caci, aceasta sarcina depinde de nasterea si de educatia primita în
consecinta si care i-a fost data de comunitate. Activitatea desfasurata
de individ nu este scopul existentei sale, ci mijlocul pentru a o
asigura. El trebuie, în plus, sa continue sa dezvolte si sa înnobileze
valoarea sa ca om, dar nu trebuie s-o faca decât în cadrul comunitatii
de cultura, care prin forta împrejurarilor trebuie sa se sprijine
întotdeauna pe temelia unui stat. El trebuie sa contribue la mentine-
rea acestei temelii. Natura este cea care determina forma acestei
contributii; datoria individului este sa restituie comunitatii nationale,
prin zelul si cinstea sa, ceea ce a primit de la ea. Cel care actioneaza
astfel merita cea mai mare stima si cea mai înalta consideratie.
Rasplata materiala acordata unui individ poate corespunde utilitaiiipe
care produsul muncii sale îl are pentru comunitate; dar, rasplata ideala

57 Reabilitarea muncii

trebuie sa fie stima pe care orice om, care pune în slujba poporului sau
toate calitatile cu care natura l-a înzestrat si pe care comunitatea le-a
dezvoltat complet, poate fi îndreptatit s-o pretinda.
A fi un bun mun-
citor nu mai este atunci motiv de rusine, mai rusinos este sa fii un
functionar incapabil care risipeste timpul dat de la Dumnezeu si
pâinea zilnica a bravului popor. Atunci va deveni foarte firesc ca sa
nu se mai dea o sarcina unui om care, în principiu, este incapabil s-o
îndeplineasca.

De altfel, o activitate asemanatoare celei despre care tocmai
am vorbit furnizeaza singurul criteriu pentru a hotarî daca un individ
are dreptul sa ia parte, în aceeasi masura ca si concetatenii sai, la
viata comunitatii.

Epoca actuala se autodistruge: ea introduce în stat principiul
sufragiului universal, emite o gramada de prostii despre egalitatea
în drepturi, dar nu gaseste nimic pe ce sa bazeze aceste principii. Ea
vede în rasplata materiala expresia valorii unui om si distruge astfel
bazele celei mai nobile egalitati posibile. Caci, principiul egalitatii
nu are si nu poate sa aiba ca baza produsul muncii individului,
evaluat dupa valoarea sa intrinseca ; ea nu se poate face decât tinând
cont de modul cum fiecare cetatean îsi îndeplineste datoriile sale
individuale. Numai astfel se poate elimina aceea parte de întâmplare
pe care o constituie aptitudinile naturale, când vrei sa judeci valoa-
rea unui om si când individul este el însusi fauritorul importantei
sale sociale.

în epoca actuala, în care grupuri de oameni nu stiu sa-si
aprecieze reciproc propria valoare decât în functie de marimea
salariului, care-i împarte în clase diferite, astfel de principii, cum am
mai spus de fapt, nu pot fi întelese.

Dar, aceasta lipsa de întelegere nu trebuie sa ne faca sa
renuntam la apararea ideilor noastre. Dimpotriva :
cel care vrea sa
vindece o epoca roasa pe dinauntru de boala si putreda trebuie sa aiba
mai întâi curajul sa recunoasca cauzele raului. Prima grija a miscarii
naiional-socialiste trebuie, trecând peste capetele viciilor burgheziei si
apelând la oamenii din popor, sa adune si sa coordoneze toate energiile
capabile sa lupte pentru o noua conceptie despre lume.

* * *

Cu siguranta, nu vor lipsi obiectiunile si anume ca este, în
general, greu sa separi valoarea materiala de valoarea spirituala si,
daca muncile fizice sunt mai putin apreciate, este din cauza salariilor
mai mici. Se va pretinde ca scaderea de salariu aduce cu sine o
micsorare a participarii fiecaruia la binefacerile civilizatiei. Seva mai


58                           Esalonarea salariilor

spune si ca aceasta stare de lucruri face rau culturii morale a omului,
cultura care nu are nimic de-a face cu activitatea în sine ; ca acesta
ar fi motivul fricii de munca fizica, pentru ca, fiind prost retribuita,
gradul de cultura a lucratorului manual este astfel coborât, ceea ce
justifica pretuirea mai mica care i se acorda în general.

Este mult adevar în aceste obiectiuni. Tocmai aceasta ne
conduce la ideea ca, pe viitor, diferentele prea mari între salarii sa
fie evitate. si sa nu se spuna ca în acest fel randamentul muncii va
scadea. Ar însemna sa pui în seama unei întregi epoci unul din cele
mai triste semne de decadenta, daca salariile mai mari ar fi singurul
considerent care sa-i faca pe oameni sa-si doreasca sa-si de/volte
capacitatile intelectuale. Daca aceasta conceptie ar fi avut întâietate
pâna în zilele noastre în aceasta lume, omenirea nu ar fi putut
niciodata beneficia de bunurile nepretuite pe care le datoreaza
stiintei si civilizatiei. Caci, cele mai mari inventii, cele mai mari
descoperiri, lucrarile care au revolutionat în modul cel mai profund
stiinta, momentele cele mai frumoase ale civilizatiei omenesti nu ar
fi fost daruite lumii daca s-ar fi urmarit numai câstiguri materiale.
Dimpotriva, daca ele au vazul lumina zilei, acest lucru s-a întâmplat
adeseori pentru ca autorii lor au renuntat la fericirea materiala pe
care o da bogatia.

Se poate ca, astazi, aurul sa fie singurul numitor comun al
existentei, totusi va veni o zi când omul va aduce omagii unor zei mai
nobili. Multe lucruri îsi pot datora astazi existenta setei de bani si de
avere, dar putine sunt dintre cele a caror lipsa ar face omenirea mai
saraca.

Este si aceasta una din sarcinile miscarii noastre si anume sa
anunte de pe acum sosirea timpului când individul va primi tot ce
are nevoie pentru a trai; si noi va trebui, în acelasi timp, sa pastram
principiul ca omul traieste numai pentru placeri pur materiale.
Acest principiu îsi va gasi expresia într-o buna zi în înteleapta
esalonare a salai iilor, care, în toate cazurile, va permite si celor mai
umili lucratori cinstiti sa duca viata favorabila si decenta pe care o
cere calitatea sa de membru al comunitatii si calitatea sa de om.

Sa nu se spuna ca ar fi aici vorba despre o stare de lucruri
ideala pe care aceasta lume nu si-ar putea-o permite în practica si la
care este incapabila sa ajunga.
Noi nu suntem oameni atât de naivi si
simpli ca sa credem ca se va ajunge vreodata la o epoca în care lotul
este perfect. Dar acest lucru nu ne scuteste de obligatia de a combate
greselile a caror existenta le-am constatat, de a ne domina slabiciunile
si de a tinde catre ideal. Cruda realitate nu face decât sa aduca un

59 Ideal si realitate                                 

numar mai mare de îngradiri cuceririlor noastre. Dar, tocmai de aceea
este de datoria omului sa încerce sa progreseze catre telul final propus
si esecurile nu trebuie sa-l faca sa renunte la actiunea sa, asa cum de
pilda nu trebuie sa desfiintam tribunalele, pentru ca se întâmpla sa se
iveasca greseli, sau nu condamnam la pieire medicina, penmi ca vor
exista boli întotdeauna.

Trebuie sa ne ferim sa subestimam forta unui ideal. Celor
carora le lipseste astazi curajul în aceasta privinta, as vrea sa le
reamintesc, daca au fost odata soldati, acea vreme când eroismul a
aratat în modul cel mai convingator cu putinta ce forta reprezinta
motivatiile unei actiuni inspirate de ideal. Caci, daca oamenii se lasau
omorâti, ei nu o faceau din grija pâinii de fiecare zi, ci în numele
dragostei de tara, din credinta în maretia ei, din sentimentul ca era
în joc onoarea natiunii. si numai atunci când poporul german a
renuntai la acest ideal, pentru a se lasa fascinat de promisiunile de
fericire materiala pe care i le promitea revolutia, atunci când a
aruncat armele pentru ca sa-si ia traista cu mâncare, în loc sa intre
în paradisul terestru visat, a fost azvârlit în purgatoriul dispretului
si mizeriei universale.

De aceea, trebuie neaparat sa opunem acestor fauritori ai
republicii realiste actuale credinta în izbânda unui Reich idealist.


60

Capitolul III

<titlu>Supusi ai statului si cetateni

în general, formatia politica careia i se atribuie în mod abuziv
numele de stat nu cunoaste decât doua tipuri de oameni: cetatenii
si strainii. Cetateni sunt cei care, în virturea nasterii sau pe baza unui
act de naturalizare, poseda drepturi civilekstraini toti care se bucura
de aceleasi drepturi în cadrul unui alt stat. Intre aceste doua categorii
fixe, se gasesc, sporadic, cei care sunt denumiti
heimatlos. Sunt
oamenii care nu au onoarea sa apartina vreunuia din statele existente
astazi si care, în consecinta, nu se bucura nicaieri de drepturi civile.

Pentru a poseda aceste drepturi, trebuie mai întâi, cum a mai
fost spus mai sus, sa fii nascut în
inleriorulfrontierelor unui stat. Rasa
sau consangvinitatea etnica nu joaca nici un rol în aceasta afacere.
Un negru, care traia odinioara într-un protectorat german si care
este acum un rezident în Germania, aduce astfel pe lume un copil
care este "cetatean german", în aceleasi conditii, copilul oricarui
evreu, polonez, african sau asiatic poate fi, fara alte forme proce-
durale,^declarat cetatean german.

în afara naturalizarii conferite de locul de nastere, exista o
naturalizare care poate fi obtinuta ulterior. Ea este supusa unor
conditii prealabile ; de exemplu, candidatul nu trebuie sa fie, pe cât
posibil, un proxenet sau un spargator ; el nu trebuie sa fie suspect
din punct de vedere politic - adica trebuie sa fie un crestin inofensiv
în aceasta privinta - el nu trebuie, în sfârsit, sa traiasca pe spinarea
statului al carui cetatean devine. Prin aceasta se înteleg, fireste, în
epoca noastra materialista, greutatile banesti pe care le-ar putea
impune noii sale patrii. si daca candidatul pare a fi un contribuabil
cu un venit excelent, aceasta este o recomandare foarte folositoare
si care îi permite astazi sa obtina mult mai rapid naturalizarea.

Criteriul rasei nu are nici un rol în toate aceste demersuri.

Calea de urmat pentru dobândirea dreptului de cetatenie într-ur.
stat nu e foarte diferita de cea pe care trebuie s-o respecti pentru a fi
admis, de pilda, într-un club automobilistic. Candidatul îsi prezinta

61 Cum poti devemi cetatean                      

cererea, care este examinata si pe care se pune un aviz favorabil, apoi
primeste într-o zi hârtia oficiala care-1 înstiinteaza ca a devenit cetatean.
Acest aviz este pe deasupra redactat într-o forma cu adevarat umoris-
tica ; într-adevar, candidatului care pâna atunci fusese poate un cafru i
se spune : "Ca urmare sunteti de acum înainte german".

Aceasta lovitura de bagheta magica este data de seful statului.
O transformare, care, chiar si unui zeu i-ar fi imposibil s-o înfaptuiasca,
este facuta într-o clipita, de acest Paracelse functionar. Cu o miscare a
penitei un nenorocit de slav, venit din Mongolia, este transformat în
"german" autentic.

Nu numai ca nimeni nu se îngrijeste sa stie carei rase îi
apartine un astfel de nou cetatean; nici macar nu se preocupa nimeni
sa examineze starea sanatatii sale fizice. Nu conteaza ca acest individ
poate fi ros de sifilis, el va fi la fel de binevenit ca cetatean într-un
stat modern cu conditia ca, asa cum am spus-o, sa nu constituie o
povara din punct de vedere financiar sau un pericol datorita obi-
ceiurilor sale politice. si astfel, formatiile politice, care poarta de-
numirea de stat, absorb în organismul lor toxine carora cu greu pot
apoi sa le vina de hac.

Ceea ce deosebeste înca un cetatean de un strain, este ca
primul are acces liber la toate functiile publice, ca trebuie eventual
sa-si satisfaca serviciul militar si poate, în schimb, sa participe în mod
activ sau pasiv la alegeri. Acestea sunt în esenta toate privilegiile
sale, caci în ce priveste drepturile individuale si libertatea personala,
strainul se bucura de aceeasi protectie si chiar adeseori de o protectie
mai eficace ; astfel se petrec astazi lucrurile în republica germana.
stiu bine ca, a auzi spunându-se astfel de lucruri, nu e pe placul nimanui.

Totusi, greu poti gasi ceva mai lipsit de logica si chiar complet
nebunesc ca dreptul nostru civil contemporan. Exista, în vremurile
noastre, o tara unde se pot observa macar niste timide încercari
inspirate de o mai buna conceptie despre rolul statului. Fireste nu
este vorba de republica noastra germana model; este cazul Statelor
Unite ale Americii care, se straduie cel putin în parte, sa asculte
glasul ratiunii. Refuzând dreptul de intrare pe teritoriul lor, unor
imigranti a caror stare de sanatate este proasta, excluzând dreptul la
naturalizare pentru reprezentantii anumitor rase, ei se apropie
cumva de conceptia rasista despre rolul statului.

Starul rasist îsi împarte locuitorii în trei clase: cetateni, supusi
ai statului (sau resortisanti) si straini.

în principiu, nasterea nu confera decât calitatea de resortisant.
Aceasta calitate nu da dreptul, numai ea singura, sa ai acces la o


62                         Cetatean,resortisant,strain

functie publica, nici sa iei parte la viata politica, de exemplu la
alegeri. Pentru orice resortisant, este esential sa se stabileasca cu
exactitate rasa si nationalitatea, în acelasi timp, este la latitudinea sa sa
renunte la calitatea sa de supus al unui stat anume si sa devina cetatean
în tara în care locuitorii au aceeasi nationalitate cu a lui. Singura
deosebire între un
strain si un resortisant provine din faptul ca primul
este supusul unui alt stat.

Tânarul resortisant de nationalitate germana este obligat sa
parcurga întreg ciclul de educare si instruire scolara impusa oricarui
german. El se supune astfel educatiei care va face din el un membru
constient al rasei sale si patruns de spiritul national. Va trebui, apoi,
sa satisfaca toate celelalte dispozitii ale statului privitor la exercitiile
fizice si în final va fi încorporat în armata. Educatia data de armata
este o educatie generala ; ea trebuie data tuturor germanilor si sa
instruiasca pe fiecare dintre ei pentru a putea ocupa postul în arma
care corespunde aptitudinilor sale fizice si intelectuale.

Titlul de cetatean, cu toate drepturile pe care i le confera, va fi
acordat în modul cel mai solemn posibil
tânarului cu o sanatate buna,
cu o buna reputatie, dupa ce-si va efectua stagiul militar. Diploma
care îi va fi înmânata va trebui sa fie cel mai important document
primit în întreaga sa existenta. Acest document îi va permite sa-si
exercite toate drepturile ca cetatean si sa se bucure de toate privile-
giile ce decurg din aceasta calitate. Caci, statul trebuie sa faca o
diferentiere foarte clara între cetateni, sustinatori si aparatori ai
existentei si maretiei sale, pe de-o parte, si cei care s-au fixat pe
teritoriul unui stat pentru a juca numai un rol de "umplutura".

înmânarea diplomei de cetatean va fi însotita de depunerea, în
cadru solemn, al unui juramânt, juramânt prin care noul cetatean va
jura fidelitate comunitatii si statului. Aceasta diploma reprezinta o
legatura care-i uneste pe toti membrii comunitatii ; se sterg
diferentele de clasa sociala.
Un maturator pe strada trebuie sase simta
mai onorat ca este cetaiean al Reich-ului, decât daca ar fi regele unui
stat strain.

Drepturile cetatenilor prevaleaza asupra drepturilor strainilor.
Este stapânul si senionil Reich-ului.
Dar un rang mai înalt presupune
si alte îndatoriri. Omul fara onoare sau fara caracter, criminalul de drept
comun, tradatorul de tara etc. pot fi si deposedati de aceasta demnitate.
Ei decad atunci la rangul de supusi ai statului.

Tânara germana este "resortisanta", si nu= devine cetatean
decât prin casatorie. Totusi, dreptul de cetatenie îi poate fi acordat
daca este germana si îsi câstiga existenta din munca sa.

63

Capitolul IV

<titlu>Personalitatea si conceptia rasista despre stat

Daca statul rasist national - socialist are ca scop principal
educarea si mentinerea acelor care sunt sustinatorii statului, el nu
trebuie sa se margineasca numai la protejarea elementelor de rasa
ca atare, sa le creasca si sa le formeze pentru viata practica ; este, de
asemenea, absolut necesar sa-si puna în concordanta organizarea cu
sarcina propusa.

Dar ar fi absurd sa vrei sa apreciezi valoarea oamenilor dupa
rasa lor si-apoi sa declari razboi punctului de vedere marxist :
"oamenii sunt egali", fara sa fi hotarât sa mergi pâna la capat. A
recunoaste importanta rasei, a recunoaste principiul rasial în univer-
salitatea sa, conduce logic la ideea ca trebuie sa tii seama de valoarea
proprie a individului. Asa cum eu sunt obligat sa apreciez diferit
oamenii dupa rasa careia apartin, la fel trebuie procedat în sânul
unei comunitati importanta individului.

Un popor nu e identic cu alt popor si, în interiorul unei comunitati,
o minte nu poate fi egala cu alta ; elementele constitutive apartin
aceluiasi sânge, dar privit în amanunt ofera mii de diferente subtile.

Admiterea acestui postulat incita, mai întâi, fara sa caute vreo
subtilitate, la favorizarea în rândul comunitatii a elementelor super-
ioare recunoscute ca atare, si sa te ocupi în mod deosebit de sporirea
numarului lor.

Este problema cea mai usoara, caci poate fi pusa si rezolvata
în mod automat. Este mai greu sa deosebesti în multime mintile care
au într- adevar cea mai mare valoare intelectuala, si sa ai grija ca ele
sa beneficieze de drepturile ce se cuvin mintilor superioare, si mai
ales sa distingi în multime aceea minte care este cea mai folositoare
pentru natiune. Aceasta alegere de valoare si de aptitudini nu mai
depinde de folosirea unor mijloace automate; ea nu poate fi dusa la
bun sfârsit fara un efort permanent zi cu zi.


64               Doctrina fondata pe un principiu democratic

O doctrina care, îndepartându-se de ideea democratica a
multimii, tinde sa dea acest pamânt poporului cel mai bun, adica unor
indivizi superiori, trebuie în mod logic sa se conformeze aceluiasi
principiu aristocratic în interiorul acestui popot si sa pastreze pentru
cele mai luminate minti comanda si influenta. In loc sa cladeasca un
stai numai pe ideea de majoritate, aceasta doctrina se bazeaza si pe
personalitate.

Cel care crede astazi ca un stat rasist national-socialist nu
trebuie sa se deosebeasca de alte state decât prin diferenta pur
materiala data de o mai buna organizare economica, fie printr-un
mai bun echilibru între bogatie si saracie, fie printr-o posibilitate
juridica de a avea control asupra participarii claselor inferioare la
procesul economic sau prin salarii mai echitabile sau judicios
împartite, acela este cel de pe urma înapoiat mintal si nu are nici cea
mai vaga întelegere a doctrinei noastre. Tot ceea ce am mentionat
acum nu prezinta caracter de permanenta sau de maretie. Un popor
care s-ar limita la reforme cu un caracter atât de superficial, nu ar
avea nici cea mai mica sansa sa triumfe în acest amestec universal de
popoare, O miscare care nu ar vedea în misiunea sa decât realizarea
unor reforme egalitare, altfel echitabile, nu ar mai poseda putere si
nici eficienta când s-ar pune problema unei reforme profunde a unui
mediu, întreaga sa actiune ar ramâne, definitiv limitata la obiective
superficiale ; nu ar da poporului acea armatura morala care sa-i
asigure triumful - as zice aproape în ciuda lui - asupra slabiciuni-
lor de care suferim astazi.

Pentru a întelege mai bine, poate este util sa mai aruncam o
privire asupra originilor si cauzelor reale ale dezvoltarii culturii
umane.

Primul pas care a îndepartat vizibil pe om de starea de animal
a fost acela pe care 1-a facut spre inventie. Aceasta a constat, la
început, în descoperirea unor siretenii si tertipuri, a caror punere în
practica trebuia sa faca mai usoara si, chiar pur si simplu posibila,
lupta pentru existenta.

Aceste prime inventii, foarte primitive pot sa nu puna cu
claritate în evidenta rolul pe care 1-a avut individul, caci, pentru
generatiile urmatoare, si cu atât mai mult pentru omul de astazi, ele
nu apar decât ca manifestari ale inteligentei colective, dupa cum
anumite siretenii si ingeniozitati pe care omul le poate observa la
animal nu mai apar în ochii sai decât ca un fapt de necontestat ;
incapabil sa-i stabileasca cauzele de origine, se multumeste sa le
califice drept procedee "instinctuale".

65 Personalitatea si progresele civilizatiei              

În cazul nostru, ultimul cuvânt nu are semnificatie. Oricine
crede într-o evolutie care sa amelioreze fiintele, trebuie sa accepte
ideea ca toate formele si manifestarile activitatilor nu au existat
întotdeauna sub forma lor actuala; a trebuit ca un individ anume sa
fi facut primul gest care apoi a fost repetat din ce în ce mai des de
indivizi din ce în ce mai numerosi, pâna a trecut în subconstientul
fiecaruia din reprezentantii speciei si s-a manifestat atunci ca instinct.

Acest mecanism, se poate întelege si se admite mai usor la
om. Primele siretenii în lupta împotriva animalelor au fost, fara
îndoiala, la origine, faptele unor fiinte deosebit de înzestrate. si în
acest caz, personalitatea a fost, fara putinta de tagaduiala, la baza
hotarârilor si realizarilor, care, mai târziu, au fost preluate ca evi-
dente de omenirea întreaga. La fel, orice principiu militar evident,
care este astazi pentru noi principiul de baza al oricarei strategii, si-a
datorat în mod obligatoriu, la origine, conceptia sa unei minti pre-
cise si numai dupa multi ani, chiar milenii, a sfârsit prin a fi admis
de toti ca incontestabil, evident.

Omul adauga o a doua inventie celei dintâi; el învata sa puna
în slujba sa alte obiecte si chiar alte fiinte vii si atunci începe sa se
manifeste activitatea creatoare proprie omului, asa cum o întelegem
astazi ; folosirea pietrei cioplite, domesticirea animalelor, desco-
perirea zarului etc.; fiecare din aceste inventii, incluzând aici chiar
si pe cele care ne uimesc în zilele noastre, dovedesc clar ca au la baza
lor munca creatoare a individului; acest lucru ne apare cu atât mai
limpede cu cât ele sunt mai recente, mai importante si au un caracter
mai uimitor. stim, deci, în deplina cunostinta de cauza, ca inventiile
materiale pe care le vedem în jurul nostru sunt produsul fortei
creatoare si a aptitudinilor unui individ luat izolat.

Aceste creatii contribuie, în final, sa ridice din ce în ce mai
mult omul deasupra animalului, pâna se ajunge la o deosebire
desavârsita. Astfel, ele constituie baza însasi a progreselor constante
ale speciei umane. si aceasta siretenie primara, care permitea odi-
nioara vânatorului din padurea preistorica sa-si apere viata, îi mai
ajuta pe oameni în viata lor de astazi, sub forma celor mai minunate
cuceriri în viata lor de astazi, sub fotma celor mai minunate cuceriri
stiintifice si le permite sa-si faureasca armuri pentru luptele viitoare.
Daca ne gândim bine, orice inventie omeneasca usureaza, în final,
luptele omului pe aceasta planeta, chiar daca nu iese în evidenta, pe
moment, uiilitaiea practica a unei inventii, a unei descoperiri sau a
unei aprecieri stiintifice profunde. si toate acestea contribuie la
ridicarea omului deasupra fiintelor vii care-l înconjoara, întareste si


66                          Valoarea personalitatii

consolideaza situatia sa pâna în acel punct în care sub toate rapor-
turile, el devine creatura rege a acestui pamânt.

Vedem ca toate inventiile sunt rezultatul puterii creatoare a
unor indivizi izolati. Acestia sunt, astfel, într-o anumita masura, din
proprie vointa sau nu, binefacatori ai umanitatii. Actiunea lor pune
în mâna milioanelor si chiar miliardelor de fiinte omenesti mijloace
care le vor face lupta pentru existenta mai usoara.La originea civi-
lizatiei materiale din zilele noastre, vom gasi întotdeauna personali-
tatea unor inventatori care se completeaza si duc mai departe
cunostintele celor dinaintea lor. La fel se întâmpla când este vorba
de punerea în functie si aplicare practica a inventiilor sau a desco-
peririlor. Caci, ansamblul metodelor de productie depinde înca de
munca de inventie si în consecinta de munca individuala, în sfârsit,
munca intelectuala pur teoretica, care scapa oricaror norme, dar
care este conditia esentiala a oricarei inventii tehnice ulterioare,
apare de asemenea ca produsul exclusiv al personalitatii. Nu
multimea creaza, dupa cum nu majoritatea este cea care organizeaza
sau gândeste, ci, totdeauna si pretutindeni individul izolat. El este
cel care face aceste lucruri. O comunitate de oameni apare ca bine
organizata atunci când ea usureaza la maximum munca acestor forte
creatoare si le utilizeaza pentru a servi cât mai bine interesului
comunitatii. Partea cea mai de pret a unei inventii, fie la nivel
material, fie la nivelul gândirii, este înainte de toate persoana inven-
tatorului.

Prima si suprema datorie în organizarea unei comunitati este
sa o utilizeze în folosul tuturor.

într-adevar, organizatia însasi nu trebuie sa scape din vedere
nici-o clipa aplicarea acestui principiu. Numai astfel ea va fi eliberata
de pericolul de a deveni un singur mecanism si va deveni un organism viu.
Ea trebuie sa fie însasi personificarea tendintei de a aseza deasupra
multimii mintile luminate si, reciproc, de apune multimea sub ordinele lor.

Prin urmare, nu numai ca o organizatie nu are dreptul sa
împiedice mintile înzestrate "sa iasa" din rând, ci, dimpotriva, prin
natura sa trebuie s-o permita si sa o usureze în cel mai înalt grad
posibil, în aceasta privinta, ea trebuie sa porneasca de la principiul
ca salvarea omenirii nu este în multime, ci în creierele sale creatoare,
care sunt adevaratele binefacatoare ale rasei umane. Este în intere-
sul tuturor sa li se asigure o influenta hotarâtoare si sa li se usureze
actiunea. Caci, cu siguranta, nici dominatia imbecililor sau a incapa-
bililor, nici, si asta sub nici-o forma, cultul maselor nu va servi acest
interes comun tuturora ; este absolut necesar ca indivizii foarte

67 Principiul majoritatii                        

dotati sa-si ia asupra lor aceasta raspundere.

Gasirea unor astfel de oameni se face mai ales, cum am mai
spus, prin aspra selectie a luptei pentru supravietuire. Multi sunt
doborâti la pamânt si pier, aratând astfel ca nu sunt cei desemnati si
foarte putini apar în final ca fiind cei alesi, în domeniul gândirii, al
creatiei artistice, chiar al economiei, acest proces de selectie se
manifesta si astazi,desi, mult împovarat în acest ultim domeniu.
Guvernul statului si puterea reprezentata de organizarea militara
sunt, de asemenea, dominate de aceasta idee a personalitatii ; o
regasim pretutindeni sub forma autoritatii absolute asupra subor-
donatilor, a raspunderii depline fata de sefi. Numai viata politica
astazi scapa în întregime acestei obligatii firesti. Orice civilizatie
omeneasca rezulta din actualitatea creatoare a individului, si, totusi,
principiul majoritatii iese învingator în tot guvernul, mai ales în
sferele sale cele mai înalte, si de la vârf el otraveste putin câte putin
viata întregii natiuni, si o sfârseste prin a descompune!

Trebuie, de asemenea, în fond, sa imputam actiuni» dis-
trugatoare a iudaismului, constantele eforturi pentru a submina,
la popoarele care 1-au primit, influenta personalitatii si a-i substitui
pe aceea a maselor. Principial constructiv al popoarelor ariene Iasa
loc principiului distrugator al evreilor. Acestia devin "fermenti de
descompunere" a popoarelor si raselor, si înlr-un sens mai larg duc
la spulberarea civilizatiei umane. Cât despre marxism, el exprima în
fapt efortul evreului în domeniul civilizatiei pure de a exclude din
toate formele de activitate umana rolul preponderent al personalitatii
si a-1 înlocui cu cel a numarului. Acestei doctrine îi corespunde, din
punct de vedere politic, forma parlamentara ale carei urmari nefaste
le putem vedea începând de la neînsemnata celula a comunei pâna
în vârful natiunii; în domeniul economic, el provoaca agitatii sindi-
cale, care, de altfel, nu servesc deloc intereselor adevarate ale mun-
ciîorilor, ci numai conceptiilor distructive ale evreimii
internationale. Economia va pierde pretioasa sa putere creatoare si
va fi marcata de o inevitabila regresiune în raport direct proportional
cu îndepartarea ei de la principiul afirmarii personalitatii si intrarii
ei sub influenta si actiunea maselor. Toate organizatiile consultative
profesionale care, în loc sa se ocupe cu adevarat de interesele
angajatilor, se straduie sa dobândeasca o influenta asupra productiei
însasi, servesc acelasi scop dis^nictiv. Ele aduc prejudicii produefki
generale si prin aceasta chiar indivktalui.

Caci nu cu fraze si ca teorii pot fi satisfacute nevoik supusilor
statului. Acest lucru îl datoram acelei parti de bunuri colective care


68               Marxismul respinge valoarea personalitatii

revin, fiecaruia zilnic, si care îi dovedeste ca interesele individului
sunt aparate de comunitate, datorita muncii tuturor.

întrebarea nu este sa aflam daca marxismul, bazându-se pe
teoria maselor, ar fi capabil sa ia si sa continue greaua sarcina a
economiei actuale; discutia care sa decida daca acest principiu este
corect sau fals, nu ar ajunge la un rezultat pe deplin limpede prin
dovada aptitudinii sale de a administra în viitor starea de lucruri
existenta ; el nu ar putea fi pe deplin limpezit decât prin dovada
capacitatii sale de a crea o civilizatie asemanatoare.

Zadarnic ar relua economia actuala si ar continua sa-i dirijeze
functionarea. Oricare ar fi succesul activitatii sale, acest succes n-ar
avea nici cel mai mic rasunet fata de faptul incontestabil ca marxis-
mul nu ar putea niciodata, prin aplicarea propriilor lor principii, sa
organizeze ceea ce ar fi mostenit astfel.

si, de fapt, marxismul ne-a oferit o dovada al acestui fapt. Nu
numai ca el n-a creat niciodata nici cea mai neînsemnata civilizatie,
cel mai neînsemnat sistem economic, dar n-a fost macar capabil sa
foloseasca, cu principiile sale, organismele care i-au fost încredintate;
dupa un foarte scurt interval de timp, el a trebuit sa cedeze si sa faca
concesii principiului personalitatii, dovada ca propria ei organizatie
nu poate scapa acestei legi.

Ceea ce trebuie sa distinga în fond conceptiile noastre rasiste de
cele marxiste este ca primele recunosc nu numai valoarea rasei, dar si
importanta personaltatii si fac din aceste principii baza oricarei con-
structii pozitive.
Acestia sunt factori esentiali ai filosofici noastre.

Daca, din întâmplare, miscarea national-socialista nu ar
întelege importanta fundamentala a acestei notiuni esentiale, daca
s-ar margini sa îndrepte de bine, de rau, starea noastra actuala si ar
admite domnia majoritatii, ea nu ar fi în realitate decât un partid
concurent al marxismului ; si nu ar mai avea începând din acest
moment, dreptul sa se considere o doctrina filosofica.

Daca programul social al miscarii s-ar limita la eliminarea
personalitatii si la înlocuirea ei cu majoritatea, atunci national-
socialismul ar fi la rândul sau ros de otrava marxismului, asa cum
sunt actualmente partidele burgheze.

Statul rasist trebuie sa vegheze la bunastarea cetatenilor sai,
recunoscând în toate împrejurarile importanta personalitatii; va fi
sporita astfel capacitatea de productie a tuturor si, prin aceasta,
bunastarea fiecaruia.

Astfel, statul rasist trebuie sa debaraseze toate cercurile con-
ducatoare si în mod special cercurile politice de bruiajul parlamen-

69 Cea mai buna conceptie despre stat                

tar al majoritatii, adica de decizia data de mase ; trebuie sa îi
substituie, fara nici-o rezerva, principiul personalitatii.

Rezulta de aici ca :

Cea mai buna Constitutie si cea mai buna forma a statului este
cea care va asigura celor mai bune elemente ale comunitatii autoritatea
conducatorului si influenta unui model de gândire.

în viata economica, cei mai capabili nu pot fi desemnati de
sus, ci trebuie sa iese în evidenta prin ei însisi; la toate nivelurile,
începând cu cea mai mica pravalioara si terminând cu cea mai mare
întreprindere, existenta însasi continua sa te supuna unor examene; la
fel este evident ca sefii politici nu se pot "descoperi" într-o zi. Geniile
de mare forta nu sunt supuse acelorasi reguli ca omenirea obisnuita.

Orice organizatie de stat trebuie sa decurga din principiul
personalitatii, de la cea mai mica celula, si anume comuna, pâna la
guvernarea suprema a ansamblului tarii.

Nu exista decizii ale majoritatii, ci numai conducatori respon-
sabili si cuvântul "consiliu" trebuie sa-i reia semnificatia sa primara.
Fiecare om poate sa aiba lânga sine consilieri, dar decizia îi revine
unuia singur.

Trebuie sa transmitem principiul care a facut altadata din
armata prusaca o admirabila unealta a poporului german si sa-1
punem chiar la baza sistemului nostru politic : deplina autoritate a
fiecarui sef asupra subordonatilor sai si deplina sa raspundere fata
de superiori.

Chiar în momentul prezent, noi nu ne vom putea lipsi de
aceste corporatii ce sunt numite parlamente. Numai ca toate de-
liberarile vor deveni într-adevar consilii si un singur om va putea si
va trebui sa fie investit cu responsabilitate, împreuna cu autoritatea
si dreptul de comanda.

Parlamentele sunt prin ele însasi necesare, caci, înainte de
toate, ele constituie un mediu în care se poate face treptat educatia
conducatorilor carora li se vor putea încredinta într-o zi raspunderi.

si noi am putea zugravi atunci urmatorul tablou :

Statul rasist, de la comuna pâna la guvernul Reich-ului, nu va
avea nici-un corp legislativ reprezentativ care sa decida în orice
problema s-ar ivi prin votul majoritatii, ci numai corpuri consultative
care se vor gasi permanent lânga conducator si care vor primi sarcini
de la el ; uneori, chiar ele vor putea, în caz de nevoie, în anumite
domenii, sa-si asume raspunderi depline, cum a fost întotdeauna
cazul pentru toti sefii sau presedintii de corporatie.

Statul rasist nu poate tolera sa se ceara o parere sau o hotarâre


70 Consilii si conducatori raspunzatori

în probleme specifice-de exemplu, în chestiuni legate de economie
- unor oameni care prin formatia si activitatea lor sunt complet
incompetenti, în consecinta, el îsi va împarti corpurile legislative
reprezentate în
Camere politice si Camere corporative. Pentru o
cooperare fructuoasa, deasupra lor se va aseza un corp legislativ
ales : Senatul. Nici în Camere, nici în Senat, nu se va vota. Ele sunt
organisme de lucru, nu masini de votare. Fiecare din membrii sai are
drept de vot consultativ, dar nici unul nu are putere de decizie.
Aceasta apartine exclusiv presedintelui si el are raspunderea deplina
a hotarârii luate.

Acest principiu de a asocia fara nici-o restrictie raspunderea
absoluta cu autoritatea absoluta va determina în timp o elita de sefi
(asa cum ne-am putea-o închipui astazi) în epoca noastra de lipsa
de responsabilitate parlamentara.

Astfel, Constitutia statului va fi în deplina armonie cu prin-
cipiul caruia îi datoreaza deja maretia în domeniul civilizatiei si al
economiei.

* * *

în ceea ce priveste posibilitatea de a realiza aceste conceptii,
sa nu se uite ca principiul parlamentar de decizie de catre majoritate
n-a dominat lumea vesnic, ci dimpotriva, nu-i aflam urma în istorie
decât în perioade foarte scurte ; si aceste perioade corespund întot-
deauna cu prabusirea de popoare si de state ! N-ar trebui, totusi, sa
se creada ca niste masuri pur teoretice, luate de sus în jos, pot aduce
cu ele o asemenea schimbare, care, în mod logic, nu trebuie sa se
limiteze la Constitutia unui stat, ci sa intereseze legislatia, sa
patrunda în viata publica a fiecaruia. O asemenea revolutie nu se
poate produce si nu se va produce decât sub influenta unui partid
hranit cu aceste idei si purtând în el germanele statului viitorului.

De aceea, partidul national-socialist trebuie, astazi, sa se
patrunda de aceste idei; el trebuie sa-si orienteze organizarea sa
interna catre actiunea politica, pentru a putea, nu numai sa dea
într-o zi statului directive, dar si pentru a-i putea oferi corpul
legislativ constituit de propriul sau stat.

71

Capitolul V

<titlu>Conceptie filosofica si organizare

Statul rasist, al carui tablou de ansamblu am încercat sa-l
zugravesc, nu devine un lucru înfaptuit numai pentru ca îi cunoastem
conditiile absolut obligatorii ale existentei sale. Nu este sufucient sa
stim cum va arata un stat rasist; trebuie mai întâi sa-1 cream. Nu ne
putem astepta ca partidele actuale, care înainte de toate trag foloase
de la stat în forma lui actuala, sa ajunga de la sine la ideea unei
schimbari radicale si sa-si schimbe în mod spontan atitudinea, cu atât,
mai mult cu cât conducatorii lor sunt evrei, peste tot numai evrei.

Evolutia prin care ne pregatim sa trecem, daca nu i s- ar pune
piedici, ne-ar pune într-o zi în fata profetiei panevreiesti: "Evreul
va devora efectiv popoarele de pe pamânt si va deveni stapânitorul lor".

Astfel, fata de milioane de "burghezi" sau de "proletari" ger-
mani, care, în majoritatea cazurilor se îndreapta spre propria lor
pieire din lene si din prostie, amândoua dublate de lasitate, evreul,
pe deplin constient de scopul pe care-1 urmareste, nu întâmpina
nici-o rezistenta în calea sa. Un partid condus de el nu poate lupta
pentru nimic altceva decât pentru apararea intereselor evreiesti, si
aceste interese nu au nimic în comun cu aspiratiile fundamentale ale
popoarelor ariene.

Daca vom vrea sa transpunem statul rasist din domeniul ideal
în cel real, trebuie mai întâi sa cautam, în afara tuturor puterilor
actuale ale vietii publice, o forta noua care sa aiba vointa si
mijloacele de a duce batalia pentru un astfel de ideal ! Caci, este
vorba într-adevar de o batalie : prima noastra sarcina nu este sa
cream o forma de stat rasist, ci sa distrugem statul evreiesc actual.
Cum istoria ne-a aratat foarte des, principala greutate nu o consti-
tuie instituirea unei noi stari de lucruri, ci pregatirea terenului
pentru realizarea scopului propus. Prejudecati si interese se împle-
tesc trainic într-o organizatie paramilitara compacta si încearca sa
împiedice, prin toate mijloacele, victoria unei idei care nu le este pe
plac sau li se pare amenintatoare.


72                             Lupta si critica

De aceea, orice ostean care s-a pus în slujba noului ideal,
trebuie, în ciuda entuziasmului sau pozitiv, sa duca mai întâi o lupta
negativa pentru a se descotorosi de starea actuala.

O doctrina tânara si cu caracter nobil, cu principii noi si de-o
importanta fundamentala, va trebui, oricât de neplacut i-ar fi
fiecaruia din sustinatorii sai, sa foloseasca, mai întâi, fara nici o
retinere, arma criticii.

îi auzim astazi pe asa zisi rasisti repetând în orice împrejurare
- si acest lucru dovedeste lipsa de profunzime a vederilor lor
istorice - ca ei refuza sa se consacre unei
critici negative, pentru a-si
consacra, în schimb, întreaga lor activitate unei
munci consmtctive ;
bâlbâiala puerila si stupida, autentic "rasista" într-un cuvânt; dovada
ca istoria propriei lor epoci nu a lasat nici cea mai vaga amintire în
aceste creiere. si
marxismul avea un scop, si lui îi era cunoscut
termenul de munca constructiva (daca nu ar fi vorba aici mai curând
de a instaura despotismul evreismului international si al marilor
financiari î), dar asta nu 1-a împiedicat sa înceapa printr-o
activitate
critica care a durat 70 de ani
; critica distructiva si nimicitoare, tot
numai critica si mereu critica, pâna când acidul coroziv a ros pâna la
radacina vechiul stat si i-a pregatit astfel prabusirea. Numai atunci
a fost începuta pretinsa "constructie". Era evident, corect si logic. O
stare de lucruri existenta nu se poate spulbera simplu, numai prin
prezenta profetilor si avocatilor unei stari viitoare. Este inadmisibil
ca partizanii primului, sau cei care manifesta numai un oarecare
interes sa fie pe deplin convertiti numai prin simpla constatare a unei
necesitati absolute sau câstigati astfel de ideea unui regim nou.

Prea adeseori, cele doua regimuri vor continua, dimpotriva, sa
coexiste si pretinsa
doctrina filozofica seva fereca pentru întotdeauna
în cadrul strâmt al unui partid, caci o doctrina nu este toleranta ; ea
nu poate fi "un partid printre altele" ; ea reclama imperios recu-
noasterea exclusiva si totala a conceptiilor sale, care trebuie sa
transforme întreaga viata publica. Ea nu poate tolera alaturi de ea
nici o ramasita a vechiului regim.

Acelasi lucru îl putem spune si despre religii.

Nici crestinismul nu s-a putut multumi sa-si înalte propriile
altare; el trebuia sa treaca si la distrugerea altarelor pagâne. Numai
aceasta intoleranta fanatica avea sa creeze credinta apodictica ; ea
era conditia dintâi si cu caracter absolut.

Se poate obiecta, pe buna dreptate, ca aceste doua precedente
istorice sunt de sorginte evreiasca - si chiar ca acest gen de in-
toleranta si de fanatism sunt profund evreiesti.

73 Doctrinele sunt lipsite de toleranta

Acest lucru se poate dovedi de mii de ori adevarat si poate fi
profund deplâns. Se poate constata, nu fara o neliniste mai mult
decât justificata, ca aparitia acestei doctrine în istoria omenirii
aducea ceva necunoscut pâna atunci; dar raul s-a produs si vorbim
în prezent de o stare de fapt. Oamenii care vor sa scoata poporul
german din situatia sa actuala, nu trebuie sa-si bata capul pentru a-si
imagina ce frumos ar fi daca cutare si cutare lucru n-ar exista; ei ar
trebui sa caute si sa decida cum sa înlature ceea ce exista deja. Dar,
o doctrina, dominata de cea mai diabolica intoleranta, nu va fi
nimicita decât printr-o doctrina însufletita de acelasi spirit combativ,
care va lupta cu aceeasi vointa dura si care, pe deasupra, va purta în
ea o noua gândire pura si absolut conforma cu realitatea.

Fiecare poate astazi sa constate cu regret ca, în lumea antica,
mult mai libera ca a noastra, crestinismul a adus cu el prima mani-
festare de teroare spirituala ; dar nu poate face nimic în legatura cu
faptul ca începând cu acea epoca lumea traieste sub stapânirea
acestei constrângeri. si nu se poate înlatura o forma de constrângere
decât tot prin constrângere, iar teroarea tot prin teroare. Numai
atunci se poate institui noul regim.
Partidele politice sunt înclinate sa
faca compromisuri ; doctrinele filozofice niciodata. Partidele politice
cad la învoiala chiar cu adversarii, doctrinele filosofice se declara
infailibile.

si partidele politice au, la origine, intentia de a ajunge la o
stapânire despotica si exclusiva ; ele au o înclinatie marcanta catre
una sau alta din doctrinele filozofice. Dar deja îngustimea de gândire
a programului lor le ia eroismul pe care îl cere apararea unei
doctrine filozofice. Vointa lor împaciuitoare aduna în jurul lor
spiritele marunte si slabe, cu care nu s-ar putea purta e cruciada.

si ei ramân, astfel, cel mai adesea izolate, de la început, în
jalnica lor meschinarie. Abandonând lupta pentru sistem, ei se
straduie sa câstige cât mai rapid posibil, datorita asa-zisei "cola-
borari pozitive", un locsor cât de mic institutiilor existente si sa
ramâna acolo cât mai mult posibil. La aceasta se margineste efortul lor.

si daca vreodata sunt îndepartati de la masa cu bucate de un
concurent un pic mai brutal, atunci n-au decât o idee în cap : prin
forta sau prin siretenie sa ajunga din nou în rândul celor ce striga :
"si mie mi-e foame !" pentru a putea din nou, chiar cu pretul
sacrificarii celor mai sfinte convingeri ale lor, sa fie iar parteneri la
masa cu bucate.

Niste sacali ai politicii, nimic mai mult!

O doctrina filozofica nu ar putea sa fie gata sa cada la învoiala


74                     Partidele politice " cad la învoiala"

cu alta ; ea nu ar mai putea accepta colaborarea cu o stare pe care
de fapt o condamna ; dimpotriva, ea se va simti obligata sa combata
acest regim si toata lumea spirituala adversa, într-un cuvânt sa-i
pregateasca prabusirea.

Aceasta lupta pur distructiva - al carei pericol este imediat
simtit de ceilalti si care se izbeste de un front unit de rezistenta -
ca si orice lupta pozitiva purtata pentru a consfinti succesul noii
conceptii ideale a lumii, cere luptatori hotarâti. Aceasta înseamna,
deci, ca o doctrina nu va face sa triumfe ideile sale decât daca aduna
sub steagul sau de lupta elementele cele mai curajoase si cele mai
active din epoca si din rândurile poporului sau, într-o organizatie
puternica de lupta. si mai trebuie ca, în plus, tinând cont de aceste
elemente, sa aleaga din ansamblul filozofiei sale un anumit numar
de idei si sa le dea o forma exacta si concisa, putând servi ca punct
important al credintei unei noi grupari de oameni. In timp ce pro-
gramul unui simplu partid politic nu este decât o reteta care sa
asigure iesirea favorabila din alegerile electorale viitoare, programul
unei doctrine filozofice are valoarea unei declaratii de razboi împo-
triva unei ordini stabilite, împotriva unei stari de lucruri existente,
împotriva unei viziuni practice despre existenta.

De altfel, nu este necesar ca fiecare din cei ce lupta pentru
doctrina sa fie deplin pusi la curent si nici sa cunoasca exact fiecare
aspect al gândirii sefului miscarii. Esential este ca el sa fie limpede
instruit cu câteva principii fundamentale, putin numeroase, dar foarte
importante, începând din acel moment, el va fi pentru totdeauna
patruns de aceste principii, convins, de asemeni, de necesitatea victoriei
partidului sau si al doctrinei sale. Nici soldatul nu trebuie amestecat
în planurile sefilor. Asa cum este de preferai sa-1 formezi pe soldat,
în spiritul unei discipline severe, cu convingerea ca lupta sa este
dreapta si trebuie sa biruie si ca el trebuie sa se dedice trup si suflet,
tot asa acelasi principiu trebuie sa fie valabil pentru fiecare adept al
unei miscari de mare amploare, sortite unui viitor stralucit, sustinut
de vointa cea mai ferma.

Ce s-ar putea face cu o armata în care toti soldatii ar fi
generali, chiar de-ar avea calitatile cerute. La fel, cât de folositor ar
fi, pentru apararea unei doctrine, un partid care n- ar fi decât un
rezervor de oameni "eminenti". Nu, este nevoie si de soldatul simplu,
fara de care nu se poate ajunge la o disciplina interna.

Prin însasi natura sa, organizata nu poate rezista decât având
un înalt comandant inteligent, servit de o multime condusa mai
degraba de sentiment. O companie de doua sute de oameni, pe cât

75 O comunitate bazata pe o noua doctrina

de inteligenti pe atât de capabili ,va deveni, cu timpul, mai greu de
condus decât daca ea ar cuprinde o suta nouazeci de oameni mai
putin înzestrati, ceilalti zece având o formatie superioara.

Social-democratia a tras cel mai mare folos din acest fapt. Ea
si-a întins dominatia asupra nenumaratilor reprezentanti din diferite
paturi populare, asupra unor oameni de curând eliberati si care
fusesera obisnuiti cu disciplina ; ea le-a impus o disciplina de partid
la fel de rigida ca prima. si în acest caz, organizatia cuprindea ofiteri
si soldati. Terminând serviciul militar,
muncitorul german devenea
soldat, iar intelectualul evreu devenea ofiter ; angajatii sindicatelor
erau oarecum echivalentul subofiterilor. Ceea ce facea întotdeauna
burghezia voastra sa clatine din cap - adica faptul ca numai masele
zise nestiutoare aderau la marxism - era, în realitate, conditia de baza
a succesului marxist, în timp ce partidele burgheze, în uniformitatea
lor intelectuala, constituiau o masa nedisciplinata si incapabila de
actiune, marxismul constituia, cu un material uman mai putin inteli-
gent, o armata de militanti care se supuneau orbeste conducatorului
evreu tot asa cum se supusesera alta data ofiterului lor german.
Burghezia germana, care nu s-a preocupat niciodata în mod serios
de probleme de psihologie, considerându-se mult deasupra unor
asifel de lucruri, nu a gasit necesar, nici de data aceasta, sa reflecteze
suficient de mult pentru a recunoaste sensul adânc si pericolul
launtric al acestei situatii de fapt. Se credea, dimpotriva, ca o miscare
politica care recruteaza elemente numai din mediile "intelectuale",
poseda prin acest fapt în sine mai multa valoare si ca are pretentii
mai bine fondate si sanse mai mari decât multimea inculta, ca sa
ajunga la putere.
Nu s-a înteles niciodata ca forta unui partid politic
nu sta deloc în inteligenta si independenta de gândire a fiecaruia din
membrii sai, ci mai curând în supunerea si spiritul de disciplina cu care
acestia îl urmeaza pe conducatorul lor spiritual.
Cei care au rol
hotarâtor sunt sefii însisi. Când doua trupe se înfrunta, victoria nu
va fi a aceleia care a primit instruirea mai energica, ci a aceleia care
are în fruntea sa pe cel mai bun comandant si trupa cea mai discipli-
nata, cea mai antrenata si care se supune orbeste.

Aceasta este o notiune fundamentala, pe care nu trebuie s-o
pierdem niciodata din vedere, atunci când examinam posibilitatile
de transpunere în practica a unui sistem filozofic. Daca, deci, pentru
ca sa facem sa triumfe conceptiile noastre, trebuie sa le transformam
într-un partid de lupta, trebuie în mod logic, ca programul acestuia
din urma sa tina seama de materialul uman de care dispune. Pe cât
de neclintite trebuie sa fie obiectivele si ideile conducatoare, trebuie


76                            sefii si executantii

ca programul de propaganda sa fie adaptat exact cu inteligenta si o
buna cunoastere a psihologiei sufletului celor tara ajutorul carora
cea mai frumoasa dintre idei nu va ramâne vesnic decât o simpla
idee

Daca ideea rasista, care astazi este o neînsemnata veleitate,
vrea sa obtina un succes stralucitor, trebuie ca ea sa-si extraga dm
sistemul sau ideal un anumit numar de principii calauzitoare, a
caror forma
.y; continut sa poata sa se impuna unei mari mase de
oameni, si chiar aceleia care este garantia succesului luptei
doctrinale a acestei idei. si am numii astfel clasa muncitoare
germana.

De aceea, programul noului partid a fost concentrat în câteva
principii fundamentale, si anume în
douazeci si cinci de puncte cu
totul. Ele sunt destinate sa dea. în primul rând. omului din popor o
imagine sumara a aspiratiilor miscarii. Ele constituie, într-o anumita
masura,
o profesiune de credinta politica care câstiga oameni
pentru cauza si care. pe deasupra, materializând o obligatie co-
muna, uneste si omogenizeaza ansamblul noilor aderenti.

In toate acestea, nu trebuie sa pierdem niciodata din vedere
ca
programul partidului, de o justete absoluta în ceea ce priveste
obiectivele sale. a trebuit sa tina seama, în redactarea sa de anumite
consideratii importante din punct de vedere psihologic; si putem
ajunge odata cu scurgerea timpului la convingerea ca un anumit
numar de principii calauzitoare ar fi putut fi formulate în alt mod.
redactate într-o forma mai potrivita Dar. orice încercare de acest fel
ar avea un efect dezastruos. si astfel un lucru care trebuie sa fie ab-
solut de neclintit, este lasat în voia valurilor discutiilor Or. îndata ce
un punct luat aparte este separat de dogma, discutia nu poate ajunge
pur si simplu la elaborarea unui enunt nou mai bun si mai ales a
unui enunt care sa întareasca omogenitatea dogmei, ci conduce mai
degraba la dezbateri nesfârsite si la o concluzie generala. Intr-un
asemenea caz trebuie întotdeauna sa observam cu grija ce este de
preferat: o redactare noua. care prilejuieste o împartire în interiorul
miscarii, sau o forma care. pe moment, nu este poate cea mai buna
dintre toate, dar se constituie ca un organism autonom, solid si cu o
desavârsita unitate interna si orice cercetare amanuntita va demon-
stra ca ultima solutie este singura de retinut. Caci modificarile care
vizeaza întotdeauna forma exterioara care trebuie data. este firesc,
vor aparea mereu astfel de modificari posibile sau de dorit.

Dar, marele pericol este ca firea superficiala a oamenilor sa
 nu-i faca sa vada sarcina esentiala a miscarii în aceasta problema pur
formala a redactarii unui program.
In aceste conditii, vointa si forma

77 Principiile calauzitoare ale partidului

de a lupta pentru o idee dispare si activitatea care trebuia sa se
îndrepte în afara, se degradeaza prin certuri interne pentru definirea
programului. Pentru o doctrina a carei justete a trasaturilor generale
nu este pusa în discutie, este mai putin daunator sa pastreze un enunt
chiar daca nu corespunde pe deplin realitatii, - decât sa vrea sa
îmbunatateasca, lasând în voia discutiilor generale dogma partidu-
lui, pâna atunci neclintita ca o stânca. Ceea ce este imposibil în mod
special în perioada când partidul lupta înca pentru a-si asigura
triumful. Caci cum sa vrei sa insufli încredere deplina oamenilor, în
justetea unei doctrine, atunci când propagi îndoiala si nesiguranta
prin continua modificare a structurii sale exterioare.

Niciodata nu trebuie cautat esentialul în forma exterioara, ci
numai în sensul sau adânc.

Acesta are un caracter de permanenta si chiar în propriul sau
interes nu putem decât sa dorim ca miscarea sa-si pastreze puterea
necesara pentru a-1 face sa triumfe, înlaturând toate cauzele care au
provocat sovaieli si divizari.

si, tot aici, trebuie sa învatam din lectiile pe care ni le da
Biserica Catolica. Desi edificiul sau doctrinal - asupra nu numai a
unui singur punct, - si adeseori de altfel mai mult aparent - intra
în conflict cu solutia exacta si observatia, ca refuza lotusi sa schimbe
si o litera din termenii doctrinei sale.

A recunoscut cu foarte multa justete ca forta sa de rezistenta
nu sta în acordul mai mult sau mai putin perfect cu rezultatele
stiintifice de moment, rezultate care, de altfel, nu au un caracter
definitiv, ci în atasamentul sau de neclintit la dogmele stabilite odata
pentru totdeauna si singurele care confera ansamblului caracterul
unei credinte. De aceea, si astazi se mentine mai puternica ca nicio-
data. Se poate chiar face profetia ca, în masura în care fenomenele
insesizabile sfideaza si vor continua sa sfideze legile stiintifice fara
încetare modificate, ea va fi din ce în ce mai mult polul de stabilitate
catre care se va îndrepta orbeste atasamentul a nenumarate fiinte
umane.
Deci, oricine doreste cu adevarat si în mod serios victoria
ideilor rasiste, trebuie sa fie patruns de ideea ca acest triumf cere mai
întâi în mod obligatoriu inten>entia unui partid de lupta; dupa aceea
sa înteleaga ca un astfel de partid nu ar putea supravietui fara sa aiba
baza neclintita, conditia sigurantei si trainiciei sale, pe care o constituie
un program. Partidul nu are dreptul sa faca concesii spiritului epocii
pentru redactarea programului sau ; dimpotriva, odata ce acesta este
fixai în forma sa cea mai buna, trebuie sa-1 urmeze, daca nu penfiu
totdeauna, în tot cazul pâna când victoria va încununa eforturile lor.


78                    National-socialismul si ideea " rasista"

înainte de acest termen, orice încercare de a provoca discutii asupra
oportunitatii unui punct sau altul al programului va distruge pentru
totdeauna unitatea partidului, va slabi spiritul combativ a acelor din
adeptii sai care s-au lasat antrenati în discutie. Acest lucru nu
înseamna, de altfel, ca o astfel de "îmbunatatire" odata facuta, ar
scapa în viitor unei noi cercetari critice si ca ea n-ar trebui mai lâr/iu
sa cedeze locul unei forme mai bune. Oricine rastoarna barierele
înaltate deschide o cale, al carei început se poate vedea bine, dar al
carei capat se pierde în zare.

Tânarul partid nationalist nu ar trebui sa piarda din vedere
însemnatatea practica a acestor învataminte. Partidul muncitoresc
german national-socialist, cu programul sau de baza de douazeci si
cinci de puncte, a primit o baza solida care trebuie sa ramâna
permanenta. Nu revine în sarcina membrilor sai actuali sau viitori
sa le critice sau sa le schimbe; ele sunt cele care traseaza îndatoririle
lor. Fara aceasta, viitoarea generatie va avea acelasi drept de a-si
consuma din nou fortele într-o munca de pura formalitate în inte-
riorul partidului, în loc sa-i aduca forta noua a unor aderenti noi.
Pentru majoritatea adeptilor, esentialul miscarii nu va fi, deci, atât
în respectarea litera eu litera a principiilor calauzitoare, cal în
inteligenta cu care noi putem sa le dam viata.

Acestea sunt consideratiile carora odinioara tânara noasrra
miscare îi datora numele, si mai târziu programul; pe ele trebuie sase
bazeze în continuare modul nostru de propaganda. Pentru a ajuta ideile
noastre sa triumfe a trebuii sa se creeze un partid popular, partid care
nu cuprinde numai un stat major de intelectuali, ci si lucratori manuali.

Orice încercare de a da viata teoriilor rasiste fara o asemenea
organizatie de lupta ar fi zadarnica astazi, ca si în trecut, si ca, de altfel,
într-un viitor oarecare.
Iata de ce miscarea noastra are nu numai
dreptul, dar si
datoria de a se considera aparatoarea si reprezentanta
ideilor rasiste. Cu cât
ideile de Iu baza miscarii noastre sunt rasiste, cu
atât, dinspre partea lor
ideile rasiste apartin national-socialismultii.

si daca acesta din urma vrea sa câstige, trebuie sa se ralieze
fara rezerve, si într-un mod exclusiv, acestui punct de vedere. El are
nu numai dreptul, dar si datoria de a sublinia, ca orice încercare de
a prezenta ideile rasiste în afara national-socialismului trebuie sa
sfârseasca cu un esec si, de altminteri, cum se întâmpla în majoritatea
cazurilor, este lipsita de sinceritate.

Când se reproseaza miscarii noastre ca "a închiriat" ideea
rasista, nu putem da decât un raspuns :

Nu numai ca a luat-o cu chirie, dar a facut-o si rentabila.

79 National-socialismul si ideea » rasista"              

Caci, ceea ce se întelegea înainte prin aceste vorbe nu putea
deloc sa aiba vreo influenta oarecare asupra destinului poporului
nostru. Le lipsea acestor idei o forma clara si coerenta. Cel mai
adesea nu era vorba decât de notiuni izolate, fara legatura între ele, mai
mult sau mai putin exacte - si care se contraziceau uneori, în tot cazul
fara nici o legatura profunda - si daca aceasta ar fi existat, ar fi fost
prea slaba pentru a fonda si a construi pe bazele sale, un partid.

Numai partidul national - socialist a dus la bun sfârsit aceasta
sarcina.

***

Daca astazi toate asociatiile, toate grupurile mici sau mari -
si dupa parerea mea, chiar " marile partide" - îsi revendica cuvântul
"rasist", aceasta este consecinta
'dcliunii partidului national-socialist.
Fara munca sa, nici una din aceste organizatii nu s-ar fi gândit macar
sa pronunte cuvântul "rasist"
; acest termen n-ar fi însemnat nimic
pentru ei, si conducatorii lor nu ar fi avut vreo legatura cu el. Numai
actiunea N.S.D.A.P.-ului a dat acestui cuvânt o semnificatie sub-
stantiala si l- a adus pe buzele tuturor, înainte de orice, partidul a aratat,
prin succesul propriei sale propagande, forta ideii rasiste, si atractia
câstigului i-a împins pe ceilalti sa vrea la fel, cel putin în vorbe.

Tot asa cum, pâna atunci, ei pusesera totul în slujba meschinelor
speculatii electorale, tot asa aceste partide nu vad astazi în cuvântul
"rasist" decât o formula goala si fara rost, cu care ei încearca sa
neutralizeze forta de atractie pe care o exercita partidul national-
socialist asupra propriilor sai membri. Caci, numai grija pentru
propria lor existenta si nelinistea în fata succeselor tot mai mari ale
doctrinei partidului nostru - a carei importanta universala si
periculoasa intransigenta ei o presimt - le aduce acest cuvânt pe
buze : îl ignorau acum opt ani; faceau haz de el acum sase ani; în
anul urmator 1-au urât, iar acum un an 1-au supus persecutiei ; în
sfârsit, acum doi ani 1-au luat în stapânire pentru a se servi de el ca
de un strigat de razboi în lupta, împreuna cu restul vocabularului lor.

si este necesar astazi sa mai facem remarca ca, toate aceste
partide nu au nici cea mai vaga idee de
ceea ce are nevoie poporul
german.
Este suficient sa vezi cu câta usurinta le merge melita când
pronunta cuvântul rasist.

Nu mai putin periculosi sunt toti acesti aparenti "rasisti", care
nu înceteaza sa puna la cale planuri fantastice, ce nu se sprijina cel
mai adesea decât pe o idee fixa, dreapta poate în sine, dar, care nu
ar putea, daca o luam în considerare numai pe ea, sa aiba cea mai
mica valoare pentru formarea unei comunitati de lupta, si în orice


80                  National-socialismul si ideea "rasista"

caz, pentru a edifica una.

Toti acesti oameni, care tes un program compus jumatate
prin propria lor gândire, jumatate din rodul lectiilor lor, sunt adesea
mai periculosi decât dusmanii declarati ai ideii rasiste.

Ei sunt, chiar în cea mai fericita situatie, teoreticieni sterili,
dar adeseori si palavragii nefasti care, cu barba lor impresionanta si
jucându-se de-a teutonii, îsi imagineaza ca acopera golul activitatii
si stiintelor.

De aceea, este bine sa se opuna tuturor acestor încercari
neputincioase amintirea epocii în care tânara noastra miscare
national-socialista intra în arena politica.

81

Capitolul VI

<titlu>Lupta de început. însemnatatea cuvântului

Amintirea primei mari adunari, cea din 24 februarie 1920, în
sala de festivitate de la HofbrauhausJ vibra înca în sufletele noastre
când a trebuii s-o pregatim pe cea de-a doua. Daca pâna atunci
ne-am îndoit ca se poate organiza în fiecare luna, sau din doua în
doua saptamâni, o mica adunare într-un oras ca Munchen, acum se
punea problema ca, o data pe saptamâna, sa aiba loc o mare adunare
populara. Nu mai este nevoie sa subliniez ca o singura grija ne
framânta : oamenii vor veni sa ne asculte ? La drept vorbind, în ceea
ce ma priveste, aveam aceasta convingere neclintita : odata ce oame-
nii vor fi acolo, vor ramâne si vor asculta discursurile noastre.

în acele timpuri, sala de festivitate de la Hofbrauhaus din
Munchen a capatat^ o importanta aproape solemna pentru noi,
national-socialistii. în fiecare saptamâna, o adunare, aproape întot-
deauna tinuta în aceeati sala si de fiecare data o sala tot mai plina si
auditorii mai entuziasti!

S-a vorbit de aproape tot ce avea o oarecare importanta
pentru propaganda sau ce era necesar din punct de vedere ideologic,
începând cu problema "responsabilitatilor de razboi", în privinta
carora nimeni nu-si facea griji si a tratatelor de pace. Câte lucruri a
prezis atunci miscarea noastra, fara încetare, marilor mase, si cum
aproape totul s-a realizat pâna acum !

Astazi este mai usor sa vorbesti sau sa scrii despre aceste
lucruri, dar, atunci se considera ca o mare adunare publica, care nu
se adresa burghezilor bogati, ci unor proletari derutati pe tema
"Tratatului de la Versailles", era un atac împotriva republicii si

<nota>

1. Localul berariei Curtii, numele unei mari berarii din Munchen


</nota>

82                  Lupta împotriva propagandei'pervertite

semnul unei mentalitati reactionare si chiar monarhiste. De la prima
fra7.a continând o critica a Tratatului de la Versailles, ti se arunca în
fata replica stereotipa : "Dar Brest-Litowsk ? Brcst-Litowsk !"
Masele urlau aceste cuvinte pâna îsi pierdeau rasuflarea sau pâna
raguseau, sau chiar pâna ce^conferentiarul renunta în final la încer-
carea sa de a-i convinge, îti venea sa izbesti eu capul de zid de
disperare în fata unui astfel de popor. El nu voia nici sa auda, nici sa
înteleaga ca Versailles era o rusine si o infamie, nici ca acest
Diktai
însemna spolierea nemaipomenita a poporului nostru. Munca dis-
trugatoare a marxistilor si perfidia propagandei dusmane îi lipsea pe
acesti oameni de orice judecata. si nu aveam nici macar dreptul sa
ne plângem de acest lucru. Burghezia, ce a facut ea pentru a opri
aceasta destramare groa/nica, pentru a i se opune, pentru a deschide
calea adevarului clarificând mai bine si mai limpede situatia ? Nimic,
absolut nimic ! Nu i-am vazut atunci nicaieri, pe acesti apostoli
rasisti de astazi. Poale au vorbit în cercuri restrânse, în saloanele de
ceai, sau în medii care împartaseau aceleasi opinii; dar ei nu se gaseau
acolo unde ar fi trebuit sa fie, în mijlocul haitei de lupi ; acolo nu
îndrazneau sa apara, numai în ocaziile când puteau urla la unison cu ei.

îmi era limpede atunci ca pentru primii militanti din care era
formata la început miscarea noastra, trebuia sa lamurim în profun-
zime problema responsabilitatilor de razboi si sa le lamurim în
sensul adevarului istoric. Conditia prealabila a succesului miscarii
noastre era ca ea sa aduca la cunostinta maselor largi întelegerea
tratatului de pace. în acea epoca, în care toti vedeau înca în aceasta
pace o victorie a democratiei, era nevoie sa tinem piept acestei idei
si sa întiparim pentru totdeauna în creierul oamenilor ideea ca
trebuie sa fie dusmani ai acestui tratat, pentru ea amintirea atitudinii
noastre în aceasta chestiune sa ne aduca încrederea maselor, atunci
când cruda realitate va îndeparta acest val de o falsa stralucire si
adevarul gol-golut va scoate în evidenta fondul lor de ura.

începând cu acea epoca, am insistat mereu ca, în problemele
mari de principiu, asupra carora întreaga opinie publica avea o
atitudine gresita, noi sa ne ridicam împotriva ei fara teama ca nu vom
fi populari sau ca vom fi urâti. Partidul muncitor national-socialist
nu trebuia sa fie jandarmul opiniei publice, trebuia s-o domine. El
nu trebuie sa fie valetul, ci stapânul maselor.

Fireste, exista, mai ales pentru orice miscare înca slaba, o mare
tentatie în momentele în care un adversar cu mult mai puternic a
reusit, prin arta sa seducatoare sa sugereze poporului o hotarâre
nesocotita sau o opinie falsa : este tentatia de a merge si a striga

83 împotriva curentului

alaturi de ceilalti, mai ales când câteva argumente - desi iluzorii -
te aduc la concluzii ce merg în acelasi sens cu propriul punct de
vedere al tinerii miscari. Lasitatea umana va cauta, în acest caz, astfel
de argumente, cu tot atât de multa ardoare cu care stie sa gaseasca
aproape întotdeauna ceva care sa-i dea macar iluzia unui drept,
"propriului sau punct de vedere", ca sa fie partas la o asemenea crima.
Am facut mai multe experiente asemanatoare în care a fost nevoie
de o energie maxima pentru a împiedica barca miscarii noastre sa se
avânte în curentul general în mod artificial provocat, sau mai de-
graba sa se lase dus de acest curent. Ultima oara când s-a întâmplat
acest lucru a fost când diabolica noastra presa, careia poporul nostru
îi acorda importanta tot mai mult, ca glasul Hecubei \ reuseste sa
dea problemei Tirolului de Sud o importanta ce putea fi fatala
poporului german. Fara sa se întrebe pentru cine lucrau în acest
mod, un numar mare de oameni, de partide, de ligi de tendinta care
este numita "nationala", si-au alaturat glasurile strigatelor de protest;
din lasitate, în fata opiniei publice modelata de evrei, si-au contribuit
prosteste la sprijinirea luptei împotriva unui sistem pe care noi,
germanii ar trebui sa-1 consideram, de pe pozitia noastra actuala, ca
singura ameliorare momentana în aceasta lume decadenta, în vreme
ce evreul, fara patrie si international, ne sugruma încet, dar sigur, asa
zisii nostri patrioti urla împotriva omului si sistemului care a
îndraznit, fie si pe un singur punct de pe glob, sa se elibereze de
strânsoarea iudeo-masonica si sa opuna o rezistenta nationalista
acestei otraviri a ideologiei internationale si universale. Dar a fost
prea atragator pentru caracterele slabe sa coboare numai pânzele în
calea furtunii si sa capituleze în fata strigatelor opiniei publice. Caci
este vorba aici de o capitulare. Oamenii, în falsitatea si josnicia lor,
pot sa nu admita acest lucru, chiar în forul lor interior, dar ramâne
un adevar faptul ca numai lasitatea si frica lor de o agitatie populara
provocata de evrei i-a împins sa mearga alaturi de ceilalti. Toate
celelalte motive nu sunt decât siretlicuri jalnice ale bietilor pacatosi
constienti de greselile lor.

A trebuit atunci sa schimbam mersu! barcii noastre cu o mâna
de fier pentru ca miscarea sa nu-si piarda directia. Orice încercare în
acest sens, în acest moment, când opinia publica se avânta, ca o
flacara atâtata, nu putea fi populara ; ea putea sa fie chiar un pericol

<Nota>

1. Sotia lui Priam (Iliada)


</nota>

84                   Polifica de mare rasunet. Oratoria

mortal pentru îndraznetul care se angaja în aceasta actiune. Dar în
istorie, numerosi sunt oamenii în care s-a aruncat cu piatra în
momente asemanatoare pentru actiuni care le-au adus apoi re-
cunostinta posteritatii.

Pe acest lucru trebuie sa conteze o miscare si nu pe aprobarea
efemera a prezentului. Se poate întâmpla ca în acele momente ca
unul sau altul sa fi fost speriat în sinea sa, dar el sa nu uite niciodata
ca, dupa o astfel de clipa, va veni eliberarea, si ca o miscare care vrea
sa regenereze lumea trebuie sa serveasca viitorul si nu prezentul.

Se poate stabili aici ca succesele cele mai mari si cele mai
durabile din istorie sunt în general acelea care, la începutul lor, sunt
cel mai putin întelese, pentru ca sunt în opozitie puternica cu opinia
publica obisnuita, cu vederile si dorintele sale.

Am putut sa ne dam seama de acest lucru înca de la prima
noastra adunare publica. Noi niciodata nu am magulit "pasiunile
maselor", noi ne-am opus peste tot nebuniei populare. Aproape
întotdeauna, în acei ani, ma adresam unor oameni care credeau
contrariul de ceea ce urma eu sa le spun si care credeau contrariul
de ceea ce eu credeam necesar. Sarcina era deci aceasta: în doua ore,
sa distrug convingerile a doua-trei milioane de oameni, sa subminez,
prin lovituri repetate, bazele opiniilor, si sa-i conduc, în sfârsit, pe
terenul^ convingerii noastre si a întelegerii noastre despre lucruri.

într-o perioada scurta de timp, am învatat un lucru esential:
ca trebuia mai întâi sa smulgi din bratele dusmanului arma ripostei
sale. Am observat curând ca adversarii nostri, mai ales oratorii lor
care provocau la discutii în contradictoriu în adunarile noastre,
perorau întotdeauna urmând acelasi "repertoriu", ridicând împo-
triva afirmatiilor noastre obiectii care se repetau astfel încât regu-
laritatea acestui fenomen ne-a dus la concluzia ca este vorba de o
educatie uniforma si orientata spre acelasi scop. si, într-adevar, asa
stateau lucrurile. Am putut aprecia, cu aceasta ocazie, remarcabila
disciplina a manifestarilor propagandistice a adversarilor nostri si
este si astazi un motiv de orgoliu pentru mine ca am gasit mijlocul
nu numai sa neutralizez aceasta propaganda, dar sa-i si bat pe
adversari cu propriile lor arme. Doi ani mai târziu am devenit un
adevarat maestru în aceasta arta.

Era esential sa prevezi înaintea oricarui discurs natura probabila
si forma obiectiunilor care puteau aparea în toiul discutiilor si sa le
examinezi critic la început în cadrul aceluiasi discurs. Trebuie sa
expui, de la început, obiectiunile care se pot ivi si sa dovedesti ca nu
au nici o baza ; auditoriul care a venit îndopat deja cu obiectiunile

85 Lamuriri cu privire la tratatele de pace             

care i-au fost insuflate, dar care ramâne de buna credinta, se lasa usor
cucerit, auzind cum i se resping argumentele care i-au fost imprimate
în memorie. Tot ceea ce a fost învatat, se elimina de la sine, iar
atentia sa este din ce în ce mai mult captata de conferinta.

Din acest motiv, dupa prima conferinta asupra "Tratatului de
la Versailles", fiecare am tinut-o deja în fata trupei în calitate de
"instructor", am schimbat continutul si am vorbit de atunci înainte
de tratatele de pace de la Brest - Litowsk si de Versailles. Caci, într-un
timp foarte scurt, am putut constata, în timpul discutiei ca oamenii
nu stiau, de fapt, nimic despre tratatul de la Brest - Litowsk, dar ca
o abila propaganda de partid ajunsese sa o prezinte ca unul din actele
violente cele mai condamnabile din istorie. Aceasta insistenta, de a
prezenta maselor largi mereu aceeasi minciuna, explica de ce mi-
lioane de germani vedeau în Tratatul de la Versailles o ispasire
dreapta pentru crima pe care am comis-o la Brest - Litowsk ; ei
considerau, în consecinta, ca lupta împotriva Tratatului de la Ver-
sailles nu era îndreptatita si provoca în sufletele lor o indignare
foarte sincera. Tot din acest motiv s-a ajuns la situatia ca un termen
ca "despagubirea", termen pe cât de monstruos pe atât de nerusinat,
sa se încetateneasca în Germania. Aceasta formulare ipocrita si
mincinoasa a parut milioanelor nostri de compatrioti rataciti sen-
tinta unei justitii superioare. Este un fapt îngrozitor, dar asa a fost.
Cea mai buna dovada o constituie succesul propagandei împotriva
Tratatului de la Versailles, tratat a carei prezentare o precedam prin
lamuriri asupra tratatului de la Brest - Litowsk. Asezam cele doua
tratate fata în fata, le comparam punct cu punct, demonstram ca unul
din aceste tratate dovedea o omenie fara margini în comparatie cu
cruzimea inumana a celuilalt, iar rezultatul a fost uimitor. Vorbeam
pe aceasta tema în adunari de doua mii de oameni si,uneori, privirile
a trei mii sase sute de ochi ostili se concentrau asupra mea. Trei ore
mai târziu, aveam în fata mea o masa de oameni, care fremata, plina
de indignarea cea mai sfânta si însufletita de o furie fara margini.
Odata mai mult o minciuna fusese smulsa din sufletul si mintile unei
multimi de mii de oameni si un adevar îi lua locul.

Am considerat atunci ca aceste conferinte : "Adevaratele
cauze ale razboiului mondial" si "Tratatele de pace de la Brest
-Litowsk si de la Versailles" erau cele mai importante si le-am
repetat mereu si întotdeauna sub o forma mereu reîmprospatata,
pâna când o conceptie clara si constanta a capatat forma, cel putin
asupra acestui punct, printre oamenii din rândul carora miscarea
noastra si-a recrutat primii sai membrii.


86              Vorba este mai eficace decât cuvântul scris

Aceste adunari au avut si au avantaj pentru mine personal :
ma adaptam greu la rolul de orator în marile adunari populare, am
dobândit acel elan patetic si acele gesturi pe care le cere de la tine o
sala plina cu mii de oameni.

Nu am constatat la acea vreme din partea partidelor care se
mândresc astazi ca au provocat o schimbare totala a opiniei publice,
nici un efort facut pentru a deschide ochii poporului în aceasta
directie, facând abstractie doar de micile cenacluri deja mentionate.

Când un politician asa-zis nationalist tinea o conferinta în
acest sens, aceasta avea loc întotdeauna într-un mediu care-i
împartasea deja convingerile si pe care aceste argumente nu puteau,
în cel mai bun caz, decât sa-1 întareasca în opiniile lui. Dar nu acesta
era lucrul cel mai important; esentialul era, mai presus de orice, a-i
câstiga prin instruire si propaganda, pe cei ce apartinusera pâna
atunci, prin educatie si convingeri, taberei adverse.

Pentru a deschide ochii poporului, ne-am folosit si de pro-
clamatii. Pe vremea când faceam înca parte din trupa, am redactat o
proclamatie care punea fata în fata tratatele de la Brest - Litowsk si
de la Versailles; ea a avut un tiraj important si o larga difuzare, mai
târziu am pus sa fie din nou imprimata de catre partid si actiunea ei
s-a dovedit din nou foarte eficienta. Primele adunari s-au remarcat
prin faptul ca toate mesele erau pline de reclamatii, ziare, brosuri,
ele. Dar, esentialul efortului nostru se concentra pe forta vorbelor
în adunari.

Am expus deja, în primul volum, ideea ca toate evenimentele
care au rascolit lumea întreaga au fost provocate de cuvânt si nu de
lucrari scrise. Pe aceasta tema s-a pornit o discutie destul de prelun-
gita în rândurile unei anumite parti a presei si, fireste, aceasta opinie
a fost larg combatuta, mai ales de catre vulpoii nostri burghezi.

Dar, însasi ratiunea acestei atitudini i-a redus la tacere pe
sceptici. Intelectualii burgh<"i protestea/a împotriva acestei opinii
numai pentru ca forta si darul de a influenta masele prin cuvânt este
tocmai ce le lipseste lor în mod evident, caci ei s-au consacrat
întotdeauna cuvântului scris, renuntând, astfel, la actiunea cu o reala
vaîoare propagandistica a vorbelor. Un astfel de obicei aduce cu sine
în mod inevitabil acele calitati care caracterizeaza astazi burghezia
noastra, adica pierderea instinctului psihologic necesar pentru a
actiona asupra maselor si a le influenta.

în vreme ce oratorul primeste permanent direct din rândurile
multimii însasi, în cursul conferintei sale, rectificarile necesare,
putând masura prin însasi expresia auditorilor în ce masura

87 Vorba este mai eficace decât cuvîntul scris
urmaresc expunerea sa, si daca impresia facuta si actiunea cuvintelor
sale conduc spre scopul propus, scriitorul nu-si cunoaste deloc
cititorii, în consecinta, el nu se poate orienta dupa un auditoriu
concret, dupa o multime care se afla acolo, în fata ochilor sai; el va
trebui sa dea expunerii sale un caracter mai general. Prin aceasta, el
pierde, într-o anumita masura, în finete psihologica, si, în consecinta,
în flexibilitate. Un vorbitor stralucit va putea, deci, în general vor-
bind, sa scrie întotdeauna mai bine decât va putea vorbi liber, un
scriitor stralucit, cu exceptia cazului când acesta din urma se exer-
seaza mult în aceasta arta. Mai trebuie adaugat ca, în general, omul
din multime este lenes, ca se complace în rutina creata de vechile
sale obiceiuri, si ca nu-i place sa ia în mâna scrierile care nu corespund
convingerilor sale sau care nu-i aduc ceea ce el asteapta de la ele. O
scriere de o tendinta oarecare are mai multe sanse sa fie citita de cei
care apartin deja acestei tendinte.

Numai proclamatia sau afisul au ceva mai multe sanse de a fi
citite, pentru ca sunt mai scurte si pot atrage atentia de moment a
unui adversar. Imaginea sub toate formele, incluzând chiar filmul,
are si mai multa influenta sub acest aspect.

în ca/ul acesta omul este si mai putin solicitat ca gândire; este
suficient sa priveasca si sa citeasca, cel mult, textele cele mai scurte;
si foarte numerosi sunt aceia care vor fi mai curând atrasi de o
demonstratie facuta cu ajutorul imaginii decât de lectura unei scrieri
mai mult sau mai putin lungi. Imaginea aduce omului într-un timp
cu mult mai scurt, as zice chiar dintr-o data, demonstratia pe care el
nu o poate extrage dintr-o scriere decât printr-o lectura obositoare.

Dar, ceeea ce este esential, este ca, în cazul unei scrier^nu se
stie în ce mâini va ajunge; si ea totusi, trebuie sa-si pastreze aceeasi
forma. Influenta sa, în general, va fi mai mult sau mai putin importanta,
dupa cum redactarea sa corespunde nivelului intelectual si particu-
laritatilor de mtdiu a celor cei vor fi cititori.

O carte destinata maselor largi trebuie, de la bun început, sa
încerce sa influenteze prin stilul si nivelul sau, în alt mod decât o
lucrare destinata paturilor intelectuale superioare.

Numai adaptându-se acestor conditii, scrisul va putea sa se
apropie de exprimarea orala a unei idei. Vorbitorul poate, dupa cum
doreste, sa trateze aceeasi tema cu a cartii daca este un mare orator
popular, un orator genial, de doua ori în acelasi fel. El se va lasa
întotdeauna condus de atmosfera de care e cuprinsa marea masa,
astfel ca va sti sa gaseasca întotdeauna cuvintele potrivite, din in-
stinct, pentru a putea ajunge la inima ascultatorilor sai. Daca va comite


88                Vorba este mai eficace decât cuvântul scris

greseala cea mai usoara, el va avea în fata lui imaginea vie a greselii sale.
Cum am mai spus deja, el poate citi pe fetele ascultatorilor sai
-.primo,
daca înteleg ce spune; secundo, daca pot urmari expunerea sa generala;
tertio, pâna la ce punct a reusit sa-i convinga ca are dreptate.

Daca vede, primo, ca nu înteleg ce spune, el se va explica
într-un mod atât de simplu si clar încât si ultimul din ascultatori o
sa înteleaga ; daca simte, -
secundo - ca ei nu-1 pot urmari, îsi va
esalona expunerea într-un mod atât de lent si progresiv încât si cel
mai slab la minte dintre ei nu va ramâne în urma, si -
tertio - daca
i se pare ca ei nu sunt înca convinsi de temeinicia spuselor sale, le va
repeta neobosit, cu noi exemple care sa vina în sprijinul celor spuse
de el, va expune chiar el obiectiunile neexprimate, dar pe care le simte
la ascultatori, le va respinge si le va ataca pâna ce si ultimele grupuri
de adversari ai ideii expuse vor sfârsi, prin a marturisi, prin atitudinea
si expresia chipului lor, ca se dau batuti în fata argumentarii sale.

Este vorba, cel mai adesea, de a învinge la oameni prejudecati
care nu se sprijina pe ratiune, ci sunt, în majoritatea ca/urilor,
neconstientizate, si înradacinate numai la nivelul sentimentului.
Trecerea peste aceasta bariera de antipatie instinctuala, de ura
înflacarata, de prejudecata ostila, este de o mie de ori mai grea decât
corectarea unei opinii stiintifice, gresita sau imperfecta. Putem
elimina conceptiile false si lipsa de cunostinte prin instruire, dar nu
vom putea învinge forta sentimentului astfel. Numai un apel facut
acestor forte misterioase poate avea efect; si de cele mai multe ori
nu scriitorul, ci aproape întotdeauna oratorul este cel care este
capabil sa realizeze asa ceva. si iata dovada cea mai evidenta a acestei
afirmatii : desi presa burgheza, adeseori cu foarte mare abilitate
"facuta", fusese raspândita în popor în nu stiu câte milioane de
exemplare, ea nu a putut împiedica marea masa sa devina un dusman
necrutator al acestei lumi burgheze. Tot acest potop de ziare, de carti
produse an de an de intelectuali, aluneca pe deasupra poporului ca
apa pe o bucata de piele unsa cu grasime. Aceasta nu se poate explica
decât în doua feluri: sau continutul întregii productii literare a lumii
noastre burgheze nu valoreaza nimic, sau este imposibil sa ajungi la
sufletul multimii numai prin cuvântul scris. Faptul este evident si cu
atât mai adevarat cu cât literatura pusa în discutie va face dovada de
mai putina cunoastere psihologica, cum este cazul aici.

si mai ales sa nu ni se aduca argumentul (cum a facut un ziar
nationalist din Berlin) ca marxismul însusi, prin literatura sa, si mai
ales prin influenta operei fundamentale a lui Marx, dovedeste con-
trariul acestei afirmatii. Niciodata nu s-a adus un argument mai

89 Succesele marxismului se datoreaza cuvântului
superficial în sprijinul unei teze false. Ceea ce a adus marxismului
aceea influenta uimitoare asupra maselor populare nu este în nici
un caz produsul formal, exprimat prin scris, efort al gândirii evreiesti,
este dimpotriva numai pomenitul val de propaganda orala care a
influentat, în timp, masele de muncitori. Din o suta de mii de
muncitori germani, nu se vor gasi, în medie, o suta care sa cunoasca
opera, care este studiata într-o mult mai larga masura de intelectuali
si mai ales de evrei, decât de adevaratii adepti ai acestei miscari din
multimea proletarilor.

într-adevar, aceasta lucrare nu a fost niciodata scrisa pentru
masele largi, ci în exclusivitate pentru echipa conducatoare a
masinariei evreiesti de cucerit lumea ; ea a fost apoi servita calda,
datorita unui alt combustibil : presa. Caci iata ce deosebeste presa
marxista de presa noastra burgheza : în presa marxista scriu propa-
gandistii, iar presa burgheza lasa propaganda în mâinile unor
scriitori.

Neînsemnatul redactor socialist,care aproape ca nu trece pe
la redactie decât când vine de la vreun miting, îsi cunoaste oamenii
ca nimeni altul. Dar scribul burghez, care daca iese din cabinetul sau
de lucru pentru a da ochi cu multimea, se simte deja bolnav numai
la mirosul multimii, va fi si mai neputincios în fata ei, cînd nu
întrebuinteaza limbajul scris.

Ceea ce a adus de partea marxismului milioane de muncitori
nu au fost atât operele acestor parinti ai bisericii marxiste, cât mai
degraba propaganda neobosita si într-adevar fantastica a zecilor de
mii de agitatori neobositi, începând cu marele apostol al urii pâna
la cel mai neînsemnat angajat sindical, pâna la omul de încredere si
pâna la vorbitorul care intervine în discutii; au fost acele sute de mii
de adunari, în care acesti vorbitori populari, în picioare, pe masa
într-o sala oarecare a unei berarii plina de fani, insuflau, cu ar-
gumente puternice ca niste lovituri de ciocan, ideile maselor ; în
acest mod, ei au dobândit o cunoastere perfecta a acestui material
uman, cunoastere care le-a dat mijloacele sa-si aleaga armele potri-
vite pentru a lua cu asalt citadela opiniei publice. si apoi a venit
rândul demonstratiilor uriase, acelor defilari de sute de mii de
oameni care insuflau oamenilor de rând, necajiti, trufasa convingere
ca, desi nu erau decât niste bieti viermi ai pamântului, ei erau si
membrii acestui urias dragon, a carei respiratie fierbinte avea sa dea
foc acestei lumi burgheze atât de urâte, si ca dictatura proletariatului
îsi va sarbatori într-o buna zi victoria.

Aceasta propaganda forma, apoi, pe oamenii care erau dispusi


90                 Conditiile psihologice ale actiunilor oratorice

si pregatiti sa citeasca o presa socialista ; dar este vorba de o presa
mai curând vorbita decât scrisa. Caci, în vreme ce, în tabara adversa,
profesorii, literatii, teoreticienii si scriitorii de mâna a doua, de tot
felul, încercau uneori sa vorbeasca, la marxisti, oratorii erau cei care
încercau uneori sa si scrie. si tocmai evreul, de care este vorba, în
special, în aceasta ocazie, prin abilitatea sa dialectica mincinoasa, si
flexibilitatea sa, va ramâne chiar în calitate de scriitor, mai degraba
un orator propagandist decât un narator care scrie.

si iata de ce lumea presei burgheze (facând abstractie de
faptul ca ea însasi este în mare parte patrunsa de influente evreiesti,
si n-are deci nici un interes sa educe masele largi) nu poate exercita
nici o influenta asupra opiniei paturilor celor mai numeroase ale
poporului nostru. Cat este de greu sa învingi prejudecatile, starile
sufletesti, senzatiile etc., si sa le înlocuiesti cu altele, de câta influenta
si de câte conditii, ce cu greu pot fi prevazute, depinde succesul,
numai oratorul care are nervii destul de sensibili poate sa aprecieze,
caci chiar si ora la care urmeaza sa aiba loc conferinta poate avea o
influenta hotarâtoare asupra rezultatului. Aceeasi conferinta,
acelasi orator, acelasi subiect produc o impresie diferita la ora zece
dimineata, la ora trei dupa-amia/a si alta seara. Când eram înca
începator, îmi fixam adunarile câteodata în cursul diminetii si îmi
amintesc în mod deosebit o manifestatie pe care noi o organizasem
la beraria Kindlkeller în Munchen pentru a protesta împotriva
"opresiunii teritoriilor germane".

Era, la acea vreme, cea mai mare sala din Munchen si riscul
parea mare. Pentru a oferi membrilor si tuturor celor care vroiau sa
vina, toate înlesnirile posibile am fixat adunarea pentru duminica la
ora zece dimineata. Rezultatul a fost deprimant, dar foarte instructiv:
sala era plina, ceea ce avea un efect nemaipomenit, dar auditoriul a
ramas rece ca gheata ; nimeni nu se încalzea, si chiar eu ca orator,
ma simteam profund nefericit ca nu puteam stabili nici o legatura,
nici cel mai mic contact cu ascultatorii mei. Nu cred ca am vorbit mai
prost ca de obicei, dar efectul produs era egal cu zero. Am parasit
iidunarea foarte nemultumit, dar îmbogatit cu o noua experienta,
încercarile de acelasi gen pe care le-am facut mai târziu au dus la
acelasi rezultat.

Nu este deloc de mirare. Mergeti la o reprezentatie teatrala,
sau urmariti o piesa la ora trei si la aceeasi piesa, cu aceiasi actori,
la ora opt seara, veti fi surprinsi de diferenta de efect si de impresie.

Un om foarte sensibil, si capabil sa-si dea seama de starile lui
sufletesti, va observa imediat ca reprezentatia din cursul dupa-amie-

91 Oratorul si revolutia

zii, produce o impresie mai mica decât spectacolul din cursul serii.
Acelasi lucru e valabil pentru cinematograf, ceea ce este si mai
edificator, pentru ca, daca în teatru poti sa spui ca actorul nu si-a dat
poate tot atâta osteneala în cursul dupa-amiezii cât în cursul serii,
filmul este acelasi si dupa-amiaza si la noua seara. Nu, ora are o
influenta certa, la fel de mult ca si locul ales. Exista localuri care nu
te atrag deloc, reci, din cauze ce nu pot fi percepute usor, dar care
opun o rezistenta înversunata oricarei încercari de a crea atmosfera.
O reprezentatie a lui
Parsifal la Beirut va avea întotdeauna un alt
efect decât în oricare alt loc din lume. Farmecul misterios al casei
înaltate pe deal ce o face favorabila unei atmosferi sarbatoresti, în
stravechiul oras al margrafilor, nu poate fi înlocuit si nici atins,
nicaieri în alta parte.

în toate cazurile, este vorba de slabirea liberului arbitru al
omului. Este îndeosebi cazul adunarilor, la care vin oameni cu
prejudecati care se înfrunta, si pe care îti propui sa-i convertesti la
ideile tale. Dimineata, si chiar în cursul zilei, puterea de vointa a
oamenilor opune rezistenta cu o energie mai mare încercarilor de a
le sugera o vointa straina, o opinie diferita. Dar seara, cedeaza mai
usor în fata fortei dominatoare a unei vointe mai puternice. Caci, în
realitate, fiecare adunare de acest fel, este o lupta între doua forte
opuse. Puternicul talent oratoric, specific dominator al apostolului,
va reusi mai usor sa insufle o noua vointa unor oameni care au
suferit, în mod natural, micsorare a puterii lor de rezistenta decât
daca ea ar fi în deplina stapânire a tuturor resurselor lor spirituale
si de vointa.

Acelasi scop este atins datorita influentei penumbrei artifi-
ciale si totusi încarcate de mister a bisericilor catolice, datorita
lumânarilor, a tamâiei, a cadelnitelor etc.

în aceasta lupta a oratorului cu adversarii pe care vrea sa-i
converteasca, el dobândeste putin câte putin o întelegere minunata
a conditiilor psihologice ale propagandei, ceea ce lipseste aproape
cu desavârsire scriitorului. Din aceasta cauza, scrierile, cu efectul lor
limitat, nu vor servi, în general, decât la pastrarea, întarirea si
aprofundarea conceptiilor si parerilor deja existente. Nici una din
marile revolutii istorice n-a fost provocata de cuvântul scris, el doar
le-a însotit.

si sa nu ne treaca prin minte ca revolutia franceza ar fi depasit
vreodata cadrul teoriilor filozofice, daca nu ar fi gasit o armata de
agitatori condusa de demagogi în stil mare, care au atâtat pasiunile
poporului în suferinta pâna ce a avut loc teribila eruptie vulcanica,


92         Talentele oratorice ale lui Bethmann si Lloyd George

ce a înghetat de spaima întreaga Europa. La fel, cea mai mare
framântare revolutionara a vremurilor noi, revolutia bolsevica din
Rusia, a fost provocata nu de scrierile lui Lenin, ci de activitatea
oratorica încarcata de ura a nenumaratilor apostoli - mici si mari
- ai propagandei orale.

Acest popor care nu stia sa scrie, nu putea sa se înflacareze
cu adevarat pentru revolutia comunista citindu-1 pe Marx, dar a
facut-o, pentru ca mii de agitatori - cu toti, este adevarat, în slujba
aceleiasi idei - i-au promis toate bogatiile cerului.

Asa a fost întotdeauna si asa va ramâne. Intelectualii nostri
germani, cu lipsa lor totala de simt practic, cred ca un scriitor trebuie
sa aiba neaparat mai mult spirit decât un orator. Aceasta optiune
este ilustrata cu rafinament de un articol din ziarul nationalist
mentionat deja, care declara ca lumea a fost deseori deceptionata
citind discursul unui orator de mare renume. Asta îmi aminteste o
alta critica care mi-a cazut în mâna în timpul razboiului; ea examina
cu lupa discursurile lui Lloyd George (atunci doar ministru al arma-
tei) pentru a ajunge la concluzia spirituala ca aceste discursuri erau
de mâna a doua din punct de vedere moral si stiintific, si ca era vorba
de prezentari banale si triviale. Mai târziu, mi-au cazut în mâna unele
dintre aceste discursuri sub forma de brosura si n-am putut sa nu râd
în hohote vazând cum cavalerul nostru german al scrisului ramasese
ignorant în capodopere de psihologie si a acestei arte de a manipula
sufletul multimilor. El judeca aceste discursuri exclusiv dupa im-
presia pe care o producea asupra propriului sau spirit blazat, în
vreme ce marele demagog englez le concepuse doar în scopul unic
de a exercita o maxima influenta asupra masei auditorilor sai si,
într-un sens mai larg, asupra întregului popor englez.

Din acest punct de vedere, discursurile acestui englez erau o
capodopera prestigioasa, caci ele demonstrau o cunoastere sur-
prinzatoare a sufletului paturilor neinstruite ale populatiei. si efectul
lor a fost imens.

si sa le comparam cu tatonarea neputincioasa a unui Bethmann
Hollweg! Aparent, discursurile sale erau cu siguranta mai spirituale,
dar, în realitate, ele nu demonstrau decât incapacitatea acestui om
de a vorbi poporului pe care nu-1 cunostea deloc. Totusi, în creierul
lui de vrabie, un mâzgalitor de hârtie german - perfect instruit ce-i
drept - vine sa evalueze spiritul unui ministru englez cu efectul pe
care discursurile sale, concepute pentru o actiune asupra maselor, îl
producea asupra sufletului sau secatuit de excesul de cunoastere si
sa-l compare cu spiritul unui om de stat german a carui flecareala

93 Necesitatea marilor adunari populare

spirituala gasea la el un teren mai propice. Lloyd George a fost, prin
geniul sau, nu numai egal, dar de mii de ori superior lui Beihmann
Hollweg, fapt ce a fost demonstrat dând discursurilor sale forma si
expresia care i-au deschis sufletul poporului sau si care au facut ca
acest popor sa se supuna, fara rezerve, vointei sale.

Mai precis, limbajul simplu si forma elementara a expresiilor
sale, utilizarea unor exemple simple si usor de înteles, dovedesc
marele talent al acestui englez.
Caci trebuie evaluat discursul unui om
de stat în f aia poporului sau nu dupa impresia pe care o produce asupra
unui profesor universitar, ci prin actiunea sa asupra poporului însusi.
Doar aceasta da masura geniului unui orator.

* * *

Dezvoltarea surprinzatoare a miscarii noastre, care a aparut
cu putini ani în urma din neant si care este considerata astazi demna
de persecutiile dusmanilor interni si externi ai poporului nostru, tine
de faptul ca noi am înteles aceasta idee si ca am pus-o in practica.

Oricât de importanta ar fi pentru o miscare literatura de
partid, scopul sau va fi întotdeauna mai degraba de a perfectiona si
a uniformiza educatia sefilor superiori sau inferiori, decât de a
permite cucerirea maselor cu o mentalitate ostila. Un social-demo-
crat convins sau un comunist fanatic nu se va înjosi, decât în cazurile
cele mai rare, sa cumpere o brosura si cu atât mai putin o carte
national-socialista, si s-o citeasca pentru a arunca o privire asupra
filozofiei noastre sau pentru a studia critica noastra la adresa filozo-
fiei sale. Ei nu vor citi decât foarte vag un ziar care nu poarta efigia
partidului lor.

si asta n-ar fi decât de o utilitate foarte restrânsa, caci sumarul
unui singur numar al ziarului este prea fragmentar si prea dispersat
In actiunea lui pentru a putea astepta de la el vreo influenta asnpra
cititorului ocazional. si nu trebuie sa presupunem, mai ales când e
vorba de pfeningi, ca cineva se va abona cu regularitate ia un ziar
inamic doar din dorinta de informare obiectiva. Abia daca o va face
unul la zece mii.

Doar cel care este deja câstigat de miscare va citi organul
partidului privind informarea curenta asupia miscarii sale.

Proclamatia "vorbita" este, desigur, altceva !

Pe aceasta, oricine va fi gata sa o accepte, mai ales daca o
primeste gratuit; si o va face cu atât mai bucuros cu cât titlul anunta
vizibil un subiect care este, la acest moment, pe buzele tuturor.

Parcurgând-o cu mai multa sau mai putina atentie, se
întâmpla sa te simti ales, prin aceasta proclamatie, de noi puncte de


94                   Necesitatea marilor adunari populare

vedere si de opinii noi sau chiar sa te intereseze aceasta noua miscare.
Dar, în cazul cel mai favorabil, aceasta nu va putea da decât un usor
impuls, dar niciodata nu va provoca o decizie definitiva. Caci, pro-
clamatia nu poate, nici ea, decât sa stimuleze la ceva sau sa desem-
ne/e ceva si actiunea ei nu se va face simtita decât în raport cu o
educatie sau o instruire corespunzatoare a cititorului, a carui opinie
este deja formata. si mijlocul de a actiona ramâne înca si pentru
totdeauna marea adunare populara.

Marea adunare populara este deja necesara datorita fapntlui ca:
în cadrul ei omul care se simtea izolat la debutul calitatii sale de viitor
partizan al unei tinere miscari, si care cedeaza usor temerii de a fi singur,
îsi formeaza pentru prima data imaginea unei comunitati mai largi,
ceea ce produce asupra majoritatii oamenilor efecnd unei încurajari si
c, unei reconfort ari.

Acest om ar fi pornit la atac în cadrul companiei sau batalio-
nului sau, înconjurat de toti camarazii sai, cu sufletul mai usor decât
ar fi facut-o parasit de propriile sale forte, înconjurat de ceilalti, el
se simte întotdeauna mai în siguranta, chiar daca, în realitate, mii de
argumente demonstreaza contrariul.

Comunitatea unei mari manifestatii nu-1 reconforteaza doar
pe izolat, ea declanseaza unirea, ajuta sa se creeze un spirit de
colectivitate. Omul care, în calitate de prim reprezentant al unei noi
doctrine, întâmpina mari dificultati în întreprinderea sau în atelierul
sau, resimte nevoia urgenta a unui sprijin pe care-1 gaseste în con-
vingerea ca este un membru, un militant al unei mari si vaste
corporatii. Impresia ca el apartine acestei corporatii o primeste
pentru prima oara la marea adunare populara comuna. Când, venind
de la micul lui atelier sau de la marea uzina, în care se simte atât de
mic, patrunde pentru prima data într-o mare adunare populara, când
se vede înconjurat de mii de oameni care au acelas crez, sau când,
daca e vorba de cineva care înca se mai cauta pe sine, se simte
antrenat de actiunea puternica a sugestiei colective si a entuziasmu-
lui a 3 - 4 mii de oameni; când succesul vizibil si miile de aprobari îi
confirma fundamentarea noii doctrine si pentru prima data trezesc
în el îndoieli asupra adevarului vechilor sale conceptii, atunci intra
sub influenta miraculoasa pe care o numim sugestia masei.

Vointa, aspiratiile, dar si forta miilor de oameni se acumu-
leaza în fiecare dintre ei. Omul care patrunde într-o astfel de adu-
nare, înca ezitant si nehotarât, o paraseste foarte reconfortat: el a
devenit membru al unei comunitati.

Miscarea national-socialista nu trebuie sa uite asta niciodata;

95 Necesitatea marilor adunari populare                 

si mai ales nu trebuie sa intre sub influenta acestor burghezi vanitosi
care cred ca stiu tot, dar care totusi au pierdut un stat mare si propria
lor existenta o data cu dominatia clasei lor. Da, ei sunt într-adevar
inteligenti, stiu totul, înteleg totul; dar, n-au stiut un lucru : sa evite
ca poporul german sa cada în bratele marxismului. Asupra acestui
punct, ei s-au aratat neputinciosi, în maniera cea mai mizerabila si
mai demna de mila, si parerea foarte buna pe care o mai au despre
ei însisi nu este decât expresia vanitatii lor, ori aceasta alaturi de
prostie sunt, daca e sa credem proverbul, aschia aceluiasi trunchi.

Daca acesti oameni acorda azi putina importanta cuvântului,
n-o fac decât pentru a-si da seama, slava Domnului, în ce masura
elucubratiile lor personale au ramas neputincioase.


96

Capitolul VII

<titlu>Lupta împotriva frontului rosu

în 1918 - 1920, precum si în 1921, am asistat si eu la adunari
care se numeau burgheze, îmi produceau întotdeauna aceeasi im-
presie pe care o avea o lingura de untura de peste luata în tinerete.
Trebuia s-o înghit si poate ca facea bine, dar gustul era mizerabil!

Daca poporul german ar putea fi legat fedeles sau ar putea fi
târât cu forta la aceste manifestari "burgheze", tinând toate portile
închise pâna la sfârsitul spectacolului si nelasând pe nimeni sa iasa,
atunci poate în câteva secole s-ar ajunge la reusita. E drept ca trebuie
sa marturisesc deschis ca, în acest caz, viata n-ar mai avea pentru
mine nici un haz si ca atunci n-as mai fi preferat sa fiu neamt. Dar
cum, slava Domnului !, nu poate fi vorba despre asta, nu trebuie sa
ne miram ca un popor sanatos si integru fuge de aceste "adunari
burgheze de masa" ca dracu de tamâie. Am învatat sa-i cunosc pe
acesti profeti ai unei conceptii burgheze despre viata, si nu ma mir
într-adevar, dar înteleg de ce ei nu acorda nici o importanta artei
oratorice. Am frecventat apoi adunarile democratilor, ale nationalistilor
germani, ale partidului populist german si ale partidului populist
bavarez (centrul bavarez).

Ceea ce sarea imediat în ochi era omogenitatea auditorilor.
Aproape ca nu erau decât membri ai partidului cei ce asistam la
adunare. Totul, fara nici o disciplina, seamana mai degraba cu un
club în care lumea casca jucând carti, decât cu o adunare a unor
oameni care au trecut cea mai mare revolutie. Conferentiarul facea
tot posibilul sa mentina puternica aceasta atmosfera.

Oratorii vorbeau, sau mai de graba îsi citeau cu voce tare
discursurile, în stilul unui articol jurnalistic spiritual sau în cel al
unei disertatii stiintifice, evitau toate expresiile tari si strecurau, pe
ici-colo, o gluma profesionala anodina, care facea sa râda, din politete,
pe toata lumea venerabilului birou: nu în hohote, ceea ce ar fi fost
provocator, ci în surdina, cu rezerva si distinctie.

Oh ! Acel birou !

97 "Marile adunari" burggheze

Am vazut o data o adunare în sala Wagner, la Munchen, era o
manifestare cu ocazia aniversarii bataliei natiunilor la Leipzig. Dis-
cursul a fost citit de un venerabil domn în vârsta, profesor al unei
universitati oarecare. La tribuna statea biroul adunarii. Un monoclu
la stânga, un altul la dreapta si în mijloc un domn fara monoclu. Toti
trei în redingota : aveai impresia unui tribunal care tocmai anuntase
o condamnare la moarte sau a unui botez solemn, în orice caz.
impresia unei ceremonii mai curând religioase. Pretinsul discurs
care, tiparit ar fi fost poate destul de dragut, producea un efect pur
si simplu înfricosator. Dupa nici trei sferuri de ora toata asistenta
cazuse într-un fel de somn hipnotic, tulburat doar când iesea vreun
barbat sau o femeie, sau de zgomotul pe care-1 faceau chelneritele
sau de cascatul din ce în ce mai frecvent al auditorilor.

Trei muncitori prezenti la aceasta adunare, fie din curiozitate,
fie delegati de partidul lor, se priveau din când în când cu surâsuri
ironice prost disimulate ; îsi dadura, în sfârsit, coate si parasira încet
sala. Se putea vedea ca nu voiau cu nici un pret sa tulbure adunarea ! E
adevarat ca nu merita efortul sa se discute ;ntr-o astfel de ambianta, în
sfârsit, adunarea parea sa se apropie de sfârsit. Când profesorul, a carui
voce devenise din ce în ce mai stinsa, si-a terminat conferinta, presedin-
tele adunarii, cel care era asezat între cei doi purtatori de monoclu, s-a
ridicat si cu o voce limpede s-a adresat "surorilor germane" si "fratilor"
care erau acolo, declarându-si sentimentul de profunda recunostiinta
pentru conferinta unica si admirabila pe care profesorul X... tocmai le-o
tinuse într-o maniera pe cât de agreabila, pe atât de constincioasa si
profunda, aceasta conferinta fiind un "eveniment intern" în sensul cel
mai adevarat al acestui cuvânt si chiar "o actiune". Ar fi o profanare a
acestei ore atât de sublime sa se puna în discutie aceste disertatii
luminoase, iata de ce, sigur de a fi interpretul tuturor auditorilor, el a
renuntat sa deschida vreo dis-cutie si a propus tuturor sa rid'ce sedinta
si sa cânte în cor: "Noi sântem toti un popor unit de frati"J etc.

în sfârsit, declarând închisa adunarea, a propus sa se cânte
imnul national german.

si 1-au cântat; mi s-a parul ca ia strofa a doua vocile au devenit
mai putin numeroase, ca sa se amplifice doar la refren ; la strofa a
treia aceasta impresie se mai întari astfel încât am avut senzatia ca
nu erau prea siguri de text.

Dar ce conteaza asta când un asemenea cântec se înalta spre

<Nota>

1. Wilhelm Tell. Juramântul lui Rutli.


</nota>

98 Marile adunari national-socialiste

cer, plin de zel, din adâncul unui suflet de patriot german ?

si adunarea s-a risipit, adica fiecare s-a grabit sa iasa cât mai
repede pentru a lua o bere, altii o cafea, iar altii pentru a fi în aer liber.

Ah ! Da, sa iesi la aer, sa fii liber !

Asta era si singura mea dorinta. si asta trebuia sa serveasca
luptei eroice a sutelor de mii de prusaci si de nemti ? La dracu cu
astfel de manifestatii !

Guvernului, desigur, parea ca-i convine. Cert este ca era o
adunare "pasnica". Acolo un ministru n-avea sa se teama "pentru
ordine si securitate", ca valurile de entuziasm ar depasi masura
administrativa a corectiei burgheze ; el n-avea sa se teama ca oame-
nii, în euforia entuziasmului, se vor avânta din sala pentru a ajunge
mai repede la o cafea sau o braserie, ci pentru a parcurge în sir de
câte patru, mergând cadentat si cântând : "Onoare Germaniei !" pe
strazile orasului si a cauza, astfel, neplaceri politiei care avea mare
nevoie de odihna.

Nu, poti fi multumit de astfel de concetateni !
* * *

Adunarile national-socialiste, din contra, nu erau adunari
"linistite". Aici neclaritatea a doua conceptii de viata se ciocneau si
nu se terminau, cu declaratii fade de cântece patriotice, ci cu o
eruptie fanatica a pasiunilor rasiste si nationale.

Conta de la început sa stabilim în adunarile noastre o disci-
plina riguroasa si sa asiguram biroului autoritate absoluta.

Caci, discursurile noastre nu erau o flecareala neputincioasa
de "conferentiari" burghezi, ci erau facuti, prin subiectul si forma
lor, sa provoace riposta adversarului. si au existat adversari la
adunarile noastre ! Foarte adesea ei veneau în grupuri compacte,
încadrând câtiva demagogi si fetele lor tradau aceasta convingere :
"Astazi vom termina cu voi !"

Da, adeseori, prietenii nostri din partidul comunist au fost
adusi la noi în adevarate coloane, cu mandatul bine însusit dinainte,
sa închida în seara aceea toata pravalia si sa termine cu povestea asta.

si de câte ori totul a atârnat doar de un fir si numai
nemarginita energie a bivolului nostru si combativitatea brutala a
politiei noastre de sala au mai reusii odata sa contracareze planurile
adversarilor nostri.

si aveau toate motivele sa fie porniti împotriva noastra.
Numai culoarea rosie a afiselor noastre îi atragea în salile adunarilor
noastre. Burghezia de rând a fost înspaimântata când am ales rosul
bolsevicilor si a vazut în asta ceva foarte dubios. Nationalistii ger-

99 Rosul suspect al afiselor noastre                

mani împrastiau zvonul ca noi nu eram, de fapt, decât o varianta a
marxismului, ca nu eram decât niste socialisti în fasa. Caci, aceste
capete tari n-au înteles pâna atunci diferenta între adevarat ui socialism
si marxism. Mai ales când s-a descoperit ca la adunarile noastre noi
ne adresam nu cu "doamnelor si domnilor", ci doar "compatrioti", si
ca ne tratam între noi ca tovarasi de partid ; atunci, multi dintre
adversarii nostri ne-au luat drept marxisti. Adeseori, ne-am prapadit
de râs în fata panicii acelor burghezi stupizi si lasi, în fata acelui joc
spiritual de ghicitori privind originea noastra, intentiile si scopul
nostru.

***

Am ales culoarea rosie pentru afisele noastre dupa o reflec-
tare matura si solida, pentru a înfuria stânga, pentru a le provoca
indignarea si pentru a-i determina sa vina la adunarile noastre, fie si
numai în scopul de a ni le sabota, pentru ca era singura maniera de
a-i face pe acei oameni sa ne înteleaga.

A fost îmbucurator în acei ani sa urmarim schimbarile per-
manente ale tacticii dusmanilor nostri, care dovedeau ca se simteau
dezorientati si neputinciosi. De început am ordonat partizanilor lor
sa nu ne acorde nici o atentie si sa evite adunarile noastre.

în general acest consemn a fost respectai.

Dar cum, încetul cu încetul, unii dintre ai lor au venii, totusi, si
cum numarul lor tindea sa creasca usor, si cum impresia facuta de
doctrina noastra asupra lor era vizibila, sefii au devenit nervosi si
nelinistiti si s-au convins ca nu se puteau limita sa ramâna vesnic
spectatori ai acestei evolutii, ci trebuiau sa termine cu ea prin teroare.

Atunci s-au lansai apelurile la "proletarii constienti si or-
ganizati", care irebuiau sa vina în masa la adunarile noastre pentru
a ridica pumnii proletariatului împotriva "agitatiei monarhiste si
reactionare" în persoana reprezentantilor sai.

Atunci, dintr-odata, s-a întâmplat ca salile noastre de adunari
sa fie pline de muncitori cu trei sferturi de ora înaintea deschiderii
sedintei. Erau asemanatoare onor butoaie de pulbere care puteau
sari în aer în orice clipa, fitilul fiind aprins. Dar. se întâmpla înio--
deauna altfel. Acei oameni venisera ca dusmani si au plecat, daca nu
deja partizani, cel putin cu îndoieli asupra valorii propriei lor doctrine.

Treptat, am ajuns sa transformam partizanii si adversarii,
dupa un discurs de irei ore, într-o masa entuziasmata, unitara. Orice
semnal de întrerupere a adunarii era zadarnic. sefii au fost cuprinsi
într-adevar, de teama si, în sfârsit a imins parerea celor care se
opusesera dinainte acestei tactici de participare la adunari si care


100                      Tactica ezitanta a marxistilor

puteau acum, cu ratiune simulata sa declare ca experienta a demon-
strat ca trebuia sa li se interzica muncitorilor, ca o regula, sa vina la
sedintele noastre.

Din nou n-au mai venit sau mai degraba au venit mai putini.
Dar, curând a reînceput acelasi joc.

Interdictia n-a fost respectata, tovarasii veneau în numar tot
mai mare si, în sfârsit, partizanii unei tactici radicale au fost cei care
au învins. Trebuiau sa faca imposibile adunarile noastre.

Când s-a dovedit, dupa doua, trei, adeseori dupa opt sau zece
adunari ca era mai usor sa le întrerupa teoretic decât practic, si ca
rezultatul fiecarei adunari era farâmitarea trupelor rosii de lupta, s-a
facut auzita iar cealalta lozinca :

"Tovarasi, muncitori si muncitoare, evitati adunarile agita-
torilor national-socialisti!"

Aceasta ezitare în tactica s-a regasit si în presa rosie, uneori
se depuneau eforturi sa ne învaluie în tacere, apoi, dându-si seama
ca era inoperant, s-a recurs iar la metoda contrara. Ne "mentionau"
în fiecare zi într-un fel sau altul si i se demonstra muncitorului cât
de ridicola era activitatea noastra. Treptat, acesti domni au trebuit
sa realizeze, în sfârsit, ca nu ne dauna deloc, ba dimpotriva, caci multi
oameni au început sa se întrebe de ce se destinau atâtea fraze miscarii
noastre daca era atât de ridicola.

S-a trezit curiozitatea oamenilor. Atunci s-a schimbat opinia
si pentru o vreme au început sa ne prezinte în fata lumii ca pe niste
criminali înspaimântatori. Articol dupa articol, comentând si de-
monstrând mereu cuvintele noastre, povesti scandaloase în care
totul, de la A la Z era inventat în întregime, totul trebuia sa încu-
nuneze aceasta munca. Dar pareau, sa-si dea seama curând ca si acest
gen de atac era fara efect; în fond, el n-a facut decât sa contribuie la
concentrarea atentiei generale asupra noastra. Atunci am adoptat
urmatoarea atitudine : nu conteaza ca-si bat joc de noi sau ca ne
jignesc ; ca ne prezinta ca pe niste lichele sau ca pe niste criminali;
esentialul este ca vorbesc despre noi, ca se ocupa de noi; ca treptat
noi aparem în ochii muncitorilor ca singura forta cu care trebuie sa
lupte. Ce eram noi în realitate, ce vroiam de fapt, vom sti s-o
demonstram într-o zi haitei evreiesti a presei.

Unul dintre motivele pentru care, la drept vorbind, nu au fost
sabotate adunarile noastre a fost si lasitatea aproape inimaginabila
a sefilor adversarilor nostri, în toate aceste cazuri critice, ei n-au
trimis în prima linie decât subalterni si, cel mult, au asteptat sa se
produca încaierarea în afara salii.

101 Adversarii nostri ne fac cunoscuti

Eram aproape foarte bine informati asupra intentiilor acestor
domni. Nu numai ca lasam, din motive de oportunitate, pe multi
dintre ai nostri în formatiunile rosii, ci pentru ca informatorii rosii
au fost atinsi de o predispozitie la trancaneala, fapt care ne-a fost
foarte util, dar care, în general, se întâlneste foarte des, din nefe-
ricire, la poporul german. Ei nu-si puteau tine gura când au conceput
vreun plan si în majoritatea cazurilor cârâiau înainte de a oua.

Foarte des, asa ne-am facut pregatirile cele mai detaliate fara
ca echipele de spargatori rosii sa se banuiasca câtusi de putin ca
aveau sa fie aruncati imediat afara.

In acea perioada erau siliti sa facem noi însine politie la
adunarile noastre ; nu puteam conta niciodata pe protectia
autoritatilor ; dimpotriva, ele nu-i protejau decât pe autorii tul-
burarilor, asa cum o dovedeste practica. Caci singurul rezultat real
al unei interventii a autoritatilor, adica a politiei, era dispersarea
unei adunari, adica închiderea ei. si acesta era scopul si unica
intentie a sabotorilor dusmani.

De altfel, se încetatenise în politie, în aceasta privinta, un
obiciei care este cel mai monstruos si mai contrar oricarei notiuni
de drept, care se putea imagina.

Când autoritatile afla cumva ca exista teama de o tentativa de
a face o adunare sa esueze, nu numai ca nu fac nimic pentru a opri
perturbatorii, dar chiar interzic celorlalti, nevinovatilor, sa-si tina
adunarea si o minte normala de politist considera asta înca o dovada
de mare întelepciune. Ei o numesc "o masura preventiva pentru a
împiedica o încalcare a legilor".

Banditul hotarât are, deci, întotdeauna posibilitatea sa faca
imposibila orice actiune sau activitate politica a omului onest, în
numele securitatii si ordinii, autoritatea statului se declina în fata
banditului si ordona numai sa binevoiasca sa nu-1 provoace.

Astfel, când national-socialistii voiau sa tina adunari într-un
N val sau altul si când sindicatele declarau ca asta i-ar determina pe
membrii lor sa li se opuna prin violenta, politia, nu numai ca nu-i
închidea pe acesti domni santajisti, ba chiar închidea adunarea
noastra. Da, acesti reprezentanti ai legii aveau chiar nerusinarea
incredibila de a ne transmite asta în scris de nu stiu câte ori.

Daca doream sa ne protejam împotriva acestor situatii tre-
buia sa luam masuri pentru ca aceasta tentativa de dezordine sa fie
zadarnicita înca de la început.

La asta s-ar adauga urmatoarea consideratie:

Orice adunare care este protejata doar de politie îsi discrediteaza


102               Psihologia organizarii adunarilor publice

organizatorii în ochii masei de oameni. Adunarile care necesita pro-
tectia unui baraj politienesc puternic nu exercita nici o atractie,
pentru ca o desfasurare de forta este conditia prealabila a succesului
în paturile inferioare ale populatiei.

Asa cum un barbat curajos poate cuceri mai usor decât un las
sufletul femeilor, o miscare eroica cucereste sufletul unui popor mai
rapid decât o miscare lipsita de curaj, nementinându-se decât gratie
protectiei politiei.

Mai ales pentru acest motiv, tânarul partid a trebuit sa-si ia
masuri pentru a-si apara singur existenta si a distruge terorismul
adversarului prin propriile sale forte.

Protectia adunarilor a fost obtinuta :

1. Conducându-le cu energie si simt psihologic sigur.

2. Datorita unui gn.tp de camarazi însarcinati cu mentinerea
ordinii.

Când organizam o adunare, noi sântem sefii si nimeni alt-
cineva. si am afirmat, neobosit si în toate ocaziile, acest drept de a
ramâne stapâni. Adversarii nostri stiau foarte bine ca cel care ne-ar
provoca ar fi datafara fara nici o indulgenta, chiar daca n-am fi decât
12 contra 500. în adunarile de atunci, mai ales în afara orasului
Munchen, se întâmpla sa fie 15 - 16 national-socialisli în fata a 5,
6,7 sau 800 de adversari. Dar n-am fi tolerat vreo provocare, si cei
care asistau la adunarile noastre stiau foarte bine ca mai degraba
ne-am fi sinucis pe loc decât sa capitulam. S-a întâmplat de mai multe
ori ca o mâna de camarazi de-ai nostri sa se afirme cu eroism în fata
unei mase enorme de rosii care urlaus i loveau. E adevarat ca în final
n-ar fi putut sa triumfe în fata celor 15 - 20 de oameni. Dar ceilalti
stiau ca mai înainte cel putin un numar dublu sau triplu al partizani-
lor lor ar fi avut capetele sparte si nu riscau asta cu usurinta.

Am încercat, deci, sa ne instruim, studiind tactica adunarilor
marxiste si burgheze, si acele observatii au dat roade.

Marxistii au avut dintotdeauna o disciplina oarba la nivelul la
care însasi problema de a încerca sa sabotezi o adunare marxista nu
se putea pune, cel putin din partea burghezilor. Dimpotriva, rosii
cultivau din plin acele intentii. Nu numai ca atinsesera o adevarata
virtuozitate, dar ajunsesera sa intoneze în anumite provincii ideea
ca doar organizarea unei adunari nemarxiste
ar fî o provocare la
adresa proletariatului
; mai ales când cei ce trageau sforile la ei
presimteau ca, la aceasta adunare, s-ar fi putut întocmi lista crimelor
lor si s-ar fi putut dezvalui josnicia mincinosilor înversunati sa însele
poporul. Când o astfel de adunare era anuntata toata presa rosie

103 Tehnica adunarilor burgheze

lansa un furios atac si adeseori acesti detractori sistematici ai legilor
se adresau mai întâi autoritatilor cu rugamintea staruitoare dar si
amenintatoare, de a interzice imediat
acea provocare a proletariatului
pentru ca "raul sa fie evitat".

Ei îsi adaptau limbajul la prostia administrativi si obtineau
astfel succesul dorit. Dar daca întâmplator se aflau nu în fata unei
creaturi jalnice, nedemne de functiile sale, ci în fata unui adevarat
functionar german care le-ar respinge rusinosul santaj, ar lansa
apelul bine cunoscut de a nu tolera o astfel de "provocare a prole-
tariatului" si de a fi la o anumita data, în masa, la acea adunare,
pentru "a închide gura mizerabililor burghezi cu pumnii nodurosi ai
proletariatului".

Ah ! Trebuia sa fi vazut una din acele adunari burgheze, sa fi
asistat o data la întreaga deprimare si anxietate a biroului sau !
Foarte adesea, în fata unor astfel de amenintari, renuntau la adunare.
Sau, frica ramânea atât de intensa încât n-o începeau decât la orele
9 fara un sfert sau la orele 9 în loc de orele 8. Presedintele îsi dadea
toata silinta sa explice "domnilor din opozitie" prezenti, facându-le mii
de complimente, cât era de placut (minciuna curata !) pentru el si
ceilalti asistenti ca niste oameni care, înca nu le împartaseau convin-
gerile, venisera acolo; caci doar o discutie contradictorie (pe care astfel
o promitea solemn anticipat) poate confrunta opiniile, poate declansa
o întelegere mutuala si poate realiza o punte de la unii la altii, îi mai
asigura, în plus, ca scopurile adunarii nu vizau sa determine pe cineva
sa devina infidel vechii sale opinii. De fapt, fiecare poate ajunge în rai
în felul sau1, trebuie, deci, sa-i acorzi celuilalt libertatea de opinie; el
roaga deci, sa i se permita conferentiarului sa-si termine discursul, care,
de altfel, nu va fi lung, si ca, cel putin la aceasta adunare, nu se va oferi
lumii spectacolul rusinos al discordiei între fratii germani... Ah !

Bravii frati de stânga, în majoritatea lor, n-au aratat deloc
blândete ; conferentiarul n-a avut timp sa-si înceapa discursul ca
trebuia deja sa faca bagajul sub o ploaie de injurii dintre cele mai
violente ; si adeseori s-a creat impresia ca trebuia sa multumeasca
sortii ca i se scurta astfel martirajul. Sub o avalansa de huiduieli, toti
acei toreadori ai adunarilor burgheze paraseau arena, daca nu erau
obligati sa coboare scara grabiti, cu capetele pline de cucuie, ceea ce
se întâmpla destul de des.

Deci, era ceva nou pentru marxisti, când noi, national-so-

<Nota>

1. Cuvânt al lui Frederic cel Mare : "Ein jeder mag nach seiner Fasson selig

werden"


</nota>

104             Serviciul de ordine al national-socialistilor

cialistii, ne organizam adunarile si mai ales felul în care ni le organi-
zam. Ei veneau la noi, siguri ca vor putea repeta în mod firesc acest
mic joc pe care-1 jucasera de atâtea ori. "Astazi terminam cu indivizii
astia !". Foarte frecvent, unul dintre ei striga cu mândrie aceasta
fraza, intrând în sala noastra, dar era dat afara pe loc înainte de a fi
putut profera vreo injurie.

Mai întâi, aveam o cu totul alta metoda de a conduce
adunarile. La noi nu se solicita ca publicul sa aiba bunavointa de a
ne asculta conferintele, nu promiteam o discutie interminabila,
decretam înca de la început ca eram stapânii adunarii si ca cel ce-si
permitea, fie si o singura data, sa ne întrerupa, va fi dat afara fara
mila. Ne declinam din capul locului orice responsabilitate pentru
soarta lui; daca aveam timp, si daca ne convenea, puteam sa admitem
o discutie; daca nu, discutia nu avea loc, asta era tot; pentru început,
Domnul conferentiar cutare are cuvântul.
Asta deja i-a stupefiat.

în al doilea rând, aveam o politie de sala bine organizata. La
partidele burgheze acest serviciu de ordine era facut mai tot timpul
de persoane care credeau ca vârsta lor le dadea oarecum dreptul de
a supune si de a obliga la respect. Cum maselor mobilizate de marxism
le pasa putin de vârsta, autoritate sau respect, acest serviciu de ordine
burghez era, ca sa zicem asa, inexistent. De la începutul campaniei
noastre am pus bazele organizarii serviciului de protectie sub forma
unui
sen'idu de ordine, recrutat exclusiv dintre tineri, în majoritatea lor
erau camarazi de regiment, altii erau tineri tovarasi de partid recent
înscrisi, care trebuiau sa învete asta : ca teroarea nu putea fi distrusa
decît de teroare; ca pe acest pamânt doar individul îndraznet si hotarât
a triumfat întotdeauna; ca noi luptam pentru o idee atât de puternica,
atât de nobila si atât de elevata încât ea merita cu prisosinta sa fie
aparata si protejata cu pretul ultimei picaturi de sânge. Ei erau patrunsi
de convingerea ca atunci când ratiunea tace, ultima decizie apartine
violentei si ca cea mai buna arma defensiva este atacul; si ca serviciul
nostru de ordine trebuie sa fie pretutindeni precedat de reputatia ca nu
era un club de retori, ci o asociatie de lupta extrem de energica. si cât
de înselat era acest tineret de o astfel de lozinca !

Ce deceptionata si indignata era acesta generatie de luptatori!
Ce plina de dispret si de repulsie era ea fata de aceste curci plouate

burgheze!

Se vedea clar ca revolutia nu putuse avea loc decât datorita
descurajarii fortelor energice ale poporului nostru de catre guvernul
burghez. Pumnii pentru protectia poporului german mai erau înca

105 Serviciul de ordine al national-socialistilor

acolo, dar au lipsit creierele care sa conduca. Ce stralucire am vazut
aparând în ochii flacailor mei când le-am explicat necesitatea misi-
unii lor, când i-am asigurat ca cea mai mare întelepciune din lume
ramâne neputincioasa daca nici o forta n-o serveste, n-o apara, n-o
protejeaza, ca blânda zeita a pacii nu poate apare decât alaturi de zeul
razboiului si ca orice opera mareata de pace trebuie sa fie sustinuta si
protejata de forta. Sub ce forma noua le-a aparut atunci ideea înrolarii
militare î Nu în sensul în care o concepe spiritul ruginit al batrânilor
functionari anchilozati, în serviciul autoritatii moarte a unui stat mort,
ci în constiinta vie a datoriei de a se angaja sa apere cu pretul vietii
personale viata unui popor întreg, oricând, si oriunde.

si cum se aruncau în lupta acei tineri! Ca un roi de viespii se
aruncau asupra perturbatorilor adunarilor noastre, fara sa le pese
de superioritatea lor numerica, fie ea chiar zdrobitoare, fara teama
de a fi raniti si de a-si varsa sângele, plini de aceasta mare idee unica
de a deschide calea misiunii sfinte a miscarii noastre.

înca de la sfârsitul verii lui 1920, organizarea serviciului
nostru de ordine a avut statut precis si în primavara lui 1921 a fost
treptat împartit în centurii, care se subdivizau si ele în grupe.

si era urgent si necesar, caci activitatea noastra crescuse
mereu. Ne adunam destul de des în sala de festivitati Hofbrauhaus
din Miinchen, dar si mai des în salile mai mari ale^acestui oras. Salile
de festivitati de la Burgerbrau si Kindlkeller ' din Miinchen au
vazut, în toamna si iarna 1920 - 1921, adunari tot mai numeroase
si impunatoare si aceasi scena se repeta mereu :
accesul la mani-
festarile partidului muncitoresc nanonal-sodalist german trebuia sa fie
oprit de politie chiar înainte de începutul adunarii, pentru ca sala era
întesata de lume.
Organizarea serviciului nostru de ordine ne-a deter-
minat sa rezolvam o problema foarte importanta. Miscarea nu poseda
pâna în acel moment nici o insigna a partidului si nici un drapel.
Absenta acesior simboluri nu avea doar inconveniente momentane, ci
era inadmisibila pentru viitor. Inconvenientul consta mai aies ca
tovarasii nostri de partid nu aveau nici un semn exterior al asociatiei lor
si pe de alta parte nu se putea admite pentru viitor ca absenta unei
insigne., simbol al miscarii, sa se opuna emblemei internationale.

înca din tinerete, am aviît adeseori ocazia sa recunosc si sa
simt întreaga importanta psihologica a unui astfel de simbol. Am

<nota>

1. Braserie burgheza, numele unei mari braserii.

2. Pivnita copilului, înca o mare braserie.


</nota>

106                    -importanta emblemei unitare

vazut dupa razboi o manifestatie a maselor marxiste în fata palatului
regal si la Lustgarten. O mare de drapele rosii, de brasarde rosii si
de flori rosii, dadeau acestei manifestatii, care reunea mai mult de
120.000 de persoane, un aspect într-adevar impresionant. Puteam sa
simt si sa înteleg eu însumi ce usor îi e unui om simplu sa se lase
sedus de magia sugestiva a unui spectacol atâl de maret.

Burghe/ia care nu are si nici nu repre/.inta, ca partid politic,
nici o conceptie filo/ofica despre viata, nu avea în consecinta un
drapel propriu. Compusa din "patrioti", ea se împodobea cu culorile
Reichului. Daca aceste culori ar fi fost simbolul unei conceptii de
viata determinate s-ar fi putut crede ca sefii vedeau în acest simbol
repre/entarea conceptiei lor despre viata, devenit chiar prin activi-
tatea lor drapelul statului si al Reichului.

Dar nu era ca/ul aici.

Reichul fusese structurat fara ajutorul burghe/iei germane si
stindardul sau aparuse în toiul ra/boiului. în consecinta, el nu era
de fapt decât un drapel repre/.entativ al unui stal si nu avea un sens

filo/ofic special.

Pe un singur punct de teritoriu lingvistic german, în Austria
germana, exista ceva asemanator unui drapel de partid burghcv..
Adoptând culorile anului 1848, negru - rosu - galben ca drapel al
partidului sau, o parte a burghe/iei nationale austriece a creat un simbol
care, desi lipsit de semnificatie ideologica, avea un caracter revolutionar
privind stalul.
A tlversani cei mai înversunati ai acestui drapel, ne^'ii - rosu
- galben, n-ar trebui sa uitam deloc asta în zilele noastre
- an fost
social-democraui si ere.stin-soeialii, altfel spus clericii.

Ei au injuriat atunci aceste culori, le-au necinstii si le-au
murdarit, asa cum. tot ei. au aruncat în 1918. culorile negru - alb -
rosu la cosul de gunoi. E drept ca, culorile negru - rosu - galben ale
partidelor germane din fosta Austrie au fost culorile anului 1848,
adica ale unei epoci, poate plina de ilu/ii, dar care a avut drept
repre/entanti cele mai oneste suilete germane, desi evreul care a iras
sforile s-a mentinut invi/ibil în culise.

Deci. doar tradarea de patrie si manevrele cinice ale nemtilor
pe teritorii germane au facut ca aceste drapele sa fie atât de simpati/aie
de marxism si de centru, astfel încât ei le adopta a/i ca elementul cel
mai sacru si îsi înfiintea/a "ligi"1 proprii pentru protectia acestui

<Nota>

1. în iarna anilor 1923 - 1924. partidele republicane au fundat "Liga Reichs-
bauner" ("Stindard de imperiu").

</nota>

107 Vechiul si noul drapel al Reichului

drapel pe care înainte îl scuipau.

Pâna in anul 1920 nu i se opuneau, de fapt, marxismului nici
un drapel, care sa repre/inte oconceptie de viata diametral opusa
acestuia. Desi partidele cele mai sanatoase ale burghe/iei germane,
dupa 1918, n-au vrut sa accepte adoptarea drapelului negru - rosu -
galben al Reichului, pe care 1-au descoperit imediat, nu aveau nici
un program pe care sa-1 opuna; noilor tendinte, cel mult ideea unei
reconstituiri a imperiului disparut.

Acestei idei îi datoreaza drapelul negru - alb - rosu al ve-
chiului Reich. resurectia lui sul»forma drapelului partidelor noastre
burghe/e asa-/is nationale.

Este evident ca simbollul unei situatii, care putea li discredi-
tata de marxism în î m pre j u ranii si cu consecinte nesemnificative, nu
se potrivea ca emblema în numele caruia acelasi marxism trebuia >a
fie nimicit. Oricât de sacre ji scumpe erau vechile culori de o
Trumusete unica, in asociere;* Jbr tinereasca si proaspata, pentru
orice german onest, care a luptai sub acest drapel si a va/ut victimele
murind, ele nu pot fi simbolul! unei lupte pentru viitor.

Spre deosebire de politicienii burghe/i, eu am aparat întot-
deauna, în miscarea noastra, punct u l de vedere ca este o adevarata
fericire pentru natiunea germana faptul ca si-a pierdut \cchiul
drapel. Ceea ce face republica sub propriul ei stindard ne poate
fi indiferent. Dar trebuie sa multumim din tot suflet ui sorti» care
a fost atât de clementa încât s-a fereasca cri mai glorios drapel de
ra/boi. al tuturor timpurilor, <Je oprobiul de a folosi drept cear-
ceaf celei mai rusinoase pro&cilutii. Reichul actual care se vinde
si îsi vinde cetatenii, n-ar fi ttmrf>uit niciodata sa arbore/e drapelul
negru - alb - rosu al onoarei sj;«aroismuiui.

Orieât de mult a durati liHsinea din noiembrie, regimul actual
trebuie sa-i poarte pecetea exterioara si nu are dreptul sa I urc
emblema unui trecut mai onouaiNL

Politicienii nost riburgfti»! ar trebui sa- si dea seama ca oricine
revendica drapelul negru - aift>-rosu pentru statu! aciuai comite un
furt fata de trecutul nostru. Etapelul de altadata convenea doar
imperiului de altadata si cepufrika - Domnul fie laudat î - 1-a ales
pentru ea pe cel care i-se potriveste cel mai bine 1.

Astfel, ca noi, national-socialistii, nu consideram ca

<Nota>

1. Negru - rosu  -galben.


</nota>

108                     Vechiul si noul drapel al Reichului

desfasurarea vechiului drapel ar fi un simbol expresiv al activitatii
noastre, caci nu vrem sa reînviem vechiul imperiu care a pierit din
propriile-i greseli, noi vrem sa cladim un stat mare.

Miscarea care combate marxismul astazi în aceasta directie
trebuie sa exprime si prin stindardul sau simbolul unui stat mare.

Problema noului drapel, adica cea vizând aspectul sau, ne-a
preocupat mult atunci. Primeam de peste tot sugestii pline de bune
intentii, dar lipsite de valoare practica. Noul drapel trebuia sa fie în
acelasi timp un simbol al propriei noastre lupte, sa fie decorativ si
sugestiv. Cel care a avut adeseori de-a face cu masele stie ca aceste
detalii aparent nesemnificative sunt în realitate foarte importante.
Un însemn important, în sute de mii de cazuri, poate trezi cel mai
mare interes fata de o miscare.

Pentru acest motiv a trebuit sa respingem toate propunerile
care ni s-au facut, din diferite directii, desi simboliza miscarea
noastra printr-un drapel alb, ceea ce ar fi amintit de fostul stat sau
mai degraba de partidele slabe, al caror scop unic era reconstituirea
unei stari de lucruri disparute, în plus, albul nu este o culoare
captivanta. Ea se potriveste societatilor caste ale fetelor tinere, nu
unor miscari explozive ale unor epoci de revolutii.

Negrul ne-a fost si el propus: desi convine epocii prezente, nu
s-ar putea vedea^ în el nici o indicatie clara asupra aspiratiilor
miscarii noastre, în sfârsii nici aceasta culoare nu exercita o actiune
stimulatoare.

Alb - albastrul trebuia sa fie eliminat în pofida minunatului sau
efect estetic pentru ca era culoarea unui stat german aparte si a unei
tendinte politice suspecte din cauza particularitatii lui restrânse.

In plus, i s-ar fi gasit cu greu un oarecare semn al miscarii
noastre. Aceleasi motive ne-au determinat sa eliminam si alb - negrul'"

Cât privea negru - rosu - galben-nici nu se putea pune problema.

Pentru negru - alb - rosu - nici atât, pentru motive deja
expuse, cel putin în asocierea lor actuala. Dar acest ansamblu de
culori exercita totusi o actiune superioara celorlalte.

Este cel mai stralucitor acord care poate exista.

Am opinat întotdeauna pentru pastrarea vechilor culori, nu
numai pentru ca ele sunt pentru mine, ca fost soldat, tot ce poate fi mai
sfânt pe lume, ci si pentru ca ele corespund plenar simtului meu estetic.

Totusi, am fost obligat sa refuz în totalitate numeroasele

<Nota>

1. Culorile Bavariei.

2. Culorile Prusiei.

</nota>

109 Drapelul national-socialist

proiecte care-mi parveneau din interiorul tinerei noastre miscari, si
care, în majoritatea lor, îsi trasau crucea încârligata pe fondul fostu-
lui drapel. Fiind seful, eu nu voiam sa-mi impun propriul proiect
pentru ca cineva sa-mi sugereze un altul, la fel de bun sau chiar mai
bun. în sfârsit, un dentist de la Starnberg îmi propuse un proiect care
nu era rau deloc, care, de altfel, era apropiat de al meu si n-avea decât
un defect: crucea gamata (încârligata) cu ramurile îndoite se profila
pe un cerc alb. Dupa numeroase încercari m-am oprit si eu la o forma
definitiva: un cerc alb pe fond rosu, si o cruce gamata neagra în mijloc.
Dupa lungi încercari am gasit si o relatie definitiva între dimensiunea
drapelului, marimea cercului alb, forma si grosimea crucii gamate.

Si a ramas asa.

în aceeasi idee am comandat imediat brasarde pentru mem-
brii serviciului nostru de ordine, o banda rosie pe care se vedea un
cerc alb cu o cruce gamata neagra.

Insigna partidului a fost trasata dupa urmatorul model: un
cerc alb pe fond rosu, o cruce gamata în mijloc. Un aurar de la Munchen,
Fiiss mi-a dat prima insigna emisa, care a fost, prin urmare, pastrata.

La sfârsitul verii lui 1920, noul nostru drapel a fost prezentat
publicului pentru prima data. Convenea perfect tinerei noastre
miscari. Era nou si proaspat ca si ea. Nimeni nu-1 vazuse, avea efectul
unei forte aprinse. Am încercat si noi o bucurie aproape
copilareasca, în momentul în care un fidel membru al partidului a
executat pentru prima oara schita si ne-a dat drapelul. Câteva luni
mai târziu aveam deja la Munchen vreo sase, si serviciul de ordine,
care crestea mereu numeric, a contribuit mult la raspândirea acestui
nou simbol al miscarii.

Caci era, într-adevar, un simbol l Nu doar pentru ca aceste
culori unice, iubite de toti cu ardoare, si care adusesera cândva atâta
onoare poporului german, demonstrau respectul nostru pentru trecut,
dar erau si cea mai buna întruchipare a aspiratiilor miscarii noastre.

Ca national-socialist, vedeam în drapelul nostru programul
nostru, în culoarea
rosie vedeam ideea sociala a miscarii; în cea alba,
ideea nationalista ; în cmcea gamata, misiunea luptei pentru triumful
rasei ariene si pentru triumful ideei muncii productive, idee care a
fost si va ramâne vesnic antisemita.

Doi ani mai târiu, când serviciul nostru de ordine a devenit o
trupa de lupta, cuprinzând mii de oameni, era necesar sa se dea
acestui organism de lupta un simbol special de victorie :
stindardul.
Eu 1-am schitat si am încredintat executarea lui unui camarad de
partid, batrân si fidel, maestrul aurar Gahr. De atunci, stindardul este


110                     Prima adunare la circul Krone

emblema luptei national-socialiste.

***

Activitatea noastra, care s-a intensificat mereu în timpul
anului 1920, ne-a determinai sa tinem în sfârsit doua adunari pe
saptamâna. Multimea se aduna în fata afiselor noastre, cele mai mari
sali ale orasului erau ticsite si /cei de mii de marxisti refacuti îsi
regasisera sentimentul lor de comunitate cu poporul lor pentru a
deveni pionierii liberului Reich al viitorului.

Publicul a început sa ne cunoasca la Munchen. Se vorbea de
noi, cuvântul "national-socialist" a devenit curent, si exista deja un
program. Numarul simpati/anlilor si chiar cel al membrilor de
partid a început sa creasca neîncetat, asa încât, deja în iarna 1920 -
1921 am putut apare la Munchen ca un partid puternic.

Cu exceptia partidelor marxiste, nici un partid, mai ales
national, nu s-a putut mândri cu manifestatii atât de numeroase si
impunatoare ca ale noastre.

Sala Kindlkeller din Munchen. care putea cuprinde 5.000 de
oameni, a fost nu o dala plina ochi ; si nu mai era decât o singura
sala pe care nu indra/nisem s-o înfruntam, cea a circului Krone.

La sfârsitul lui ianuarie 1921. noi griji au cuprins Germania.
Acordul de la Paris, pe ba/a caruia Germania se angajase sa
plateasca o suma absurda de 100 de miliarde marci-aur, avea sa se
eoncreti/e/e sub forma ullimatului de la Londra. Uniunea aso-
ciatiilor /isc rasiste, care exista deja la Munchen demult, voia sa
oreani/e/e cu acesla oca/ie un mare protest comun. Timpul presa
mult. eu însumi deveneam nervos în fata vesnicelor e/itari si tran-
/actii de amânare în aplicarea hotarârilor luate. S-a vorbii mai întâi
de o manifestatie pe Konigsplal/, dar s-a renuntai, de frica sa nu fim
dispersati si snopiti in balai de rosii, si s-a proiectat o manifestatie
de protesi în fata cladirii Feldherrnhalle . Dar s-a renuntat si la asta
si s-a propus o adunare comuna în Kindlkeller la Munchen.

între timp, /ilele se scurgeau, marile partide nu se mai îngri-
jorau de loc de marea gravitate a evenimentelor si comitetul central nu
s-a pulul hotarî sa fixe/c dala precisa pentru manifestatia proiectata.

Marti, l februarie 1921, am cerut de urgenta o holarâre
definitiva. Am amânai pentru miercuri.

Miercuri am cerul un raspuns absolut clar: adunarea va avea
loc ? si când ? Raspunsul a fost din nou imprecis si eva/iv; comileiul a

<Nota>

1. în acest loc, la 9 noiembrie 1923, a esuat puciulhitlerist.

</nota>

111 Prima adunare la circul Krone                      

declarat ca "avea intentia" de a organiza manifestarea miercurea
urmatoare.

Eram la capatul rabdarii si am decis sa organi/e/ singur
adunarea de protest. Miercuri, la prân/. am dictat textul afisului în
/ece minute, la masina, si am închiriat în acelasi timp circul Krone
pentru a doua /.i, joi 3 februarie.

Atunci era leribil de riscanl. Nu numai ca era îndoielnic ca vom
puica umple imensa sala, dar riscam sa ne faca bucati. Serviciul nostru
de ordine era absolul insuficient pentru acea sala imensa. Nu aveam
nici o idee precisa despre tactica de urmat în ca/ul unei tentative de
sabotaj a adunarii. Ma gândeam ca reactia va fi mull mai dificila în
amfiieatreul unui circ decâi într-o sala obisnuita, în realitate, s-a
dovedit al era exact contrariul. Era mai usor de stapânit o banda de
sabotori în spatiul imens al unui circ decât în salile aglomerate.

Eram siguri de un lucru : orice esec ne putea arunca în umbra
pentru multa vreme. Caci o singura actiune de sabotaj reusita la una
din adunarile noastre ar fi distrus, dintr-o dala, aureola noastra si
i-ar fi încurajai pe adversarii nostri sa repete ce le-a reusii odata.
Asta ar fi condus la sabotarea întregii noastre activitati, în fond a
adunarilor, si nu am fi pulul restabili situatia decât dupa multe luni
si dupa luptele cele mai dure.

N-aveam decât o /i pentru afisare, aceeasi /i de joi. Din
nefericire, a plouai dimineata si ne puteam teme cu oarecare motiv
ca, în astfel de conditii, majoritatea oamenilor prefera sa stea acasa
în loc sa alerge pe ploaie si /apada Ia o adunare la care puteai fi ucis.

în fine, dimineata mi-a fost frica dinlr-odata ca sala nu va fi
plina (as fi fost în acest ca/ compromis în ochii comiietului central),
astfel încât am dictat în graba mai multe manifeste pe care le-am
tiparii pentru a le distribui dupa amia/a. Ele contineau, normal,
invitatia de a asista la adunare.

Doua camioane, pe care le-am închiriat, au fost împodobite
cu cal mai mull rosu, s-au fixai pe ele câteva drapele si le-am încarcat
cu 15 - 20 de tovarasi de partid ; ei au primii ordinul sa circule
permanenl pe slra/ile orasului, împrastiind manifesle pentru a face
propaganda manifestatiei populare din acea seara.

A fosl prima dala când. pe sira/i. au circulai camioane cu
drapele, care nu fusesera ocupate de marxisti.

Burghe/.ia, cu gura cascata, urmarea cu privire fixa ca-
mioanele decorate cu rosu si împodobite de drapele cu cruce gamata,
fluturând în vînt, în timp ce, în cartierele marginase, se ridicau
numerosi pumni strânsi ai caror posesori pareau înfuriati de aceasta


112 Adunari succesive
noua "provocare a proletariatului". Caci, doar marxismul avea drep-
tul de a tine adunari, ca si pe cel de a circula în camioane.

La orele 7 seara, circul nu era înca plin. Eram informat
telefonic din 10 în 10 minute si am devenit putin nelinistit; caci la
orele 7 sau 7 si un sfert, celelalte sali fusesera întotdeauna pe
jumatate pline, daca nu mai mult. Dar faptul avea sa-mi fie explicat
putin dupa aceea. Nu ma gândisem la dimensiunile enorme ale acestui
nou local; mii de persoane erau suficiente pentru a umple sala Hof-
brauhaus, în timp ce acelasi numar de participanti erau ca si înghititi în
circul Krone. Abia se vedeau. La putin timp au sosit vesti mai bune si
la 8 fara un sfert s-a anuntat ca sala era trei sferturi ocupata si ca mase
compacte se adunau înca la ghisee. Auzind asta am pornit la drum.

Am ajuns în fata circului la 8 si doua minute. Era înca multa
lume în fata cladirii; o parte erau curiosi, o parte adversari ce voiau
sa vada desfasurarea evenimentelor.

Când am patruns în sala, m-a cuprins aceeasi bucurie care ma
învaluise cu un an înainte la prima noastra adunare, în sala de
festivitati de la Hofbrauhaus. Dar, doar dupa ce mi-am croit drum
prin multimea de oameni, si dupa ce am urcat pe estrada am putut
vedea succesul nostru în toata maretia lui. Sala mi se deschidea larg,
ca o scoica uriasa plina de mii si mii de oameni. Chiar si culoarul era
plin de lume. Au fost vândute mai mult de 5.600 bilete de intrare si,
numarând toti somerii, studentii saraci si echipele serviciului nostru
de ordine ajungeam la o cifra de 6.500 de persoane.

"Sa construim viitorul sau sa disparem", asa era titlul conferintei
mele si sufletul meu se bucura vazând ca viitorul era acolo, sub ochii mei.

Mi-am început discursul si am vorbit aproape doua ore si
jumatate; dupa primele 30 de minute am simtit ca aceasta adunare va
fi un succes. Contactul între mine si mii de oameni se stabilise. De la
prima jumatate de ora, aclamatiile spontane, izbucnind din ce în ce mai
puternic, începura sa ma întrerupa; dupa doua ore, ele facura loc acelei
taceri religioase, care, de foarte multe ori de atunci, în aceeasi sala, m-a
emotional si care va ramâne de neuitat pentru toti cei care au trait
evenimentul. Aproape ca,sg auzea suflarea acelei multimi imense si
când am pronuntat ultimele cuvinte un val de aclamatii a izbucnit, apoi
multimea a intonat cu entuziasm cântecul mântuitor :

Deuischland iiber qlles.

Am urmarit cu privirea refluxul usor al acelei multimi, care
s-a scurs pe marele'pasaj central timp de aproape 20 de minute, în
limp ce imensa sala se golea încet'. Doar atunci, cuprins de bucurie,
mi-am parasit locul si m-am întors acasa.

113 Tentative zadarnice de a tulbura adunarile noastre

Au fost facute fotografii la aceasta prima adunare de la circul
Krone. Ele demonstreaza mai bine deeât orice cuvintele caracterului
maret al acelei adunari. Ziarele burghezeau publicat câteva, cu note,
dar n-au mentionat faptul ca era o adunare "nationala" si i-au trecut
sub tacere pe organizatori, cu buna stiinta.

Prin aceasta manifestatie am iesit pentru prima data din
categoria partidelor neimportante. Nu mai puteam fi ignorati ; si
pentru a nu lasa sa se formeze la public impresia ca succesul acestei
adunari nu era decât efemer, am anuntat imediat, pentru urmatoarea
saptamâna, o alta manifestatie în acelas circ. si rezultatul a fost
acelasi. Din nou spatiul imens a fost plin la refuz de mase de oameni;
astfel încât am decis sa tin în urmatoarea saptamâna înca o adunare
de acelasi fel. Pentru a treia oara, uriasul circ, de sus în jos, era ticsit.

În cursul anului 1921, am intensificat si mai mult activitatea
noastra la Munchen. in speta cu adunari. Am ajuns sa tin nu numai
o adunare la 8 zile. ci uneori doua adunari in aceeasi saptamâna si
chiar, în toiul verii si la începutul toamnei, au fost uneori câte trei.

Ne adunam întotdeauna la circ si puteam constata, spre satis-
factia noastra, ca toate serile noastre a\eau acelasi succes.

Ca rezultat a fost un numar crescând de simpatizanti si o
crestere considerabila a numarului membrilor de partid.

În fata acestor succese, normal, adversarii nostri n-au ramas
inactivi. Ezitând în tactica lor între teroare si tacere, n-au putut, cum
au fost siliti s-o recunoasca, sa împiedice dezvoltarea miscarii noastre.

Au hotarât, deci. sa faca cu un ultim efort un act de teroare care
trebuia sa excluda definitiv orice posibilitate de a putea urmari
adunarile noastre.

Ca pretext aparent, s-a folosit un atentat foarte misterios împo-
triva unui deputat al dietei, numit Erhard Auer1. Cineva, într-o seara l-a
împuscat. Nu s-ar fi tras efectiv în el, dar s- ar fi încercat. O prezenta de
spirit unica si curajul proverbial al acestui sef social-democrat, nu
numai ca ar fi dejucat acest atentat criminal, dar i-ar fi pus pe fuga pe
scelerati. Ei au fugit atât de repede încât politia nu le-a putut gasi
niciodata cea mai mica urma. Acest eveniment misterios a fost folosit
de organul socialist de la Munchen pentru a declansa, împotriva
noastra, o campanie de agitatie frenetica, lasând sa se presimta cu
vorbaria lui obisnuita ce avea sa urmeze. Oricum, masurile aveau sa fie
luate astfel încât arborii nostri sa nu se ridice pâna la cer; era necesar

<Nota>

1. Socialist bavarez.


</nota>

114       Tentative zadarnice de a tulbura adunarile noastre

ca bratele proletare sa-i doboare la timp.

Câteva /ile mai târ/iu a avut loc marea lovitura.

O adunare în sala de festivitati de la Holbrauhaus, la care trebuia
sa vorbesc a fost aleasa pentru acea reglare de conturi definitiva.

La 4 noiembrie 1921, între orele h si 7 dupa amia/a. am primit
primele comunicate anuntând ca adunarea noastra va l'i sabotata Iara
mila si ca aveau intentia sa trimita în acest scop mase mari de
muncitori din cele mai rosii u/ine.

A l'ost o nesansa laplul ca acest comunicat nu ne-a parvenit
mai devreme, în aceeasi /i parasisem vechiul si venerabilul nostru
birou de la Sterneekgassc din Munchcn si ne transferasem sediul
înlr-un nou local ; sau mai precis am evacuai fostul local dar n-am
putut sa ne mutam în cel nou pentru ca acolo înca se lucra. Cum
telefonul fusese ridicai din vechiul local si nu fusese înca instalat în
cel nou, multe încercari de a ne informa telefonic despre aceste
proiecte de sabotaj ramasesera /adarnice.

în consecinta, aceasta adunare n-a fost protejata decât de un
serviciu de ordine, foarte redus numeric, în jur de 60 de oameni,
aparatul de declansare a alarmei nu era sufucient perfectionai pen-
tru a reusi sa aducem într-o ora ajutoare suficiente. si sa mai
semnalam ca adeseori /gomotele alarmante de acest gen ne-au
parvenit si nimic anormal nus-a întâmplat niciodata. Vechiul dicton
ca revolutiile dinainte anuntate mor în lasa se demonstrase pâna
acum în ceea ce ne privea.

si pentru acest motiv nu s-a iacul poate tot ce s-ar fi putut pentru
a împiedica prin forta sabotarea adunarii noastre. In sfârsit, am con-
siderat întotdeauna ca sala de festivitati de la Hofbrauhaus din Mun-
chen era cea mai putin indicata pentru o tentativa de sabotaj.

Ne-am temut mai degraba în sali mai mari, mai ales în circ.
Suh atest aspect, aceasta /.i ne-a oferii o lectie de pret. Mai târ/iu,
am studiat toate aceste probleme - pot s-o spun - cu metode
stiintifice si am ajuns la conclu/ii pe cât de neasteptate, pe atât de
interesante ; prin urmare, ele au avut o importanta decisiva pentru
ori;ani/.area si tactica centrelor noastre de asalt.

Când am patruns, la orele 8 fara un sfert, în holul de la
Hofbrauhaus, intentia de sabotaj nu putea fi pusa la îndoiala. Sala
era arhiplina si ca urmare politia închisese usile. Adversarii care
venisera mai devreme erau în sala si parii/anii nostri erau în majori-
tatea lor afara. Mica sectie de atac ma astepta în hol. Am dispus sa
se închida usile salii si am spus celor 45 sau 46 de oameni ai nostri
sa fie în garda în pozitii de drepti. Am declarat tinerilor mei ca atunci

115 Adunarea continua                             

era prima lor ocazie de a-si demonstra fidelitatea fata de miscare ;
orice s-ar fi întâmplat, niciunul dintre noi nu trebuia sa paraseasca
sala. decât mort, ca personal voi ramâne în sala si ca nu puteam sa
cred ca vreunul dintre ai nostri m-ar fi putut parasi; daca 1-as fi va/ut
pe vreunul reactionând ca un las, i-as fi smuls eu însumi banderola
si i-as fi ridicat insigna. Apoi, le-am ordonat sa reactione/e imediat
împotriva oricarei tentative de sabotaj si sa-si aminteasca tot timpul
ca cea mai buna forma de aparare este atacul.

Un Heil pronuntai de trei ori. cu un ton mai aspru si mai
ragusit ca de obicei, raspunse cuvintelor mele.

Atunci am intrai în sala si mi-am putut da seama pe viu de
situatie. Era plina si o mulume impresionanta numeric ma fulgera
cu o privire plina de ura. Intre timp. unii proferau injurii foarte
explicite însotite de grimase ironice : "Se va alârsi cu noi... trebuie
sa ne ferim maruntaiele... or sa ne închida gura o data pentru
totdeauna" si multe alte expresii la fel de elegante. Erau siguri ca
sunt cei mai puternici si se purtau în consecinta.

Totusi, sedinta a pulul ti deschisa si am început sa vorbesc, în
Holbrauhaus ma ase/am întotdeauna pe unul din rândurile laterale
ale salii si estrada mea era o masa de braserie. Ma aflam. deci. exact
în mijlocul asistentei. Poale acesta împrejurare a fost menita sa
cree/e în sala o stare de spirit cum n-am mai regasit nicaieri, în fata
mea. mai ales la stânga, erau ase/ati si în picioare, exclusiv adversarii.
Toti erau barbati si tineri robusti. majoritatea venind de la fabrica
Mafiei sau de la Kustermann ori de la u/.ina de contoare Isaria etc.

Pe toata lungimea /idului salii, la stânga, erau masati chiar
pâna la masa si comandau neîncetat bere. aliniindu-si canile goale
pe masa în fata lor. si adunau baterii înlregi si am înteles ca era
imposibil ca seara sa treaca iara ciocniri.

Aproape dupa o ora si jumatate - am pulul vorbi în toi acest
timp în pofida întreruperilor - s-ar fi putut crede ca ajunsesem
stapân pe situatie. sefii bandei de sabotori pareau s-o simta si ei ;
deveneau din ce în ce mai nelinistiti, adeseori ieseau, reveneau si
vorbeau cu oamenii lor cu o vi/ibila enervare.

O mica eroare psihologica, pe care am comis-o ripostând la o
întrerupere, si de care mi-am dat seama pe loc, a dat semnalul furtunii.

Câteva întreruperi furioase se facusera au/.ite si dinlr-odata
un barbat sari pe un scaun si urla în sala :
Libertine,' La acest semnal,
campionii libertatii si-au început misiunea, în câteva clipe, sala se
umplu de o masa de oameni urlând, deasupra careia, asemeni salve-
lor de obuziere, /burau numeroase cani; de jur-împrejur, scârtâitul


116                         Adunarea continua

picioarelor de scaune, cani zdrobite, urlete,zbierete, tipete
stridente, era un vacarm infernal.

Am ramas în picioare la locul meu si am putut observa cum
flacaii mei îsi faceau datoria fara rezerve.

As fi vrut sa vad o adunare burgheza într-o astfel de situatie

Nu începuse înca scandalul când oamenii mei de la sectia asalt
cares-au numit astfel din acea zi-- au început atacul. Ca niste lupis-au
aruncat asupra adversarilor lor. în grupuri de 8 sau 10, si au început, în
sfârsit, sa-i alunge din sala. snopindu-i în batai. Dupa 5 minute toti erau
plini de sânge. Erau barbati! Am învatat sa-i cunosc cu aceasta ocazie;
în fruntea lor era bravul meu Maurice, secretarul meu particular actual
Hess si multi altii care. desi grav raniti, continuau sa atace atât cât se
puteau tine pepicioare. Vacarmul a durat 20 de minute; în acel moment
adversarii, care erau poate 700 sau 800, au fost în majoritate aruncati
afara din sala sau alungati pe scari de oamenii mei care nu erau nici 50.

Dar. în coltul din stânga, în fundul salii se mentinea înca un grup
considerabil de adversari care ne opuneau o rezistenta înversunata.
Deodata, lânga intrarea în sala, se auzira doua focuri de revolver în
directia estradei si urma apoi un teribil schimb de focuri. Totul facea
sa-ti tresara inima de un fel de satisfactie, evocând amintiri din razboi.

De la postul meu nu se putea distinge cine tragea ; nu se putea
stabili decât un lucru : din acea clipa furia flacailor mei plini de sânge
a atins paroxismul si ultimii sabotori, învinsi, au fost, în sfârsit,
expulzati  din sala. Se scursesera aproape 25 de minute ; aveai im-
presia ca în sala explodase o grenada.

Multi dintre partizanii mei erau pansati: pe altii a fost necesar
sa-i ducem cu masina, dar eram stapâni pe situatie. Herman Esser.
care-si asumase în acea seara presedentia adunarii, a declarat :

"sedinta continua. Are cuvântul conferentiarul!" si eu mi-am
continuat discursul, Închisesem deja adunarea când. un locotenent
de politie veni alergând. Foarte agitat, strigând în sala. agitându-si
bratele ca scos din minti : "Adunarea este anulata !".

Nu m-am putut stapâni sa nu râd vazându-l pe acest întârziat
venind dupa lupta : iata maniera de a face pe importantul, atît de
proprie politiei! Cu cât sunt mai mici, cu atât încearca sa para mai mari.

în acea seara am învatat, într-adevar. multe lucruri si nici
adversarii nostri n-au uitat lectiile pe care le-au primit atunci.

Pâna în octombrie 1923, Munchener Post1 nu ne-a mai amenintat
cu "pumnii proletariatului".

<Nota>

1. Organ socialist de la Munchen.

</nota>

117

Capitolul VIII

<titlu>Cel puternic este mai puternic cînd ramîne singur

în capitolul precedent am vorbii despre o comunitate de
lucru a asociatiilor rasiste germane : as vrea acum sa ma refer pe
scurt la acest subiect, în general, prin acest termen se înteleiie un
grup de asociatii care intra în relatii, cu scopul de a-.s i usura reciproc
sarci ia ; care aleg un cornitei director comun si urmaresc, deci. o
activ riale comuna. Este de la sine înteles ca nu poale fi vorba decât
de asociatii, de ligi. de partide ale caror scopuri si metode nu difera
prea muli. Credeam în general ca asa stau lucrurile. Pentru germanul
de mijloceste placui si lin îsi i tor sa alic ca astfel de asociatii, intrând
îiitr-o comunitate de lucru, au descoperii ceea ce le uneste si au
eliminat ceea ce le desparte. Ne imaginam atunci ca un astfel de
grup isi va vedea forta de actiune considerabil sporiia si ca grupurile
mici. slabe care le compun, brusc, dobândesc putere.

In majoritatea ca/urilor este fals '

Dupa parerea mea. pentru a întelege mai bine problema este
interesant si important de elucidat ce se poate întâmpla cu formarea
asociatiilor pretin/ând ca urmaresc acelasi scop. De la bun început
si logic, un scop n-ar trebui sa fie urmarit decât de o singura asociatie
si parc putin re/onabil ca mai multe asociatii sa tinda spre el.

Este neîndoielnic ca acest obiectiv este ales la început de un
singur grup. L'n om afirma undeva un adevar, preconi/ea/a solutia
unei probleme determinate, impune un scop, crea/a o miscare care
trebuie sa-i reali/.e/c intentia.

Astfel ia nastere o societate sau un partid, chiar daca progra-
mul sau vi/ca/a sa deelanse/e suprimarea ahu/uriior existente sau
sa pregateasca unele inovatii pentru viitor.

Dar, odata aparuta, o asemenea miscare se trezeste din aceasta
cauza  ca poseda practic un anumit
drept de prioritate. Ar fi firesc si
de înteles ca toti cei ce urmaresc acelasi scop cu aceasta miscare,


118                     Dreptul de prioritate al unei miscari

prima data, sa se alinieze în urma ei si s-o întareasca, spre marele
beneficiu al intentiilor lor comune. Spiritele lor luminate, în special,
n-ar trebui sa vada. în ade/iunea lor la noul partid, decât mijlocul
optim de a face într-adevar sa triumfe o ca u/a comuna.

Prin urmare, ar fi re/onabil si într-un anumit sens loial (si
loialitatea, o s-o demonstre/ mai departe, are si ea o mare im-
portanta) sa nu se fonde/e decât o singura miscare, urmarind un
singur scop.

Când lucrurile nu stau asa, în general exista doua cau/e.
Prima, sunt aproape tentai s-o calific drept tragica ; a doua, din
nefericire, trebuie cautata în slabiciunea firii omenesti.

Dar, anali/and lucrurile în profun/.imca lor, nu vad în aceste
doua cau/e decât un motiv în plus pentru a încorda vointa si a-i reda
întreaga intensitate peniru a ajunge la solutia problemei, datorita
valorificarii si exaltarii fortelor reali/atoare ale întregii fiinte.

lata motivul iragic pentru care. cel mai adesea, oamenii
urmaresc o misiune comuna, actionând însa în grup unic.

Aproape întotdeauna, orice actiune în st ii mare, în aceasta lume.
nu este decât împlinirea unui de/iderat deja inclus, de mult. în sufletul
oamenilor, a unei dorinte ar/aioare care mocnea în ei în liniste. Da. se
întâmpla ca. timp de secole, oamenii sa ceara solutia unei probleme
determinate, suferind într-o situatie intolerabila, dar persistenta. Iara ca
împlinirea dorintei care le este scumpa, sa se apropie de reali/are. Nu
se pol califica decât neputincioase, popoarele care într-o asemenea
de/nadejde, nu au curajul de a gasi o solutie. Nimic nu va dovedi mai
bine. ba dimpotriva, forta vitala a unui popor si dreptul sau la viata,
garantat de aceasta forta, decâi daca el va da într-o /.i. printr-o binefa-
cerea sortii, omul dotat cu talentele necesare pentru a împlini, în sfârsit,
aceasta dorinta, fie ca actionea/a peniru a-1 elibera de o grea sclavie, fie
pentru a îndeparta o de/amagire amara sau pentru a linisti sunetele
chinuite de un sentiment de nesiguranta.

In probleme de o asemenea anvergura este inerent ca mii de
oameni sa nu se angaje/e sa le re/olvc si ca multi dintre ei sa nu se
creada nascuti pentru aceasta misiune. Se întâmpla lotusi ea soarta
sa-i pre/inle pe mai multi dintre ei în acelasi timp, contemporanii
vor alege si, în fine. printr-un joc liber al fortelor, vor oferi victoria
celui mai puternic, celui mai capabil încredintându-i astfel problema
spre re/olvare.

Se poate întâmpla astfel ca. timp de secole, oamenii,
nemultumiti de viata lor religioasa, sa doreasca sa-i înnoiasca forma
si, ca o consecinta a acestei framântari spirituale, sa apara din mijlocul

119 : ;.:           :                Lupta pentru conducere

maselor câteva zeci de oameni, care, crezându-se haraziti, prin forta
lor de patrundere si a stiintei lor, sa vindece aceasta dezamagire
religioasa, sa se erije/e în profetii unei noi învataturi sau cel putin
în adversari declarati ai învataturii practicate pâna atunci.

si aici legea naturii vrea ca cel mai puternic sa fie desemnat
pentru a împlini cea mai înalta misiune.

Dar ceilalti oameni nu vor recunoaste adeseori decât foarte
târ/.iu ca acest om si numai el era cel predestinat.

Dimpotriva, toti îsi imaginea/a ca au tot atâtea drepturi ca si
el si ca sunt, în mod egal, desemnati sa re/olve problema. Cât îi
priveste pe contemporani, acestia suni incapabili în general sa dis-
tinga pe acela dintre ei care este singurul apt sa reali/e/e lucruri mari
si ca el merita sa fie sustinut de toti.

Asa intra în scena, în decursul secolelor si adeseori în aceeasi
epoca, diferiti oameni care înfiintea/a miscari pentru atingerea
unor scopuri similare, presupuse sau estimate astfel. Poporul însusi
este departe de a-si exprima dorinte precise; el are idei de ansamblu
fara a-si putea da seama cu preci/ie si claritate de esenta însasi a
idealului si dorintelor sale. fara a fi foarte lamurit privind posibili-
tatea de a si le reali/a.

Ceea ce este tragic aici e faptul ca doi oameni fac efort, pe cai
complet diferite, pentru acelasi scop si o fac fara sa se cunoasca ;
pentru ca, însufletiti de credinta cea mai pura în misiunea lor per-
sonala, ei se cred obligati sa avanse/.e pe propriul drum fara sa tina
cont deloc de ceilalti.

La prima vedere, faptul care pare cel putin tragic este ca astfel
de miscari politice sau grupari religioase se formea/a într-o inde-
pendenta loiala, desi, aparând din tendinte generale ale unei epoci,
ei îsi desfasoara activitatea în acelasi sens. Este mai mult decât
evident ca, daca aceste forte risipite pe cai diferite s-ar aduna într-o
forta mica, ar obtine succesul mai repede si mai sigur.

Dar nu se întâmpla asa. Caci, în logica sa riguroasa, natura
este transanta : ea lasa diferitele grupari sa eoncure/e si sa-si dispute
laurii victoriei, în timp ce ea conduce spre tel miscarea care a ales
drumul cel mai drept, cel mai scurt si cel mai sigur.

Cum s-ar putea deci decide, din afara, care este drumul bun,
daca fortele existente nu pot intra liber în joc, daca deci/ia suprema
nu este influentata de judecata doctrinara a oamenilor infatuati de
stiinta lor peniru a fi remisa demonstratiei irefutabile pe care o
furni/ea/a un succes evident, caci, ui ultima anali/a, doar acest
succes confirma oportunitatea si utilitatea unei actiuni !


120                             Austria si Prusia

Deci. daca diferite grupuri tind spre acelasi tel pe cai diferite,
dupa ce au luat cunostinta de eforturile similare facute în jurul lor.
nu vor uita sa examineze mai îndeaproape valoarea drumului lor si
sa-1 scurte/e cât e posibil si. încordându-si energia la maxim, sa
atinga cât mai curând scopul lor.

Aceasta rivalitate are ca efect ridicarea nivelului fiecarui
combatant, astfel încât omenirea îsi datorea/a adeseori progresele
învatamintelor care rc/ultâ din mai multe încercari ratate.

Trebuie sa conclu/ione/ ca. în line. cunoasterea celei mai
bune cai de urmat re/ulta dintr-o stare de lucruri care ni se pare mai
întâi tragica si care este dispersarea initiala a elementelor i/olate.
inconstiente si iresponsabile.

Studiind toate metodele posibile de re/ohare a problemei
germane, istoiia nu retine decât doua care ar fi trebuit întrebuintate
simultan. Principalii detinatori, campionii celor doua solutii erau
Austria si Prusia : Habsburgii si Holicn/ollcrnii.

De ambele parti se considera ca trebuia sa urme/e cu toate
fortele unite, fie o cale. fie cealalta, si în acea vreme s-ar fi ales mai
deuraba calea pe ca re se angajase Austria, care avea atunci o pondere
mai mare : totusi, scopurile pe care le urmarea ea atunci nu vi/au
crearea unui Reich german.

Pe scurt, evenimentele care au permis reali/arca unei unitati
germane foarte puternice au lost cele pe caic le-au deplâns milioane
de germani, cu inima însângerata, ca pe cea mai recenta si teribila
manifestare a discordiilor noastre fraterne. Caci coroana imperiala
germana a l ost faurita, in realitate, pe câmpul de lupta de la Koniggrat/
si nu în jurul Parisului, cum au gândit unii mai lâr/iu.

Astlel. întemeierea Rcichului german n-a fost re/uitatul unei
vointe comune, ci mai dcuraba cel al unei lupte constiente, uneori
inconstiente pentru hegemonie, lupta in care Prusia a fost final-
mente victorioasa si oricine cercctea/a adevarul. Iara sa se lase orbit
de politica partidelor, va trebui sa recunoasca ca ceea ce numim
întelepciune umana n-ar li condus niciodata la luarea unei deci/ii
atât de întelepte ca cea pe care. întelepciunea vielih adica jocul liber
al fortelor, a lâsal-o sa se transforme in realitate, în line. cine ar li
putut crede, serios, acum 200 de ani. in tarile germane ca Prusia
Hohen/ollernilor. si nu Habsburgii. va deveni într-o /i celula de
ba/a. fondatoarea si educatoarea noului Reich ? Sau cine si-ar putea
imagina a/i. cumva, un Reich german fondat pe ba/a unei dinastii
putrede si depravate ?

Nu. forta de a recunoaste evolutia naturala a lucrurilor -

121 Cauzele farâmitarii unui popor                      

dupa lupte seculare -l-a asezat pe cel mai potrivit în locul care îi
revenea. si totdeauna va fi asa, precum a fost dintotdeauna. si nu
trebuie sa regretam ca diferiti oameni ar putea porni la drum spre
acelasi scop : cel mai puternic si cel mai ager se va afirma în cursa si
va fi învingatorul.

Mai exista o cau/a din care, adeseori, în viata popoarelor
miscari similare în aparenta, cauta sa atinga pe cai diferite un scop
ce pare a fi acelasi. Aceasta cau/a nu mai are nimic tragic. Nu
c decât
demna de mila.

Ea consta într-un amestec lamentabil de invidie, gelo/ie si
necinste, pe care, din nefericire, le gasim deseori adunate în unele
exemplare ale speciei umane.

Daca se ridica un om bine informat despre de/nadejdea
poporului sau si pe care. stiind precis de ce sufera, încearca sa-i aline
serios suferintele, imediat ce si-a fixat scopul si a ales calea pe care-1
poate conduce, minti înguste si chiar foarte limitate vor observa cu
atentie si pasiune actiunile acestui om, care a atras privirile publice
asupra lui. Voi compara acesti oameni cu vrabiile care par sa nu le
pese de nimic, dar observa, din contra, îndelung si cu cea mai mare
atentie pe tovarasul mai fericit care a gasit o bucatica de pâine : si îl
deposedea/a brusc, când se asteapta mai putin la asta.

lata un om care porneste pe un drum nou : imediat apar
vagabon/i si lenesi în cautarea vreunei bucatele, a unui chilipir pe
care spera sa-l gaseasca la capatul acestui drum.

si îndata ce au considerat unde s-ar putea gasi un alt drum, o
pornesc cu ardoare într-acolo, pentru a cauta pe cel ce-i va conduce,
daca va fi posibil, mai repede la tinta.

Daca noua miscare este fondata si daca si-a stabilit un pro-
gram bine definit, vor apare oamenii de joasa speta ce vor pretinde
ca lupta pentru acelasi scop : dar. Doamne fereste, ei se pa/csc sa
intre loial în rândurile miscarii respective si sa recunoasca astfel
prioritatea ; dimpotriva, ei îi fura programul si întemeia/a pe ba/a
lui, pe cont propriu, un nou partid.

De altfel, ei sunt atât de nerusinati încât declara contemporanilor
neinformati ca au vrut acelasi lucru ca si celalalt partid, si cu mult
înaintea lui: si nu rareori ajung astfel sa apara într-o lumina favorabila,
în loc sa se prabuseasca, cum ar fi drept, sub oprobiul general.

Nu este o mare nerusinare sa pretin/i sa înscrii pe propriul
drapel misiunea pe care un altul a înscris-o deja pe al sau. sa
împrumuti directivele programului sau, apoi, ea si când ai fi consti-
tuit totul, sa-ti creezi o banda separata ?


122                      Cauzele farîmitari rasiste

Nerusinarea apare mai ales aici : aceleasi elemente care,
fondând un partid nou, au început prin a fi cauza unei dizlocari,
vorbesc mai ales ele ( avem deja aceasta experienta) despre necesi-
tatea uniunii si a unitatii; si o fac imediat ce considera ca au observat
ca avansul adversarului nu va putea fi într-adevar recuperat.

Iata cum se ajunge la farâmitarea rasista, în toate cazurile,
crearea unor grupari, partide etc, calificate drept "rasiste" a avut loc
în 1918 si 1919, fara ca fondatorii sa aiba responsabilitatea respectiva
si prin simpla evolutie a evenimentelor. Unul dintre ele se cristali-
zase încet si obtinuse succese mari înca din 1920 ; era Partidul
national, socialist, democratic si laburist (NSDAP) . Lealitatea fun-
ciara a fondatorilor sai nu s-ar fi demonstrat într-o maniera mai
stralucitoare decât prin urmatorul fapt: majoritatea conducatorilor
sai a luat aceasta deci/ie, într-adevar admirabila, de a sacrifica
propria lor miscare, care parea sa aiba sanse de succes mai mici,
pentru miscarea cea mai puternica, dizolvând-o pe a lor si intrând
fara conditii în cealalta.

Este în special cazul lui Julius Slreicher, principalul militant
al partidului, care, la Nurenberg se numea atunci Partidul Socialist
German (DSP).

NSDAP si DSP s-au format complet independent unul de
altul, dar aveau aceleasi scopuri. Sustinatorul principal al DSP era
cum am spus, la Nurenberg, Julius Slreicher, profesor în acest oras.
La început, si el era convins de caracterul sacru al misiunii sale si de
viitorul miscarii sale.

Din clipa în care si-a dat seama de superioritatea fortei si
puterii de expansiune a NSDAP, a încetat orice activitate în folosul
DSP si al Werkgemeinschaftului (Asociatie muncitoreasca) si si-a
obligat parti/anii sa intre în rândurile NSDAP, care, 1-ar fi învins în
lupta, si sa continuie sa lupte în sensul fixat de acest nou partid,
pentru scopul comun. Aceasta decizie grava în sine era si deosebit
de oportuna.

înca de la începuturile activitatii noastre ca partid, n-am mai
constatat la noi urme de farâmitare: datorita vointei loiale a oameni-
lor de atunci, totul a decurs într-o maniera nu mai putin loiala,
dreapta si fericita.

Ceea ce întelegem astazi prin expresia "farâmitare rasista" nu
se datoreaza, cum am spus-o deja, deeât în mod exceptional celei de a

<Nota>

1. Initialele celor 5 cuvinte care constituie denumirea partidului ( National
Socialist Deutsche Arbeiter Partei
)

</nota>

123 Asociatia muncitoreasca

doua cauze indicate : oameni ambitiosi, care nu avusesera niciodata
idei proprii si, mai putin, scopuri proprii, au simtit brusc o "vocatie",
exact când si-au dat seama ca succesul NSDAP era de netagaduit.

Deodata, au aparut programe integral copiate dupa ale
noastre, se aparau idei care erau împrumutate de la noi, se indicau
scopuri pentru care noi luptasem deja de ani de zile, se angajau pe
cai pe care NSDAP le urmase de mult. Cautau sa explice, prin toate
mijloacele posibile, de ce au fost obligati sa cree/.e aceste noi partide
în pofida existentei deja vechi a NSDAP ; dar, cu cât motivele
invocate erau mai nobile, cu atâi declaratiile lor erau mai false,

In realitate, la baza tuturor acestor lucruri era un singur mobil:
ambitia personala a fondatorilor vrând sa joace un rol cu orice pret,
când, intrarea în scena a partidului lor, complet nesemnificativa, nu
dovedea clar decât tupeul lor de a-si însusi ideile altuia, tupeu care,
de obicei, în viata curenta obisnuim sa-1 numim "furt".

Nu exista atunci nici o conceptie, nici o idee pe care unul din
acesti cleptomani ai politicii sa n-o preia neîntârziat în beneficiul
propriu. De altfel, tot ei mai târziu deplângeau profund si cu lacrimi
în ochi "farâmitarea rasista" ; tot ei vorbeau mereu de necesitatea
unirii în dulcea speranta de a putea acoperi vocea celorlalti, pentru
ca acestia, obositi de strigatele si lamentarile lor permanente, sa
arunce drept hrana hotilor, nu numai ideile deja furate de acestia, ci
si miscarile fondate pentru a le sustine.

Pentru ca n-au reusit si pentru ca aceste noi tentative (din
cauza slabei valori intelectuale a promotorilor lor) nu le-au adus
ceea ce asteptau, s-au vazut nevoiti sa-si reduca pretentiile si sa se
multumeasca sa patrunda în vreo "asociatie muncitoreasca".

Toti cei ce nu puteau atunci sa se mentina pe propriile picioare
se alipeau acestor "asociatii muncitoresti"; se pornea de la ideea ca opt
paralitici legati unii de altii fac cu siguranta cât un gladiator.

Printre paralitici se putea gasi un om într-adevar sanatos: dar
el nu avea suficienta putere pentru a mentine în picioare pe ceilalti,
si paraliza si el. Am considerat întotdeauna aceasta fuziune cu
asociatiile muncitoresti o manevra, dar, în aceasta privinta, nu tre-
buie sa uitam niciodata urmatoarele consideratii importante ;

Constituirea în asociatie muncitoreasca nu permite niciodata
transformarea gruparilor slabe în grupari puternice ; dimpotriva, o
grupare puternica va slabi adeseori într-o asemenea asociere Opinia
conform careia, asamblând grupuri slabe se poale forma un lascicul
puternic, este eronala ; de fapi, majorilaiea, sub loaic formele si
oricare ar fi conditiile initiale în care a fost constituita, nu reprezinta


124                        Comunitati de munca

- experienta o dovedeste - decât prostie si lasitate si, deci, orice
reuniune de grupuri multiple, condusa ea însasi de un comandament
ales si cu mai multe capete, este sortita lasitatii si slabiciunii. In afara
de asta, o astfel de concentrare contraria/a jocul liber al fortelor,
lupta pentru alegerea celui mai bun sef este înnabusita, si, prin
urmare, victoria definitiva a celor mai sanatoase si puternice idei este
definitiv compromisa. Astfel de asociatii sunt dusmanii evolutiei
naturale a evenimentelor, caci, cel mai adesea, ele mai mult împiedica
decât sa grabeasca solutionarea problemei pentru care duce lupta.

Se poate întâmpla totusi ca. din considerente pur tactice, anumite
prcvi/iuni pentru viitor sa determine conducerea suprema a unei
miscari sa consimta la o unire cu grupuri asemanatoare si poate sa se
angajeze în demersuri comune : asta nu se întâmpla decât pentru un
timp foarte scurt si în scopul tratarii unor probleme bine determinate.

Dar niciodata aceasta'situatie nu trebuie perpetuata : asta ar
însemna, pentru miscare, sa se renunte la misiunea ei salvatoare.
Caci, imediat ce ar încremeni într-o astfel de unire, miscarea ar pierde
posibilitatea (ea si dreptul) de a-si lasa forta sa se de/volte integral
în sensul sau natural ; ea urmare, asta ar însemna dominarea
miscarilor rivale si atingerea scopului fixat în calitate de învingator.

Nu trebuie niciodata sa uitam ca tot ce este într-adevar mare în
aceasta lume n-a fost obtinut prin lupta dura a coalitiilor, ci a fost
cucerit întotdeauna de un singur învingator.

Ca urmare a originilor lor, succesele coalitiilor poarta în ele
germenii tfuâmilarii viitoare si chiar ale pierderii totale a rezultate-
lor obtinute.

Miscarile revolutionare de ordin spiritual, într-adevar mari si
susceptibile sa tulbure lumea, nu pot fi concepute si duse la bun
sfârsii decât prin lupte titanice date de un grup independent si
niciodata de coalitii de grupari.

Astfel si înainte de toate, statul rasist nu poate fi creat prin
vointa - expresie a unui compromis - unei adunari populare
muncitoresti, ci prin vointa activa a unei miscari unice, care si-a facut
drum printre celelalte.

125

Capitolul IX

<titlu>Concluzii asupra sensului si organizarii sectiunilor de asalt

Forta vechiului stat se sprijinea în special pe trei piloni: forma
sa monarhica, corpusul de functionari administrativi si armata.
Revolutia de la 1918 a abolit forma de stat, a dizolvat armata si a
lasat colectivitatea de functionari prada coruptiei partidelor; supor-
turile esentiale a ceea ce se putea numi autoritatea statului erau
astfel darâmate.

Prima temelie pe care se sprijina autoritatea este întotdeauna
popularitatea. Totusi, o autoritate care nu se sprijina decât pe ea
însasi este înca extrem de slaba ; securitatea si stabilitatea ei sunt
incerte. E tot atât de adevarat ca cei ce-si sprijina autoritatea doar
pe popularitate, trebuie sa faca efortul de a-i largi ba/,a si de aceea
trebuie sa-si instituie puterea cu energie.

Deci, a doua temelie a oricarei autoritati se poate ase/a în
putere, în forta.

Aceasta este deja mult mai stabila si mai sigura decît prima,
dar nu este niciodata mai ferma.

Daca popularitatea si forta se unesc si daca se pot mentine
unite pentru o anumita perioada, atunci se poate forma, pe baze si
mai solide, o alta autoritate, cea a traditiei. Daca, în fine, populari-
tatea, forta si traditia se unesc, autoritatea care deriva din aceasta
unitate este de nezdruncinat.

Revolutia a facut imposibila aceasta conjunctura : ea a anulat
orice autoritate traditiei ; odata eu prabusirea fostului Imperiu, cu
trecerea pe linie moarta a vechii forme de guvernare, cu nimicirea
vechilor semne ale suveranitatii si simbolurilor imperiale, traditia a
fost brusc rupta. A rezultai de aici o serioasa zdruncinare a
autoritatii statului.

Chiar si a doua baza a autoritatii statului nu mai exista : de
altfel, pentru a putea face revolutia, s-a impus dizolvarea a ceea ce


126                      Cele trei baze ale autoritatii

reprezenta forta si puterea organizata a statului, adica armata sa, a
fost necesar sa se utilizeze chiar ramasitele macinate ale armatei, ca
elemente ale luptelor revolutionare.

Armatele de pe front nu cazusera poate în aceeasi delicves-
centa ; dar, ele au fost din ce în ce mai distruse de acidul dezor-
ganizarii tarii natale, pe masura ce se îndepartau tot mai mult de
locurile glorioase în care luptasera eroic timp de patru ani si
jumatate si au sfârsit, venind în centrele de demobilizare, prin acea
nemultumire a supunerii care a fost asa-zisa supunere voluntara în
fata consiliilor de soldati.

Nu se mai putea conta oricum pe vreo autoritate care sa se
sprijine pe acesti rebeli, care considerau serviciul militarea o munca
de 8 ore pe zi. De atunci, al doilea element, cel care a garantat mai
întâi de toate soliditatea autoritatii, a fost si el eliminat si revolutia
nu mai avea, la drept vorbind, decât elementul original, popularita-
tea, pe care si-a putut sprijini autoritatea. Or, aceasta baza prezenta
într-adevar o lipsa de securitate extraordinara. Fara îndoiala,
revolutia a reusit dintr-o singura lovitura sa distruga vechiul edificiu
al statului, dar daca se privesc lucrurile în profunzime, trebuie sa se
recunoasca ca acest rezultat n-a fost obtinui decât datorita faptului
ca echilibrul normal al poporului nostru si structura sa intima
fusesera distruse de razboi.

Orice popor, considerat în ansamblul sau, se structureaza în
trei mari clase :

Pe de o parte, un grup extrem, compus din elita cetatenilor, care
este bun, având toate virtutile si, mai ales, remarcabil prin curajul si
spiritul sau de sacrificiu ; la polul opus, un alt grup extrem, compus
din cele mai mari rebuturi umane, a devenit execrabil prin prezenta
în sânul sau a tuturor instinctelor egoiste si a tuturor viciilor. Intre
cele doua grupuri extreme exista a treia clasa, clasa medie mare si
larga, care nu participa nici la eroismul stralucitor al celei dintâi, nici
la mentalitatea vulgara si criminala a celei dea doua.

Perioadele de ascensiune ale unui corpus se produc exclusiv,
trebuie s-o spunem, sub impulsul clasei extreme, a celor mai buni
cetateni.

Perioadele de dezvoltare normala si regulata, sau de stare
stabila, se produc si dureaza vizibil când domina elementele medii,
în timp ce clasele extreme nu se misca sau nu se ridica.

Epocile de prabusire ale unui corpus social sunt determinate
de venirea la putere a celor mai rele elemente.
Este remarcabil, în
acest sens, ca marea masa sau clasa medie - o voi desemna astfel -

127 Cele trei clase ale corpusului social                 

nu se poate manifesta într-o maniera sensibila decât atunci când cele
doua clase extreme se combat într-o lupta mutuala: este, de asemeni,
remarcabil ca aceasta mare masa se supune întotdeauna cu lasitate
învingatorului, dupa victoria unuia dintre partidele extreme. Daca
cei mai buni au avut avantaj, marea masa îi va urma ; daca acestia
sunt cei mai rai, ea nu li se va opune, cel putin prin actiunea lor: caci
masa din centru nu va lupta niciodata.

Or, razboiul a tulburat, în cei patru ani si jumatate de durata
sângeroasa, echilibrul interior al acestor trei clase, într-atât încât -
recunoscând numarul de victime ale razboiului în rândurile clasei
medii - trebuie sa constatam ca acest razboi a facut sa curga
aproape pâna la ultima picatura sângele elitei natiunii. si este
cutremurator torentul de sânge eroic pe care poporul german 1-a
varsai timp de patru ani si jumatate.

si sa adaugam si mii si mii de cazuri în care s-a facut apel la
voluntari :
voluntari pentru front, patrule voluntare, comisionari
voluntari, telefonisti voluntari, voluntari pentru aviatie, voluntari
pentru traversarea râurilor, voluntari pentru submarine, voluntari
pentru batalioanele de asalt etc. Vesnic si din nr.u timp de patru ani
si jumatate, în mii de ocazii erau necesari alti si alti voluntari si se
vedea mereu acelasi gest: tânarul fraged sau barbatul matur, ambii
înflacarati de patriotism sau plini de un mare curaj personal sau de
cea mai înalta constiinta a datoriei. Se prezentau 10.000, 100.000 de
cazuri asemanatoare si, treptat, aceasta rezerva de oameni se diminua,
se epuiza.

Cei ce nu cadeau, erau mutilati de proiectile sau se strecurau
în numarul infim al supravietuitorilor. Deci, sa ne gândim mai întâi
ca anul 1914 a pus în miscare armate întregi de asa-zisi voluntari,
care, în urma unei criminale lipse de constiinta a derbedeilor nostri
de parlamentari, n-au primit, în timp de pace, nici o instructie de
vreo valoare ; ei au fost, deci, predati dusmanului ca o carne de tun
fara aparare.

Cei 400.000 de oameni care au cazut atunci, ucisi sau mutilati
în Flandra, n-au putut fi înlocuiti. Pierderea lor nu a fost numai
numerica. Moartea lor a facut rapid sa se încline balanta si nu spre
partea buna ; elementele de grosolanie, infamie si lasitate au facut
balanta sa se încline, pe scurt, înspre masa extrema, cea rea.

Caci a fost ceva în plus.

Nu numai timp de patru ani si jumatate cel mai bun dintre
grupurile extreme a fost decimat cu atrocitate pe câmpul de bataie,
ci grupul celor rai s-a conservat minunat în aceeasi perioada.


128                              Masacrul elitei      

Atunci, fiecare erou care se oferise ca voluntar si care, dupa
sacrificiul vietii sale, urcase în Walhalla, fusese înlocuit de un ahuscat
care întorsese spatele mortii cu prudenta pentru a se ocupa mai mult
sau mai putin util în interiorul tarii sale.

Slârsitul ra/hoiului oferea, deci, urmatorul tablou : numeroasa
clasa medie a natiunii si-a platit cu regularitate hirul de sânge. Clasa
extrema a celor mai huni s-a sacrificat aproape în întregime cu un
eroism exemplar.

Clasa extrema a celor rai, favori/ata de legile cele mai absurde,
pe de-o parte, de aplicarea insuficienta a codului mililar, pe de alta
parte, era din pacate acolo, în întregime.

Acesti mi/erabili bine pastrati ai corpusului nostru social au
facui atunci revolutia ; si au putut s-o faca datorita faptului ca
fractiunea extrema a celor mai bune elemente ale tarii nu li se putea
opune : ea murise.

N-am putea, deci, califica decât cu mari re/erve Revolutia
germana ca "populara"; nu poporul german esie cel ce a comis crima
lui Cain, ci canalia întunecata a de/ertorilor sai, a sustinatorilor
acestora.

Omul de pe front saluta sfârsitul luptei sângeroase : el era
fericii sa poala din nou calca cu picioarele pe pamântul tarii sale
natale, sa-si revada sotia si copii, dar prin el însusi el n-avea nimic
comun cu revolutia. El n-o iubea, îi iubea si mai putin pe instigatorii
si organizaiorii ei.

în cursul acestor patru anisi jumalaiede lupte dintre cele mai
dure, uitase hienele partidelor ; toti ticalosii care le compuneau îi
devenisera straini.

Revolutia nu fusese populara decâi penlru o mica parte a
poporului german : îndeosebi în clasa celor care o favori/asera si
care alesesera sacul tirolian ca semn de recunoaslere a luturor
celatenilor de onoare ai noului slat. Ei nu iubeau revolutia prin ea
însasi, asa cum alâtia oameni comit înca eroarea de a crede, ci o
iubeau penlru posibilitatile ei. Dar, popularitatea nu parea multa
vreme suficienta pentru a sprijinii autoritatea acelor lâlhari marxisti.

si, totusi, tânara republica avea nevoie de autoritate cu orice
pret daca nu voia, dupa o scurla perioada de haos, sa se vada din nou
înlantuila brusc de o pulere, aplicând legea talionului si compusa
din ultimele elemente ale panidului celor buni.

Oamenii care facusera revolutia se lemeau atunci cel mai
mult sa nu piarda si ei complet siguranta în vârtejul propriei confu/ii
si sa se simta brusc sechestrati si dusi pe un alt teren de un pumn

129 Dezorganizarea                                   

neîndurator, cum s-a întâmplat de multe ori în istoria unui popor în astfel
de împrejurari. Trebuia cu orice pret ca revolutia sa se coasolideze.

Ea a fosl deodata fortata, prin fragilitatea slabei sale po-
laritati, sa recreeze o forta organizata pentru a putea cladi pe ea o
autoritate mai solida.

Când în zilele de decembrie, ianuarie si februarie f918-1919
fanfaronii revolutiei s-au simtit stapâni, au cautat în jur oameni gata
sa consolideze, prin forta armelor, iubirea poporului lor ; o slaba
garantie pentru ei.

Republica "antimilitarista" avea nevoie de soldati, dar primul
si singurul sprijin al autoritatii stalului - adica popularitatea -
n-avea radacini decât într-un grup de sustinatori, hoti, spargatori,
dezeriori, ambuseati ele, deci în acea parle a poporului pe care am
numil-o clasa extrema a celor rai: în aceste conditii ar fi fost în zadar
sa se spere sa se recruleze în acele medii vreun om care sa fie gala
sa-si puna viata în serviciul unui nou ideal.

Stratul social în care stralucea gândirea revolutionara, si
prin care revolutia a fost facuta, nu era nici capabil sa dea soldati
pentru apararea acestei revolutii, nici dispus s-o faca.

Caci acest strat social nu dorea nicicum organizarea unui
stat republican, ci doar dezorganizarea statului precedent, pentru
a-si satisface mai bine instinctele. Lozinca lui nu era "Ordinea si
constructia Republicii germane", ci mai degraba:, Jefuirea Republicii".

Strigatul de alarma pe care 1-au lansat atunci, cu cea mai mare
angoasa, reprezentantii poporului n-a gasit ecou la acest strat social:
el n-a adus, dimpotriva, decâl rezistenta si amaraciune.

într-adevar, în acele prime zile lumea avea o impresie de lipsa
de încredere si credinta ; vazînd ca se constiluie o autoritate care nu
mai conta pe popularitate, ci pe forta, se banuia ca avea sa înceapa
lupta împotriva practicilor, care, pentru acele elemente, erau scopul
esential al revolutiei: împotriva dreptului la furt, împotriva tiraniei
dezlantuite de o banda de hoti si jefuilori, împotriva tuturor cana-
liilor evadate din închisori.

Reprezentantii poporului n-aveau decât sa-si înmulteasca
apelurile. Nimeni nu misca în front, doar strigatul ostil de "iradaiori"
le aratau sentimentele celor pe care se sprijinea popularitatea lor.

S-au gasit atunci, pentru prima data, tineri germani gata sa-si
îmbrace înca o data tunica de soldati, sa puna mâna pe pistol-
miîraliera sau pusca pentru a intra în serviciul "calmului si ordinii",
cel putin asa gândeau ei, gala sa marsaSuiasca cu casca de otel pe cap,
împotriva distrugatorilor tarii natale.
, ,


130                       Constituirea corporatiilor libere

Ei s-au grupat ca voluntari în corpore cu sinceritate si, urând cu
furie revoluta, s-au angajat s-o protejeze, deci în fapt s-o întareasca.
Actionau, astfel, cu cea mai mare buna-credinta.

Adevaratul organizator al revolutiei, cel care tragea efectiv
sforile, evreul international, a apreciat atunci foarte bine situatia.
Poporul german nu era înca matur pentru a putea fi târât, cum s-a
întâmplat în Rusia, în noroiul sângeros al mlastinii bolseviste.

în mare parte asta tinea de unitatea de rasa, care apropia din
ce în ce mai mult intelectualii de muncitorii germani. Ţinea si de
marea întrepatrundere dintre straturile populare si elementele cul-
tivate, fenomen social ^comun tarilor din vestul Europei, dar total
necunoscut în Rusia, în aceasta tara, într-adevar intelectualii, în
majoritatea lor, nu erau de nationalitate rusa, s-au cel putin nu aveau
nimic slav. Aceeasi intelectualitate superioara a Rusiei antebelice
putea fi oricând distrusa, ca urmare a absentei totale a unui element
intermediar care s-o fi aliat cu poporul, si aceasta pentru ca nivelul
intelectual si moral al maselor era incredibil de redus.

Imediat ce în Rusia s-a reusit sa se stârneasca multimea de
ignoranti si analfabeti împotriva numarului mic de intelectuali,
soarta acestei tari a fost pecetluita si revolutia reusita. Analfabetul
rus devenise sclavul fara aparare al unor dictatori evrei, care, în ceea
ce-i privea, fusesera destul de abili pentru a-si împodobi dictatura
cu titlul: "Dictatura populara".

Iata ce s-a întâmplat în Germania :

Pe cât de adevarat este ca revolutia n-a putut reusi în Germa-
nia decât datorita descompunerii progresive a armatei, pe atât de
sigur e faptul ca adevaratul agent al revolutiei si disocierii armatei
n-a fost soldatul de pe front, ci canalia mai mult sau mai putin perfida
care umbla hai-hui în garnizoana natala, sau care servea undeva, cu
titlu economic, drept "indispensabil". Acea armata a fost întarita de
zeci de mii de dezertori care au putut întoarce spatele frontului, fara
un risc prea mare.

Oricând, adevaratul las nu se teme, bineînteles, de nimic mai
mult decât de moarte. Moartea i se prezenta în fiecare zi, pe front,
sub mii de forme diferite.

Daca se doreste sa se mentina totusi la datorie baieti slabi,
sovaitori si chiar lasi nu este si n-a fost niciodata decât un singur
mijloc : trebuie ca dezertorul sa stie ca dezertarea îi va aduce, cu
siguranta, ceea ce el vrea sa evite. Pe front
se poate muri, ca dezertor
trebuie sa mori.

Numai aceasta amenintare draconica, vizând riguros orice act

131 Indulgenta deplasata fata de dezertori              

de dezertare, a putut permite obtinerea unui efect de teroare în fata
individului, ca si a colectivitatii.

Aici era tot sensul si tot scopul legii martiale.

Ar fi absurd sa se creada în posibilitatea de a duce pâna la
capat marea batalie pentru existenta unui popor, sprijinindu-se doar
pe devotamentul înnascut, accentuat de sentimentul necesitatii,
îndeplinirea voluntara a datoriei a determinat întotdeauna conduita
celor mai buni cetateni ; dar aceasta nu mai este valabil si pentru
oamenii mediocri. Iata de ce e necesar sa existe astfel de legi: cele
împotriva furtului, de exemplu, n-au fost instituite împotriva oamenilor
cu totul onesti, ci împotriva elementelor lase si slabe. Fara aceste
legi, care impun oamenilor de proasta calitate o teama salvatoare,
s-ar vedea dezvoltându-se opinia ca omul de onoare nu este decât un
imbecil si ca este mult mai potrivit ca el sa participe la un furt decât
sa ramâna sarac sau sa fie jefuit.

Tot astfel era absurd sa se creada ca într-un razboi, care, dupa
toate previziunile, trebuia sa faca ravagii timp de multi ani, ne-am
putea lipsi de mijloacele pe care o experienta, veche de mai multe
/cei de secole, a indicat ca pe singurele capabile sa oblige la execu-
tarea misiunii lor pe niste oameni slabi sau nesiguri de ei însisi în
momente critice, si în clipele în care nervii sunt pusi la cea mai dura
încercare.

Privitor la eroii voluntari, legea martiala este firesc inutila :
c;i nu conteaza decât pentru lasul si egoistul care, în perioada în care
poporul sau este dezamagit, îsi considera propria existenta mai
pretioasa decât cea a colectivitatii.

Doar prin teama celei mai grele pedepse se pot împiedica
acesti oameni, slabi si fara caracter, sa cedeze lasitatii. Când trebuie
sa lupte fara preget cu moartea, tinut timp de saptamâni, adeseori
prost hranit, recrutul, care începe sa cedeze, nu va fi mentinut pe
calea cea buna prin teama de închisoare sau chiar prin munca silnica,
ci doar prin teama pedepsei cu moartea, aplicata fara mila, caci
experienta îi arata ca, in astfel de momente, închisoarea este un loc
de o mie de ori mai placut decât câmpul de bataie, caci, cel putin în
închisoare viata lui - de o valoare nepretuita - nu este amenintata.

împrejurarile s-au razbunat crunt, pentru ca, pe front, a fost
suprimata pedeapsa cu moartea, iar legea martiala a devenit inoperanta.

0 armata de dezertori se raspândea, mai ales în 1918, în zona din
spatele frontului; ea a ajutat la constituirea acelei mari organizatii

- criminale pe care am vazut-o aparând, curând, dupa 7 noiembrie

1918 si care a facut revolutia.


132                         Dezertorii si revolutia

în privinta frontului, la drept vorbind el nu avea nimic comun
cu ea. Cei de pe front erau animati firesc de o arzatoare dorinta de
pace. Dar tocmai acest fapt a constituit pentru revolutie un pericol
foarte serios.

Caci, atunci când, dupa armistitiu, armatele germane au înce-
put sa se apropie de tara lor, revolutionarii de atunci, plini de spaima,
erau obsedati de aceasta unica întrebare : "Ce vor face trupele de pe
front '.^Soldatii vor tolera asta ?"

în timpul acelor saptamâni, trebuia ca, macar în exterior,
revolutia sa para foarte moderata, altfel risca sa fie brusc facuta
bucati cu viteza fulgeratoare de câteva divi/ii germane.

Caci, daca atunci, un singur general ar fi decis sa fie doborâte
toate zdrentele rosii cu focuri de arma de catre divizia sa, fidel
devotata, si sa puna la zid "consiliile de soldati", sa distruga re-
zistentele posibile cu lansator de mine sau de grenade, în mai putin
de patru saptamâni aceasta divizie s-ar fi marit cu destui barbati
pentru a putea forma 60 de divizii.
Aceasta idee îi facea cel mai mult
sa tremure pe evreii care trageau sforile. si aceasta teama i-a deter-
minat sa mentina revolutiei o aparenta destul de moderata :
revolutia nu trebuia sa degenereze în bolsevism ci, date fiind împre-
jurarile, trebuia, dimpotriva, sa dea iluzia ipocrita de calm si ordine.

De aici numeroasele si importantele ei concesii, apelul ei la
vechiul corpus al functionarilor, la batrânii sefi de armate

Avea nevoie de ei, cel putin pentru o vreme, si doar dupa ce
oamenii, adevarate capete turcesti, ar fi facut oficiul asteptat de la
ei, s-ar fi putut îndrazni sa li se dea cu piciorul, cum meritau, si sa
smulga revolutia din mâinile fostilor servitori ai statului pentru a
trece în ghearele camatarilor revolutiei.

Doar prin acest mijloc se putea spera sa fie înselati batrânii
generali si vechii functionari ai statului pentru a dezarma dinainte o
eventuala rezistenta din partea lor. prezentând o noua stare de
lucruri sub aparente de nevinovatie si blândete.

Aceasta manevra a reusit foarte bine, experienta a dovedit-o.

Doar ca revolutia nu fusese facuta de elemente de ordine si
calm, ci mai degraba de elemente de rebeliune, furt si jaf. si daca,
pentru acestea din urma evolutia revolutiei n-ar fi fost cea scontata
de ei, nu era imposibil, pentru motive de tactica politica, ca ea sa ia
cursul care le-ar fi satisfacut plenar gusturile.

Prin cresterea sa progresiva, social-democratia îsi pierduse
din ce în ce mai mult caracterul de partid revolutionar brutal, nu
pentru ca ar fi adoptat teoretic un alt scop decât cel al revolutiei sau

133 Teama soldatilor de pe front                     

ca sefii sai ar fi avut alte intentii: deloc !

Dar nu ramâneau finalmente decât aceste intentii si un grup de
partizani incapabili sa treaca la aciiune.

Cu un partid de 10 milioane de membri nu se mai poate face o
revolutie.

într-o miscare de o asemenea importanta, nu mai ai în fata un
partid extrem, ci marea masa centrala, deci o multime lenesa.Tre-
buie mentionata, în aceasta privinta, sciziunea provocata de evrei în
social - democratie; sa ma explic: în timp ce partidul social- democrat,
în virtutea inertiei trândave a masei sale, se agata ca un bloc de plumb
de apararea nationala, s-a stiut sa se scoata din acest partid elemen-
tele
radical-acthisie si acestea au fost constituite în coloane de asalt,
care constituiau trupe de soc deosebit de redutabile.

Partidul independent si asociatia spartakista au constituit
batalioane de asalt ale marxismului revolutionar.

Misiunea lor era sa perfectioneze actiunea pe care masa
partidului social-democrat, pregatita pentru aceasta misiune mai
multe zeci de ani, putea s-o exploateze.

Burghezia fricoasa a fost apreciata de marxism, în aceasta
privinta, la justa ei valoare si tratata pur si simplu ca ticaloasa. De
altfel, lumea nu se mai ocupa de ea stiind ca slugarnicia înjositoare
a acestei formatiuni politice, compusa dintr-o generatie batrâna si
uzata, n-ar fi niciodata capabila sa opuna o rezistenta serioasa.

Pentru ca revolutia reusise si pentru ca pilonii principali ai
fostului stat puteau fi considerati ca anihilati, pentru ca armata de
pe front începea sa tâsneasca ca un sfinx nelinistit, trebuia sa se
frâneze dezvoltarea naturala a revolutiei.

Grosul armatei social-democratice ocupa pozitia cucerita si
batalioanele de asalt independente si spartakiste au fost date la o
parte.

Asta nu se întâmpla, totusi, fara lupta. Nu numai pentru ca
formatiunile de atac cele mai active se simteau înselate în sperantele
lor si voiau sa continue sa jefuiasca în jurul lor, sau ca vacarmul lor
nemasurat era de temut prin cei ce trageau sforile revolutiei.

Caci, abia se realizase tulburarea, ca ea a declansat imediat,
se pare, formarea celor doua tabere : partidul calmului si ordinii si
grupul terorii sângeroase. Atunci, ce era mai firesc decât sa vedem
burghezia noastra predându-se total în tabara calmului si ordinii ?
în sfârsit, aceste mizerabile organizatii politice gaseau prilejul de a
trece la actiune. Fara a simti nevoia s-o spuna, ci dimpotriva, în
liniste, le era permis sa calce pe un pamânt rezistent si sa se solidarizeze


134                       Capturarea burgheziei

într-o oarecare masura cu puterea pe care o urau cel mai mult, dar
de care se temeau înca si mai mult în adâncul sufletului lor. Burghe-
zia germana cucerea, astfel, marea onoare de a se aseza la aceeasi
masa cu sefii marxisti, de trei ori blestemati, pentru ai combate pe
bolsevici.

în decembrie 1918 si ianuarie 1919 situatia se prezenta deci
dupa cum urmeaza:

O minoritate compusa din cele mai rele elemente care a facut
revolutia si in urma ei veneau imediat toate partidele marxiste.
Revolutia însasi pastreaza o fizionomie moderata, ceea ce îi atrage
ostilitatea extremistilor fanatici. Acestia încep sa arunce grenade si
sa mitralieze, sa ocupe monumente publice, pe scurt sa ameninte
revolutia moderata. Ca sa-si alunge teama pe care aceste amenintari
au creat-o, s-a încheiat un armistitiu între adeptii noii stari de lucruri
si partizanii celei vechi, pentru a fi în masura sa duca în comun
batalia împotriva extremistilor. Rezultatul este urmatorul :
dusmanii republicii se organizeaza pentru a combate Revolutia în
sine si ei ajuta sa fie învinsi si chiar cei care, din motive total diferite,
sunt în egala masura dusmani ai acestei revolutii.

Un alt rezultat a fost ca aceasta combinatie pare sa înlature
orice pericol al unei confruntari între partizanii fostului stat si cei al
noului stal.

Nu se putea niciodata judeca cu destula atentie acest ultim
fapl: doar cel ce 1-a observat poate întelege cum a fost posibil ca un
popor din care noua zecimi n-au facut revolutia, din care sapte
zecimi nu au vrut-o, din care sase zecimi au oroare de ea, a fost
finalmente constrâns la revolutie de
o zecime din populatie.

Treptat, combatantii baricadelor, spartakistii, pe de o parte,
si, pe de alta, fanaticii si idealistii nationalisti, si-au pierdut tot
sângele ; si chiar în masura în care aceste doua partide extreme se
foloseau unul de altul, masa din centru, ca întotdeauna, ramânea
victorioasa. Burghezia si marxismul s-au întâlnit pe terenul faptelor
împlinite si Republica a început atunci sa se consolideze. Ceea ce nu
a împiedicat partidele burgheze, mai ales înaintea alegerilor, sa mai
revina pentru o vreme la idei monarhice, asociind, în aceeasi con-
juratie, spiritele celor de altadata cu slabele licariri de inteligenta ale
adeptilor lor.

Nu era cinstit, caci burghezia în sinea ei rupsese de mult cu
monarhia, si murdaria noii stari de lucruri începuse deja sa se
repercuteze asupra ei si s-o sensibilizeze în privinta coruptiei, în
mare, politicienii burghezi se simt astazi mai în largul lor în noroiul

135 Capitularea burgheziei                          

pestilential al partidului republican, decât pe stânca ramasa curata
a formei statale trecute, a carei amintire înca o mai pastreaza.

* * *

Cum am mai spus deja, revolutionarii au fost siliti, dupa
distrugerea vechii armate, sa-si creeze unjiou instrument al puterii
pentru a-si consolida autoritatea în stat. în situatia data, nu putem
gasi acest instrument decât printre adeptii unei conceptii de viata
care le era diametral opusa. Doar în acest mediu se putea forma,
treptat, corpul unei noi armate care, limitata pe plan extern de tratatele
de pace, putea fi transformata, cu timpul, din punct de vedere moral,
pentru a deveni un instrument al noii conceptii despre stat.

Daca ne întrebam de ce a putut reusi ca actiune revolutia
independent de toate erorile vechiului stat, care i-a fost cauza,
ajungem la urmatoarele raspunsuri:

l)Pentru ca erau anchilozate conceptiile noastre despre datorie
si supunere;

2)Din cauza pasivitati pline de lasitate a partidelor noastre
asa-zis consetvatoare.

si trebuie sa mai adaugam :

Anchilozarea notiunilor noastre de datorie si supunere îsi
avea cauza cea mai profunda în educatia noastra care, orientata
integral în spiritul statului, era lipsita de sentimentul national. Re-
zulta, de aici, o confuzie între mijloace si scopuri. Constiinta dato-
riei, respectarea datoriei si supunerii nu sunt scopuri în sine, tot
astfel cum statul nu este un scop în sine ; toate aceste elemente
trebuie sa fie doar mijloace pentru a face posibila si a asigura
existenta pe acest pamânt a unei comunitati de fiinte vii, unite prin
afinitatj morale si fizice.

într-un moment în care un popor piere vizibil si este lasat, în
mod evident, prada celei mai dure opresiuni, datorita faptelor unor
nemernici, supunerea si respectarea datoriei fata de ultimii consti-
tuie dovezi ale unui formalism doctrinar, si chiar ale unei pure
nebunii, daca, pe de alta parte, refuzul de a se supune si de a-si face
datoria ar fi putut feri poporul de ruina.

Dupa conceptia noastra burgheza actuala despre stat, co-
mandantul diviziei, care a primit ordin de la superiori sa nu traga,
a actionat conform datoriei sale si, în consecinta, a avut dreptate
sa nu traga, pentru ca supunerea formala si oarba este mai de pret
în ochii burgheziei decât viata propriului ei popor. Dar, conform
conceptiei national-socialiste, nu supunerea fata de superiorii
slabi, ci cea fata de comunitate trebuie sa intre în calcul. Într-un


136                         Pasivitatea conservatorilor

asemenea moment, responsabilitatea personala în fata întregii
natiuni devine datorie.

Daca revolutia a reusit, asta se datoreaza faptului ca poporul
nostru, sau mai degraba guvernantii nostri, au pierdut conceptia vie
despre aceste notiuni.

Cauza profunda a lasitatii partidelor noastre "conserva-
toare" a fost, în primul rând, disparitia celor mai bune sijnai active
clemente ale poporului nostru, care au ca/.ut pe front, în afara de
asta, partidele noastre burgheze, pe care le putem desemna ca pe
singurele partide care au acceptat ca ba/.a vechiul stat, erau con-
vinse ca nu-si puteau apara opiniile decât pe plan spiritual si cu
armele spiritului, pentru ca statul era singurul care avea dreptul
sa aplice forta. Aceasta convingere, nu numai ca poarta stigmatul
unei degenerescente crescânde, dar ea este si inadmisibila într-o
epoca în care unul dintre adversarii politici a renuntat de mult la
acest punct de vedere si declara deschis ca va lupta, cât vaji
posibil, pentru aceste scopuri politice, chiar prin violenta, în
momentul în care marxismul a aparut în lumea democratiei bur-
gheze, a carei consecinta au fost apelurile ei la a duce lupta "doar
cu armele spirituale" erau un non-sens, care, într-o zi, trebuia
pripasit cumplit. Caci marxismul însusi a aparat întotdeauna
punctul de vedere conform caruia utili/arca unei arme era deter-
minata doar de consideratii de oportunitate si dreptul de a re-
curge la ea se justifica prin succes.

între 7 si 11 noiembrie s-a dovedit cât de justa era aceasta
. conceptie.în acel moment, marxismul nu-si facea nici o problema
din cauza parlamentarismului sau a democratiei; le-a dat amândo-
rura lovitura mortala prin bande de criminali care urlau si trageau.
Ca organizatiile de burghezi vorbareti au ramas atunci neputin-
cioase, e usor de înteles. Dupa revolutie, când partidele burgheze,
desi sub pavilioane noi, au aparut din nou, si când bravii lor sefi au
iesit, târându-se din pivnite întunecoase si poduri de case bine
aerisite, unde se adapostisera, nu uitasera si nu învatasera nimic,
cum este cazul întotdeauna cu reprezentantii vechilor organisme.
Programul lor politic era trecutul, în masura în care nu se inte-
grasera, în interiorul lor, noilor împrejurari si scopul lor a fost sa
poata participa cât era posibil la noua stare de lucruri, si singura lor
arma era cuvântul.

Partidele burgheze au capitulat pe drum în maniera cea mai
lamentabila, chiar si dupa revolutie.

Când a fost vorba de legea apararii Republicii, aceasta n-a

137 Capitularea în fata marxismului                

întrunit la început majoritatea1. Dar la vederea celor 200 de mii de
marxisti care manifestau, "oamenii nostri de stat" burghezi au fost
cuprinsi de o asemenea teama încât au acceptat aceasta lege împo-
triva convingerii lor, înfricosati la gândul ca, în caz contrar, multimea
furioasa le-ar fi putut rupe oasele la iesirea din Reichstag. Ceea ce
nu s-a întîmplat, din nefericire, pentru ca legea a fost votata.

Noul stat s-a dezvoltat, deci, ca si când n-ar fi existat opozitie
nationala.Singurele organisme, care au avut în acea perioada curajul
si forta de a se opune marxismului si multimilor ridicate de el, au
fost mai întâi corpurile de voluntari, apoi organizatiile de autopro-
tectie, garzile civice si, în sfârsit, ligile pentru traditii' formate
majoritar din fosti combatanti.

Dar, existenta lor nu a provocat nici un reviriment cât de cât
perceptibil în dezvoltarea istoriei germane, acest fapt având
urmatoarele cauze :

Dupa cum partidele numite nationale nu puteau exercita nici o
influenta, pentru ca nu aveau nici o putere efectiva în strada, pretinsele
ligi de proiecte n-au putut exercita nici o influenta pentru ca le lipsea
orice idee politica si mai ales orice scop politic rea!.

Ceea ce, cu putin timp f n urma, determinase victoria marxistilor
a fost perfecta coeziune între vointa lor politica si brutalitatea lor în
actiune. Absenta unei colaborari între forta brutala si vointa nationala
a privai total Germania nationala de orice influenta asupra destinului ei,

Oricare ar fi fost vointa partidelor "nationale", ele n-au avut
nici cea mai mica forta pentru a o face sa triumfe cel putin în strada.

Ligile de aparare aveau puterea, dominau strada si statul, dar
nu aveau nici o idee politica, nici un scop politic pentru care sa-si fi
putut angaja forta în interesul Germaniei nationale, în ambele
cazuri, viclenia evreului, printr-o actiune de convingere abila
(întarind o tendinta deja existenta) a reusit sa faca sa se perpetueze
situatia si sa se adânceasca raul.

Evreul a stiut sa lanseze, prin presa lui, cu o infinita abilitate,
ideea unui caracter "politic nou" al ligilor de aparare, tot asa cum

<Nota>

1.  Adoptarea acestei legi (iulie 1922) necesita majoriîatea de doua treimi.
Populistii n-au votat-o decât sub presiunea unei mari manifestatii social-
iste(nationalistii votând împotriva).

2. Freicorps : grupuri recrutate din fosta armata, mai ales printre ofijeri si
studenti.
Selbstschutz, Emwohnerwehr: organizatii similare garzilor nationale
din 1848.
Traditionsverbande : uniunea membrilor fostelor regimente dizol-
vate, ele.


</nota>

138                      Eseculpartidelornationale

lauda "armele pure ale spiritului" în lupta politica. Milioane de
imbecili germani trancaneau apoi, însusindu-si aceasta magarie fara
sa intuiasca câtusi de putin ca astfel se dezarmau practic si se predau
fara aparare evreului. Dar, exista o explicatie si mai simpla.

Lipsa oricarei mari idei reformatoare a implicai întotdeauna o
limitare a forjei combative. Convingerea de a avea dreptul de a utiliza
armele cele mai brutale este întotdeauna legata de existenti unei credinte
fanatice în necesitatea victoriei unei noi ordini revolutionare a lucrurilor.

O miscare care nu lupta pentru aceste scopuri si idealuri su-
preme, nu va recurge niciodata la mijloacele extreme.

Proclamarea unei mari idei este secretul succesului Revolutiei
franceze; revolutia rusa datoreaza victoria tot ideii; si fascismul si-a
extras forta din ideea de a supune un popor uneia dintre cele mai
largi reforme, într-o maniera binefacatoare.

Partidele burgheze nu aveau capacitati în acest sens.

Dar nu numai partidele burgheze îsi vedeau scopul politic într-o
restaurare a trecutului: ligile pentru aparare, în masura în care erau
preocupate de scopuri politice, faceau la fel. Vechi tendinte de
uniuni militare si Kyffhauserienne1 au aparut în sânul lor si au
contribuit la slabirea, din punct de vedere politic, a celei mai taioase
arme pe care o avea Germania atunci si la deteriorarea ei, servind
drept mercenari republicii. Ca au facut-o cu cele mai bune intentii,
si mai ales cu buna-credinta, asta nu schimba cu nimic incoerenta
fatala a evolutiei lor.

Marxismul a obtinut treptat, în Reichswehrul consolidat,
sprijinul necesar autoritatii sale, si a început atunci cu logica si spirit
metodic sa dizolve ligile nationale de aparare care i se pareau
periculoase si devenisera inutile. Unii dintre sefii cei mai îndrazneti,
care erau de temut, erau citati în fata instantelor si arestati. Toti au
fost loviti de soarta meritata pentru eroarea lor.

* * *

Când partidul national-socialist a fost fondat, pentru prima
data a aparut o miscare al carui scop nu era, ca în cazul partidelor
burgheze, restaurarea mecanica a trecutului, ci înlocuirea mecanis-

<Nota>

1. Munte pe care, conform legendei, Frederic I Barbarossa dormea învaluit în

vraja, ca sa nu se trezeasca decât pentru a face sa triumfe idealul pangerman-

ist.

în Kyffhauserbund se adunasera deja înainte de razboi toate asociatiile politice

ale fostilor militari, studenti etc.

</nota>

139 Apararea ideii rasiste                        

mului absurd al statului actual cu un stat organic rasist.

înca din prima sa zi, tânara miscare a adoptat punctul de vedere
dupa care ideile sale trebuiau raspândite prin mijloace spirituale, dar
aceasta propaganda trebuia sa se sprijine, în caz de esec, pe forta
brutala.

Fidela credintei sale în importanta imensa a noii doctrine, ea
considera normal ca nici un sacrificiu nu poate fi prea mare pentru
atingerea scopului.

Am aratat deja ca sunt momente în care o miscare, vrând sa
cucereasca inima unui popor, este obligata sa gaseasca, în propriile
sale rânduri, apararea împotriva încercarilor de teroare dusmana.
Este aici una dintre lectiile perene de istorie : o idee filozofica
sprijinita pe teroare nu poate fi învinsa niciodata prin metode
administrative abstracte, ci numai printr-o noua idee filozofica,
materializata în actiuni pe cât de temerare, pe atât de hotarâte. Acest
fapt va fi întotdeauna dezagreabil protectorilor oficiali ai statului,
dar este incontestabil. Conducatorii pot garanta linistea si ordinea
doar atunci când statul corespunde ideii filozofice raspândite în tara,
astfel încât elementele violentei sa poata fi etichetate drept criminali
izolati, în loc sa fie considerate reprezentantii unei idei diametral
opuse opiniilor oficiale. Daca lucrurile stau asa, statul poate folosi,
timp de secole, cele mai violente masuri de represiune împotriva
terorii care îl ameninta; altfel va fi neputincios în fata e[si va pieri.

Statul german este asaltat primitiv de marxism. Intr-o lupta
care dureaza de mai mult de 70 de ani. el n-a putut împiedica triumful
acestei ideologii, ci a fost silit sa capituleze aproape sub toate
aspectele, în pofida miilor de ani de munca silnica si a celor mai
sângeroase represiuni cu care i-a lovit pe militantii acestei ideologii
marxiste, care îl ameninta.
(Conducatorii unui stat burghez vorîncerca
zadarnic sa nege totul).

Statul care, la 9 noiembrie 1918, capitula fara conditii în fata
marxismului, nu putea, de pe o zi pe alta, sa-1 stapîneasca; dimpotriva :
burghezii idioti, asezati în fotolii ministeriale, trancanesc deja astazi
despre necesitatea de a nu guverna împotriva muncitorilor, ceea ce
înseamna pentru ei "împotriva marxistilor". Identificând muncitorul
german cu marxistul, ei comit nu numai un fals istoric, pe cât de las
pe atât de mincinos, ci fac si efortul de a disimula propria lor
decadere în fata ideii si organizatiei marxiste.

în fata subordonarii complete a statului actual ideilor mar-
xiste, miscarea national-socialista are, cu atât mai mult datoria, nu
numai de a pregati cu armele spiritului triumful ideii sale, dar si de


140                     Necesitatea unei trupe de protectie

a organiza, sub propria responsabilitate, apararea împotriva terorii
Internationalei, îmbatata de victoria ei.

Am descris deja cum, practic, a fost creat un serviciu de ordine
pentru adunarile noastre si cum a luat treptat caracterul unui servi-
ciu de politie generala având cadre organizate.

Desi structura sa, care se reali/a încet, încet semana mult cu
ceea ce numeam "ligile pentru aparare" nationale, între ele nu exista,
în realitate, nici o asemanare.

Cum am spus, organizatiile germane de aparare nu aveau nici
o idee politica precisa. Ele nu erau în realitate decât niste ligi private
de protectie cu pregatire si organizare corespunzatoare, astfel încât
nu constituiau decât o complinire ilegala la mijloacele legale ale
statului. Caracterul lor de corp de voluntari nu se motiva decât prin
constituirea lor si prin situatia statului în acea perioada ; dar, titula-
tura nu li se potrivea deloc pentru ca nu erau decât niste organizatii
private care nu luptau decât pentru convingeri particulare. Ele nu-si
îndeplineau deloc scopul, în pofida atitudinii ostile a câtorva sefi si
chiar a unor ligi întregi fata de republica.
Caci nu este suficient sa fii
convins de inferioritatea unor stari de lucruri existente pentru a fixa o
convingere în sensul superior a l cuvântului; aceasta nu prinde radacini
decât în universul intim intuitiv al unei noi stari de lucruri si în presen-
timentul ca ea este necesara; ea nu se fixeaza decât prin lupta pentru
instaurarea acestei noi stari de lucruri, lupta considerata ca sarcina
suprema a vietii.

Ceea ce distinge, în esenta, serviciul de ordine al miscarii
national-socialiste din aceasta perioada de ligile pentru aparare este
faptul ca el n-a fost si n-a vrut sa fie, nici în cea mai mica masura,
slujitorul conditiilor create de revolutie, ci lupta exclusiv pentru o
noua Germanie.

Acest serviciu de ordine avea, e adevarat, la început, caracte-
rul unui serviciu de protectie a salilor. Prima sa misiune a fost
limitata : trebuia sa asigure posibilitatea de a se tine adunari fara ca
adversarul sa le poata sabota. De acum fusese creat pentru atac, în
fond, nu din pasiune pentru bâta - cum se pretindea în stupidele
cenacluri rasiste germane
l -, ci pentru ca cea mai elevata idee poate
fi înabusita, daca protagonistul sau este ucis cu o lovitura de ciomag.
Este un fapt verificat în istorie ca adeseori capetele cele mai nobile

<Nota>

1. Deutsch Wolkische a fost o organizatie care îi concura pe hitleristi în
raspândirea ideilor rasiste ; ea a disparut treptat.

</nota>

141 Misiunea trupei de protectie                      

au cazut sub loviturile ultimilor declasati. Organizatia noastra nu
considera violenta un scop în sine, ci voia sa protejeze împotriva
violentei pe cei ce urmareau scopuri ideale. Ea a înteles în acelasi
timp ca nu-si va asuma protectia unui stat care nu acorda natiunii
nici o protectie, ci ca trebuia, dimpotriva, sa se angajeze la apararea
natiunii împotriva celor ce voiau sa distruga poporul si statul.

Dupa conflictul de la adunarea din sala Hofbrauhaus de la
Munchen, serviciul nostru de ordine a primit, o data pentru tot-
deauna, spre comemorarea vesnica a atacurilor eroice ale micii trupe
de atunci, numele de
sectie de asalt.

Cum indica si numele, el nu desemneaza decât o sectie de
miscare. Este un membru al ei, ca si propaganda, presa, institutiile
stiintifice si ceilalti membrii ai aceluiasi partid.

Nu numai în timpul acelei adunari memorabile, ci si în
încercarile noastre de a raspândi miscarea noastra în restul Germa-
niei, am putut vedea cât de necesara era aceasta organizatie. Când
marxismul a început sa vada în noi un pericol, n-a lasat sa-i scape
nici o ocazie pentru a înabusi în fasa orice încercare de a tine o
adunare national-socialista, sau, în caz de esec, a cautat s-o împiedice
prin sabotaj. E de la sine înteles ca în toate aceste ocazii, or-
ganizatiile oficiale ale partidelor marxiste, de orice nuanta, îsi voalau
orbeste toate intentiile de sabotaj chiar si la adunarile desemnate.
Dar ce ar trebui sa spunem despre partidele burgheze, care, ca si ele
sugrumate de marxism, nu îndrazneau, în multe localitati, sa-si lase
oratorii sa vorbeasca în public, si care, urmarind totusi cu privirea
toate luptele noastre împotriva marxistilor, asistau la cele câteva
esecuri cu o satisfactie prosteasca, de neînteles. Erau fericite sa vada
ca cel pe care nu 1-au putut învinge, cel care le învinsese pe ele, n-a
putut fi distrus nici de noi. Ce sa gândim despre functionari, acei
prefecti de politie, chiar acei ministri care, cu o lipsa de caracter de-a
dreptul scandaloasa, luau, din afara, atitudini de "patrioti", dar care
în toate conflictele dintre national-socialisti si marxisti faceau, celor
din urma, cele mai josnice servicii ? Ce sa gândim despre oamenii
care, pentru niste laude mizerabile în ziarele evreiesti, au coborât
într-atât, încât i-au hartuit tocmai pe oamenii, datorita eroismului
carora n-au fost, cu câtiva ani în urma, spânzurati de haita rosie si
n-au devenit cadavre sfâsiate atârnate de un felinar ?

Acestea sunt fapte atât de triste încât i-au inspirat o data
defunctului prefect Pohner - acest om de neuitat, care cu spiritul
sau de justitie, detesta reptilele cu toata forta unui om de suflet -
acele cuvinte aspre : "Toata viata n-am vrut sa fiu decât un german


142                     Carenta organismului de stat

si apoi un functionar; si nu vreau sa fiu confundat vreodata cu acele
creaturi, care se prostitueaza cu primul venit susceptibil sa treaca
drept stapân în acel moment"

Este mai trist faptul ca aceasta joasa speta a supus nu numai
zeci de mii de servitori, cei mai onesti si mai loiali ai statului german,
ci le-a imprimat treptat propria lor lipsa de principii; i-au urmarit
apoi pe cei mai cinstiti cu o ura feroce, schimhându-i din posturi si
functii, si continuând sa se prezinte, cu o ipocrizie mincinoasa, sub
eticheta de "nationali".

Nu puteam spera niciodata la vreun ajutor de la astfel de
oameni si 1-am obtinut efectiv foarte rar. Doar dezvoltarea pro-
priilor noastre servicii de protectie putea sa garanteze securitatea
miscarii noastre si sa-i atraga stima si atentia generala care sunt
acordate celui ce se apara pe sine când este atacat.

Ideea noastra fundamentala pentru organizarea interioara a
acestei sectiuni de asalt, a fost întotdeauna sa facem din ea nu numai
o trupa perfecta de soc, ci si o forta morala patrunsa de idealul
national-socialist si sa instauram în ea cea mai stricta disciplina. Ea
nu trebuia sa aiba nimic comun cu vreo organizatie burgheza de
aparare sau cu vreo societate secreta.

Motivele pentru care m-am opus atunci cu cea mai mare
fermitate încercarilor de a da sectiunilor noastre de asalt forma de
ligi de aparare, se bazeaza pe urmatoarele considerente :

Din punct de vedere pur practic, educatia militara a unui
popor nu poate fi facuta cu ligi private, daca nu intervine statul cu
sprijin financiar enorm. A gândi altfel ar însemna sa supraestimam
mult posibilitatile lui. Este imposibil, aplicând ceea ce numim "dis-
ciplina voluntara", sa depasim anumite limite în formarea or-
ganizatiilor cu tenta militara. Cel mai important instrument de
comanda - dreptul de a pedepsi - lipseste în acest caz. în
primavara anului 1919 era înca posibil sa se constituie ceea ce
numim "corpurile de voluntari", dar puteam s-o facem, pentru ca ele
erau constituite din fosti combatanti, care, în majoritatea lor, tre-
cusera prin scoala fostei armate, si pentru ca genul de obligatii
impuse oamenilor implica o supunere militara neconditionata.

Aceste premise lipsesc total "ligilor pentru aparare" volun-
tare. Cu cât liga este mai mare cu atât disciplina este slabita, cu cât
se poate cere mai putin fiecarui membru, cu atât ansamblul ia
aspectul fostelor asociatii de militari si veterani.

O pregatire voluntara în serviciul militar, fara puterea
comenzii neconditionate, nu va putea fi aplicata niciodata maselor

143Autoprotectie, si nu: liga de aparare             

largi. Acei care, de buna voie, accepta constrângerea din supunere
fireasca în armata, vor fi întotdeauna o minoritate. Apoi, o adevarata
instructie nu poate fi realizata din cauza insuficientei ridicole a
mijloacelor pe care le au la dispozitie ligile pentru aparare. Cea mai
solida instructie ar fi trebuit sa fie sarcina esentiala a acestor in-
stitutii. Au trecut 8 ani de la razboi, si în acest timp nici o clasa a
tineretului nostru german n-a beneficiat de o instructie regulata.
Sarcina unei ligi pentru aparare nu poate fi doar cea de a aduna
oameni care au facut deja instructia în trecut, pentru ca, în acest caz,
s-ar putea stabili exact în ce moment ar parasi liga ultimul sau
membru. Chiar si cel mai tânar soldat din 1918 va fi, peste 20 de ani,
fara valoare militara, si ne apropiem de aceasta stare de lucruri cu o
rapiditate îngrijoratoare. Tot ce numim ligi pentru aparare va
dobândi astfel inevitabil caracterul fostelor asociatii de veterani. Or,
nu asa trebuie sa fie o institutie care se numeste, nu asociatie de fosti
combatanti, ci liga pentru aparare, care încearca sa demonstreze
chiar si prin numele ei, ca-si vede misiunea nu numai în mentinerea
traditiilor si legaturilor între fostii soldati, ci si în raspândirea ideilor
de aparare nationala si în aplicarea lor practica, adica în formarea
unui corp militar apt pentru aceasta aparare. Dar aceasta sarcina
implica inevitabil atragerea elementelor care n-au beneficiat de
pregatire militara, ceea ce practic este imposibil.Nu se poate forma
cu adevarat un soldat cu o instructie de o ora sau doua pe saptamâna.
Cu exigentele crescânde, într-adevar enorme, pe care serviciul mili-
tar le impune acum unui soldat, un stagiu militar de doi ani este
tocmai potrivit pentru a transforma un tânar într-un soldat.

Am vazut pe front consecintele teribile pe care lipsa de
pregatire în meseria militara le-a avut pentru tinerii recruti.
Formatii voluntare, care fusesera supuse unei instructii severe timp
de 15-20 de saptamâni si animate de cel mai înalt spirit de sacrificiu,
nu reprezentau totusi pe front decât carne de tun. Doar tinerii
recruti, care facusera o instructie de 4-6 luni si fusesera înrolati în
rândurile batrânilor soldati experimentati, puteau deveni elemente
utile regimentului lor; ei erau, astfel, condusi de "fosti" si se adaptau
treptaunisiunii lor.

în fata acestor elemente, cât de disperata apare încercarea de
a crea o trupa fara puterea unui comandant precis, fara mijloace
suficiente, printr-o asa zisa instructie de 1-2 ore pe saptamâna !
Putem astfel sa mentinem în forma poate fosti soldati, dar nu vom
transforma astfel niciodata barbati tineri în soldati.

Ineficacitatea acestei pretinse instructii se mai poate dovedi


144                       De ce nu ligile pentru aparare

si prin urmatorul fapt: când o astfel de liga de defensiva voluntara,
cu pretul unor eforturi foarte mari si cu mii de dificultati ar încerca
sa instruiasca militar câteva mii de oameni devotati (pentru ceilalti
ea nici nu exista !), statul ar distruge prin directivele sale pacifiste si
democratice elanul a milioane si milioane de tineri, otravindu-le
sunetul patriotic si i-ar transforma treptat într-o turma de oi su-
portând cu rabdare orice arbitrar.

Pe lânga asta, cât de slabe si de ridicole par toate aceste
eforturi ale ligilor pentru aparare când îsi comunica ideile tineretu-
lui german !

Dar, aproape înca si mai important este punctul de vedere
urmator, care m-a determinat întotdeauna sa iau pozitie împotriva
oricarei încercari a unei asa zise pregatiri militare prin organizatiile
voluntare:

Chiar admitând ca, în pofida tuturor dificultatilor mentionate
mai sus, o liga reuseste totusi, dupa ani de zile, sa transforme un
anumit numar de germani în oameni instruiti militar atât moral, cât
si fizic si tehnic, rezultatul ar fi tot nul într-un stat care, prin toata
politica lui, nu doreste deloc o astfel de pregatire militara, pe care
chiar o detesta, pentru ca ea este în totala contradictie cu scopurile
launtrice ale conducatorilor lui, distrugatorii natiunii.

în toate cazurile un astfel de rezultat n-ar avea valoare fara
guverne care au dovedii ca forta militara a natiunii n-are nici o
valoare în ochii lor si care, mai ales, n-au nici cea mai mica dorinta
de a se folosi de aceasta forta, decât poate pentru apararea propriei
existente, atât de nefaste. La ora actuala asa stau lucrurile. Nu este
oare, într-adevar ridicol sa instruiesti militar câteva zeci de mii de
oameni în vârsta, atunci când statul, acum câtiva ani, a abandonat
rusinos 8 milioane si jumatate de soldati dintre cei mai instruiti ?
Atunci, nu numai ca n-a vrut sa se serveasca de ei, dar i-a expus, în
semn de gratitudine pentru sacrificiile lor, insultelor populatiei. S-ar
dori, deci, formarea soldatilor pentru apararea unui regim care i-a
pângarit pe cei mai gloriosi soldati de odinioara, care i-a scuipat,
carora le-a smuls crucile si insignele, le-a ridicat însemnele, le-a
calcat în picioare drapelele si le-a denigrat faptele de arme ? Regimul
actual a facut oare un singur pas pentru a reabilita onoarea fostei
armate, pentru a-i aduce în instanta pe distrugatorii si detractorii ei ?
Nicidecum ! Dimpotriva: îi vedem tronând în cele mai înalte posturi
ale statului. Nu s-a spus la Leipzig : "Dreptul urmeaza forta în
remorca ?" Dar cum forta, astazi, în republica noastra, este în mâinile
acelorasi oameni care au întarâtat revolutia, cum aceasta revolutie

145 Fara organizatie secreta                            

este cea mai lasa tradare, cea mai joasa nimicnicie din toata istoria
Germaniei, nu putem gasi într-adevar nici un argument pentru a
spori puterea acelor indivizi, organizând o noua armata tânara. Toate
argumentele ratiunii s-ar opune acestei idei.

Problema falsa pe care o facea statul, dupa revolutia din 1918,
din întarirea pozitiei sale din punct de vedere militar era clar si fatis
demonstrata prin atitudinea lui fata de marile organizatii de auto-
protectie existente în acea vreme. Atâta timp cât acestea trebuiau sa
asigure protectia creaturilor revolutionare, atât de lase, nu erau
indezirabile. Dar, pe masura ce, datorita slabirii progresive a popo-
rului nostru, pericolul pentru aceste creaturi parea sa dispara si cum
existenta legilor însemna atunci o întarire pe plan national, au fost
considerate inutile, s-a facut totul sa fie dezarmate, si chiar, atât cât
era posibil dizolvate.

Istoria nu cunoaste decât exemple rare de gratitudine a suverani-
lor. Dar, doar un patriot neo-burghez putea spera sa conteze pe
gratitudinea revolutionarilor incendiari si asasini, a acestor oameni
care s-au îmbogatit jefuind poporul, a acestor tradatori ai natiunii.
Studiind problema necesitatii fondarii legilor voluntare pentru
aparare, m-am întrebat: pentru cine sa fie instruiti acesti tineri ? în
ce scopuri vor fi ei folositi si când vor fi chemati ? Raspunsul la aceste
întrebari ar oferi în acelasi timp cele mai bune directii pentru
conduita noastra.




Daca statul actual va trebui sa faca vreodata apel la aceste
formatii instruite, nu o va face pentru a apara interesele nationale
pe plan extern, ci doar pentru apararea asupritorilor natiunii, în
pofida furiei generale a poporului înselat, tradat si vândut, care,
poate într-o zi, va izbucni. Deci, sectiunile noastre de asalt, din acest
motiv, n-ar fi trebuit sa aiba nimic comun cu o organizatie militara.
Era un instrument de protectie si propaganda a miscarii naiional-
socialiste, si sarcinile lui erau de cu totul alta natura decât cel al
organizatiilor numite ligi pentru aparare.

Dar n-ar mai trebui sa fie o asociatie secreta. Scopul or-
ganizatiilor secrete nu poate fi decât ilegal. Aceasta limiteaza cadrul
unei astfel de organizatii. Nu este posibil, mai ales când se cunoaste
înclinatia spre trancaneala a poporului german, sa se creeze o or-
ganizatie câtusi de putin considerabila si în acelasi timp sa se
pastreze secretul sau, chiar ta i se mascheze scopurile. Astfel de
intentii, au fost deja dejucate de mii de ori. Nu numai institutiile
noastre politienesti au astazi la dispozitia lor un întreg stat major de
proxeneti si de alte canalii, care tradeaza pentru cei 30 de gologani ai


146                       Fara organizatie secreta

lui Iuda si care ar inventa chiar si tradari imaginare. Niciodata nu
poti obtine de la partizanii proprii tacerea necesara în astfel de
cazuri.

Doar în grupuri mici, dupa ani de selectie ar putea dobândi
caracterul de adevarate organizatii secrete. Dar chiar îngustimea a
unor astfel de formatii le-ar anula orice valoare în fata miscarii
national-socialiste.
Nu de una sau doua sute de conspiratori îndrazneti
am avea nevoie, ci de sute de mii de militanii fanatici, cuceriti de idealul
nostru. Ar trebui sa lucram nu în întâlniri secrete, ci prin puternice
demonstratii ale maselor si nu prin pumnal, prin otrava sau revolver ar
trebui ca aceasta miscare sa învinga, ci doar prin cucerirea strazii. Ar
trebui sa determinam marxismul sa înteleaga ca national-socialismu!
este stapânul viitor al strazii si ca într-o zi va fi stapânul statului.

Pericolul organizatiilor secrete consta înca în faptul ca mem-
brii lor pierd adeseori orice notiune despre maretia misiunii lor si
cred ca soarta unui popor poate fi hotarâta printr-o crima. O astfel
de parere poate avea ratiunea sa istorica de a fi, în cazul în care
poporul sufera sub tirania vreunui opresor de geniu, despre care se
stie ca doar personalitatea extraordinara garanteaza rezistenta inte-
rioara si caracterul înspaimântator al acestei opresiuni. Intr-un
astfel de caz, un om gata de sacrificiu poate apare din sânul poporu-
lui pentru a înfige spada în pieptul individului desteptat.

si numai spiritul republican al lasilor marunti poate vedea în
acest act un motiv de reprobare. Sa nu uitam ca Schiller, cel mai mare
pionier al libertatii poporului nostru, a îndraznit, în lucrarea sa
"Wilhelm Teii" sa glorifice un astfel de omor.

în anii 1919 si 1920 exista pericolul ca asociatiile secrete,
înflacarate de marile exemple ale istoriei si ranite de calamitatile fara
margini ale patriei de a încerca sa se razbune pe uneltitorii nenoro-
cirilor patriei crezând ca vor pune capat astfel dezamagirii poporu-
lui. Orice astfel de încercare s-a dovedit a fi un nonsens, caci
marxismul a triumfat nu datorita geniului superior al unui con-
ducator oarecare, ci datorita slabiciunii jalnice si nelimitate, datorita
renuntarii lase a lumii burgheze. Reprosul cel mai dur care s-ar putea
aduce burgheziei noastre este constatarea ca revolutia n-a scos la
lumina nici o minte superioara, în schimb a supus-o. Se poate
întelege capitularea în fata lui Robespierre, Danton sau Marat, dar
este scandalos sa te umilesti în fata firavului Scheidemann sau a
grasului Erzberger, sau Friedrich Ebert si tuturor celorlalti
numerosi pitici politici. N-a existat în realitate
nici o minte care sa
semnaleze omul de geniu al revolutiei, în nenorocirea tarii nu

147 Trebuie sa suprimam tradatorii tarii ?             

existau decât plosnite revolutionare, adunatura de spartakisti en gros
si en detail. si n-ar fi avut nici o importanta daca unul ar fi fost
suprimat; singurul rezultat ar fi fost ca o mâna de alte lipitori, pe
cât de lipsite de valoare, pe atât de avide, i-ar fi luat locul.

Protestul cel mai energic n-ar fi reusit sa combata aceasta
conceptie care nu a avut ratiunea ei de a fi în marile evenimente
istorice, dar care nu se mai potrivea deloc epocii actuale de pitici.

Aceleasi consideratii sunt valabile si în cazul suprimarii celor
pe care-i numim tradatorii tarii. Este o lipsa de logica ridicola sa
împusti un individ care a denuntat dusmanului prezenta unui tun, în
timp ce în posturile cele mai mari ale guvernului exista canalii care
au vândut un imperiu întreg, care au pe constiinta sacrificiul zadar-
nic a doua milioane de morti, care poarta raspunderea pentru mi-
lioane de invalizi si care cu deplina liniste sufleteasca fac "afaceri"
republicane. Este un nonsens sa pedepsesti pe micii tradatori într-un
stat în care guvernul îi declara nevinovati pe marii tradatori. Caci,
s-ar putea întâmpla într-o zi, ca, un idealist cinstit, pentru a-si servi
poporul, care a suprimat un netrebnic tradator de arme, sa fie târât
în justitie în fata unui juriu de mari tradatori. Deci, trebuie sa fie
ordonata suprimarea unui tradator de catre un alt tradator ? Sau de
catre un idealist ? în primul caz, succesul este îndoielnic si tradarea
este asigurata pentru viitor; în celalalt caz, este eliminata o canalie
si viata^unui idealist, poate de neînlocuit, este amenintata.

în rest, atitudinea mea în aceasta problema este urmatoarea :
nu trebuie spânzurati hotii marunti, pe când cei mari ramân liberi si
nepedepsiti; într-o zi, un tribunal national german va avea de judecat
si executat câteva zeci de mii de organizatori, responsabili de tradarea
diri noiembrie si de tot ceea ce este legat de ea. Un astfel de exemplu
va servi drept lectie salvatoare, odata pentru totdeauna si micului
tradator de arme1.

Toate consideratiile m-au determinat sa interzic, de mai
multe ori, orice participare la asociatiile secrete si sa împiedic
sectiunile de asalt sa-si însuseasca trasaturile acestor asociatii, în
acei ani am tinut miscarea national-socialista departe de ex-
perientele ai caror executori au fost în majoritate admirabili tineri
idealisti germani ; dar actele lor n-au dus decât la propriul lor
sacrificiu, fara ca ei sa fi putut ameliora în vreun fel soarta patriei.

<Nota>

1. Acestia denuntau depozitele de arme clandestine autoritatiilor interaliate
dupa razboi.


</nota>

148 Trebuie sa suprimam tradatorii tarii?

***

Daca S.A. nu trebuia sa fie o organizatie de aparare militara,
nici o asociatie secreta, trebuia sa tragem de aici urmatoarele con-
cluzii :

1. Antrenamentul lor trebuia sa se desfasoare nu din punctul de
vedere al utilitatii militare, ci din cel al conformitatii cu interesele
partidului.

în masura în care membrii lor trebuiau sa se pregateasca din
punct de vedere fizic, centrul de interes nu trebuiau sa-1 constituie
exercitiile militare, ci mai degraba practicarea sporturilor.

Boxul si jiu-jitsul mi s-au parut întotdeauna mai importante
decât antrenamentul la tir, care era prost pentru ca era incomplet.
Sa se dea natiunii germane 6 milioane de trupuri perfect antrenate
din punct de vedere sportiv, arzând de o iubire fanatica pentru patrie
si educate în cel mai intens spirit ofensiv; un stat national va sti sa
faca din acesti tineri, în caz de nevoie, o armata, în mai putin de doi
ani, daca totusi exista cadre. Acestea sunt formate în actualele
împrejurari de catre Reichswehr si nu de catre o liga de aparare
antrenata cu jumatati de masura. Perfectionarea fizica trebuie sa
inoculeze fiecaruia convingerea superioritatii sale si sa-i dea acea
siguranta care salasluieste în constiinta propriei sale forte; ea trebuie
sa formeze si calitatile sportive, care pot fi arme pentru apararea
miscarii.

2. Pentru a împiedica de la bun început S.A. sa îmbrace un
caracter secret, trebuie ca, în mod independent de uniforma ei, dupa
care oricine poate s-o recunoasca imediat, efectivele ei, chiar prin
numarul lor, sa fie util miscarii si cunoscute de catre toti. Ea nu
trebuie sa aiba un sediu secret; ea trebuie sa opereze deschis si sa se
consacre unei activitati care sa risipeasca definitiv toate legendele
privind "organizarea ei secreta".

Pentru a-i feri spiritul de toate tentatiile de a-si întretine
activitatea prin mici conspiratii, ar trebui, înca de la început, sa fie
initiata complet în marea idee a miscarii si antrenata pe deplin în
misiunea apararii acestei idei, încâi orizontul sau sa se largeasca
imediat si ar trebui ca fiecare dintre membrii sai sa nu-si mai vada
misiunea în eliminarea unui borfas nui nuc sau mai mare, ci în
daruirea totala de sine, în vederea edificarii noului stai national-so-
cialist si rasist. Astfel, lupta împotrivit statului actual a depasit
nivelul micilor acte de razbunare m al activitatilor conspiratoare ; a
atins nivelul unui razboi de distrugere, a marxismului si formatiuni-
lor sale, în numele unei conceptii ideale de viata.

149 Defilarea de la Munchen

3. Formele de organizare ale S.A., ca si uniforma si echi-
pamentul ei, nu trebuiau sa urmeze modelele fostei armate : ele
trebui iu sa fie conforme nevoilor misiunii care-i revenea obligatoriu.
Aceste idei, care-mi serveau drept directii deja în anii 1920 si

1921,  si pe care am facut efortul de a le inocula treptat tinerei
generatii, au avut ca rezultat faptul ca, de la sfârsitul verii anului

1922,  aveam un numar apreciabil de centurii, care, în toamna lui
1922, au primit îmbracamintea distinctiva. Trei evenimente au avut
o importanta deosebita pentru dezvoltarea ulterioara a S.A.

l. Marea demonstratie a tuturor asociatiilor patriotice împo-
triva legii apararii republicii de la Konigsplatz din Munchen.

Asociatiile patriotice de la Munchen lanseaza un apel de a se
aduna pentru o manifestare ampla la Munchen pentru a protesta
împotriva legii apararii patriei. Miscarea national-socialista trebuia
si ea sa participe.

Defilarea partidului, în rânduri strânse, s-a deschis cu cele 6
centurii de la Munchen, urmate de sectiile politice ale partidului. La
defilare au luat parte si doua orchestre si erau aproape 15 drapele.

Sosirea national-socialistilor în marea piata, deja pe jumatate
ocupata, a dezlantuit un entuziasm nemarginit. Eu însumi am avut
onoarea de a lua cuvântul în fata unei multimi numarând 60 de mii
de oameni.

Succesul acestei manifestatii a fost fulgerator, mai ales pentru
ca s-a dovedit pentru prima data, în pofida tuturor amenintarilor
rosii, ca si Miinchenul national putea iesi pe strada.

Membrii asociatiilor de protectie rosie republicana, care au
încercat sa actioneze prin teroare împotriva coloanelor în mars, au
fost dispersate în câteva minute, cu capetele pline de sânge, de catre
centuriile celor de la S.A. Miscarea national-socialista a demonstrat
atunci, pentru prima data, ca era hotarâta în viitor sa pretinda sa
defileze pe strada si sa smulga, astfel, acest privilegiu din mâinile
tradatorilor internationali si dusmanilor patriei.

Rezultatul acestei zile a fost o dovada incontestabila a supe-
rioritatii conceptiilor noastre asupra structurii S.A., atât din punct
de vedere psihologic, cât si din punctul de vedere al organizarii.

Ea a fost largita cu energie pe bazele care-i adusesera succesul
si, câteva saptamâni mai târziu, am pus pe picioare un numar dublu
de centurii.

2. Expeditia la Cobourg în octombrie 1922.

Ligile "rasiste" aveau intentia sa organizeze la Cobourg, ceea
ce ele numeau "Congresul german". Am primit si eu o invitatie la


150                        Expeditie la Cobourg

acest congres, cu rugamintea de a aduce si câtiva oameni. Aceasta
invitatie, pe care am primit-o la orele 11, mi-a parvenit exact la timp.

Dupa o ora, hotarârile pentru participarea la Congresul ger-
man erau deja luate. Am desemnat, pentru a ma însoti, 800 de
oameni din S.A. care, împartiti în 14 centurii, trebuiau sa fie trans-
ferati de la Miinchen, cu un tren special, la Cobourg, oras devenit
bavarez1. Au fost date ordine corespunzatoare celorlalte grupuri
national-socialiste ale S.A., care se formasera între timp în alte
localitati. Pentru prima data un astfel de tren special traversa Germania.

In toate localitatile în care au urcat noi membrii ai S.A.,
calatoria noastra producea o senzatie coplesitoare. Multi oameni
înca nu ne vazusera drapelele, ele au produs o impresie deosebita.

Când am sosit în gara Cobourg, am fost primiti de o delegatie
a comitetului de organizare a Congresului, care ne-a transmis un
ordin intitulat "compromisul" sindicatelor locale, ca si al partidului
socialist independent si al partidului comunist, care stipula ca noi
nu trebuia sa intram în oras nici cu drapele desfasurate, nici cu
muzica (ne adusesem orchestra noastra de 42 de oameni), nici în
coloana strânsa.

Am respins în timpul sedintei aceste conditii umilitoare, si
n-am omis sa-i fac pe conducatorii acelei manifestatii sa înteleaga ca
angajarea purtatorilor de cuvânt si încheierea tranzactiei cu munici-
palitatea socialista mi se pareau surprinzatoare ; si am declarat ca
centuriile S.A. se vor încolona curând si vor strabate orasul cu
drapelele desfasurate si famfara lor.

Ceea ce am si facut.

în piata garii, mii de oameni urlând si înjurând ne-au primit
cu "Asasini!", "Banditi!", "Criminali!" - acestea au fost dragutele
apelative pe care ni le aruncau acei fondatori exemplari ai republicii
germane. Tânara S.A. si-a pastrat o atitudine exemplara, neacordând
la început nici o atentie injuriilor populatiei. Organele politiei,
speriate, au condus mai întâi marsul nostru prin orasul, necunoscut
de noi toti, nu cum convenisem, spre cartierele noastre, ci spre sala
de la Hofbrauhaus, situata lânga centrul orasului.

La stânga si la dreapta convoiului nostru, tumultul maselor
populare, care ne urma, crestea mereu.

Abia intrase ultima centurie în curte, ca o multime compacta,

<nota>

1. Cobourg, alaturi de cantonul sau, care facea parte din ex-ducatul de Saxa -
Cobourg - Gotha, tocmai decisese, pe calea plebiscitului, reatasarea lui la
Bavaria.

</nota>

151 Expeditie la Cobourg

cu strigate acuzatoare încerca sa patrunda acolo pe urmele noastre.
Pentru a o împiedica, politia a închis sala. Cum aceasta situatie era
de nestapânit am pus din nou în garda S.A, i-am tinut o mica
alocutiune si am cerut politiei deschiderea imediata a usilor. Dupa
o lunga ezitare a consimtit s-o faca.

Am marsaluit, deci, din nou pe acelasi drum, dar în sens
contrar, pentru a ajunge la cartierele noastre si de aceasta data a
trebuit într-adevar sa tinem piept. Cum strigatele si exclamatiile
insultatoare nu-i puteau face pe membrii centuriilor noastre sa-si
piarda sângele rece, acesti reprezentanti ai adevaratului socialism,
al egalitatii si fraternitatii, au recurs la pietre. Atunci rabdarea
noastra a ajuns la limita si loviturile au cazut ca grindina la dreapta
si la stânga; un sfert de ora mai târziu nimic rosu nu mai îndraznea
sa-si arate vârful nasului pe strazi.

Noaptea, au mai fost niste întâlniri dure. Patrulele S.A.
gasisera niste national-socialisti, atacati, izolati într-o stare cum-
plita. Atunci si-au reglat conturile cu adversarii. De a doua zi dimineata,
teroarea rosie, din cauza careia orasul Cobourg suferise câtiva ani,
fusese înfrânta.

Cu ipocrizia tipica marxistilor evrei, s-a mai încercat, prin
manifeste sa se arunce înca o data "camarazii proletariatului in-
ternational" pe strada, afirmând, falsificând fapte, ca "bandele
noastre de asasini" începusera la Cobourg "un razboi de exterminare
împotriva muncitorilor pasnici". Dupa o ora si jumatate, o mare
"demonstratie populara" trebuia sa aiba loc si fusesera convocati
zeci de mii de muncitori din tinut.

Ferm decis sa lichidez definitiv teroarea rosie, am ordonat la
prânz celor 1.500 de oameni ai S.A. sa formeze o coloana, si am
pornit cu ea în mars spre centrul Cobourgului trecând prin piata
mare în care avea loc demonstratia ostila. Voiam sa vad daca vor
îndrazni din nou sa ne molesteze.

Când am patruns în piata erau, în loc de 10.000 de oameni
adunati, câteva sute de bieti indivizi care, când ne-am apropiat, au
tacut, sau au luat-o la fuga.

Doar în câteva locuri, detasamentele rosii care venisera din
afara si care înca nu ne cunosteau, au încercat din nou sa ne acuze;
dar, într-o clipa, i-am facut sa le piara cheful s-o mai faca. si am putut
vedea cum populatia, intimidata pâna atunci, s-a trezit încet - încet,
a prins curaj si au izbucnit aclamatii de bucurie în multe locuri.

Deodata, personalul de cale ferata, ne-a declarat în gara ca nu
va conduce trenul nostru. Am facut cunoscut atunci mai multor sefi


152          S.A, îsi confirma valoarea de organizatie de lupta

rosii ca, în acest caz, voi pune mâna pe atâtia preoti budisti câti voi
putea prinde si ca ne vom conduce singuri trenul, luând cu noi în
locomotiva tenderul si în fiecare vagon câtiva reprezentanti ai soli-
daritatii internationale. N-am omis sa le atrag atentia acestor domni
asupra faptului ca voiajul întreprins cu mijloace proprii va fi desigur
o aventura teribil de riscanta si ca poate ne vom rupe gâtul toti. Dar
ne vom putea bucura, în orice caz, ca nu vom face acest salt dincolo,
singuri, ci în deplina egalitate si fraternitate cu domnii rosii.

La care trenul a plecat exact la timp si am ajuns din nou teferi
la Miinchen, a doua zi dimineata.

La Cobourg, pentru prima data dupa anul 1914, a fost restabilita
egalitatea cetatenilor în fata legii.

Caci, daca astazi, vreun functionar superior arogant pretinde
sa afirme ca statul este cel ce protejeaza viata cetatenilor sai, situatia
nu mai este reala, caci cetatenii ar trebui sa fie protejati chiar
împotriva reprezentantilor statului.

Importanta acelei zile n-a putut fi apreciata imediat cu toate
consecintele ei. Dar, oamenii societatii S.A. victorioase, au si simtit
crescând încrederea în ci însisi si în perspicacitatea sefilor lor.

Lumea din jur a început sa se ocupe de noi si au fost multi cei
care au recunoscut, pentru prima data, în miscarea national-socialista,
institutia care trebuia, dupa toate probabilitatile, sa pregateasca
marxismului un sfârsit meritat.

Doar democratia s-a vaitat ca am tolerat sa fim îmbroboditi
si ca, într-o republica democratica, ne-am fi arogat dreptul de a
respinge un atac brutal cu pumnii si bâtele în loc sa raspundem cu
discursuri pacifiste.

Presa burgheza, în general, a fost jalnica sau lasa, ca de obicei,
si doar câteva ziare sincere s-au bucurat, ca, cel putin la Cobourg am
stiut, în sfârsii, sa dam peste mâini banditilor marxisti.

La Cobourg chiar, cel putin o parte a muncitorilor marxisti,
cea pe care o consideram ratacita, a învatat, prin exemplul pumnilor
muncitorilor national-socialisti, ca si acei muncitori luptau pentru
idealuri, caci, se stie din experienta ca nu te bati decât pentru ceea
ce crezi si pentru ceea ce iubesti.

S.A. a avut de aici un mare câstig. Ea s-a marit atât de rapid încât
la congresul partidului din 27 ianuarie 1923, deja aproape 6000 de
oameni au putut participa la inaugurarea drapelului; cu aceasta ocazie,
primele centurii au aparut îmbracate complet în noua lor uniforma.

Experienta de la Cobourg a demonstrat în ce masura era
esential sa introducem o uniforma pentru S.A. nu numai pentru a

153 "1923"                              

întari spiritul de corporatie dar si pentru a evita confuzii si ca semn
de recunoastere. Pâna atunci nu purtau decât brasarde ; acum se
adaugase tunica si cascheta bine cunoscute.

Experienta de la Cobourg a avut înca o consecinta importanta:
am început sa zdrobim metodic teroarea rosie în toate localitatile în
care aceasta, de câtiva ani, împiedicase orice adunare a altor partide,
si sa restabilim libertatea adunarilor, începînd de atunci ne-am
concentrat batalioanele national-socialiste în acele localitati si, trep-
tat, citadelele rosii din Bavaria au cedat una câte una în fata propa-
gandei national-socialiste.

S.A. s-a adaptat din ce în ce mai mult misiunii sale, s-a
îndepartat progresiv de tipul de miscare de aparare fara scop si fara
importanta vitala, s-a ridicat pâna la rolul unei organizatii vii de
lupta pentru crearea unui nou stat german.

Dezvoltarea logica a continuat pâna în luna martie 1923.
Atunci s-a produs un eveniment care m-a fortat sa deviez miscarea
de la calea stabilita si sa produc o transformare.

3. Ocuparea fluviului Ruhrde catre francezi în primele luni ale
anului 1923 a avut o mare importanta în dezvoltarea S.A.

Nu mai este posibil azi si mai ales nu mai corespunde intere-
sului national sa se vorbeasca si sa se scrie pe acesta tema în deplina
libertate.

N-as putea vorbi despre asta decât în masura în care acest
subiect a fost deja abordat în discutiile publice si în care a fost adus
la cunostinta tuturor.

Ocuparea zonei Ruhrului, care n-a fost deloc o surpriza
pentru noi, a dat nastere sperantei bine fondate ca acum se va rupe
cu politica lasa a retragerilor si ca trebuia sa se atribuie liniilor de
aparare o misiune bine definita. si S.A., care numara atunci în
rândurile ei mai multe mii de tineri plini de forta, nu putea refuza sa
participe la acest serviciu national, în primavara si în cursul verii
anului 1923 s-a realizat transformarea ei într-o organizatie militara
de lupta. Acestei reorganizari trebuie sa-i atribuim, în mare parte,
evolutia ulterioara a evenimentelor anului 1923 în privinta miscarii
noastre.

Dupa cum am tratat si în alta parte, în linii mari, evenimentele
anului 1923, vreau doar sa precizez ca transformarea S.A. în acea
perioada trebuia sa fie daunatoare miscarii, daca conditiile care
justifica aceasta reorganizare, adica reluarea unei rezistente active
împotriva Frantei, nu vor fi îndeplinite.

Sfârsitul anului 1923, oricât de cumplit poate apare la prima


154                       Noua S.A. din 1925

vedere, a fost aproape necesar privind dintr-un punct de vedere
superior, pentru ca el a împiedicat transformarea definitiva a S.A.,
devenita inutila prin atitudinea guvernului german si daunatoare
pentru miscarea însasi; de asemenea s-a reluat ideea de a merge pe
calea de la care ne îndepartasem.

Partidul, reorganizat în 1925, trebuie sa-si reconstruiasca S.A.
dupa principiile indicate la început. El trebuie sa revina la con-
ceptiile initiale sacre si sa considere din nou, ca sarcina fundamen-
tala, transformarea S.A. într-un instrument de lupta pentru idealul
miscarii.

El nu trebuie sa tolereze ca S.A. sa-si diminueze rolul de liga
de aparare sau de asociatie secreta : el trebuie, dimpotriva, sa faca
efortul de a-si crea o garda de 100.000 de oameni pentru idealul
national-socialist si rasist.

155

Capitolul X

<titlu>Federalismul nu este decât o masca

în iarna anului 1919 si mai mult în primavara si vara lui 1920,
tânarul partid a fost fortat sa ia pozitie într-o problema care avusese
o importanta extraordinara deja în t-impul razboiului, în prima parte
a acestei carti, când am prezentat pe scurt simptomele pe care le-am
constatat personal si care anuntau prabusirea care ameninta Ger-
mania, am facut aluzie la genul de propaganda folosita de englezi ca
si de francezi, pentru a largi vechea prapastie dintre nordul si sudul
Germaniei, în primavara anului 1915 aparusera primele pamflete
dirijate sistematic împotriva Prusiei, pe care o faceau singura respon-
sabila a razboiului, în 1916, acesta campanie avea o forma definitiva;
pe cât de abila pe atât de demna de dispret. Facând apel la cele mai
elementare instincte, ea tindea sa asmuta pe nemtii din sud împo-
triva celor din nord si începuse sa dea roade. Avem dreptul sa
reprosam autoritatilor de atunci, atât guvernului, cât si conducerii
armatei - mai precis sefilor armatei bavareze - si este o vina de
care nu vor scapa niciodata, ca n-au intervenit cu hotarârea necesara
în interzicerea acestei campanii; dar, Dumnezeu i-a orbit si i-a facut
sa-si uite datoria. Nu s-a facut nimic ! Dimpotriva, se parea ca în
diferite locuri, acea campanie era vazuta chiar cu ochi buni ; erau
probabil prea limitati pentru a-si închipui ca o asemenea propa-
ganda, nu numai ca le va bara drumul spre evolutia care conducea
poporul german spre unitate, dar le va întari automat tendintele
federative.

Rareori în istorie, o neglijenta atât de perfida a fost pedepsita
mai crud.

Insulta care s-a intentionat sa fie adusa Prusiei a atins întreaga
Germanie. Ea a avut drept consecinta grabirea prabusirii care a
farâmitat nu numai Germania, ci mai întâi statele germane.

Ura, artificial stârnita, împotriva Prusiei s-a dezlantuit în
orasul Munchen, cu cea mai multa furie, astfel încât a izbucnit mai
întâi o revolta împotriva casei regale ereditare.


156               Oficiile de razboi si spiritul anti-prusac

Ar fi, de altfel fals, sa se creada ca doar propaganda dusmana
în timpul razboiului a putut reali/a în totalitate aceasta schimbare de
opinie ostila Prusiei si ca n-ar exista scuze pentru justificarea popo-
rului care a cazut în aceasta cursa. Maniera incredibila in care a fost
organizata economia publica în timpul razboiului, centralizarea
absurda care punea 'sub tutela orice extindere a Reichului si îl
exploata, precum îsi tragea pe sfoara un escroc pungasii, acestea sunt
principalele cauze care au contribuit la aparitia acestei schimbari de
opinie antiprusaca.

Caci, pentru omul obisnuit din popor, misiunile de razboi, care
aveau conducerea, retineti bine, la Berlin, erau însusi Berlinul, si
Berlinul era Piitsia.

Omul din popor n-avea habar atunci ca acesta întreprindere
de jafuri, cunoscuta sub numele de misiune de razboi, a fost organizata
de niste oameni care nu erau nici berlinezi, nici prusaci, uneori nici
macar germani.

El nu vedea decâl greselile grosolane si uzurparile per-
manente ale acestei ochioase organizatii functionând în capitala
Reichului si îsi varsa toata ura asupra capitalei si asupra Prusiei; si
asta, cu atât mai mult cu cât guvernul bavarez nu numai ca nu facea
nimic pentru a respinge aceasta interpretare a faptelor, ci o accepta
inpetto cu un surâs binevoitor.

7.vonul era prea viclean pentru a nu întelege înca de atunci
ca influenta campaniei de jafuri, pe care, sub masca misiunilor de
razboi, o organizase în dauna poporului german, va sfârsi, si trebuia
în mod fatal sa sfârseasca prin a declansa rezistente. Atâta timp cât
acestia nu-i sareau în gât n-avea de ce sa se teama.

Dar, pentru ca explozia de disperare si indignare a maselor
sa-1 atinga, nu exista o metoda mai buna decât sa îndrepte în alta
directie izbucnirile de furie si astfel sa le epuizeze.

Daca Bavaria se multumeste sa se certe cu Prusia si Prusia cu
Bavaria, e minunat ! si cu cât cearta va fi mai violenta cu atât va fi
mai bine pentru el ! Daca cele doua tari s-ar bate cu înversunare,
linistea evreului n-ar fi mai bine asigurata. Atentia generala a fost
astfel deturnata de la acesta manevra internationala; se parea ca
lumea uitase complet. Când pericolul pe care-1 profilau aceste cer-
turi a început sa devina evident, si când oamenii de cuget, care erau
numerosi chiar în Bavaria, au sfatuit lumea sa deschida ochii, sa
reflecteze si sa arate mai multa moderatie, astfel încât acea lupta
înversunata parea sa se linisteasca, evreul n-a avut decât sa puna în
joc alta provocare si sa-i astepte succesul. Imediat toti cei ce profitasera

157 Ura anti-prusaca- manevra de diversiune        
de încaierarea dintre Nord si Sud au profitat de ocazie si au stârnit
focul pâna ce indignarea care mocnea înca a reînceput sa arunce
flacari.

A fost o manevra abila si rafinata pe care evreul a întrebuintat-o
în acel moment ca sa ocupe diferite popoare germane si sa le deturneze
atentia pentru a putea, între timp, sa le slabeasca complet.

Apoi a venit revolutia.

Daca omul de rând, în special micul burghez si muncitorul putin
cultivat, ar fi putut, pâna în 1918, sau mai precis pâna în luna noiembrie
a acelui an sa nu realizeze exact ce se petrecea în realitatesi consecintele
pe care aveau sa le aiba în mod fatal certurile care divizau elementele
etnice germane, mai ales în Bavaria, partea poporului german care îsi
spunea "nationala" ar fi trebuit cel putin sa înteleaga în ziua în care
a izbucnit revolutia. Caci abia a izbutit miscarea si seful, organizatorul
revolutiei în Bavaria s-a erijat în reprezentant al intereselor bavareze !
Evreul international Kurt Eisner a început sa joace atuul Bavariei
împotriva Piiisiei.
Era, totusi, evident ca, socotelile fiind facute, acest
oriental, care îsi petrecuse viata vagabondând ca mâzgalitor de
articole prin Germania, era ultimul indicat sa apere interesele Ba-
variei si ca îi era absolut indiferent daca Bavaria va continua sa existe
în lumea vasta creata de Dumnezeu.

Dând avântului revoluiionar din Bavaria caracterul unei ofensive
împotriva restului Reichului, Kurt Eisner nu se plasa câtusi de putin în
sfera intereselor sau dorintelor Bavariei, el actiona ca mandatar al
evreimii.
Profita de tendintele instinctive si antipatiile poporului
bavarez pentru ca prin ele sa farâmiteze mai usor Germania. Reichul
zdrobit ar fi devenit cu usurinta prada bolsevismului.

Dupa moartea sa, s-a continuat la început tactica folosita de
el. Marxismul, care acoperise cu insulte ceîe mai sângeroase state
germane si pe suveranii lor, a facut apel subit, sub numele de "partid
independent"1.

Lupta dusa de republica consilierilor (muncitori si soldati)
împotriva trupelor care venisera sa elibereze Bavaria a fost re-
prezentata de propaganda drep! "lupta muncitorilor bavarezi"

<Nota>

1. Die Nabliangige Sozialistische Partei era acea fractiune a partidului social -
democrat care se despartise de majoritatea deputatilor socialisti, în ultimele
luni ale ostilitatilor refuzând sa continue sa vote/e creditele pentru razboi. De
atunci, oile ratacite se întorsesera la stâna, la sentimentele si instinctele care
îsi aveau obârsia în existenta dinastiilor si statelor germane.


</nota>

158                  Kurt Eisner - "particularist bavarez"

împotriva "militarismului prusac". Ceea ce explica de ce zdrobirea
republicii consilierilor n-a avut la Miinchen efectul pe care ea 1-a
produs în alte state germane: în loc sa constientizeze masele, ea i-a
dezgustat si i-a iritat si mai mult pe bavarezi împotriva Prusiei.

Arta cu care agitatorii bolsevici au facut din suprimarea republicii
consilierilor o victorie a "militarismului prusac" asupra poporului ba-
varez "antimilitarist" si "antiprusac", a dat roade din plin.

Atunci când Kurt Eisner, cu ocazia alegerilor din Landtag
apartinând Bavariei, adunase la Miinchen mai putin de 10.000 de
partizani si când partidul comunist întrunise sub 3.000 de voturi,
voturile date celor doua partide, dupa caderea republicii, s-au ridicat
la aproape 100.000.

înca din aceasta perioada am angajat personal lupta împo-
triva agitatiilor demente care atâtau elementele etnice germane,
unele împotriva altora.

Cred ca, toata viata mea, n-am întreprins o campanie mai
nepopulara ca cea prin care protestam împotriva ostilitatii demon-
strate prusacilor.

Deja, în timpul guvernarii consilierilor, marile adunari popu-,
lare se tinusera la Miinchen, oras în care ura împotriva restului
Germaniei, dar mai ales împotriva Prusiei, era predicata cu atâta
succes ca, nu numai un german din nord îsi risca viata asistând la ele,
dar, chiar închiderea acestor manifestatii era însotita mai tot timpul
de strigate dementiale ca "Sa ne despartim de Prusia !" "Jos Prusia !"
"Razboi Prusiei !", dispozitie de spirit pe care un reprezentant
stralucit al drepturilor de suveranitate ale Bavariei a rezumat
strigatul de razboi, ce s-a facut auzit în tot Reichstagul: "Mai bine
sa mori bavarez decât sa mori prusac".

Trebuia sa fi asistat la adunarile acelei epoci pentru a întelege
ce însemna asta pentru mine, când, pentru prima data, m-am ridicat
împotriva acestei nebunii într-o adunare tinuta la Lowenbraukeller
în Miinchen.

Erau camarazi de razboi cei care ma asistau atunci si se poate
imagina ce am resimtit noi când o multime deliranta zbiera împo-
triva noastra si ne ameninta cu moartea; acea multime era compusa
în majoritate din dezertori si ambuscati si îsi petrecusera viata în
serviciile din spatele frontului si în tara în timp ce noi ne aparam
patria. E adevarat, aceste scene au avut un avantaj pentru mine.

Mica trupa a partizanilor mei se simtea mai strâns legata de mine
si curând mi-a depus juramânt de fidelitate pe viata si pe moarte.

Aceste lupte, care s-au repetat constant tot anul 1919, pareau

159 Lupta mea împotriva urii fata de Prusia             

sa devina si aspre la începutul anului 1920. Au fost adunari -
mi-amintesc în special de cea care a avut loc în sala Wagner în
Sonnenstrasse din Miinchen - în cursul carora grupul meu, care se
marise între timp, a avut de sustinut cele mai violente atacuri ; s-a
întâmplat nu odata ca partizanii mei sa fie, în bloc, maltratati,
aruncati la pamânt, calcati în picioare pentru ca, la sfârsit, mai mult
morti decât vii, sa fie aruncati pe usa salii.

Lupta pe care am început-o izolat, sustinut doar de camarazii
mei de front, a fost atunci urmata de tânana miscare, care o considera,
as spune, aproape ca pe o datorie sfânta.

Sunt mândru sa pot spune si azi ca, neputând conta aproape
exclusiv decât pe partizanii nostri bavarezi, am muncit sa punem
capat, treptat, dar sigur, acelui amestec de prostie si tradare. Spun
prostie si tradare pentru ca, daca sunt convins ca masa celor care
urmau era'alcatuita din oameni curajosi fara minte, nu pot gasi astfel
de scuze rabufnirii organizatorilor si sefilor. I-am considerat si îi mai
consider si azi tradatori în solda Frantei, într-unul din cazuri, cazul
Dorten, istoria si-a pronuntat deja sentinta1.

Ceea ce facea atunci campania noastra deosebit de dificila,
era abilitatea cu care se disimula scopul real urmarit, privind pe
primul plan tendinta federalista reprezentata drept cauza unica a
acelor intrigi.

De altfel, este evident ca atâtarea urii împotriva Prusiei nu
avea nimic comun cu federalismul. E de mirare sa constatam ca o
"miscare federalista" încearca sa desfiinteze sau sa farâmiteze în
bucatele un stat facând parte din confederatie.

Caci, un federalist sincer, pentru care formula întrebuintata
de Bismarck, pentru a defini Reichul, nu este o lozinca declansatoare
si ipocrita, n-ar trebui, chiar în momentul în care se afirma ca
federalist, sa doreasca sa smulga câteva din teoriile sale acestui stat
prusac creat sau cel putin definitiv constituit de Bismarck, sau chiar
sa sustina deschis tendinte separatiste.

Câte strigate nu s-ar fi facut auzite la Miinchen daca un partid
conservator prusac ar fi favorizat, sau chiar ar fi cerut si grabit public,
separarea Franconiei (regiune în NV Bavariei) de Bavaria. într-
adevar, n-am putea decât sa-i deplângem pe cei pe care federalismul
îi cucerea sincer si care nu vazusera ce saltimbanci imfami îi
pacalisera ; erau mai ales oameni înselati. si împovarând ideea

<Nota>

1. Dorten a fost unul dintre sefii separatismului renan.


</nota>

160                         "Campania federalista"

federalismului cu un astfel de viciu, proprii tai partizani îsi sapau
groapa. Nu se poate face propaganda pentru o organizatie federa-
lista a Reichului denigrând, insultând si împroscând cu noroi
elementul cel mai important al unei astfel de constitutii politice,
adica a Prusiei, pe scurt, facând imposibila, atât cât se putea face,
existenta acestui stat confederat. Acest rezultat era cu atât mai
neverosimil cu cât pretinisii federalisti atacau aceasta Prusie care
putea fi macar identificata cu regimul democratic instaurat de
revolutia din noiembrie. Caci, injuriile si criticile acestor pretinsi
"federalisti" nu se adresau autorilor constitutiei de la Weimar, care
erau, de altfel, în majoritate germani din sud sau evrei, ci reprezen-
tantilor vechii Prusii conservatoare, care era la antipodul constitutiei
de la Weimar. Faptul ca acesta campanie se ferea cu grija sa se atinga
de evrei nu trebuie sa surprinda, ea da poate cheia întregii enigme.

Ca si înainte de revolutie, evreul a stiut sa abata atentia publicu-
lui de la misiunile de razboi sau mai de graba de la el însusi si sa ridice
masele, mai ales poporul Bavariei împotriva Prusiei, trebuia si acum
dupa revolutie sa mascheze într-un fel noua sa actiune de jaf de zece ori
mai activa. si a reusit iar sa asmuta pe unii împotriva celorlalti-aceste
"elemente nationale" ale Germaniei:
conseivatorii bavarezi împotriva
conservatorilor prusaci,
A început din nou în maniera cea mai perfida,
el, care detinea toate firele si de care depindea soarta Reichului,
provocând abuzuri de putere atât de brutale si atât de stângace încât
trebuiau sa încinga sângele tuturor celor ce-i erau permanent victime.
Acestia nu erau niciodata evrei si compatrioti germani. Bavarezul nu
vedea Berlinul celor 4 milioane de muncitori si producatori, atenii Ia
misiunea lor, ci Berlinul trândav si corupt al celor mai proaste cartiere
din vest! Dar ura lui nu se îndrepta împotriva acelor cartiere, ea nu
viza decât orasul "pmsac".

Adeseori aveai de ce sa-ti pierzi curajul!
Se poate sesiza si astazi acea abilitate pe care o are evreul în
a deturna atentia publicului de la el, dirijându-1 în alta parte.

în 1918 nu putea fi vorba de un antisemitism sistematic.
Mi-amintesc înca ce greu era atunci doar sa pronunti numele de
evreu. Or, erai privit cu ochi rai, or, te izbeai de cea mai puternica
opozitie. Primele noastre încercari de a demonstra opiniei publice
care era adevaratul nostru dusman, nu parea sa aiba aproape nici o
sansa de succes în acea perioada si lucrurile au luat foarte încet alta

întorsatura.

Oricât de defectoasa ar fi fost organizarea Ligii defensive si
ofensive,
n-ar fi fost mai mic meritul de pune din nou problema

161 Tactica urii jidovimii

evreiasca si de a o trata în sine. în orice caz, doar datorita ligii,
antisemitismul a început, în iarna anilor 1418 - 1919, sa prinda,
treptat, radacini. E adevarat ca miscarea national-socialista a ajutat-o
mai târ/iu sa progrese/e mult.

S-a ajuns mai ales sa se ridice acesta problema deasupra sferei
mici a cercurilor marii si micii burghe/ii si sa se faca din ea resortul
si lozinca unei mari miscari populare. Dar, abia am reusit sa ino-
culam astfel poporului german o mare idee, care trebuia sa realizeze
unitatea si sa-1 conduca la lupta, ca evreul organizase deja apararea.
A recurs la vechea lui tactica. Cu o uimitoare rapiditate a aruncai în
mijlocul trupelor rasiste lorta discordiei si a semanat dezbinarea.

A ridica problema cailor de dincolo de numii si a provoca astfel
o lupta angajând catolicismul si protestantismul,
date fiind împre-
jurarile, era singurul procedeu posibil pentru a distrage atentia
publicului spre alte probleme, penlru a împiedica atacarea evreimii
de catre forte coalizate.

Raul pe care oamenii, care au pus aceasta problema în fala
publicului, 1-au facut poporului nu va mai putea fi niciodata reparai.
în orice caz, evreul si-a atins scopul: catolicii si protestanti s-au batui
în voie si dusmanul de moarte al omenirii ariene si al întregii
crestinatati îsi râdea pe sub mustati.

Am sliui altadata sa preocupam, de-a lungul anilor, opinia
publica cu lupta pe care o dadeau federalismul si centralizarea, sa
distingem una prin alta, în timp ce evreul facea meserie si marfa din
libertatea natiunii si ne trada patria în profitul marilor financiari
internationali; az.i reuseste sa asmuta cele doua confesiuni germane,
în timp ce bazele pe care se sprijina amândoua sunt roase si minate
de otrava pe care o secreta evreul cosmopolit si internationalist.

Imaginati-va ravagiile pe care contaminarea cu sânge evreiesc
le-a cauzat zilnic rasei noastre si gânditi-va ca aceasta otravire a
sângelui nu va putea fi vindecata decât pesie secole sau niciodata,
astfel încâl poporul nostru sa fie neatins; gânditi-va, în afara de asta,
ca aceasta descompunere a rasei diminueaza, adeseori chiar distruge
calitatile ariene ale poporului nosiru german, astfel încâl vom vedea
diminuând mereu puterea cu care am fost dolati ca natiune depozi-
tara a civilizatiei si ca riscam pericolul decaderii, cel putin în marile
noastre orase, la nivelul la care se gaseste azi Italia de sud. Aceasta
contaminare pestilentiala a sângelui nostru, pe care n-o vad sute de
mii de concetateni ai nostri, este practicata astazi sistematic de evrei.
Sistematic, acesti paraziti cu parul negru, care traiesc pe spinarea
poporului nostru, necinstesc pe fetele noastre neexperimentate si


162                      Discordiile inter- confesionale

fac astfel ravagii pe care nimic nu le va putea compensa. Amândoua !
Da, ambele confesiuni crestine privesc cu ochi indiferenti aceasta
profanare, aceasta distrugere a fiintei nobile, si a unei specii deosebite
pe care gratia divina a daruit-o pamântului. Ceea ce este important
pentru viitorul planetei nu este sa stiu daca protestantii vor învinge
catolicii sau invers, ci daca omul de rasa ariana va supravietui sau va
muri. Totusi, cele doua confesiuni nu lupta azi împotriva celui care
vrea sa-1 distruga pe arian, ele cauta sa se distinga reciproc. Cel ce se
mentine la nivel rasist are datoria sacra, oricare i-ar fi confesiunea,
sa vegheze sa nu se vorbeasca cu usurinta si toi timpul despre voiinta
divina, ci sa se actioneze conform acestei vointe si sa nu permita
murdarirea operei lui Dumnezeu.
Caci, vointa divina a dat altadata
oamenilor forma, firea si facultatile.

A-i distruge opera înseamna a declara ra/.hoi creatiei Dom-
nului, vointei divine. Fiecare trebuie sa actioneze - bineînteles în
sânul bisericii sale - si fiecare trebuie sa considere ca prima si cea
mai sfânta datorie sa ia pozitie împotriva oricui care, prin credinta
sa, prin cuvintele si faptele sale, paraseste terenul propriei sale
confesiuni pentru a cauta cearta altei confesiuni. Caci, a critica
particularitatile uneia dintre confesiuni înseamna a agrava dezbina-
rea religioasa existenta deja la noi, si a provoca un ra/.boi de exter-
minare între cele doua confesiuni care îsi împart Germania.

Din punct de vedere religios situatia noastra nu ofera nici un
punct de comparatie cu cea a Frantei, Spaniei si mai ales a Italiei, în
aceste tari, se poate, de exemplu, sa se predice lupta împotriva
clericalismului si ultramontanismului, fara a risca pericolul ca aceasta
tentativa sa divi/e/e poporul france/, spaniol sau italian, ca popoare.

Dar asta nu se poate în Germania, caci protestantii ar lua
parte cu siguranta la aceasta campanie. Astfel, masurile de aparare,
care ar fi luate în celelalte tari doar de catolici împotriva abuzurilor
de putere pe care le-ar comite pastorul lor suprem din punct de
vedere politic, ar avea imediat la noi caracterul unui atac condus de
protestantism împotriva catolicismului.

Ceea ce este suportat de catre fidelii unei confesiuni, chiar
când li se pare nedrept, este refuzat a priori si cu cea mai mare violenta
de orice membru al unei alte confesiuni. si mai mult, chiar acei care
ar fi gata sa corecteze abuzurile pe care le constata în sânul propriei
lor biserici vor renunta imediat si-si vor îndrepta toate eforturile
spre exterior de îndata ce o astfel de reforma va fi sugerata sau ceruta
de o autoritate apartinând altei confesiuni. Ei considera aceasta
pretentie o tentativa pe cât de nejustificata pe atât de inadmisibila.

163 Discordiile inter - confesionale                   

si chiar neconvenabila, un amestec în probleme ce nu privesc autori-
tatea în cauza. Tentativele similare nu par scuzabile chiar când se
fondeaza pe dreptul superior pe care-1 poseda comunitatea nationala
de a-si apara interesele, pentru ca astazi sentimentele religioase au o
influenta mult mai profunda decât consideratiile nationale si politice.

si nu se va schimba nimic în aceasta stare de lucruri, împingând
cele doua confesiuni sa-si declanseze reciproc un razboi înversunat;
nu s-ar întâmpla astfel daca o toleranta reciproca ar asigura natiunii
binefacerea unui viilor a carui maretie s-ar manifesta si pe acest
teren în sensul reconcilierii.

Nu ezit sa declar ca vad în oamenii, care cauta azi sa amestece
miscarea rasista cu conflictele religioase, pe cei mai înraiti dusmani
ai poporului meu, adica orice comunist internationalist. Caci,
miscarea national-socialista este chemata tocmai sa converteasca pe
cel comunist. Dar cel ce vrea sa-i determine pe rasisti sa-si paraseasca
rândurile si sa-i faca necredinciosi misiunii lor, comite actul cel mai
condamnabil. Acesta este aparatorul intereselor evreiesti, indiferent
daca o face constient sau inconstient.

Caci, interesul evreilor este, astazi, sa curga sângele miscarii
rasiste pâna la epuizare, într-o lupta religioasa, în clipa în care
aceasta miscare devine un pericol pentru evrei ; caci, numai cineva
total ignorant în domeniul istoriei îsi poate imagina ca aceasta
miscare este capabila, la ora actuala, sa rezolve probleme în care au
esuat timp de secole mari oameni de stat.

De altfel, faptele vorbesc de la sine. Domnii care au descoperit
subit, în 1924, ca cea mai mare misiune rasista era combaterea
"ultramontanismului" nu 1-au distrus pe acesta din urma, ci au zdrobit
miscarea rasista. Protestez împotriva presupunerii ca ar fi existat în
miscarea rasista vreo minte atât de putin matura încât sa-si imagineze
ca e capabila sa faca ceea ce a fost imposibil pentru un Bismarck.

Prima datorie a sefilor miscarii national-socialiste va fi de a
se opune, în maniera cea mai hotarâta, oricarei tentative de angajare
a miscarii national-socialiste în astfel de conflicte si sa excluda
imediat din rândurile partidului pe cei care fac propaganda pentru
astfel de proiecte, în fapt, ei au ajuns la asta în toamna lui 1923.
Protestantul ce! mai credincios putea veni în rânduri/e noastre alaturi
de cel mai credincios catolic,
fara ea vreun conflict cât de mic sa
intervina între constiinta si convingerile lui religioase. Lupta aspra pe
care amândoi o duceau în comun împotriva distrugatorului rasei
ariene, dimpotriva, i-a învatat si sa se alieze mutual. si, în acelasi
timp, partidul a combatut, în acei ani, cu cea mai mare înversunare.


164                     Stat federativ sau stat centralizat

partidul de centru, adevarat, nu pentru motive religioase, ci exclusiv
din punct de vedere national, rasist si economic. Succesul a l'ost
atunci clar în favoarea noastra, el dovedind si asta/.i eroarea celor ce
se pretindeau mai bine informati.

Conflictele confesionale au atins, uneori, în acei ani un aseme-
nea nivel încât mediile rasiste, prada unei orbiri eare-i loveste pe cei
parasiti de Dumne/eu, nu vedeau cât de iresponsabila era conduita
lor, în timp ce /iarele marxiste si atee deveneau, la nevoie, avocatii
confesiunilor religioase, si, colportând de pe un teren pe altul
declaratii a caror aberatie depasea uneori orice masura, si care erau
în slujba unei parti sau alteia, faceau efortul de a pune ga/ pe foc.

Dar, orice apel la arme de acest gen este un pericol de moarte
pentru un popor care, precum poporul german, este capabil, cum a
dovedii istoria adeseori, sa se ra/boiasca pâna la ultima picatura de
sânge pentru niste fantome. Acest gen de apel a determinat dmtoi-
deauna poporul nostru sa se straduiasca sa re/olve problemele de
care depindea practic existenta lui. în timp ce noi ne nimiceam în
conflicte religioase, celelalte popoare îsi împarteau restul lumii. si
în timp ce miscarea rasista se întreba daca pericolul uhramontanisi
este mai de temui decât cel evreiesc si invers, evreul distrugea toi
ceea ce constituia ba/a existentei noastre ca rasa, si
prin aceasta ne
distrugea definitiv poporul.

în privinta acelor campanii rasiste, pot înalta, în favoarea
miscarii national-socialiste si deci a poporului german, cu suflet
curat, aceasta rugaciune : "Doamne apara-1 de astfel de prieteni; pe
dusmanii lui îi va învinge singur".

***

Lupta între federalism si unitarism, pe care evreii au stiul s-o
atâte eu atâta perfidie în 1919. 1920, 1921 si mai târ/iu, a fortat
miscarea national-socialista, desi ea rcfu/a sa participe, sa ia po/.itic
asupra problemelor esentiale pe care le ridica. Germania trebuia sa
fie un stat federativ sau centrali/al, si ce însemnau practic aceste
doua definitii ? Dupa parerea mea, a doua întrebare este cea mai
importanta, nu numai pentru ca nu putem întelege toata aria proble-
mei fara sa fi raspuns mai întâi, dar si pentru ca ea e de natura sa
lamureasca si sa împace adversarii.

Ce este un stat federativ ?

Prin stal federativ întelegem o asociere de siate suverane, care
se unifica prin propria lor vointa si î n viriutea suverani tatii lor si care
renunta în favoarea federatiei, la acele drepturi suverane al caror
exercitiu ii este necesar acesteia pentru a exista si a dainui.

165 Stat federativ sau stat centralizat

Aceasta formula teoretica nu-si gaseste practic aplicarea fara
re/erve la niciuna dintre confederatiile existente acum pe pamânt.
Constituirii SUA i se potriveste cel mai putin, caci nu se poate spune
ca, pe departe, cel mai mare numar dintre statele individuale care
compun aceasta confederatie, s-ar fi bucurat vreodata la origini de
vreo suveranitate, caci multe dintre ele au fost create, ca sa spunem
asa, în timp, pe ansamblul leriloriului pe care îl domina confederatia.
De aceea, când e vorba de statele independente compunând SUA e
vorba în majoritatea ca/urilor de teritorii mai mari sau mai mici,
delimitate din motive tehnice si administrative, ale caror frontiere
au fost trasate cu rigla pe harta si care nu aveau si nici nu puteau
avea dinaintre niciunul din drepturile de suveranitate proprii unui
stat. Caci nu aceste state au format confederatia, ci confederatia a
format la început o mare parte dintre aceste asa /ise state. Drepturile
independente foarte largi, care au fost oferite sau mai bine /is
recunoscute diferitelor teritorii, nu au nimic comun cu caracterul
specific al acestei asociatii de state ; ele corespund întinderii dome-
niului, dimensiunilor lui în spatiu, care sunt aproape cele ale unui
continent. Nu se poate vorbi, deci, despre suveranitatea politica a
statelor compunând Uniunea americana, ci de drepturile care le-au
fost definite si garantate constitutional, sau mai precis despre pri-
vilegiile lor.

Formula data mai sus nu se mai aplica exact Germaniei, desi
statele independente au existat indubitabil mai întâi în Germania în
calitate de state si ca Reichul a aparut din ele. Doar ca Reichui nu
s-a format prin libera vointa si colaborarea egala a statelor inde-
pendente, ei prin efectele hegemoniei unuia dintre ele, Prusia. Deja
marea inegalitate care domnea între statele germane, în privinta
întinderii teritoriale, nu permitea compararea modului de formare
al Reichului cu cel al Statelor Unite. Era asa o discrepanta în privinta
puterii între cele mai mici state confederate germane si cele mai
mari, si mai ales cel mai mare, încât serviciile pe care le puteau aduce
confederatiei erau de importanta inegala si n-au putut nici macar sa
ia parte la fondarea Reichului, la formarea confederatiei.

în fapt, în privinta majoritatii acestor state nu se putea vorbi
de o adevarata suveranitate, si expresia : "suveranilatca statului" nu
era altceva decât o formula administrativa si goala de sens. în
realitate, trecutul, dar si prezentul, pusesera la respect multe dintre
aceste pretinse "state suverane" si dovedisera, astfel, în modul cel
mai clar, fragilitatea acestor formatii politice "suverane".

Nu e locul nici sa expun detaliat cum s-au constituit aceste


166                      Stat federativ sau stat centralizat

state în decursul istoriei; e suficient sa semnalez ca, aproape în
niciunul din cazuri, frontierele lor nu coincid cu spatiul unei rase
germane determinate. Sunt creatii pur politice, dintre care majori-
tatea se întorc în trecut la cea mai trista epoea a Reichului: la cea a
neputintei si a farâmitarii patriei noastre, ceea ce a fost în egala
masura consecinta si eau/.a acelei neputinte.

Constitutia vechiului Reich a tinut cont, cel putin partial, de
aceasta stare de lucruri, nepermitând statelor independente sa fie
repre/.entate în mod egal în Bundesrat dar acordându-le o reprezen-
tare proportionala cu întinderea teritoriala si cifra populatiei lor, cu
importanta lor efectiva, precum si cu rolul jucat in formarea Reichului.

Renuntarea la drepturile de suveranitate, la care au recurs
statele independente în favoarea Reichului pentru a-i permite sa se
nasca, n-a fost spontana decât pentru o foarte mica parte; în practica,
aceste drepturi, în majoritatea lor, n-au existat niciodata sau mai
precis Prusia le-a u/urpat folosindu-se pur si simplu de puterea ei
preponderenta. E adevarat ca Bismarck n-a adoptat principiul de a
da Reichului tot ce îi era posibil sa ia de la statele independente, prin
orice mijloace ; el nu le cerea decât elementele de care Reichul avea
absoluta nevoie. Era un principiu mai mult moderat decât întelept:
pe de-o parte, el tinea foarte mult cont de obiceiuri si traditie, pe de
alta parte, asigura de la început marelui Reich, într-o mare masura,
afectiunea si colaborarea cordiala a statelor germane. Dar ar fi
absolut fals sa se atribuie aceasta deci/ie a lui Bismarck convingerii
ca Reichul ar poseda pentru totdeauna un cuantum suficient de
drepturi de suveranitate. Bismarck n-a avut deloc acesta convingere;
dimpotriva, el voia sa lase viitorului grija de a reali/.a ceea ce era prea
greu de facut atunci si ceea ce statele n-ar fi suportat decât cu regret.

El conta pe efectul nivelator al timpului si pe presiunea pe
care o exercita evolutia a carei actiune continua i se parea mai eficace
decât o încercare facuta pentru a distruge fara întâr/iere rezistenta
pe care Statele independente ar fi opus-o proiectelor sale.
Actionând astfel, el a aratat si a demonstrat în maniera cea mai
evidenta la ce nivel era el ca om de stat. Caci, de fapt, suveranitatea
Reichului n-a încetat sa se extinda în dauna statelor independente.
Timpul a facut ceea ce Bismarck a asteptat de la el.

Prabusirea Germaniei si disparitia regimurilor monarhice au
dat un impuls decisiv acestei evolutii.

Caci, statele germane, datorând existenta lor mai putin cauze -
lor etnice decât celor pur politice, importanta lor scadea la x.ero.
imediat ce forma luata de dezvoltarea acestor state, adica
forma

167 Stat federativ sau stat centralizat                  

monarhica sau dinastiile lor, era suprimata. Un mare numar al
acestor "state fantoma" au fost atunci atât de lipsite de orice baza
încât au renuntat singure sa supravietuiasca si, pe motive de pura
utilitate, au fuzionat cu statele vecine ori s-au alipit spontan altora
mai puternice ; aici e dovada cea mai izbitoare a teribilei slabiciuni
a suveranitatii efective, de care se bucurau aceste state mici si a
proastei impresii pe care proprii lor cetateni o aveau despre ele.

Daca eliminarea regimului monarhic si a reprezentantilor lor
dadusera deja o lovitura puternica caracterului federativ al Reichu-
lui, acesta din urma a fost mult mai lovit de obligatiile pe care le-am
contractat acceptând tratatul de "pace".

Era de la sine înteles ca drepturile suverane în materie de
finante, de care se bucurasera pâna atunci "statele", treceau în
mâinile Reiehului, din moment ce pierderea ra/boiului îi impunea
obligatii pecuniare pe care nu le-ar fi putut onora niciodata din
contributiile personale ale Ţarilor. Alte masuri, precum preluarea
responsabilitatii postelor si cailor ferate catre Reich, erau si con-
secinta inevitabila a aservirii poporului nostru, la care conduceau,
treptat, tratatele de pace.

Reichul era constrâns sa asigure posesiunea exclusiva a celor
mai numeroase resurse pentru a putea plati datoriile care i se
impuneau neîncetat.

Fonnt'le pe care le-a luat adeseori aceasta extindere a puterilor
Reichului au putut fi nesabuite, procesul era pe cât de natural pe atât
de logic. Responsabilitatea revine partidelor si oamenilor care n-au
facut tot ce trebuiau sa faca pentru a termina ra/.boiul cu o victorie.
Principalii responsabili erau, în special în Bavaria, partidele pe care
urmarirea scopurilor de interes egoist le-a facut sa uite, în timpul
razboiului, sa dea Reichului ceea ce îi datorau, omisiunile pe care
au trebiut sa le compenseze separat dupa înfrângere. Istorie
razbunatoare ! Se poale spune doar ca cerul a pedepsit rareori atât
de prompt pacatul. Aceleasi partide, care, cu putini ani înainte,
pusesera interesele statelor lor independente - si mai ales în Ba-
varia - deasupra celor ale Reichuiui, au fost silite sa vada atunci,
sub presiunea evenimentelor, interesul superior al Reichului stran-
gulând statele independente.

si ele erau victimele propriilor greseli.

Este o ipocrizie fara seaman sa te lamentezi, când vorbesti
alegatorilor (caci doar lor li se adreseaza campania de agitare dusa
de actualele partide) despre pierderea pe care au suferit-o Ţarile
privind drepturile lor suverane, în timp ce toate aceste partide, fara


168                     Stat federativ sau stat centralizat

exceptie au facut, care mai de care, o politica de executie, ale caror
ultime consecinte trebuiau sa aduca, în mod natural, modificarile
cele mai profunde în viata interioara a Germaniei.

Reichul lui Bismark era, fata de strainatate, liber si fara
oprelisti. Nu acest Reich contractase obligatiile financiare atât de
apasatoare si în acelasi timp absolut neproductive pe care Germania
trebuia sa le suporte a/i în regimul planului Dawes. Competenta lui
era limitata în interior la câteva drepturi absolut necesare. Deci
putea foarte bine sa se lipseasca, în ce priveau veniturile sale, de
drepturile regale care erau ale lui si sa traiasca din contributiile pe
care i le dadeau Ţarile ; si cum acestea erau în situatia de a garanta
posesia drepturilor lor de suveranitate si cum, pe de alta parte, cota
contributiilor pe care le plateau Reichului era relativ mica, ele se
simteau foarte bine sub protectia lui.

Ar însemna ca cineva sa se prete/e la o propaganda nejustifi-
cala daca ar explica putina popularitate de care se bucura Reiehul
în Ţari prin
dependentii financiara în care se aflau fata de el.

Nu, nu aici este adevarul adevarat. Dizgratia de care suferea
conceptia politica pe care o reprezenta Reichul nu trebuie atribuita
pierderii drepturilor suverane impuse Ţarilor: esie, mai degraba, efectul
felului lamentabil în care se vecie azi reprezentat poporul german de
statul sau.
în pofida sarbatorilor drapelului Reichului si a Con-
stitutiei, Reichul actual a ramas strain inimii tuturor claselor popo-
rului nostru si legile de aparare ale republicii pot, prin teroarea pe
care cauta s-o inspire, sa împiedice sa se atinga institutiile republi-
cane ; ele nu vor ajunge sa le faca îndragite de un singur german.
Grijii, împinsa la extrem, de a proteja republica prin articole de lege si prin
amenintarea cu munca silnica împotriva propriilor cetateni, constituie
critica cea mai zdrobitoare si mai dezonoranta a întregului regim.

Dar, si pentru un alt motiv anumite partide mint, pretin/ând
ca Reichul a încetat sa fie popular, pentru ca a u/urpat drepturile de
suveranitate ale Ţarilor. Presupunând ca Reichul n-ar fi dat o am-
ploare atât de mare hegemoniei sale, n-ar trebui sa credem ca, pentru
asta, ar fi fost mai putin pe placul tarilor independente, din moment
ce greutatile generale ramâneau lot atât de mari cum sunt si acum.
Dimpotriva, daca tarile ar fi avut de achitat impozite egale cu cele
de care Reichul are nevoie pentru a se achita de dictatul care ne-a
redus la sclavie, ostilitatea de care s-ar lovi ar fi mult mai puternica.
N-ar fi doar foarte greu sa încaseze contributiile pe care Ţarile le-ar
datora Reichului; nu le-ar mai putea obtine decât pe calea constrânge-
rii. Caci, pentru ca republica s-a asezat la masa tratativelor de pace

169 Stat "national" sau colonie de sclavi

si n-are nici curaj, nici chef sa le denunte, ea trebuie sa tina cont de
obligatiile ei.
Greseala apartine si partidelor care vorbesc mereu,
rabdatoarei mase a alegatorilor, despre necesitatea de a mentine inde-
pendenta Ţarilor, si care, în acelasi timp, cer Reichului si sustin o
politica care are, în mod fatal, drept consecinta anularea ultimelor asa
numite "drepturi de suveranitate".

Spun "în mod fatal" pentru ca Reichul actual nu are alt mijloc
de a face fata taxelor pe care i le-a impus o politica interna si externa
absolut irationala. si, aici, cui pe cui se scoate ; orice noua datorie
pe care Reichul o va contracta, prin maniera criminala în care
reprezinta interesele Germaniei fata de tarile straine, necesita
strângerea surubului în interior; operatie care antreneaza suprima-
rea progresiva a tuturor drepturilor de suveranitate al statelor inde-
pendente pentru a împiedeca aparitia si dezvoltarea germenilor de
rezistenta în aceste state.

Iata care este în general diferenta caracteristica între politica
Reichului actual si cea de altadata :
în fosnii Reich domnea pacea în
interior si el îsi demonstra forta în exterior, în timp ce Republica îsi
demonstreaza slabiciunea fata de strainatate si îsi asupreste cetatenii
în interior,
în ambele cazuri, o atitudine conditioneaza pe cealalta :
un stat national plin de vigoare nu are nevoie de multe legi în interior,
pentru ca cetatenii au pentru el afectiune si atasament; un stat de
tendinta internationala, care stapâneste niste sclavi nu poate impune
corvoada supusilor sai decât prin constrângere. Caci regimul actual
minte cu nerusinare si insolenta vorbind despre "cetateni liberi".
Astfel
de oameni nu erau decât în vechea Germanie.
Republica, fiind o colonie
de sclavi în slujba strainatatii, nu are cetateni ci, cel mult, supusi.
Ea
nu are nici
drapel national; n-are decât o marca de fabrica, introdusa
printr-un decret al autoritatilor si protejata prin dispozitii legisla-
tive. Acest simbol care, pentru democratia germana, trebuie sa joace
rolul palariei lui Gessler este, prin urmare straina întotdeauna
sufletului poporului german. Republica, fiind la putere, a târât în
noroi simbolul unei traditii, careia îi ramâne insensibila, si al unui
trecut, a carui maretie nu-i inspira nici cel mai mic respect, va fi
stupefiata într-o zi vazând cât de superficial este atasamentul pe care
îl au supusii sai pentru simbolul ei.

Ea a luat de la sine caracterul unui episod al istoriei Germaniei.

Astfel, acest stat este obligat astazi, pentru a continua sa traiasca,
sa-si reduca din ce în ce mai mult drepturile de suveranitate ale
Ţarilor, nu numai din motive materiale, ci si din ratiuni psihologice.
Caci, storcând pâna la ultima picatura sângele cetatenilor sai, prin


170                       Tendinta spre centralizare

politica de deturnare din punct de vedere financiar, el trebuie, fatal-
mente, sa le ridice si ultimele drepturi daca nu vrea ca nemultumirea
generala sa izbucneasca într-o zi sub forma unei rebeliuni deschise.
Inversând termenii formulei citate mai sus, noi, ceilalti
national-socialisti, vom gasi urmatoarea regula fundamentala :
un
Rc'ich national si pniernic, care siie sa recunoasca si sa protejeze în
loialitatea lor interesele cetatenilor sai dincolo de frontiere, le poate
oferi libertatea în interior, fara temeri pentru stabilitatea stalului. Dar,
pe de alta pane, un guvern national energic îsi poate permite sa nu
respecte deschis libertatea individuala ca si pe cea a Ţarilor, din mo-
ment ce fiecare cetatean îsi da seama ca astfel de masuri sunt necesare

pentru maretia natiunii.

Este cert ca toate statele lumii se îndreapta, prin evolutia
organi/arii lor interioare, spre o anumita centrali/are. In acest sens.
Germania nu va fi o exceptie.
E deja o prostie a/.i sa vorbesti despre
"suveranitatea de stat" a tarilor, caci ea nu se potriveste în realitate
dimensiunii ridicol de mici a acestor formatiuni politice. Importanta
statelor independente n-a facut decât sa diminueze din punct de
vedere al comunicatiilor si al tehnicii administrative. Traficul modern,
tehnica moderna micsoreaza continuu distantele si restrâng spatiul.
Un stat de altadata nu mai repre/.inta azi decât o provincie si statele
actuale ar fi trecut altadata drept continente. Dificultatea, evaluata
sub aspectul sau pur tehnic, de a administra un stat ca Germania, nu
este mai mare decât cea a guvernarii unei provincii ca Brandeburg,

acum 120 de ani.

E mai usor a/i sa parcurgi distanta Munchen - Berlin decât
era acum 100 de ani cea dintre Munchen si Starnberg.

si tot teritoriul Reichului de a/i este, în privinta mijloacelor
de transport actuale, mai putin intens decât cel al oricaruia dintre
statele de marime medie care forma Confederatia Germanica în
timpul ra/boaielor napoleoniene. Cel ce ramâne indiferent la con-
secintele ce decurg din faptele constatate este depasit de timp. Au
existat dinlotdeauna astfel de orbi si vor fi vesnic. Dar ei pot cel mult
sa încetineasca roata istoriei: n-o vor opri niciodata.

Noi, ceilalti "nationa.l-socialisti" nu trebuie sa ramânem orbi
în fata consecintelor care decurg din aceste axiome. Nici aici nu
trebuie sa ne lasam sedjusi de frazele mari ale partidelor burghe/e
care îsi spun nationale, întrebuintez expresia "fraze mari", pentru ca
nici macar aceste partide nu cred sincer ca realizarea intentiilor lor
va fi posibila si pentru ca, in al doilea rând, ele sunt principalii
responsabili ai sensului pe care l-au luat evenimentele. Mai ales în

171 Centralizarea nefasta                           

Bavaria, strigatele care se fac auzite pentru a cere diminuarea cen-
tralizarii nu sunt decât o farsa de partid politic si nu demonstreaza
nici o intentie sincera, în toate momentele în care aceste partide ar
fi trebuit sa faca ceva real si serios din acele declaratii, ele au cedat
lamentabil. De câte ori Reichul a comis, ceea ce ele numeau "furt de
drepturi de suveranitate" ale stalului bavarez, nu i s-a opus practic
nici o rezistenta, exceptând câteva scandaluri respingatoare.

Da .' când cineva îndraznea fntr-adevar sa tina piept acestui
regim irational, sub pretextul ca ..nu se plasa pe terenul statului actual",
era scos în afara legii si proscris de aceleasi partide si persecutat pâna
îl aduceau la tacere, fie anmcândii-l în închisoare, fie interzicându-i, în
mod ilegal, sa vorbeasca în public.
Partizanii nostri pot vedea cal de
mincinoase sunt aceste cercuri asa-zis federaliste. Teoria unui stat
confederat nu este pentru ei, ca si religia, decât un mijloc de a-si
apara interesele de partid, adeseori destul de murdare.

* * *

Cu cai o anumita centralizare, în special din punctul de vedere
al cai/or de comunicare, pare naturala, cu atât atasamentul pe care
supusii sai îl au pentru simbolul ei este mai mare. Ea a luat de la sine
caracterul unui episod în istoria Germaniei.

Tocmai pentru ca Reichul actual n-a realizat ceea ce se
numeste etatizarea cailor ferate, a postei, a finantelor etc., din
motive superioare de politica nationala, ci pur si simplu pentru a
dispune de resurse si garantii, pentru a putea face o politica de
executie fara oprelisti pe care noi, national-socialistii, trebuie sa o
stingherim prin tot ce ni se pare oportun si, daca e posibil, sa stopam
o astfel de politica. Pentru aceasta trebuie sa luptam împotriva
centralizarii impuse acum institutiilor de o importanta vi tala pentru
poporul nostru, caci ea nu e folosita decât pentru a tezauriza miliar-
dele din impozite si garantii, pe care politica, facuta de guvernul
nostru de la razboi încoace, le cere în profitul strainatatii.

Din acest motiv, miscarea national-socialista trebuie sa ia
pozitie împotriva acestor tentative.

Al doilea motiv, care ne determina sa ne opunem acestei
centralizari, este faptul ca ea ar putea consolida în interior pozitia
unui regim care, prin toate actele sale, a fost o calamitate pentru
natiunea germana. Reichul democratic si evreiesc pe care îl avem
actualmente si care este un adevarat blestem peniru natiunea ger-
mana cauta sa zadarniceasca criticile care-i sunt adresate de catre
statele independente, care nu sunt înca patrunse de spiritul epocii
noastre, reducându-le la o completa lipsa de însemnatate. Fata de


172                         Centralizarea nefasta

aceasta situatie, noi, ceilalti national-socialisti avem toate motivele
sa cautam nu numai sa oferim opozitiei statelor independente baza
unei puteri politice, ci si sa facem din lupta lor împotriva cen-
tralizarii un interes general superior, national si german.
Atâta timp
cât Partidul popular bavarez va apara "drepturile speciale" ale statului
bavarez din motive josnice, interesate si egoiste, vom proftta de aceasta
situatie speciala pentru a distruge regimul democrat actual, aparut
dupa revolutia din noiembrie, pentru a ser\'i interesul superior al

natiunii.

Al treilea motiv, care ne determina sa luptam împotriva
centralizarii actuale, este convingerea pe care o avem ca ceea ce se
numeste etatizarea în profilul Reiehului nu este realmente o unifi-
care ; ea nu este în orice caz o simplificare ; e vorba doar, cel mai
adesea, de a rapi drepturile de suveranitate ale tarilor, institutiilor,
ale caror porti vor fi astfel larg deschise cupiditatii partidelor
revolutionare. Niciodata, în istoria Germaniei, n-a fost practicat
favoritismul într-o maniera mai cinica decât în republica demo-
cratica.
Furia cu care s-a urmarit centralizarea, în buna pane, este
imputabila partidelor care promiteau altadata sa-i ajute pe functionarii
capabili si care, totusi, când e vorba astazi de ocuparea diferitelor
posturi si functii, se intereseaza exclusiv daca acesti candidati apartin
partidului lor.
Evreii sunt cei care, de când exista republica, se revarsa
cu o incredibila abundenta, în toate serviciile economice si organele
administrative, astfel încât aceste posturi au devenii astazi un dome-
niu evreiesc.

Mai ales a treia consideratie, din motive tactice, ne impune
datoria de a examina atent orice noua masura având tendinta de a
accentua centralizarea si la nevoie de a lua pozitie împotriva ei.
Punctul de vedere în care ne vom plasa, pentru a face aceste cercetari,
trebuie sa fie cel al unei politici nationale si de inspiratie elevata si
niciodata din cel ai unui egoism îngust.

Aceasta ultima remarca este necesara pentru ca membrii
partidului nostru sa nu creada ca noi, national-socialistii, refuzam
din principiu dreptul Reiehului de a reprezenta o suveranitate
superioara celei a statelor independente. Nu trebuie sa existe printre
noi nici cea mai mica îndoiala asupra acestui drept.
Cum, pentru noi,
statul nu este în sine decât o forma, în timp ce esenta lui, adica
continutul acestei forme este natiunea, poporul, e limpede ca toate
interesele trebuie sa fie subordonate intereselor suverane ale poporului,
în special, nu putem recunoaste nici unui stat independent existent în
sânul natiunii si Reichului, care o reprezinta, o putere politica inde-

173 Suveranitatea Reichului

pendenta si drepturile unui stat suveran. Trebuie sa punem capat, si
asta se va întâmpla într-o zi, abuzurilor pe .care le comit statele
confederate, întretinând misiuni care sa le reprezinte în strainatate,
sau misiunile unora la altele. Atâta timp cât va persista aceasta
dezordine nu va trebui sa ne surprinda daca strainatatea va continua
sa puna la îndoiala soliditatea armaturii Reiehului si va actiona în
consecinta. Aceste abuzuri sunt cu atât mai revoltatoare cu cât nu le
putem recunoaste nici o utilitate care sa le compenseze incon-
venientele. Daca interesele unui german, care locuieste în strainatate,
nu pot fi protejate de ambasadorul Reiehului, ele vor fi si mai putin
ocrotite de ministrul micului stat, pe care mica importanta îl face
ridicol în cadrul lumii moderne. Nu putem vedea în statele confederate
decât puncte slabe ale armurii noastre, usurând încercarile facute
înauntrul si în afara Reiehului pentru a produce dizolvarea lui,
tentative pe care un stat continua sa le vada cu ochi buni. Nu putem
nici sa întelegem, noi, national-socialistii, ca o familie nobila, atinsa
de senilitate, cauta într-un post de ministru plenipotentiar, un nou
pamânt hranitor pentru una din ramurile sale deja uscate.

Reprezentarea noastra diplomatica în strainatate era deja
lamentabila în timpul fostului Reich, astfel încât c de prisos sa
continuam experientele de atunci.

Trebuie neaparat ca, în viitor, importanta atribuita tarilor sa
fie proportionala cu eforturile facute de guvernele lor pentru pro-
gresul civilizatiei. Monarhul care a facut cel mai mult pentru im-
portanta Bavariei nu era un egoist oarecare, încapatânat si ostil
gerrnanismului,ci Ludovic I, care unea gustul sau pentru aria cu iubirea
sincera pentru marea Germanie.

Utilizând resursele statului pentru a face ca Bavaria sa ajunga
la un nive! ridicat între popoarele civilizate, el a obtinui rezultate mai
bune si mai durabile decât ar fi facui-o prin alte mijloace. Munchenul
era un oras princiar provincial, fara mare importanta ; a facut din el
o mare metropola artistica germana si a creat un centru intelectual
a carui atractie era destul de puternica pentru ca franconienii, al
caror caracter national era atât de diferit de cel al bavarezilor, sa
ramâna si azi atasati Bavariei. Daca Munchenul ar fi ramas ceea ce
era odata, ce s-a petrecut în Saxa s-ar fi repetat în Bavaria, dar cu
diferen ja ca Leipzigul bavarez, adica Nurcnherguî n-ar fi devenit un
oras bavarez, ci francoman. Nu cei ce striga " Jos Prusia !" au facut
maretia Miinchenului, cel care a dat importanta acestui oras a fost
regele, care voia sa ofere natiunii germane o bijuterie de arta, pe care te-ai
fi simtit obligat sa-l vizitezi si sa-l admiri si care a fost într-adevar la


174                         Rolul cultural al statului

aceasta valoare. si de aici trebuie sa învatam pentru viitor. Im-
portanta atribuita statelor independente nu \a mai fi masurata de-
acum prin puterea lor politica ; o vad manifestându-se, mai degraba,
în rolul pe care-l vor avea ca ramuri ale rasei sau încurajând progresul
civilizatei.
Dar, chiar si în aceasta privinta, timpul îsi va împlini
opera de nivelare. Comoditatea comunicatiilor moderne îi amesteca
într-atât pe oameni, încât frontierele care despart ramurile aceleiasi
rase se sterg treptat, dar continuu, astfel încât, formele luate de
civilizatia unui popor prezinta, cu timpul, acelasi aspect pe toata
întinderea teritoriului sau.

Armata trebuie sa fie ferita în mod special si cu cea mai mare
grija de influentele particulariste. Viitorul stat national-socialist nu
mai trebuie sa comita greselile trecutului si nici sa o împovarc/c cu
probleme care nu sunt ale ei si carora nu are dreptul sa li se dedice.

Armata nu are rolul unei scoli, în care sa se mentina particu-
laritalile distingând diferitele ramuri ale unei rase ; dimpotriva, este o
scoala în care toti germanii trebuie sa învete sa se înteleaga reciproc si
sa se acomodeze unii cu
o////. Tot ce poate tinde, în viata unei natiuni,
sa divizeze armata, trebuie sa serveasca la unire. Ea trebuie sa-1 ridice
pe tânarul recrut deasupra ori/ontului tinutului de bastina si sa-1
determine sa-1 descopere pe cel al natiunii germane. Soldatul trebuie
instruit sa observe, nu frontierele tinutului natal, ci pe cele ale patriei
sale, caci, într-o zi, va trebui sa le apere. Astfel, e absurd sa-1 lasi pe
tânarul german în tinutul sau natal ; trebuie sa-i faci cunoscuta
Germania în timpul stagiului militar. Este cu atât mai necesar cu cât
asta/i tânarul tovaras german nu mai face, ca altadata, turul Germa-
nici care îi largea orizontul. Nu este absurd, daca îti dai scama de
aceasta necesitate sa-1 mai lasi pe tânarul bavarez sa faca armata la
Munchen, pe franconian la Niirenberg, pe cel din Baden la Karlsruhe,
pe cel din Wurtemberg la Stuttgart etc si n-ar fi mai rezonabil sa-i
arati tânarului bavarez când Rhinul, când Marea Nordului, celui din
Hamburg sa-i arati Alpii, prusacului din est Masivul Central german
etc ? Caracterul propriu al fiecarei regiuni trebuie sa ramâna în trupa
sa, dar nu în garnizoana.

Orice încercare de centralizare poate atrage dezaprobarea
noastra, dar niciodata cea care are ca obiect armata. Dimpotriva ;
vom fi totusi contra oricaror maniere de centralizare, dar aceasta,
n-ar putea decât sa ne bucure. Facând abstractie de consideratia ca,
dat fiind efectivul actual al armatei Reichului, ar fi absurd sa se
pastreze corpuri de armata recrutate din statele independente,
vedem în centralizarea sperata în sânul armatei Reichului un progres

175 Rolul cultural al statelor                     

la care nu va trebui sa renuntam în viitor, când vom restabili armata
nationala.

In rest, o concepte noua si victorioasa trebuie sa respinga toate
legaturile care ar putea paraliza avântul intelectual care s-o propulseze
înainte.

National-socialismul trebuie sa revendice drepml de a-si im-
pune principiile întregii natiuni germane, fara a tine cont de frontierele
care au separat pâna acum statele confederate, si dreptul de a realiza
educatia natiunii conform conceptiilor si planurilor sale. Dupa cum
bisericile nu se mai simt legate de frontierele politice si limitate de
acestea, ideea national-sodalistanu este legata de diviziunile teritoriale
ale statelor independente.

Doctrina national-sodalistanu este în slujba intereselor politice
ale statelor confederate; ea trebuie sa devina într-o zi regina si stapâna
natiunii germane. Ea are de condus si de reorganizat viata unui popor;
ea trebuie, deci, sa ceara, cu ton imperativ, drepml de a trece pe
deasupra frontierelor trasate de o evolutie pe care n-o mai acceptam.

Cu cât triumful acestor idei va fi mai complet, cu atât libertatea
individuala, cu care va gratifica toata tara, va fi mai mare.


176

Capitolul XI

<titlu>Propaganda si organizare

Anul 1921 a avut, pentru mine si pentru miscare, o semni-
ficatie absoluta din mai multe puncte de vedere.

Dupa intrarea mea în Partidul muncitoresc german, am preluat
imediat conducerea propagandei. Consideram atunci acest domeniu
ca fiind de departe cel mai important. Era vorba, în primul rând, nu
atât sa-ti framânti mintea cu probleme de organizare, cât sa
raspândesti ideea însasi în rândurile unui numar cât mai mare de
oameni. Propaganda trebuie sa existe mult înaintea organizarii si sa
câstige mai întâi materialul uman care urmeaza sa fie prelucrat. De
aceea, eu sunt dusmanul unei organizari prea rapide si prea
pretentioase. Din aceasta nu iese adesea decât un mecanism mort si
rar o organizatie vie. Caci o organizatie îsi datoreaza existenta unei
vieti organice, unei dezvoltari organice. Idei care au ajuns pâna la un
numar determinai de oameni vor tinde întotdeauna catre o anumita
ordine si, din acest aspect intern, rezulta un mare câstig. Dar si aici
trebuie sa luam în calcul slabiciunea oamenilor, care instiga în
individul izolat sa se razvrateasca instinctiv, cel putin la început,
împotriva unei autoritati. La fel, când o organizatie se dezvolta
mecanic de sus în jos, marele pericol este urmatorul: o personalitate
care s-a facut, într-o buna zi, cunoscuta, dar nu este perfect adaptata
si nici macar suficient de capabila, va încerca, în interiorul miscarii,
sa împiedice, din gelozie, ascensiunea unor elemente mai capabile.
Prejudiciul care va rezulta dintr-o asemenea eventualitate, poate, în
special în cazul unei miscari tinere, sa devina dezastruos pentru ea.

De aceea, este preferabil sa se raspândeasca, prin propaganda,
pentru o anumita bucata de vreme o idee mai întâi dintr-un punct fix si
dupa aceea sa se caute cu grija în rândurile materialului uman care s-a
îngrosat putin câte putin " acele capete demne de un fuhrer" si sa le
puna la încercare. Uneori, se poate întâmpla ca oameni neînsemnati
prin ei însisi, sa fie totusi considerati ca niste fuhreri înnascuti. Ar fi, de
altfel, complet gresit sa gândesti ca bogatia de cunostinte teoretice este

177 Teoreticianul -agitatorul- organizatorul
o dovada caracteristica a aptitudinii de a fi fuhrer.

Adeseori se întâmpla exact contrariul.

Rar gasim mari teoreticieni care sa fie si mari organizatori, dat
fiind faptul ca maretia teoreticianului si omului de conceptie în
elaborarea programului consta, în primul rând. în cunoasterea si
stabilirea legilor juste din punct de vedere teoretic, în vreme ce
organizatorul trebuie sa fie în primul rând un psiholog, trebuie sa ia
omul asa cum este, si, pentru aceasta, sa-1 cunoasca. Nu trebuie nici
sa-1 supraaprecieze si nici sa-1 subestimeze.

Dimpotriva, trebuie sa tina seama de slabiciunea si bestialitatea
din el. pentru a crea un organism viu, de o vigoare de nezdruncinat,
perfect pregatit pentru a raspândi o idee si a-i deschide calea spre succes.

si mai rar se întâmpla ca un mare teoretician sa fie si un mare
fuhrer. Mult mai frecvente sunt ca/urile când un agitator poale
îndeplini un astfel de rol, fapt pe care, multi oameni cu spirit
stiintific, îl accepta mai greu, si, totusi, acest lucru esie de înteles.

Un agitator care-si dovedeste capacitatea de a raspândi o idee
în multime, trebuie întotdeauna sa fie un psiholog, chiar daca nu este
decât un demagog. El va-fi întotdeauna un fuhrer mai bun decât
teoreticianul care sta cufundai în meditatie departe de oameni si de
lume. Caci, a conduce înseamna sa misti masele. Darul de a formula
idei nu are nimic de a face cu un fuhrer. Este pe deplin inutil sa
discutam pentru a sti ce are o mai mare însemnatate : sa concepi
idealuri si teluri pentru omenire, sau sa le pui în practica ; se
întâmpla si aici ceea ce se întâmpla adeseori în viata : una fara alta
n-aravea absolut nici un sens. Cea mai frumoasa conceptie teoretica
ramâne fara tel si fara însemnatate daca fiihrer-ul nu pune în miscare
masele în aceasta directie. si, invers, ce-ar însemna toata "genialita-
tea" si tot elanul unui fuhrer daca un teoretician nu ar preciza
scopurile pentru lupta umana ? Dar contopirea teoreticianului,
organizatorului si fiihrer-ului într-o singura persoana este cel mai
rar lucru care se poate întâlni pe acest pamânt; aceasta contopire
este conditia necesara pentru aparitia unui om remarcabil.

Cum am semnalat deja. m-am dedicat propagandei pe toata
perioada de început a activitatii mele în partid. Paniciisl avea nevoie
sa vâre putin câte putin, in mintile unui mic nucleu de oameni, noua
doctrina, pentru a forma materialul uman, care mai târziu ar putea
forma primele elemente ale unui organizator. Astfel, scopul propa-
gandei a depasit în general pe cel al organizarii.

Daca o miscare are intentia sa rastoarne o lume si sa con-
struiasca alta noua în locul ei, trebuie ca, în sânul acestei conduceri.


178 Simpatizanti si membri
sa domneasca o claritate în idei desavârsita, conform principiilor
urmatoare : fiecare miscare care va câstiga materialul uman îl va
împarti mai întâi în doua grupe : adepti si membri.

Datoria propagandei este sa recruteze adepti ai miscarii; cel
al organizatiei este sa câstige noi membri.

Adeptul unei miscari este cel care se declara de acord cu
scopurile ei; membrul este cel care se bate pentru înfaptuirea ei.

Adeptul va fi câstigat pentru miscare prin propaganda. Mem-
brului i se va impune de catre organizatie sa actioneze el însusi
pentru a recruta noi partizani ai miscarii, din numarul carora se vor
forma dupa aceea noi membri pentru miscare.

"A fi adept al miscarii" cere numai recunoasterea pasiva a
ideii; "a fi membru" cere ca sa reprezinti miscarea efectiv si s-o aperi;
din zece adepti, daca devin, cel mult, doi membri.

A fi adept înseamna numai un simplu efort de cunoastere ;
pentru a fi membru trebuie sa ai curajul sa reprezinti ideea recunos-
cuta ca adevarata si s-o difuzezi cât mai larg.

Datorita formei sale pasive, simplul efort de cunoastere con-
vine majoritatii oamenilor, care sunt lenesi si lasi. A fi membru cere
o activitate de gândire care nu este numai pe placul unei minoritati.
Din aceasta cauza, propaganda trebuie, fara încetare, sa-si con-
centreze atentia asupra adevarului ca o miscare câstiga adepti si pe urma
organizatia trebuie sa fie deosebit de atenta pentru a-si alege cu grija
membri printre cei mai capabili dintre adepti. Din acest motiv, propa-
ganda nu are nevoie sa-si framânte mintea cu privire la importanta, în
special, a fiecaruia pe care 1-a convertit, în legatura cu capacitatea lor,
cu cunostintele lor, cu inteligenta sau cu caracterul lor, în timp ce
organizatia trebuie sa selectioneze cu foarte mare grija din aceste
elemente pe acelea care vor face într-adevar posibila victoria miscarii.

*  * *

Propaganda încearca sa faca sa patrunda doctrina sa în popo-
rul întreg, organizatia nu cuprinde în cadrul sau decât pe cei care,
din ratiuni psihologice, nu vor putea dauna expansiunii ideii.

***

Propaganda insufla o idee maselor, ca sa o pregateasca pentru
ceasul victoriei, în timp ce organizatia lupta pentru victorie datorita unui
manunchi permanent, organic si gata pregatit pentru lupta, format din acei
adepti care s-au aratat capabili si fermi sa poarte batalia pentru victorie.

*  * *

Victoria unei idei va fi cu atât mai usoara cu cât propaganda

179 Propaganda si organizare                     

va fi prelucrat deja ansamblul de oameni pe cea mai întinsa scara si
cu cât organizatia - care trebuie practic sa conduca lupta - va fi
mai exclusiva, mai puternica, mai solida.

Rezulta, firesc, de aici ca numarul adeptilor nu este niciodata
destul de mare. în vreme ce numarul membrilor este mai curând prea
mare decât prea mic.

** *

Când propaganda a cuprins un întreg popor cu o idee, or-
ganizatia poate sa traga concluziile numai cu o mâna de oameni.

Propaganda si organizatia, deci adeptii si membrii se gasesc
dupa aceasta într-o pozitie reciproc definita. Cu cât propaganda va
fi mai eficace, cu atât numarul membrilor efectivi va putea fi
restrâns ; cu cât numarul de adepti va fi mai ridicat, cu atât numarul
membrilor va putea fi mic si invers: cu cât propaganda va fi mai slaba,
cu atât mai importanta trebuie sa fie organizatia ; în cazul ca grupul
de adepti ai unei miscari ramâne nesemnificativ, numarul membrilor
trebuie sa fie mare, daca mai spera sa aiba succes.

*  * *

Prima datorie a propagandei este de a câstiga oameni pentru
organizatia ulterioara ; prima datorie a organizatiei este sa câstige
oameni care sa-i continue propaganda. A doua datorie a propagan-
dei este sa dizolve starea actuala ae lucruri si s-o patrunda de noua
doctrina, în vreme ce datoria organizatiei trebuie sa fie lupta pentru
putere, pentru triumful deplin al doctrinei.

*  * *

Un succes hotarâtor, într-o revolutie, va fi atias întotdeauna
daca o noua conceptie despre lume este cunoscuta de întregul popor,
chiar impusa în caz de nevoie si daca, pe de alta parte, organizatia
centrala, - deci miscarea, cuprinde numai numarul minim de oameni,
absolut necesari pentru a ocupa centrul nervos al statului.

Altfel spus:

într-o miscare cu adevarat mareata, care are aspectul unei
rasturnari mondiale, propaganda trebuie mai întâi sa raspândeasca
ideea acelei miscari. Neobosita, ea va trebui sa caute sa-si clarifice
ideile noi, sa le insufle masei sau cel putin sa-i zdruncine acesteia
vechile convingeri. Dat fiind faptul ca o asemenea propaganda tre-
buie sa ai-ia "o coloana vertebrala", doctrina va trebui sa se sprijin :
pe o organizatie solida. Organizatia îsi alege membrii printre adeptii
miscarii câstigati de propaganda. Aceasta organizatie se va dezvolta
cu atât mai repede cu cât propaganda va fi mai intens purtata, si


180                  Limitarea admiterii de membri

aceasta propaganda va lucra mai bine daca organizatia care este în
spatele ei va fi mai puternica si mai influenta.

Suprema datorie a organi/atiei consta în a avea grija ca
dezbinarile, ca sa spunem asa, interne, dintre membrii miscarii, sa
nu duca la rupturi, si dupa aceea, la slabirea activitatii în cadrul
miscarii; apoi, ca spiritul combativ sa nu dispara, ci sa se reînnoiasca,
si sa se întareasca din ce în ce mai mult. Dupa aceasta, numarul de
membri nu are nevoie sa creasca la nesfârsit, ci dimpotriva : numai
o elita restrânsa poale fi energica si îndra/neata ; o miscare a carei
organizatie ar creste la nesfârsit, ar slabi, într-o /i, tocmai din acest
motiv. Organizatiile prea numeroase îsi pierd, încetul cu încetul,
combativitatea si nu mai sunt capabile sa sustina cu fermitate si spirit
ofensiv propagarea unei idei.

Cu cât o idee este mai bogata si mai productiva în germeni
revolutionari, cu atât propagatorii sai trebuie sa fie mai activi, dat
fiind ca forta subversiva a unei asemenea doctrine risca sa-i
îndeparteze pe micii burghezi lasi. Ei vor putea în sinea lor sa se
simta ca adepti ai miscarii, dar vor refuza s-o recunoasca deschis.

De aceea, organizatia unei idei într-adevar revolutionare nu-si
ia ca membri decât pe adeptii sai cei mai activi. Conditia unei propa-
gande ulterioare a miscarii, ca si lupta victorioasa pentru înlaptuirea
ideii, sta tocmai în aceasta activitate, garantata de o alegere fireasca.

Cel mai mare pericol care poate sa ameninte existenta unei
organizatii este cresterea anormala a numarului membrilor sai, ca
urmare a unui succes prea rapid.

O miscare, atâta sreinc cât are de purtai batalii grele, este
ocolita de toate fiintele lase si fundamental egoiste, dar toi acestia
cauta apoi repede sa dobândeasca calitatea de membri, daca parti-
dul, prin dezvoltarea sa, îsi afirma succesul.

Acest fapt explica de ce multe miscari victorioase ramân pe
neasteptate în urma, înaintea succesului definitiv, înaintea împlinirii
ullimului dintre telurile sale. si cuprinse de o slabiciune interioara,
înceteaza lupta si slabesc, în urma primei sale victorii repurtate, au
patruns în organizatie atâtea elemente rele. nedemne si în special
lase încât acesti lasi detin în final majoritatea si-i sufoca pe cei
combativi. Ei abat miscarea de la slujirea propriilor sale interese, o
coboara la nivelul propriului lor curaj meschin si nu fac nimic pentru
a finaliza victoria ideii originale. Fanatismul slabeste atunci, forta
combativa este paralizata sau. cum obisnuieste sa spuna lumea
burgheza în astfel de cazuri: "Partidul asta a lasat-o mai moale". si
totul este cum nu se poate mai bine în cea mai minunata dintre lumi.

181 Intimidarea celor lipsiti de energie              

De aceea, este absolut necesar ca o miscare, din însasi necesi-
tatea propriei sale conservari, sa se închida multimii, de îndata ce
succesul a trecut de partea sa, iar pe viitor ea va trece la sporirea
organizatiei sale cu o precautie nesfârsita si dupa o examinare
amanuntita. Numai astfel miscarea va putea sa-si pastreze nucleul
sau, intact, proaspat si sanatos. Va trebui sa se aiba grija ea acest
nucleu sa conduca în exclusivitate miscarea, adica, sa înlreprinda, în
calitatea sa de detinator al puterii, actele absolut necesare pentru
realizarea practica a ideii. Bazându-se pe ideile fundamentale, si
originare ale miscarii, organizatia are datoria nu numai sa întareasca
pozitiile sale importante, pe care le-a cucerit în plan doctrinal, dar
si sa constituie un organism central de conducere. si acest lucru îl va
face pâna ce principiile actuale si învatamintele partidului devin
baza si esenta însasi a noului stal. Numai alunei constilutia proprie
a acestui stat, nascut din spiritul partidului, se va putea elabora liber,
cu pretul unor lupte interne, într-adevar, este mai putin vorba de
puncte de vedere pur omenesti, mai curând este vorba de jocul liber
si de actiunea fortelor, fara îndoiala previzibile, dar cu un efect în
viitor greu de controlat.

Toate miscarile mari, fie ca sunt de natura politica, fie ca sunt
de natura religioasa nu-si datoreaza marile lor succese decât
cunoasterii si folosirii acestor principii. Orice succes de durata este
de neeonceput fara respectarea acestor legi.

în calilaie de responsabil cu propaganda partidului, m-am
straduit nu numai sa pregatesc terenul pentru o miscare interioara, în
plus, am actionat cu o rigoare absoluta ca organizatia sa nu primeasca
decât elemente de valoare. Cu cât am fost mai aspru si cu cât loveam
mai tare. cu atât propaganda mea înspaimânta, îi îndeparla pe cei slabi
si sovaielnici, împiedica intrarea în primul nucleu al organizatiei
noastre. Ei au ramas poate simpli simpatizanti si, în acest caz, nu ridica
glasul, ramânând, dimpotriva, într-o tacere nelinistita. Câte mii de
oameni nu ma asigurasera odinioara ca erau în întregime cu noi, dar
care. sub nici o forma, nu puteau sa fie membri. Miscarea este atât de
violenta, spuneau ei. încât o cooperare cu membrii ei îi expunea la
conflicte personale înversunate, chiar la pericole, si nu trebuia sa-i porti
pica unui burghez cinstit si linistit pentru ca se tine de-o parte deocam-
data, deoarece el apartine cu tot sufletul cauzei.

si era bine asa.

Daca acesti oameni care, în sinea lor, nu erau adeptii unor
mijloace revolutionare extreme, si ar fi venit în partidul nostru în


182 Reorganizarea miscarii

calitate de membri, ne-am fi putut considera o pioasa congregatie,
nicidecum o miscare tânara si bucuroasa sa lupte.

Forma vie si combativa pe care am dat-o atunci propagandei
noastre a întarit si a garantat tendinta extremista a miscarii noastre,
deoarece oamenii cu adevarat extremisti - cu câteva exceptii doar
- erau gata sa coopereze cu mine ca membri.

Astfel gândita, propaganda mea a avut un asemenea efect
încât într-un timp foarte scurt sute de mii de oameni ne dadeau
dreptate în sinea lor si ne doreau victoria noastra, chiar daca ci
personal erau prea lasi pentru a face sacrificii în numele cauzei si
pentru a participa la ea.

Pâna în mijlocul anului lc'21. actiunea noastra, îndreptata
numai spre recrutare, putea inca sa fii suficienta si folositoare
miscarii. Evenimentele deosebiti- de la sfârsitul verii acelui an au
facut sa apara ca potrivita pune'. a în acord a organizatiei cu succesul
perseverent al propagandei

încercarea unui grup de rasisti vizionari, sub egida cât se
poate de eficace a presedintelui partidului, pe atunci în functie, dea
pune mâna pe conducerea miscarii, a dus la esecul acestei mici
multimi si mi-a dat în unanimitate, în cadrul unei reuniuni generale
a membrilor, conducerea de ansamblu a miscarii.

în acelasi timp, s-a hotarât acceptarea unui nou statut care
împuternicea pe primul presedinte al miscarii cu responsabilitate de-
plina, care abroga hotarârile biroului si în locul acestora introducea un
sistem de împartire a muncii ce s-a dovedit, de atunci, pe deplin eficient.

De la l august 1921, am început aceasta reorganizare interna
a miscarii si am avut sprijinul unei întregi pleiade de suflete alese ;
consider necesar sa-i mentionez într-un capitol special.

Pentru a valorifica, din punct de vedere organizatoric, rezul-
tatele propagandei si pentru a le pune temeinic în vigoare a trebuit
sa fac
tabula rasa dintr-o serie de obiceiuri capatate pâna atunci si
sa aduc de la bun început principii pe care nici unul din partidele
existente nu le avea sau nu le adoptase.

în anii 1919 si 1920, miscarea a avut la conducere un comitet
ales de adunarile membrilor. Comitetul cuprindea un casier princi-
pal si un casier simplu, un secretar prim si un secretar adjunct si în
frunte un presedinte si un presedinte adjunct. La aceasta se mai
adauga si un comitet de membri, seful propagandei si diferiti asesori.

Acest comitet personifica întocmai - oricât de caraghios ar
parea - ceea ce miscarea vroia sa combata în modul cel mai sever,
si anume parlamentarismul. Caci, era vorba acolo de un principiu

183 Sfîrsitul parlamentarismului

care întruchipa perfect sistemul, începând cu cel mai mic catun pâna
la viitoarele sectoare, provincii, state si pâna la guvern, sistem în care
am avut cu totii de suferit.

Era absolut necesar sa efectuam o schimbare, daca nu doream
ca miscarea, ca urmare a bazelor sale organizatorice necore-
spunzatoare, sa fie denaturata pentru totdeauna si sa fie incapabila
sa-si îndeplineasca, într-o zi, înalta sa misiune.

sedintele comitetului, care se desfasurau dupa un protocol
stabilit si în care exista totul majoritar si se luau hotarâri, reprezen-
tau, în realitate, un mini Parlament. Lipseau valoarea personala si
responsabilitatea. Domnea acelasi nonsens si aceeasi nesabuinta ca
si în marile corpuri legislative ale statului. Pentru acest comitet cr.m
numiti secretari, oameni care sa se ocupe de casierie, oameni pe n i ru
a forma membrii organizatiei, oameni pentru propaganda si numai
Dumnezeu mai stie ce, iar apoi toti urmau sa ia o atitudine în eoni un
pentru fiecare problema si sa hotarasca prin vot.

Astfel omul care avea raspunderea propagandei vota asupra
unei probleme privind finantele ; casierul vota în probleme >lo
organizare ; organizatorul vota în legatura cu problema ce ii pn\> .1
pe secretari etc...

La ce bun sa mai numesti un om pentru propaganda, câta
vreme casierii, contopistii, membrii comisiei etc... trebuiau sa judece
în probleme ce-1 priveau pe el ?

Acest lucru parea unei minti sanatoase tot la fel de neînteles
precum daca, într-o mare întreprindere industriala, administratori-
lor le-ar reveni obligatia sa hotarasca în probleme tehnice de pro-
ductie, sau daca, invers, inginerii ar trebui sa-si exprime parerea în
probleme administrative.

Eu nu am dat ascultare acestei idei nebunesti, dar, dupa un
timp foarte scurt, am stat departe de sedinte. Ma ocupam de problemele
mele de propaganda si asta îmi era de-ajuns. Nu admiteam ca primul
venit, incapabil, sa intervina pe propriul meu teren. Asa cum si eu,
ma feream sa intervin în treburile altora.

Când aprobarea noilor statute si numirea mea în postul de
presedinte plin mi-au dat, între timp, autoritatea necesara si dreptul
corespunzator, aceasta nebunie a luat sfârsit imediat, în locul hotarârilor
comitetului a fost admis principiul responsabilitatii mele depline.

Primul presedinte este raspunzator pentru conducerea de
ansamblu a miscarii. El repartizeaza fortele comitetului care sunt
sub conducerea sa, ca si pe colaboratorii absolut necesari pentru
munca de facut. Fiecare din acesti domni este raspunzator, în mod


184                       Responsabilitatea "fuhrer-ului"

definitiv, pentru raspunderile ce i-au revenit. El nu se subordoneaza
decât primului presedinte, care trebuie sa aiba grija de actiunea
comuna a tuturor, relativ la alegerea persoanelor si la elaborarea
directivelor comune pe care le necesita o munca în comun.

Aceasta necesitate a unei responsabilitati absolute a devenit
încetul cu încetul un adevar indubitabil în sânul miscarii, cel putin
în ce priveste conducerea partidului, în catunele mici si poate chiar
în cantoane si districte, se va scurge mult timp înca pâna ce aceste
principii se vor impune, dat fiind ca, fireste, "inimile fricoase" si cei
incapabili se vor feri întotdeauna de ele ; pentru ei, raspunderea
unica pentru o întreprindere va fi întotdeauna un lucru neplacut ;
ei se simt întotdeauna mai liberi si mai în largul lor daca, pentru
fiecare hotarâre importanta, sunt acoperiti de votul majoritar al
unui asa-zis comitet.

Dar, mi s-a parut necesar sa iau atitudini cu o extraordinara
violenta împotriva unui astfel de obicei, sa nu fac nici o concesie fata
de frica de raspundere si sa nazuiesc spre o conceptie a datoriei si a
cunostintelor unui fiihrer, deoarece trebuia sa aducem pe un post de
fiihrer numai pe acel om demn sa-1 ocupe.

Dar, o miscare ce vrea sa combata nerozia parlamentara
trebuie mai întâi sa se descotoroseasca de ea. Numai pe o asemenea
baza el poate sa devina puternic pentru a lupta.

O miscare ce, într-o epoca de dominare a majoritatii, se
bazeaza fundamental pe principiul respectarii gândirii unui fiihrer
si a responsabilitatii sale, va da peste cap într-o zi cu o precizie
matematica situatia existenta pâna atunci si acesta va fi victorios.

Aceasta idee a condus în interiorul miscarii la o completa
reorganizare. si, în finalitatea ei logica, ea a dus, de asemenea, la
separarea foarte exacta a actiunii economice a miscarii de îndru-
marea politica generala. Ideea responsabilitatii a fost, din princi-
piu, extinsa la ansamblul actiunilor partidului si le-a facut
eficiente, eliberând de orice influenta politica problemele economice
si invers.

Când în toamna lui 1919. am intrat în partid, format la vremea
aceea din sase oameni, acesta nu avea nici sediu permanent, nici
formular, nici sigiliu, nici hârtie cu antetul partidului. Sediul
comitetului era atunci un han din Herrengasse si mai târziu cafe-
neaua Am Gasteig. Era o situatie imposibila. Atunci, la putin timp
dupa aceea am pornit la treaba si am cercetat un numar mare de
restaurante si hanuri din Munchcn, cu intentia sa închiriez o sala
speciala sau un local oarecare pentru partid, în fosta berarie Sternacker,

185 Nasterea miscarii                              

Im Tal1   se gasea o salita boltita care odinioara servise ca taverna
consilierilor Sfântului-Impcriu din Bavaria.

Era întunecata si sumbra si din aceasta pricina pe cât de
potrivita era vechii sale destinatii pe atât de putin potrivita era
pentru noua întrebuintare pe care vroiam sa i-o dam.

Straduta spre care dadea unica ferestruica a micii sali era atât
de îngusta încât, chiar în zilele luminoase de vara, camera parea
întunecata si lugubra. Acesta a fost primul nostru sediu. Cum chiria
lunara nu se ridica decât la cincizeci de marci (era o suma fantastica
pentru noi pe atunci) nu puteam avea mari pretentii, nu puteam nici
sa ne plângem ca înaintea sosirii noastre au fost scoase lambriurile
ce erau de pe vremea consilierilor, astfel ca localul avea în cele din
urma mai mult aspectul unui cavou decât al unui birou.

si, lotusi, acesta reprezenta deja un imens progres, încetul cu
încetul am avut lumina electrica, mai târziu am putut instala un
telefon ; a urmat o masa, câteva scaune împrumutate, în sfârsit o
etajera si, ceva mai târziu, un dulap ; doua bufete, care erau ale
proprietarului hotelului, trebuiau sa ne serveasca pentru pastrarea
manifestelor, afiselor etc...

Sistemul folosit pâna atunci, care consta în îndrumarea
miscarii printr-o singura sedinta de comitet pe saptamâna, nu putea
dura. Ne trebuia un angajat, platit de partid, care sa asigure rezolva-
rea problemelor curente.

A fost foarte greu pentru noi atunci. Miscarea avea asa de
putini membri încât a fost o întreaga arta sa descoperim printre ci
un om potrivi! care sa poata, cu pretentii personale minime, sa
satisfaca cerintele diverse ale miscarii. Dupa cautari îndelungi, pri-
mul secretar al partidului a fost gasit în persoana unui soldat,
Schiissler, unul din fostii mei camarazi de armata. La început, venea
în fiecare zi, ini re orele 6 si 8 la biroul noului nostru sediu, apoi între
orele 5 si 8 si, în sfârsit, în fiecare dupa-amiaza; si la putin timp dupa
aceea a fost ocupat din plin si-si facea serviciul începând de dimineata
pâna târziu seara. Era pe cât de sârguincios pe atât de leal, si absolut
cinstit : îsi dadea toata osteneala si era profund atasat miscarii.
Schiisslcr îsi aducea cu el o mica masina de scris, Adler, care era a
lui, personala. A fost primul instrument de lucru pus în slujba
miscarii noastre. Ea a fost mai târziu cumparata de partid din

<Nota>

1. Strada din Munchen.


</nota>

186                  Dezvoltarea progresiva a miscarii

cotizatii. O mica casa de bani ni s-a parut absolut necesara pentru a
pune la adapost de hoti dosarele si carnetele membrilor. Aceasta
achizitie nu era destinata pentru pastrarea unor sume mari de bani
pe care am fi putut sa le avem. Dimpotriva, eram teribil de saraci si
adeseori am contribuit cu micile mele economii.

Un an si jumatate, mai târziu, sediul permanent a devenii prea
mic si, de aceea, ne-am mutat într-un nou local, Corneliusstrasse.
Era tot un han. Aici nu aveam doar o camera, aveam deja trei camere
si o sala mare cu un ghiseu la usa. Acest lucru ni se parea noua deja
ceva foarte frumos. Am ramas aici pâna în noiembrie 1923.

în decembrie 1920, am achizitionat I 'olkischcr Beobacliier.

Acest ziar care, asa cum arata deja titlul, sustinea în general
dezideratele rasiste, a fost transformai în organ al noului partid
national-socialist.

A aparut la începui de doua ori pe saptamâna, apoi a devenit
cotidian, la începutul anului 1923 si la sfârsitul lui august 1923 a luat
un format mare.

A trebuit atunci, fiind complet nepriceput în domeniul ziaristi-
cii, sa platesc de mai multe ori pentru a-mi face ucenicia, ceea ce mi
s-a parut un lucru groaznic.

Un lucru, în sine, trebuia sa dea de gândii, faptul ca nu exista
decât un singur ziar important fata de presa evreiasca imensa.

Cauza acestui fapt este. asa cum am putut s-o constat chiareu
în numarate rânduri în practica, ca. în cea mai mare parte, nu exista
decât putine debuseuri comerciale pentru întreprinderile rasiste.
Ele erau prea mull conduse dupa principiul ca sentimentul trebuie
sa predomine asupra ratiunii. Punct de vedere în întregime fals,
pentru ca sentimentul n.u trebuie sa se manifeste exterior, ci dimpo-
triva trebuie sa-si gaseasca cea mai buna întruchipare în actiune.

Cel care poate îndeplini actiuni de valoare pentru poporul sau,
arata prin aceasta un sentiment într-adevar valoros în vreme ce altul
care se margineste sa simuleze sentimente, Iara sa aduca în realitate
servicii folositoare poporului sau, este un om daunator societatii, si care
perverteste comunitatea prin sentimentele sale daunatoare.

Astfel, Volkischc Beobuchter, asa cum îi arata numele, era un
organ de presa rasist, cu toate avantajele dar si cu toate defectele si
slabiciunile inerente institutiilor rasiste. Pe cât era de cinstit
continutul sau, pe atât de bizara era administrarea tipografiei sale
din punct de vedere comercial. Redactia credea orbeste ca ziarele
noastre nu trebuiau sa primeasca decât modeste contributii banesti
rasiste, în vreme ce ziarul ar fi trebuit, dimpotriva, sa-si croiasca un

187 Dezvoltarea progresiva a miscarii                

drum prin concurenta sa cu celelalte. Este incorect sa vrei sa acoperi
greselile si neglijentele conducerii comerciale a tipografiei, prin
obolurile unor patrioti credinciosi. M-am straduit, în tot cazul, sa
schimb aceasta situatie a carei gravitate am priceput-o imediat si
norocul m-a ajutat în acest sens, pentru ca am facut cunostinta cu
omul care a adus nenumarate servicii miscarii începând de atunci,
nu numai în calitate de director comercial al ziarului, dar si ca sef al
sectiei comerciale a partidului.

în 1914, deci în timpul campaniei militare, 1-am cunoscut -
era pe vremea aceea superiorul meu - pe cel ce-a devenit seful
comercial al partidului, Max Amann. în patru ani de razboi, am avut
ocazia, aproape permanent, sa observ capacitatile extraordinare,
sârguinta si constiinta scrupuloasa a viitorului meu colaborator.

La sfârsii ui toamnei anului 1921. a t unei când miscarea trecea
printr-o criza grea si când un anumit numar de angajati nu-mi mai
dadeau satisfactie, am avut chiar cu cu unul dintre ei, în special, o
experienta amara, m-am întors catre fostul meu camarad de regi-
ment, pe care întâmplarea mi 1-a adus în cale, rugându-1 sa devina
seful comercial al miscarii. Dupa îndelungi ezitari - Amann se
gasea alunei înlr-o situatie plina de promisiuni pentru viilor - a
acceptat, în sfârsii, dar cu conditia categorica ca nu va trebui sa faca
munca de jandarm fata de nisle cornitele mediocre si neputincioase
si ca. dimpotriva, nu va admile decât un stapân.

Este meritul de neuitat al acestui prim sef comeicial al
miscarii, om de înalta culiura, de a fi adus în afacerile partidului
ordine si claritate. Ele au ramas un model s: calitatea lor nu a putut
fi niciodata egalata de nici una din ramificatiile miscarii. si cum se
îmtâmpla întotdeauna în viata, un om de valoare superioara trezeste
foarte des invidie si ura. Trebuia, fireste, sa ne asteptam la acest
lucru, în acest caz, si sa-1 suportam cu rabdare.

începând cu 1922. erau în vigoare directive ferme alai in ce
priveste organizarea comerciala a miscarii, cal si în ce priveste organi-
zarea sa generala. Exista deja un repertoar central complet ai dosareior
ce cuprindeau ansamblul tuturor membrilor apartinând miscarii. De
asemenea, ajunsesem sa facem ca miscarea noastra sa fie finantata.
Cheltuielile curente urmau sa fie acoperite de intrarile de bani
curente, iar aceste sume încasate trebuiau sa fie folosite numai
pentru cheltuieli deosebite. In ciuda greutatilor din acea vreme, si
cu exceptia micilor conturi curente, miscarea a ramas aproape fara
datorii si chiar a reusit sa realizeze o crestere durabila a economiilor sale.
Se lucra ca într-o exploatatie particulara : personalul folosit


188                  Dezvoltarea progresiva a miscarii

trebuia sa se afirme prin faptele sale si nu putea, în nici un fel, sa se
faleasca cu titlul de adept al miscarii. Reputatia fiecarui national-so-
cialist se dovedea mai întâi prin /ciul, sârguinta si priceperea cu care
îsi îndeplinea sarcina ceruta. Cel care nu-si face datoria, nu trebuie
sa-si atribuie o reputatie exagerata. Noul sef comercial al partidului
a sustinut, în ciuda tuturor presiunilor, cu maxim de energie, ca
afacerile partidului nu trebuiau sa fie o sinecura pentru adeptii
miscarii sau pentru membrii sai putin zelosi. O miscare, care com-
bate coruptia specifica partidelor în sistemul nostru administrativ,
cu o asa intensitate, trebuie sa fie lipsita de vicii. S- a întâmplat ca în
cazul de fata, în administratia ziarului, oameni care apartineau
"partidului popular bavarez" si fusesera angajati pentru valoarea lor
profesionala, sa se dovedeasca exceptional de bine calificati profe-
sional. Rezultatul acestei încercari a fost, în general, excelent. Toc-
mai datorita modului nostru de a recunoaste cinstii si deschis munca
reala a fiecaruia, miscarea a putui sa câstige inimile acestor angajati
repede si în profunzime. Ei au devenit mai târziu national-socialisti
de nadejde si sunt si acum nu numai de forma, ci au dovedit lucrul
acesta prin munca constiincioasa, ordonata si leala, pe care au
îndeplinit-o în slujba noii miscari. Fireste, un membru de partid cu
o buna calificare era de preferat cuiva care era la fel de bine pregatit
profesional, dar nu apartinea partidului. Dar, nimeni nu primea o
slujba pentru unicul motiv ca facea parte din partid. Energicul spirit
de decizie cu care noul sef comercial a aplicat aceste principii si le-a
facut sa triumfe, în ciuda tuturor oprelistilor a fost deosebit de
folositor mai târziu partidului.

Numai din acest motiv a fost posibil ca, în vremurile grele ale
inflatiei, atunci când zeci de mii de întreprinderi se prabuseau si când
zeci de mii de ziare îsi încetau aparitia, directia comerciala a miscarii
noastre nu numai ca a ramas în picioare sia putut sa se achite de toate
obligatiile sale, dar
Volkische Beobachter a luat un si mai mare avânt.

Facea parte pe atunci din numarul ziarelor mari.

Anul 1921 a fost si mai însemnat prin faptul ca, datorita
situatiei mele de presedinte al partidului, am reusit sa înlatur niste
critici de detaliu si interventiile unuia sau altuia dintre membrii
comitetului cu privire la activitatea partidului. si acest lucru era
important, pentru ca nu puteai sa pastrezi, pentru a face o munca
buna, un cap realmente capabil, daca cei incapabili interveneau
permanent cu palavragelile lor, pretinzând ca înteleg mai bine, când
în realitate ei lasau în urma lor o tulburare imensa.

De altfel, acesti incapabili s-au retras, majoritatea cu foarte

189 Dezvoltarea progresiva a miscarii

multa modestie, pentru a purta pe un alt câmp de actiune agitatia,
critica si ideile lor.

Erau oameni posedati de un fel de manie a criticatului si care se
aflau într-un fel de stare de creatie de proiecte si metode asa-zis
superioare.

Idealul lor cel mai înalt era mai ales formarea unui comitet,
care ar fi avut ca scop sa urmareasca, sub pretextul efectuarii unui
control, munca ordonata a celorlalti.

Multi dintre acesti "comitarzi" nu-si dadeau seama cât de
jignitor si de putin national-socialist este sa vezi oameni incom-
petenti amesteeându-se permanent printre oamenii de meserie. In
orice caz, am considerat de datoria mea sa apar, împotriva unorastfel
de elemente, toate fortele miscarii ordonate si cu simt de raspun-
dere, sa le ofer un sprijin absolut necesar si întreaga libertate de
actiune pentru a munci si a progresa.

Cel mai bun mijloc pentru a face inofensive aceste comitete
care nu faceau nimic sau puneau la cale proiecte practic irealizabile
era de altfel sa le dai ceva efectiv de facut.

A fost caraghios sa vezi cum adunarea a disparut atunci fara
zgomot si a devenit brusc de negasit. Aceasta ma face sa ma gândesc
la marea noastra institutie similara, Reichstag-ul. Cât de repede
dispareau, daca erau însarcinate cu o munca efectiva în loc sa fabrice
discursuri, cu o munca pe care fiecare din acesti laudarosi ar fi avut-o
de facut pe propria sa raspundere !

Am avut ca axioma ca - atât în viata particulara, cât si în
cadrul miscarii noastre - trebuia sa cautam atât timp cât era nevoie
pâna ce gaseam functionari, administratori sau directori vadit ca-
pabili si cinstiti. Atunci trebuia sa le dai deplina libertate de actiune
si o autoritate neîngradita asupra subordonatilor lor, atribuindu-li-
se o raspundere nelimitata fata de superiorii lor ; în felul acesta,
nimeni nu poate sa fie investit cu autoritate asupra subordonatilor
fara sa aiba o competenta indiscutabila.

în doi ani de zile, am razbatut, opinia mea a triumfat si, astazi,
ea este evidenta pentru toti membrii.miscarii, cel putin în ceea ce
priveste conducerea suprema.

Succesul acestei atitudini s-a adeverit la 9 noiembrie 1923.

Când intrasem, cu patru ani înainte, în miscare, nu exista nici
macar un sigiliu. La 9 noiembrie 1923, a avut loc dizolvarea partidului
si confiscarea bunurilor sale. Acestea se cifrau la mai mult de 170.000
de M. aur, inclusiv toate obiectele valoroase, precum si ziarul.


190

Capitolul XII

<titlu>Chestiunea corporativa

Dezvoltarea rapida a miscarii noastre ne-a obligat, în cursul
anului 1922, sa luam po/itic într-o problema care nu este nici pâna
asta/i rezolvata.

în încercarea noastra de a studia metodele care ar putea sa ne
deschida calea ca l re inima maselor, mai repede si mai usor. ne-am
lovit întotdeauna de obiectia ca muncitorul nu ar putea niciodata sa
faca parte dintre ai nostri, atâta timp cât repre/entarea intereselor
sale, în domeniul economic si profesional, va li în mâinile unor
oameni având idei politice diferite de ale noastre.

Era o obiectie serioasa. Muncitorul care exercita o profesie,
nu putea sa traiasca fara sa fie membrul unui sindicat. Nu numai ca
valoarea sa profesionala era astfel protejata in acest cadru, dar
meseria sa chiar nu avea garantia duratei decât prin sindical. Majori-
tatea muncitorilor lacea parte din societati-cooperative. Rolul aces-
tora era. în general, sa lupte pentru salarii si sa fixe/e haremurile
tarifelor care asigurau muncitorilor un anumit venit. Fara îndoiala,
rezultatele acestor lupte au fost în favoarea muncitorilor dintr-o
anumita profesie si în constiinta omului cinstit trebuie ca s-au dat
lupte de constiinta atunci când baga în bu/unar salariul dobândit
prin lupta grea a sindicatelor, desi el se tinuse departe de lupta.

Cu greu se putea trata aceasta problema cu întreprinderile
burghe/c obisnuite. Ele nu aveau nici o întelegere (sau nu vroiau sa
aiba nici una) pentru aspectul material sau moral al chestiunii, în
sfârsit, propriile lor interese economice se opun. de la început,
oricarei organi/ari de ansamblu al fortelor muncitoresti care depind
de ele, astfel încât, deja fie numai din acest motiv, marea majoritate
a burghe/ilor cu. greu îsi pot forma o judecata libera. Aici este
necesar sa se adrese/e unor terte persoane, care nu aveau interes în
aceasta chestiune si care nu vor ceda ispitei de a spune ca nu se vede
padurea din cauza copacilor; Datorita bunavointei lor, ei vor sesiza
mai usor o afacere care priveste viata noastra actuala-sau viitoare.

191 Corporatiile sunt necesare ?                       

M-am explicat deja în primul volum asupra esentei, scopului
si necesitatii sindicatelor. Atâta vreme cât, fie prin masuri de pro-
tectie ale statului (care totusi sunt in general /adarnice). fie printr-o
noua educatie comuna, nu se va produce o schimbare în situatia
muncitorului fata de patron, nu va ramâne nimic altceva de facut
muncitorului decât sa-si apere interesele, invocând dreptul sau egal
de membru în comunitatea economica. Aceasta se potriveste întoc-
mai cu spiritul de solidaritate si poate corecta nedreptati sociale
capabile sa puna în pericol existenta comuna a cetatenilor. Am mers
chiar mai departe cu declaratiile mele, si anume ca acest drept al
muncitorului trebuie sa fie considerat ca firesc, atâta vreme cât vor
exista fiinte omenesti supuse unor patroni care. neavând nici un senti-
ment al îndatoririlor lor sociale, nici al omeniei, si am conchis ca, daca
o astfel de autoprotejare este necesara, forma pe care trebuie s-o ia este
cea unei grupari de muncitori pe o ba/a corporativa.

Nimic nu s-a schimbat în mine în 1922 în ceea ce priveste aceasta
conceptie generala. Dar mai trebuia gasita o formulare clara si precisa.
Nu era ca/.ul sa te declari satisfacut numai pe ba/a cunostintelor
dobândite, ci era necesar sa tragi de aici concluzii practice.
Era vorba de a raspunde la întrebarile urmatoare :

1. Sunt sindicatele necesare ?

2.  Partidul nazist trebuie sa se declare corporativ sau sa faca
sa intre membrii sai într-o formatie sindicala oarecare ?

3. Care ar fi caracteristicile unui sindicat pur na/ist ; care ar
fi îndatoririle si scopurile sale ?

4. Cum s-ar reali/a el ?

Cred ca am raspuns suficient la prima întrebare. Asa cum se
prezinta asta/i lucrurile nu te poti lipsi, si aceasta este convingerea
mea, de sindicate.

Dimpotriva, ele se numara printre institutiile cele mai im-
portante din viata economica a natiunii.

Importanta lor nu este numai de ordin social, ci si national.
Caci. un popor ale carui mase îsi vad satisfacute nevoile lor vitale, si
un fel de educatie datorita unei organizatii sindicale corecte, va
câstiga din acest motiv, în lupta pentru existenta, o crestere extraor-
dinara a puterii sale generale de rezistenta.

Sindicatele sunt, înainte de toate, necesare, ca si pietrele de
temelie ale viitorului parlament economic al camerelor de comert.

si cea de-a doua chestiune poale fi usor rezolvata. Daca
miscarea corporativa este importanta, este clar ca nazismul trebuie
sa ia pozitie cu privire la acest subiect nu numai din punct de vedere


192                            Corporatia" nazista"

teoretic, ci si practic. Dar "cum" ? Acest lucru este mai greu.

Miscarea nazista, care are ca scop crearea statului rasist nazist,
trebuie sa se patrunda de ideea ca toate institutiile viitoare ale
acestui stat trebuie sa creasca de la radacina în interiorul miscarii
însasi. Ar fi o mare greseala sa credem ca se poate întreprinde,
dintr-o data, pornind de la nimic sau decurgând numai din puterea
politica, o reorganizare clar definita ; va trebui sa avem o anumita
rezerva de oameni deja formata. Mai important decât forma exte-
rioara, care se poate crea automat foarte repede, este faptul ca
spiritul trebuie întotdeauna sa însufleteasca aceasta forma. Prin
forja, po^i sa insufli unui organism social principiile
unui fiihrcr, a
unui dictator. Dar aceste principii nu sunt cu adevarat vii decât daca
se formeaza putin câte putin în cele mai mici detalii. Ele trebuie sa
se sprijine pe un material uman ; selectionat pe parcursul a mai
multor ani, calit de realitatile crude ale vietii si astfel capabil sa
realizeze în practica gândirea unui
fii hm:

Nu trebuie, deci, sa ne imaginam ca putem, dintr-o data, scoate
la iveala, la lumina zilei, din servieta unui notar, proiecte pentru o
noua constitutie a statului, si sa le punem în practica, printr-un ordin
venit de sus.

Putem doar sa încercam acest lucru, numai ca re/uhatul nu va fi
cu siguranta durabil; va fi de cele mai multe ori ca un copil nascut mort.

Aceasta îmi aminteste de Constitutia de la Weimar si încer-
carea de a darui poporului german o data eu o noua constitutie si un
nou drapel, ceea ce nu avea vreo legatura intima cu ceea ce traise
poporul nostru în ultima jumatate de secol.

De aceea, statul nazist trebuie sa se fereasca de asemenea
experiente. El se poate dezvolta numai prin organizarea sa interna
care exista de multa vreme. Aceasta organizare trebuie, în însasi
esenta sa, sa fie însufletita de spiritul sau al national-socialismului,
pentru a crea apoi un stat national-socialist viu.

Cum am subliniat deja, celulele embrionare trebuie sa se afle
în Camerele administrative ale diferitelor reprezentari profesionale
si, deci, înainte de toate, în corporatii. Daca aceasta reprezentare
profesionala ulterioara si parlamentul economic trebuie sa ne fie
oferite de o institutie
nazista, exista, de asemenea, si obligatia ca
aceste importante celule embrionare sa fie purtatoarele unui senti-
ment si unei conceptii
naziste. Institutiile miscarii sunt în masura sa
fie transpuse în stat, dar statul nu poate face, pe neasteptate, sa apara
din nimic, ca printr-o vraja, organizatiile corespunzatoare, daca nu
se vrea ca acestea sa ramâna niste creatii fara viata.

193 Corporatia "nazista"                            

Deja, din acest punct de vedere foarte ridicat, miscarea nazista
trebuie sa admita necesitatea unei manifestari corporative proprii.

Acest lucru se datoreaza si faptului ca o educatie cu adevarat
nazista, atât a patronilor, cât si a muncitorilor, în sensul unei
cooperari reciproce în cadrul comun al unei comunitati populare,
nu rezulta din învataminte teoretice, din chemari si îndemnuri, ci din
lupta din viata cotidiana. Numai în sensul sau si prin el miscarea
trebuie sa educe marile grupari economice particulare si sa le
apropie unele de altele. Fara o munca preliminara, speranta în
învierea unei comunitati viitoare adevarate ramâne o simpla iluzie.

Numai idealul maret pentru care lupta miscarea poate forma
încet acest stil general care va determina mai târziu aparitia noii stari
de lucruri ce se sprijina pe baze solide si nu sunt doar o fatada.

Astfel, miscarea nu trebuie numai sa se prezinte gândirii
afirmându-se ca fiind corporativa, dar ea mai trebuie, in vederea
realizarii viitorului stat, sa dea unui mic numar de membri si de
adepti educatia legal ceruta în manifestarile sale practice.

Se impune acum un raspuns la întrebarea a treia.

Corporatia nazista nu este un organ de lupta de clasa, ci un
organ de reprezentare profesionala. Statul
nazist nu recunoaste nici
o "clasa" dar, din punct de vedere politic numai, burghezi cu drepturi
egale si în consecinta, cu aceleasi îndatoriri generale si alaturi de
acestia, resortisant! ai statului, care din punct de vedere politic nu
au absolut nici un drept.

Corporatia, în sens nazist, nu are misiunea, datorita gruparii
anumitor oameni, sa îi transforme încetul cu încetul într-o clasa
pentru a accepta apoi lupta împotriva altor formatii, organizate
asemanator, din comunitatea populara.

Aceasta misiune nu o putem atribui, în principal, corporatiei,
ci i s-a acordat în momentul în care ea a devenit instrumentul de
lupta al marxismului. Corporatia nu este prin ea însasi sinonima cu
"lupta de clasa", ci marxismul a facut din ea un instrument pentru
lupta sa de clasa. El a creat arma economica pe care lumea evreiasca
internationala o foloseste pentru distrugerea bazelor economice ale
statelor nationale libere si independente, pentru distrugerea totala
a industriei lor nationale si a comertului lor national, si prin aceasta,
pentru aducerea în sclavie a popoarelor libere în slujba finantei
evreiesti mondiale mai presus de state.

Din aceasta cauza, corporatia nazista trebuie, datorita con-
centrarii organizate de grupari determinate de participanti la viata
economica nationala, sa sporeasca securitatea economiei nationale


194           Camerele corporative si parlamentul economic

însasi, sa-i întareasca forta, îndepartând orice obstacol care ar in-
fluenta asupra corpului popular national într-un mod distrugator,
pentru ca aceste obstacole sa nu prejudicieze statul si sa nu devina,
în final, o nenorocire si o conceptie pentru economia însasi.

Pentru corporatia nazista, greva nu este un mijloc de dis-
trugere si de zdruncinare a productiei nationale, ci un mijloc de a o
spori si de a desface marfuri pe piata datorita luptei împotriva
tuturor oprelistilor care, ca urmare a caracterului ei antisocial,
interzicea emanciparea economica a maselor.

Caci, terenul de activitate al l icnit ui individ se mentine întot-
deauna într-un raport de cau/â si»teci. cu situatia generala sociala
si juridica pe care o are in proresul economic. Din examinarea
acestei situatii rezulta atitudinea sa lata de acest proces.

Muncitorul nazist trebuie sa stie ca prosperitatea economiei
nationale înseamna propria sa fericire materiala.

Patronul nazist trebuie sa stie ca fericirea si satisfactia mun-
citorilor sai sunt conditia esentiala a existentei si dezvoltarii propriei
sale proprietati economice.

Muncitorii si patronii nazisti sunt amândoi delegatii si man-
datarii ansamblului comunitatii populare.

Gradul mare de libertate personala, care le este acordata în
actiunea lor, trebuie sa se explice prin faptul ca puterea de actiune
a unuia singur este cu mult mai sporiia prin extinderea libertatii
decât prin constrângere venita de sus ; selectia naturala care trebuie
sa împinga înainte pe cel mai îndemânatic, pe cel mai capabil, pe cel
mai muncitor, nu trebuie sa fie împiedicata.

Pentru corporatia nazista, greva este, din aceasta cauza, un
mijloc pe care poti si ai obligatia sa-1 folosesti, atunci când nu exista
stat rasist m/zw. Acesta, într-adevar, în locul luptei uriase dintre
doua mari grupari - patronat si proletariat - care, cu consecintele
sale de micsorare a productiei, cauzeaza întotdeauna pagube co-
munitatii populare, trebuie sa-si asume sarcina de a face sa fie
respectat dreptul tuturor. Camerelor de comert însasi, le revine
datoria de a mentine activitatea economica nationala si de a îndeparta
greselile si starile de defectiune.

Ceea ce astazi împinge la lupta milioane de oameni trebuie,
într-o zi, sa-si gaseasca rezolvarea în Camerele profesionale si în
Parlamentul economic central. Cu ele, patronii si muncitorii nu mai
trebuie sa lupte unii împotriva altora în lupta pentru salarii si tarife
- ceea ce e pagubitor existentei economice a amândoura - ci
trebuie sa rezolve aceasta problema în comun pentru binele co-

195 Nici o corporatie de prisos

munitatii populare si a statului, idee care trebuie sa straluceasca cu
litere sclipitoare deasupra tuturor lucrurilor. si aici, ca pretutindeni,
trebuie sa domneasca principiul implacabil plecând de la ideea ca
patria trebuie sa fie întotdeauna înaintea partidului.

Datoria corporatiei naziste este educatia si pregatirea în
vederea acestui scop. care se defineste astfel : munca în comun a
tuturor în vederea mentinerii securitatii statului si poporului, con-
form, pentru fiecare individ în parte, capacitatilor si energiei
dobândite la nastere si perfectionate de comunitatea populara.

La a patra chestiune : Cum un om ajunge la astfel de cor-
poratii ? parea altadata foarte greu de dat un raspuns.

Este, în general, mai usor sa pui temelii pejan teren nou decât
pe un teren vechi, care îsi are deja temeliile sale. într-un loc unde nu
exista nici un magazin de o specialitate anume, poti usor înalta un
altul. Acest lucru este mai greu, daca exista deja o întreprindere
similara si este chiar foarte greu daca, pe lânga aceasta, conditiile
sunt de asa natura încât o singura întreprindere poate prospera, caci
aici fondatorii se afla nu numai în fata problemei de a introduce
propriul lor magazin nou, ei si, pentru a se putea mentine, de a
distruge complet ceea ce exista pâna atunci în acel loc.

O corporatie nazista nu are sens alaturi de alte corporatii. Caci,
ele trebuie sa fie atât de adânc patrunse de datoria lor mondiala, cât si
de datoria lor înnascuta, provenita din prima, de intoleranta fata de alte
formatiuni asemanatoare sau care nu-i fac deloc concurenta ; ele
trebuie sa-si afirme personalitatea lor. Nu poate fi vorba de nici un
aranjament si de nici un compromis care sa justifice astfel de tendinte,
exista numai principiul mentinerii dreptului strict si exclusiv.

Existau, asadar, doua cai pentru a reusi:

1. Puteam întemeia propria noastra corporatie si apoi, încetul cu
încetul, sa actionam împotriva corporatiilor marxiste internationale ;
sau puteam :

2. Sa patrundem în corporatiile marxiste si sa ne straduim sa
le dam suflu nou, cu scopul de a le transforma în instrumente ale
noului nostru ideal.

Prima cale era gresita, caci greutatile noastre financiare erau,
în acele vremuri, foarte mari si resursele noastre erau limitate.
Inflatia, care crestea încetul cu încetul tot mai mult, agrava si mai
mult situatia ; în acei ani, abia daca se putea vorbi de o utilitate
materiala palpabila a corporatiei pentru membrii sai ; muncitorul
nu avea de ce sa plateasca cotizatie, în cadrul unei corporatii. Chiar
si cei ce aveau deja convingeri marxiste ajunsesera aproape la sapa


196 Corporatiile si problema Fuhrer-ului

de lemn pâna ce, datorita genialei actiuni a domnului Cuno în Ruhr,
milioane au început sa le curga în buzunare. Acest cancelar al
Reichului "national" trebuie sa fie considerat ca salvatorul cor-
poratiilor marxiste.

Noi nu trebuia sa ne bizuim atunci pe asemenea înlesniri
financiare ; si nu putea sa fie ispititor pentru o persoana sa intre
într-o noua corporatie care, pe urma, datorita slabiciunii sale finan-
ciare, nu putea sa-i ofere nici cel mai mic avantaj. Pe de alta parte,
eu trebuia sa neg pe deplin ca nici macar nu am creat, într-o astfel
de organizatie noua, nici o bucatica buna pentru învârtiti! mai mult
sau mai putin intelectuali.

Mai ales, alegerea persoanelor avea dejucat un rol de prima
marime aici. Nu aveam pe atunci nici macar un singur personaj
caruia sa-i pot încredinta solutionarea acestei actiuni importante. si
anume pe acela care ar fi putut sa distruga, într-adevar, în acele
vremuri, corporatiile marxiste pentru a putea contribui la triumful
ideii corporative na/iste, în locul acestei institutii a luptei de clasa,
acela care ar apartine oamenilor mari ai poporului nostru si al carui
bust ar trebui înaltat în viitor, pentru generatiile viitoare în Walhalla
din Ratisbonne.

Dar nu am întâlnit nici o astfel de minte care sa fi fost demna
de un asemenea piedestal.

Ar fi complet gresii sa ni se replice ca aceste corporalii
internationale nu dispun decât de creiere mediocre. Aceasta, într-
adevar, nu înseamna nimic, caci atunci când au fosi ele fondate, nu
era ceva greu. Asta/i miscarea nazista trebuie sa lupte împotriva unei
organi/atii enorme, deja existenta de mult timp, întemeiata pe o baza
uriasa si pusa la punct în cele mai mici amanunte. Asediatorul
trebuie sa fie întotdeauna mai genial decât aparatorul, daca vrea sa
învinga. Fortareata marxista corporativa poate astazi sa fie adminis-
trata de indivizi oarecare ; ea nu va putea fi luata cu asalt decât de
energia crâncena si de capacitatea geniala a unui om superior. Daca
nu se gaseste un astfel de om, este zadarnic sa te împotrivesti
destinului si înca si mai lipsit de logica sa vrei sa rastorni o stare de
lucruri existenta fara sa fii capabil sa reconstruiesti una mai buna.

Aici este interesant sa punem în valoare ideea ca, în viata, este
adeseori preferabil sa abandonam un proiect decât sa-1 facem numai
pe jumatate sau prost, din lipsa de forte potrivite.

O alta consideratie, care nu este de loc demagogica, vine sa se
adauge la aceasta. Aveam atunci si am si asta/i convingerea foarte
ferma ca este periculos sa amesteci problemele economice cu o mare

197 Mai întîi lupta pentru conceptia mondiala         

lupta politica. Aceasta se aplica în special poporului nostru german.
Caci, în acest caz, lupta economica va concentra imediat energia
necesara luptei politice. De îndata ce oamenii vor fi convinsi ca
facând economii, îsi vor putea cumpara o casuta, ei nu se vor mai
dedica decât acestui scop si nu vor mai avea deloc timp pentru lupta
politica împotriva acelora care, într-un fel sau altul, se gândesc cum
sa le ia înapoi "paralele" economisite, în loc sa lupte, pentru convin-
gerile si ideile lor, ei îsi vor vârî în cap ideea lor de "colonizare
interna" si de cele mai multe ori nu vor fi nici în car, nici în caruta.

Miscarea nazista este astazi la începutul luptei sale. în mare
parte, trebuie mai întâi sa-si conceapa si sa-si desavârseasca elaborarea
idealului. Ea trebuie sa lupte cu toata energia sa pentru raspândirea
maretului sau ideal. Succesul sau deplin nu este de imaginat decât daca
întreaga sa forta este pusa fara sovaire în slujba acestei lupte.

Ocupându-se de problemele economice, forta sa combativa
activa poale fi înfrânta ; avem dovada exacta a acestui fupl sub
privirile noastre, într-un exemplu clasic : revolutia din noiembrie
1918 nu a fost facuta de corporatii si s-a produs în ciuda lor. Iar
burghezia germana nu duce nici o lupta politica penlru viitorul
Germanici, pentru ca ea considera ca acest viitor este asigurai de
munca constructiva economica.

Trebuie sa tragem învataminte din aslfel do exemple, caci nici
la noi lucrurile nu se vor petrece altfel. Cu cât ne concentram mai
mult întreaga forta a miscarii noastre în lupta politica, cu atât mai
mult putem spera în izbânda ; cu cât ne vom împovara mai mult in
mod prematur cu probleme corporative, de colonizare si altele
asemanatoare cu atât mai putin rezultatul folositor cauzei noastre
va fi mai putin însemnat.

Caci. oricât de importante ar fi problemele, ele nu vor putea
fi rezolvate decât dupa cucerirea puterii politice.

Pâna atunci, aceste probleme ar paraliza miscarea si daca
nc-am ocupa de ele mai din vreme, idealul politic ar avea de întâlnii
si mai multe obstacole în cale. S-ar putea usor îmtâmpla ca miscarile
corporative sa determine miscarea politica, în loc sa fie invers.

Un folos real nu numai pentru miscare, ci si pentru popor,
poase fi obtinut, mai cu seama printr-o miscare corporativa nazista,
daca aceasta este deja foarte patrunsa de ideile noastre naziste si nu
mai este în pericol sa o ia pe calea marxismului.

Caci o corporatie na/ista care-si vede misiunea numai în
concurenta cu corporatia marxista, ar fi mai daunatoare decât daca
nu ar exista deloc. Ea trebuie sa proclame lupta împotriva cor-

198 Mai bine sa nu întemeiem nimic decât sa facem lucrurile prost
poratiei naziste, nu numai ca organizatie, ci, înainte de toate, ca idee.
Ea trebuie s-o denunte ca vestitoare a luptei de clasa si a ideii de
clasa si trebuie sa devina, în locul sau, protectoare a intereselor
profesionale ale burgheziei germane.

Ca toate aceste puncte de vedere au constituit argumente, alta
data si astazi înca, împotriva corporatiilor proprii ale partidului, mi
se pare un lucru evident, numai daca nu cumva apare, pe neasteptate,
o minte care sa fie vizibil aleasa de destui tocmai pentru a rezolva
aceasta chestiune.

Nu mai ramâneau, deci, decât doua mijloace, fie sa recomandam
propriilor nostri camarazi din partid sa iese din corporatie, fie sa
ramâna în cele existente deja pîna în prezent, pentru a actiona
într-un mod cât de distrugator posibil

Am recomandat, în general, adoptarea celui de-al doilea mijloc.

în mod deosebit, în perioada anilor 1922-1923, se putea face
acest lucru fara nici un inconvenient, caci, beneficiul financiar pe
care, pe timpul inflatiei, corporatia îl putea realiza în propriile sale
rânduri, era nul ca urmare a numarului nostru restrâns de membri.
Am refuzat deja în trecut sa fac astfel de experiente care nu puteau
conduce decât la insuccese. As fi considerat o crima sa iau o parte
din salariul mic al unui muncitor în favoarea unei institutii pe care
n-o socoteam folositoare pentru membrii sai.

Daca un nou partid politic dispare, iar într-o zi, nu-i mare
paguba, aproape mai întotdeauna este un câstig si nimeni nu are
dreptul sa se plânga de acest lucru. Caci, ceea ce individul da unei
miscari politice, trebuie trecut la rubrica de pierderi. Dar, cel ce
plateste o cotizatie într-o corporatie are dreptul, în schimb, la un
salariu care i-a fost garantai. Daca nu se tine eoni de aceasta,
înseamna ca fondatorii unei aslfel de corporatii suni nisle mincinosi,
sau cel putin niste descreierati care ar trebui trasi la raspundere.

Acesta este punctul de vedere dupa care am actionai si în anul
1922. Altii îl întelegeau in aparenta mai bine si au format sindicate.

Ei ne reprosau lipsa acestora, si doreau sa vada în aceasta lipsa
semnul cel mai evident al faptului ca vederile noastre erau pe cât de
gresite, pe atât de limitate.

Dar, aceste creatii n-au întârziat sa dispara si ele, si rezultatul
a fost în ultima analiza la fel ca si la noi. Cu singura diferenta ca noi
nu simtiseram nici pe altii, nici pe noi însine.

199

Capitolul XIII

<titlu>Politica germana de aliante dupa razboi

Conducerea afacerilor externe a Reich-ului s-a caracterizat
printr-o lipsa totala de metoda, deoarece nu a stiut sa desprinda
principiile calauzitoare pe care trebuia sa se sprijine o politica de
aliante care sa raspunda intereselor tarii ; revolutia, departe de a
corecta aceasta greseala, a împins-o dimpotriva la culmea sa. Caci,
daca confuzia de idei, în ceea ce privea politica generala, fusese
înainte de razboi principala cauza a greselilor comise de guvern în
conducerea politicii sale externe, aceasta suferea, dupa razboi de
duplicitatea conducatorilor nostri. Era firesc faptul ca cercurile
care-si vedeau realizate, datorita revolutiei, planurile lor subversive,
n-aveau nici un interes sa duca o politica de aliante al caror rezultat
ar fi pus din nou pe picioare un stat german independent. O aseme-
nea evolutie ar fi fost în contradictie cu intentiile secrete ale crimi-
nalilor din noiembrie ; ea ar fi pus capat, momentan, sau chiar
definitiv, internationalizarii economiei si fortelor productive ale
Germaniei; dar, adevaratul motiv de teama era mai ales ca o lupta
victorioasa, dusa pentru a face Rcieh-u! independent de strainatate,
sa nu aiba asupra politicii sale interne o influenta ce putea într-o zi
sa fie fatala autoritatii detinatorilor actuali ai puterii. Este. într-
adcvar, de neconceput ca o natiune sa se poata ridica împotriva
asupririi, fara ca sa fi capatat înainte constiinta propriei existente si
invers, orice mare succes obtinut în politica externa influenteaza în
mod inevitabil trezirea sentimentului national. Experienta
dovedeste ca orice lupta dusa pentru eliberarea unui popor dezvolta
în el patriotismul si, ca urmare, o pune mai bine in garda împotriva
manevrelor elementelor antinationale pe care le cuprinde Situatii
si personaje pe care le suporti pe timp de pace, carora nici macar nu
le acorzi atentie, se izbesc, în perioadele în care entuziasmul national
misca o natiune pâna în adâncul sufletului, deo opozitie care ajunge
pâna la rezistenta deschisa si care adeseori k- este fatala. Sa amintim,
de pilda, frica de spioni care o avem peste tot când izbucneste un


200                      Cauzele deficientelor politice

razboi, frica care se manifesta brusc în acel moment când pasiunile
omenesti au ajuns la cel mai înalt grad si care provoaca persecutiile
cele mai brutale, desi, adeseori, ncjustificate ; si, totusi, fiecare ar
trebui sa spuna ca exista mult mai mult riscul sa fii spionat pe timp
de pace, desi, din motive foarte firesti, opinia publica nu-i acorda
acestui fapt, atunci, tot atâta atenjie.

Instinctul subtil al parazitilor stalului, pe care agitatia eve-
nimentelor din noiembrie îi adusese la suprafata, a simtit imediat ca
o politica abila de aliante, care ar sustine o revolta populara împo-
triva oprimarii ar reaprinde astfel pasiunile nationale si ar putea
pune capat existentei lor criminale.

Se întelege acum de ce, cei care ocupau din 1918 posturile cele
mai importante în guvern, au dovedit o asemenea incapacitate în
politica externa si de ce afacerile statului au fost aproape întot-
deauna administrate, în mod sistematic, împotriva intereselor
natiunii germane. Caci, ceea ce putea sa para, la prima vedere, un
efect al întâmplarii, se dovedeste a nu fi, când se examinea/,a lucrurile
mai îndeaproape, decât un nou si logic pas înainte pe calea pe care
revolutia din noiembrie 1918 pornise deja în mod deschis.

Este adevarat ca trebuie sa facem aici o deosebire între ad-
ministratorii raspunzatori (sau, mai bine spus, "care trebuiau sa fie
astfel") fata de afacerile noastre de stai, între majoritatea politicieni-
lor nostri parlamentari meschini si, în sfârsit, multimea cu spirit de
turma a caror rabdare nu era egalata decât de prostia lor.

Primii stiu ce vor. Ceilalti merg înaintea primilor, fie ca sunt
initiati, fie ca sunt prea lasi ca sa se opuna cu hotarâre realizarii
planului pe care 1-au ghicit si al carui pericol îl simt. Ultimii se supun
datorita incapacitatii lor de a întelege si prostiei.

Atâta vreme cât Partidul national-socialist al muncitorilor
germani n-a fost decât o mica asociatie care nu era bine cunoscuta,
problemele politicii externe nu puteau sa aiba, în ochii multora din
membrii sai, decât o importanta secundara. Aceasta în mod deosebit
pentru ca miscarea noastra a avut întotdeauna, si va avea întot-
deauna ca principiu fundamental, proclamarea ideii ca libertatea de
care se bucura o tara în relatiile cu strainatatea nu este un dar cazut
din cer sau al puterilor de pe pamânt, ci ca el nu poate fi niciodata
decât rodul dezvoltarii fortelor sale proprii.
A înlatura cauzele
prabusirii noastre, a-i reduce la tacere pe cei care au avantaj din acest
lucru, iata ceea ce ne va face capabili de a porni lupta împotriva
strainatatii pentru independenta noastra.

Se întelege, acum, din ce motive, tânara noastra miscare, a

201 Scopul politicii externe: libertatea de mâine

acordat, înca de la începuturile ei, planului de reforma interna mai
multa importanta decât problemelor de politica externa.

Dar atunci când aceasta mica societate neînsemnata a crescut,
si, în final, si-a sfarâmat primul sau cadru, si când tânara organizatie
a capatat importanta unei mari asociatii, ea s-a vazut obligata sa ia
atitudine privitor la problemele pe care le punea politica externa.

Trebuiau definite liniile conducatoare care, nu numai ca ar fi
în contradictie cu conceptiile pe care se sprijinea sistemul nostru
filosofic, dar, dimpotriva, ar fi ca o emanatie a acestor conceptii.

Tocmai pentru ca poporul nostru nu are o educatie politica,
în ceea ce priveste relatiile noastre cu strainatatea, tânara noastra
miscare avea datoria sa ofere tuturor conducatorilor, ca si maselor
populare, un plan, elaborat în liniile sale generale, care !e-ar servi
drept ghid pentru studierea chestiunilor de politica externa; aceasta
este una din primele sarcini de îndeplinit pentru a face posibila,
într-o zi, punerea în practica a masurilor pregatitoare în domeniul
politicii externe, care ar permite poporului nostru sa-si recâstige
independenta si Reich-ul sa-si recapete suveranitatea efectiva.

Principiul fundamental si conducator pe care trebuie sa-1 avem
întotdeauna în fata ochilor când studiem aceasta chestiune este acesta:
politica externa însasi nu este decât mijlocul de a atinge un scop si acest
scop consta exclusiv în a actiona în favoarea poporului nostru.

Orice problema de politica externa nu poate fi examinata din alt
punct de vedere decât acesta :
solutia aceasta va fi ea avantajoasa pentru
poporul nostru, t n prezent sau în vii tor sau ti va aduce vreun prejudiciu ?

Iata singura parere care poate intra în discutie atunci când se
studiaza vreuna din aceste chestiuni. Trebuie sa fie eliminate fara
mila toate consideratiunile de politica a partidelor, de religie, de
omenie, pe scurt toate celelalte consideratiuni, oricare ar fi ele.

* * *

înainte de razboi, politica externa a Germaniei avea ca sarcina
asigurarea alimentatiei poporului nostru si a copiilor sai în aceasta
lume, pregatind caile care ar permite atingerea acestui scop si înles-
nirea unor aliante aducând adaosul de putere necesara; sarcina a
ramas aceeasi, dar, cu o diferenta ;
înainte de razboi era vorba de a
veghea la mentinerea poporului german, tinând cont de puterea de care
dispunea arunci un stat puternic si independent; astazi este vorba de a
reda mai întâi poporulu i nostru puterea pe. care o detine un stat puternic
si liber; renasterea unui astfel de stat este conditia prealabila si necesara
care trebuie îndeplinita pentru a putea duce mai târziu o politica externa
eficace si capabila sa pastreze si sa hraneasca poporul nosrru.


202 Conditii prealabile ale eliberarii.. ..

Astfel spus: scopul pe care trebuie sa-l urmareasca în prezent
politica externa a Germaniei, va fi pregatirea cailor pe care se va angaja
poporul german pentru a-si recuceri, într-ozi, independenta.

Pentru a face acest lucru, nu trebuie pierdut niciodata din vedere
un principiu fundamental. Nu este absolut necesar, pentru ca unpopor
sa-si recâstige independenta, ca teritoriul statului sa prezinte un întreg:
este de ajuns ca sa se mentina o ultima pane, oricât de mica ar fi, din
acest popor si din acest stat care, bucurându-se de libertatea necesara,
sa poata nu numai sa pastreze zestrea de comunitate spirituala a unui
popor întreg, dar sa si pregateasca lupta care se va purta cu armele
pentru recucerirea libertatii.

Când un popor de o suta de milioane de oameni îndura în
comun, pentru a mentine integritatea statului sau, jugul sclaviei, este
mai rau decât daca acest popor si acest stat ar fi fost dezmembrate
una din partile ei ramânând înca deplin libera.

Presupunând, fireste, ca aceasta parte va ramâne patrunsa de
sfânta misiune ce-i revine, nu numai sa proclame, fara încetare, ca
poporul sau este indisolubil unit prin spirit si cultura, ci si sa ia
masurile necesare pentru a-1 pregati sa foloseasca armele de care va
trebui sa se slujeasca pentru a elibera definitiv si a reuni din nou
nefericitele parti ale natiunii si ale statului înca asuprite.

Trebuie sa ne gândim si la faptul ca, atunci când este vorba de
recucerirea unor teritorii pierdute de un popor si de un stat, problema este
mai întâi pentni patria-mama sa-si recucereasca puterea ei politica si
independenta; ca, într-adevar în astfel de caz interesele teri f orii lor pierdute
trebuie sa fie sacrificate fara mila pentru singurul lucru într-adevar important:
redobândirea libertatii teritoriului principal. Cacinu dorintele unor asupriti
sau protestele conationalilor vor duce la eliberarea fragmentelor dintr-un
popor sau a provinciilor Reichului, ci folosirea fortei de catre celelalte,
ramase mai mult sau mai putin independente, din ceea ce a fost odata
patria comuna.

De aceea, pentru redobândirea teritoriilor pierdute, conditia
prealabila ce trebuie îndeplinita este sa dea, printr-o munca mai
înversunata, mai multa forta si vigoare la ceea ce ramâne din stat, si,
de asemenea hotarârea de nezdruncinat, care sta în amorteala în
inimi, de a pune atunci când va veni clipa, în slujba eliberarii si unirii
întregului popor, puterea recucerita de catre stat.

Deci, un sacrificiu provizoriu al intereselor teritoriilor despartite
ale patriei în numele singurului lucru care conteaza: a cuceri, spre
folosul a ceea ce ramâne din stat, o asemenea putere politica si forta
încât sa permita constrângerea vointei dusmanilor învingatori pâna

203 Greseala politicii continentale

ce vor cadea în învoiala.

Caci teritoriile asuprite nu sunt reîncorporate în patria comuna

prin proteste înflacarate, ci prin puternice lovituri victorioase cu spada.

Faurirea acestei spade este sarcina politicii interne a guvernului;

a permite fierarului sa munceasca în deplina siguranta si sa recruteze

camarazi de arme, este sarcina politicii externe.

* * *

M-am explicat, în prima partea acestui lucrari,asupra lipsuri-
lor politicii de aliante pusa în practica înainte de razboi. Existau
patru mijloace pentru a asigura mentinerea si alimentatia poporu-
lui; a fost cel de-al patrulea si cel mai putin eficace.

în loc sa se aplice o politica teritoriala inteligenta în Europa,
s-a recurs la o politica coloniala si comerciala. Aceasta politica se
dovedea cu atât mai stângace cu cât îsi închipuiau în mod gresit ca
se poate astfel evita obligatia de a lamuri lucrurile pe calea armelor.

Rezultatul acestei încercari de a alerga dupa mai multi iepuri
deodata era usor de prevazut: s-a stat deoparte si razboiul mondial a
însemnat nota de plata pe care a avut-o in special de platit Rekrhul
pentru a lichida datoriile contractate prin politica sa externa stângace.

Cel mai bun mijloc ar fi foslal treilea: cântarirea puterii Reichului
pe continent prin anexarea de noiteiitorii în Europa;
prin aceasta, atitudi-
nea lui prin dobândirea teritoriilor coloniale intra foarte firesc în
domeniul posibilului. Este adevarat ca pentru a aplica o astfel de
politica, tara avea nevoie sa încheie o alianta cu Anglia sau sa consacre
dezvoltarii puterii sale militare resurse atât de uriase, încât ar fi trebuit,
timp de patruzeci sau cincizeci de ani, sa fie complet pe planul al doilea
cheltuielile cu caracter cultural. Reichul ar fi fost pe deplin capabil sa-si
asume aceasta responsabilitate.

Importanta culturala a unei natiuni este întotdeauna legala
de independenta sa politica, cea de-a doua fiind conditia obligatorie
pentru ca cea dintâi sa poata sa se realizeze sau sa se poata oaste. De
aceea, nici un sacrificiu nu este prea mare când este vorba de a
asigura libertatea politica a unei natiuni. Ceea ce se ia din bugetul
de cheltuieli cu caracter cultural în favoarea unei dezvoltari excesive
a fortelor militare ale stalului, va putea fi mai târziu recuperat
înzecit. Se poate chiar spune ca, dupa ce un stat si-a cor.ccnuat toate
eforturile într-o singura directie: mentinerea independentei sate, se
produce, de obicei, un moment de destindere, un fel de nou echili-
bru, în baza caruia vocatia culturala a poporului, pâna atunci neglijata,
înfloreste într-un mod superior, înflorirea din secolul lui Pericle a
urmat nenorocirilor cauzate de razboaiele împotriva persilor, iar re-


204               Echilibrul european în zilele noastre

publica romana s-a dedicat cultivarii unei civilizatii superioare
atunci când s-a eliberat de tulburarile provocate de razboaiele
punice.

Este adevarat ca nu poti sa te astepti ca majoritatea de cretini
si netrebnici parlamentari sa aiba spiritul de decizie necesar pentru
a subordona, fara crutare, toate celelalte interese ale unui popor
unei singure sarcini: pregatirea unei viitoare înarmari care sa asigure
mai târziu existenta statului. Numai tatal unui Frederic cel Mare era
în stare sa sacrifice totul pentru pregatirea acestei înarmari, în vreme
ce parintii absurdului nostru parlamentarism democratic, de fab-
ricatie evreiasca, nu pot s-o faca.

De aceea, deja, pregatirea militara care sa permita cucerirea
de noi teritorii, nu a fost, în perioada premergatoare razboiului,
decât foarte slaba, astfel încât greu ne puteam lipsi de sprijinul unor
aliati judicios alesi.

Cum nimeni nu vroia sa-si dea osteneala pentru a pregati în
mod sistematic razboiul, s-a renuntat la dobândirea de teritorii în
Europa si s-a sacrificat, prin practicarea, în schimb a unei politici
coloniale si comerciale, alianta care s-ar fi putut încheia astfel cu
Anglia; dar fara sa se sprijine, cum ar fi fost logic, pe Rusia: din
greseala în greseala, s-a ajuns la razboiul mondial în care Germania
a uitat, parasita de toti, în afara de Habsburgi, acel flagel ereditar.

* * *

Trebuie sa spunem, pentru a defini politica noastra externa,
ca ea nu are o regula de conduita clara sau inteligenta. Daca înainte
de razboi am pornit gresit pe cea de-a patra cale, pe. care, de altfel,
n-am facut decât putine progrese, este imposibil ca ochiul cel mai
exersat sa descopere calea pe care o urmarim de la revolutie încoace.
Mai mult decât înaintea razboiului, lipseste un sistem bine gândii,
numai daca nu atribuim acest termen încercarilor facute de a lua
poporului nostru si ultima posibilitate de ridicare.

Daca examinam la rece situatia în care se afla poporul Europei
în ceea ce priveste puterea fiecaruia, ajungem la urmatoarea concluzie:

De trei sute de ani, istoria continentului nostru a fost dominata
de nazuintele politice ale Angliei; prin echilibrul de forte care-1 facea,
opunând între ele diferitele puteri europene, ea îsi asigura, pe ocolite,
spatele si puterea în deplina siguranta sa atinga scopurile propuse de
politica mondiala a diplomatiei teritoriale.

Tendinta traditionala a acestei diplomatii,; care nu-si gaseste
în Germania echivalente decât în traditiile armatei prusace, era, înca
din timpul domniei reginei Elisabeta, dedicata urmaririi sistematice

205 Anglia si Germania

a unui singur tel: a împiedica, prin orice mijloace, ca o mare putere
continentala sa se înalte deasupra nivelului mediu al unor mari
puteri, si daca ea atingea acest nivel, s-o zdrobeasca cu forta armelor.

Mijloacele de constrângere pe care Anglia obisnuia sa le
foloseasca într-un astfel de caz variau în functie de situatia existenta
sau de sarcina pe care o avea de îndeplinit; dar, fermitatea si
puterea de vointa puse în actiune erau întotdeauna aceleasi. Da !
Pe masura ce pozitia Angliei a devenit mai dificila de-a lungul
timpurilor, guvernul imperiului britanic a considerat necesar sa
mentina o stare de lucruri în care diferitele state europene, rivale
în lupta pentru putere, se neutralizau reciproc. Când coloniile
engleze din America de Nord s-au despartit de patria-mama,
Anglia a trebuit sa-si dubleze eforturile pentru a-si acoperi în
întregime spatele dinspre Europa.

Astfel, atunci când Spania si Olanda au fost înlaturate dintre
marile puteri maritime, statul englez si-a concentrat toate fortele
împotriva mazuintelor de dominare ale Frantei, pâna când, în sfârsit,
caderea lui Napoleon I a facut sa dispara pericolul pe care-1 re-
prezenta pentru Anglia hegemonia unei puteri militare de care se
temea în mod deosebit.

Evolutia realizata de politica britanica cu privire la Germania a
fost foarte lenta, nu numai pentru ca aceasta din urma, ca urmare a lipsei
unei unitati nationale a popoarelor germane, nu reprezenta vreun
pericol pentru Anglia, ci si pentru ca opinia publica engleza, orientata
de o propagandaa perseverenta, catre scopul determinat pe care-1
urmarise pâna atunci statul sau, nu putea fi reorientata decât pe
nesimtite într-un alt sens. Calculul rece al unui om de stat trebuie,
uneori, pentru a se putea realiza, sa faca apel la un sentiment, motiv
mai puternic atunci când trebuie sa actioneze si care rezista cel mai bine
la uzura timpului. Omul de stat poate, dupa ce si-a realizat unul din
planurile sale, sa-si îndrepte activitatea spiritului catre alte proiecte, dar
este nevoie de o munca lenta de propaganda pentru ca sensibilitatea
maselor sa devina accesibila marilor intentii ale conducatorului.

Anglia si-a definit noua sa pozitie începând cu 1870 - 1871.
Din nefericire, Germania nu a stiut sa profite de oscilatiile pe care
le-a înregistrat politica engleza, ca urmare a importantei pe care a
capatat-o America din punct de vedere economic si al activitatii
desfasurate de Rusia pentru a-si spori puterea, astfel încât tendintele
care prevalau deja în politica Angliei s-au întarit.

Anglia vedea în Germania o putere a carei importanta din
punct de vedere comercial si ca urmare, din punct de vedere al


206                        Deplasarea "echilibrului"

politicii mondiale, bazata mai ales pe uriasa sa industrializare lua
proportie atât de amenintatoare încât fortele celor doua state se
compensau în aceleasi domenii. Cucerirea "economica si pacifista"
a lumii, care era, în ochii celor ce ne conduceau atunci, o chintesenta
a supremei întelepciuni, a determinat politica engleza sa-si organizeze
rezistenta. Aceasta rezistenta s-a manifestat sub forma unui atac de
mare amploare si minutios pregatit, metoda corespunzând perfect
spiritului unei politici care nu viza mentinerea unei paci mondiale
îndoielnice, ci consolidarea hegemoniei britanice în lume. Anglia
si-a luat ca aliate toate statele care prezentau garantii din punct de
vedere militar, pentru ca prudenta sa traditionala aprecia la justa ei
valoare fortele adversarului sau si pentru ca si-a dat seama de starea
de slabiciune de care era cuprinsa în acel moment. Nu i se poate
reprosa ca a procedat fara nici un scrupul, caci o pregatire atât de
vasta pentru razboi nu trebuie sa fie judecata, din punct de vedere al
eroismului, ci din punct de vedere al utilitatii.

Diplomatia trebuie sa fie astfel aplicata încât un popor sa nu fie
dus la pieire prin eroismul sai; ea trebuie sa vegheze, cu eficacitate, la
pastrare lui. Pentru a ajunge la acest rezultat, orice mijloc era legitim si
recurgerea la el trebuie sa fie considerata uitare criminala a datoriei.

Revolutia germana va elibera politica engleza de nelinistea
pe care i-o provocase amenintarea unei hegemonii germanice care
sa cuprinda lumea întreaga.

Anglia nu mai avea, deci, interes sa vada Germania complet
stearsa de pe harta Europei. Dimpotriva, groaznica prabusire care
s-a produs în zilele lui noiembrie 1918, a pus diplomatia engleza în
fata unei situatii noi pe care la început nu o crezuse posibila.

Imperiul britanic luptase vreme de patru ani si j urna tate cu arma
în mâna pentru a nimici pretinsa superioritate a unei puteri continen-
tale. O prabusire subita parea ca va face sa dispara aceasta putere de pe
suprafata pamântului. Germania manifesta o asa absenta a instinctului
de conservare cel mai elementar încât evenimentele, care se desfasoara
în mai putin de douazeci si patru de ore, pareau ca au rasturnat întregul
echilibru european:
Germania fusese nimicita si Franta devenea prima
putere continentala a Europei

Propaganda intensa care, în timpul razboiului daduse popo-
rului englez forta de a rezista, care îi inspirase o ura nemarginita cu
privire la germani, care atâtase toate instinctele primare si toate
pasiunile, avea sa apese acum ca o greutate asupra hotarârilor
oamenilor de stat britanici. Scopul pe care Anglia îl urmarise facând
razboiul fusese atins, pentru ca Germania nu mai putea sa practice

207 Scopurile razboiului nu sunt atinse                 

politica sa coloniala, economica si comerciala; tot ceea ce depasea
acest scop leza intereselor engleze. Disparitia Germaniei ca mare
putere a Europei nu putea sa fie în avantajul dusmanilor razboiului.
Totusi, diplomatia engleza nu a putut sa-si execute schimbarea sa de
directie din zilele lui noiembrie 1918 si pâna la sfârsitul lui 1919
pentru ca, în mersul acestui razboi îndelungat, ea facuse apel la
sentimentele maselor cu o insistenta deosebita. Ea nu putea s-o faca,
dat fiind înclinatiile naturale ale propriului sau popor, si nu putea
s-o faca si ca urmare a disparitiei fortelor militare care se aflau fata
în fata. Franta îsi atribuise conducerea negocierilor si-si putea im-
pune vointa aliatilor sai. Singura putere care ar fi putut, în aceste
luni de negocieri si tocmeli, sa modifice aceasta stare de lucruri,
adica Germania, era prada convulsiilor razboiului civil si nu înceta
sa proclame, prin glasul pretinsilor sai oameni de stat, ca era gata sa
accepte tot ce i se impunea.

Când, în relatiile internationale, un popor, ca urmare a lipsei
absolute a instinctului de conservare, înceteaza de a putea sa fie un
obiect "activ", el decade la rangul de popor sclav si tara sa va avea
soarta rezen>ata unei colonii. Pentru a evita ca puterea Frantei sa nu
devina precumpanitoare, Anglia nu mai avea la dispozitia sa decât un
singur mod de a actiona: sa se asocieze la tâlhariile ei.

In realitate, Anglia nu a atins scopul pe care îl urmarea facând
razboiul. Acesta nu a îndepartat pericolul pe care îl prezenta, pentru
echilibrul de forte pe continent, preponderenta dobândita de un stat
european, ea nu l-a facut decât mai amenintator.

Germania era, din punct de vedere militar, în 1914, încoltita
între doua tari care, una dispunea de forte echivalente, si cealalta de
forte cu mult superioare. La toate acestea se adauga superioritatea
maritima a Angliei. Franta si Rusia erau doua obstacole suficiente
pentru a împiedeca orice crestere excesiva a maretiei germane.
Situatia geografica a Reichului, extrem de defavorabila din punct de
vedere militar, putea sa fie, pe deasupra, considerata ca un coeficient
de siguranta care garanta împiedicarea oricarei sporiri în importanta
a puterii acestei tari.

Configuratia tarmurilor era, din punct de vedere militar, dezavan-
tajata în caz de lupta cu Anglia. Daca regiunea maritima era putin întinsa,
frontierele terestre erau, dinpotriva, mult prea întinse si deschise.

Situatia Frantei este astazi complet diferita: ca putere mili-
tara ea este prima si nu are pe continent un rival serios ; ea este
asigurata în sud, în spatele frontierelor care protejaza în partea
Spaniei si Italiei; neputinta natiunii noastre îi asigura securitatea

208                 Scopurile politice ale Frantei si Angliei

dinspre Germania; pe o lunga întindere a coastelor sale sunt tinte
usoare pentru avioane si tunuri cu bataie lunga, dar caile de co-
municatie ale continentului englez ar fi expuse, fara aparare, atacuri-
lor submarine. Un razboi submarin sustinut pe coasta întinsa a
Atlanticului si pe tarmurile întinse pe care Franta le poseda de-a
lungul Mediteranei ar avea consecinte dezastruase pentru Anglia.

Astfel, rezultam! pe care l-a obtinut din punct de vedere politic
din lupta dusa împotriva cresterii puterii Germaniei a însemnat stabili-
rea hegemoniei Frantei pe continent. Rezultatele, din punct de vedere
militar, au fost urmatoarele: Anglia a întarii puternic locul Frantei ca
prima putere pe pamânt si a trebuit sa recucereasca Uniunea americana
ca pe o egala a sa pe mare. Din punct de vedere economic, ea a cedat
fostilor aliati teritorii în care ea avusese interese de cea mai mare
importanta.

Asa cum puterea traditionala a Angliei vizeaza balcanizarea
Europei într-o oarecare masura, cea a Frantei doreste sa procedeze
la fel în ce privieste Germania.

Cea ce va dori întotdeauna Anglia este sa împiedice ca o putere
continentala oarecare sa-si sporeasca fortele pâna într-atât încât sa
poata juca un rol important în politica mondiala; ea doreste deci,
mentinerea unui atent echilibru între fortele statelor europene; caci
aceasta este una dintre consecintele esentiale ale hegemoniei Angliei în
lumea întreaga.

Ceea ce va dori întotdeauna Franta este sa împiedice Germania
sa se constitue într-o putere omogena, aceasta înseamna mentinerea
unei federatii de mici state germane a caror forte se echilibreaza si care
nu sunt supuse unei autoritati centrale; înseamna, în sfârsit, ocuparea
malului stâng al Rinului; toate acestea, spre izbânda conditiilor nece-
sare ca sa poata sa-si stabileasca si sa-si asigure hegemonia în Europa.

Tendinta ultima a diplomatiei franceze va fi vesnic în con-
tradictie cu tendintele fundamentale ale diplomatiei engleze.

* * *

Când examinam, tinând cont de consecintele pe care tocmai
le-am prezentat, posibilitatile de aliante pe care le ofera actuala
Germanie, ne convingem repede ca tot ceea ce putem practic sa
facem, în materie de aliante, este sa ne apropiem de Anglia. Desi
consecintele politicii razboiului care i-a urmat, au fost si au ramas
nefaste pentru Germania, nu puteam sa nu fiu de acord asupra
constatarii ca Anglia nu mai are astazi nici un interes grabnic ca
Germania sa fie
nimicita, si ca, dimpotriva, obiectivul diplomatiei
engleze trebuie sa fie, pe masura ce se scurg anii, sa frâneze instinc-

209 Posibilitatile de aliante ale Germaniei               

tele imperialismului exagerat de care este însufletita Franta.

Numai ca nu se face o politica de aliante zabovind asupra unor
ofense trecute, ea nu este rodnica decât daca profilam de lectiile date
de istorie. Experienta ar fi trebuit sa ne fi învatat ca aliantele indicate
pentru urmarirea unor scopuri negative sufera de o slabiciune congeni-
tala.
Destinele a doua popoare nu sunt puternic legate însa decât daca au
în vedere obtinerea unui succes comun, sub forma unor achizitii, cuceriri
armate, pe scurt, o crestere a puterii de care vor profita fiecare.

Lipsa de experienta a poporului nostru în materie de politica
externa se întrezareste în modul cel mai dur în stirile presei coti-
diene, care vorbesc de simpatia, mai mica sau mai marc, pe care
cutare sau cutare om de stat a manifestal-o/i//<Tt/t:
Germania, si care
vad. in pozitiile presupuse ale acestor personaje cu privire la poporul
nostru, garantia deosebita, a unui politici favorabile intereselor
noastre. A judeca astfel înseamna a comite cea mai incredibila
absurditate, înseamna a specula prostia neasemuita de care da dovada
micul burghez german de tip obisnuit când vorbeste de politica. Nu
exista om de stal englez, american sau italian, care sa fi luat vreodata
pozitie ca "germanofil". Orice om de stat englezeste fireste in primul
rând
englez, orice american este înainte de orice american si nu veti aasi
italian care sa fie gata sa Iaca alta politica decâl o politica
iiciluinojlla.
Cel care pretinde ca întemeiaza aliante pe înclinatiile germanofile ale
oamenilor de stat inferiori a cutarui sau cutarui natiuni straine, este un
natarau sau mincinos. Conditia necesara pentru ca destinele a doua
popoare sa se împleteasca nu este stima sau simpatia reciproca, ci
perspectiva avantajelor cure s-ar obtine din asocierea partilor cointere-
sate. Asia înseamna ca un om de stat englez, de exemplu, va putea duce
o politica constant
anglofila si niciodata germanofila, dar interesele
stabilite ale acestei politici angaja te vor putea, din motive foarte diverse,
sa fie în concordanta cu interesele germanofile
. Aceasta fireste numai
într-o anumita masura si situatia va putea într-o zi sa fie complet
rasturnata: dar, arta
unui om de stat consta tocmai în a gasi. când este
nevoie, într-o anumita perioada, calea organizarii unor operatiuni
necesare partenerilor, ce trebuie sa foloseasca aceleasi mijloace pentru
apararea propriilor interese.

Aplicarea în practica a acestui principiu trebuie sa fie dedusa,
pentru momentul prezent, din raspunsul pe care trebuie sa-l dam
urmatoarelor întrebari:
care state nu au în prezent nici un interes vital
ca o Europa centrala germana  sa fie complet scoasa din cauza, pentru
a permite Frantei sa exercite , din punct de vedere economic si militar,
o hegemonie indiscutabila? si care sunt statele care, dat fiind propriile


210                Posibilitatile de aliante ale Germaniei

lor conditii de existenta si orientarea traditionala a politicii lor, ar vedea,
în dezvaluirea unei astfel de situatii, o amenintare pentru propriul lor viitor?

Caci trebuie sa ne dam seama, în sfârsit, cu claritate de acest
fapt :

dusmanul de moarte, dusmanul necrutator al poporului ger-
man este si ramâne Frania. Prea putin contea/a cum guvcrnca/a sau
va guverna Franta; ca sunt Burbonii sau Iacobinii, Napoleonii sau
democratii burghe/i, republicanii clericali sau bolsevicii rosii; scopul
final al politicii lor externe va fi întotdeauna luarea în stapânire a
frontierei Rinului, si consolidarea Frantei pe acest fluviu, facând
toate eforturile !.<r pentru ca Germania sa ramâna de/binata si
farâmitata.

Anglia doreste ca Germania sanii fie o putere mondiala: Frania
nu
\reci sa existe o piliere care sapoane numele de Germania: diferenta
este înseninata!

Dar. astazi noi ne luptam pentru recucerirea situatiei de putere
mondiala: noi avem de luptat pentru existenta patriei noastre, pentru
unitatea natiunii noastre si pentru pâinea zilnica a copiilor nostri.
Daca,
tragând conclu/ia din aceste premi/e, trecem în revista aliatii pe care
ni ofera Europa nu ramân decât doua state :
Anglia si Itulin.

Anglia nu doreste sa aiba în fata ei o Franta al carui brat
înarmat, pe care restul Europei nu este capabil sa-1 respinga, ar putea
sa apere o politica de natura sa contracarc/e într-o /i sau alta
interesele engle/e.

Anulia nu poate dori niciodata sa aiba de a face cu o Franta
pe care detinerea de mine uriase de fier si carbune din Europa
occidentala ar face-o capabila sa joace în economia mondiala un rol
periculos pentru ea. si Anglia nu doreste nici ca Franta sa se bucure
în politica continentului datorita farâmitarii restului Europei, de o
situatie atât de sigura pe cal este posibil sau chiar sa se vada
constrânsa sa reia cu mai multa energie si ambitie politica mondiala,
care este una din traditiile diplomatiei france/e. Bombele Zeppelin
de altadata ar putea fi înmultite în fiecare noapte; suprematia mili-
tara a Frantei apasa greu asupra a ceea ce formea/a imperiul mon-
dial guvernat de Marea Britanic.

Nici Italia nu poate sa doreasca ea situatia precumpanitoare,
ocupata de Franta în Europa sa fie si mai întarita. Viitorul Italiei
depinde de o de/voltare teritoriala a caror elemente sunt grupate în
jurul ba/inului mediteraneean. Ceea ce a împins Italia la ra/boi. nu
era numai cert dorinta de a lucra pentru maretia Frantei, ci intentia
de a da o lovitura de moarte rivalului detestabil pe care-l avea în

211 Germania este un aliat posibil?                    

Adriatica. Orice sporire a puterii franceze pe continent, este, în
viitor, un obstacol de care Italia s-ar putea izbi; de aceea, niciodata
nu trebuie sa ne închipuim ca înrudirea de rasa poate suprima orice
rivalitate între cele doua popoare.

Examinarea cea mai realista si cea mai lucida a situatiei
europene arata ca cele doua state:
Anglia si Italia, sunt, în primul
rând. cele a caror interese personale cele mai firesti nu sunt, sau suni
în ultima analiza putin legate.de conditiile necesare existentei unei
natiuni germane si ca aceste interese concorda doar pâna într-un
anumit punct cu aceasta existenta.

***

Este adevarat ca trebuie, când judecam posibilitatile acestor
aliante,-sa nu pierdem din vedere trei factori. Primul ne priveste,
celelalte doua privesc statele în discutie.

Se poate, în principiu, contracta o alianta cu Genuania de azi '.'

O putere care cauta într-o alianta un sprijin pentru a executa
un plan ofensiv, poate sa se alie/e cu un stat al carui guvern a dat, de
ani de /ile, imaginea celei mai jalnice incapacitati, a lasitatii pacifiste
si la care marea majoritate a natiunii, orbita de doctrinele demo-
cratice si marxiste îsi tradca/a propriul popor si propria tara în
modul cel mai revoltator cu.puiintâ ? Vreo putere oarecare poate sa
spere asta/i sa stabileasca raporturi avantajoase pentru ea cu un stal,
cu convingerea ca ea va putea într-o /i sa lupte alaturi de el pentru
apararea unor interese comune, atunci tind acest stat nu are în mod
curent nici pofta de a ridica macar un deget pentru a-si apara propria
viata, însusi existenta sa ?

Vreo putere oarecare, pentru care un trata! de alianta este si
trebuie sa fie, ceva mai mult decât un contract de garantie vi/ând
mentinerea unui stat într-o stare lenta de descompunere, cum a fost
ca/uil vechii si de/astruasei Triple Aliante, va contracta o alianta
valabila la bine si la rau, cu un stat ale carui manifestari cele mai
caracteristice sunt o slugarnicie din cele mai joase cu privire la
strainatate, iar în interior, înabusirea rusinoasa a virtutilor nationale ;
cu un stai care nu mai are. datorita greselilor sale de comportare,
nimic maret, cu guverne care nu se pol lauda ca se bucura de cea mai
mica pretuire pe lânga concetatenii sai, astfel încât este imposibil
strainilor sa aiba o mare admiratie pentru ei ?

Nu ! o putere care tine la reputatia sa si care cauta într-o
alianta ceva mai mult decât solutii pentru parlamentari lacomi dupa
prada, nu se va alia cu Germania de astazi si chiar ea nu poate face
acest lucru.
Incapacitatea noastra actual de a încheia aliante este




212                 Deosebirile de interese ale englezilor si evreilor

ratiunea adânca si ultima al solidaritatii ce exista între tâlharii care ne
urasc.
Cum Germania nu se apara niciodata decât prin câteva "pro-
teste" înflacarate ale parlamentarilor nostri de elita, cum restul lumii
n-are interes sa lupte pentru apararea noastra, cum bunul Dumne-
zeu are ca principiu sa elibere/e popoarele lipsite de curaj, chiar
popoarele care n-au un interes decât în distrugerea completa a
noastra, nu au nimic altceva mai bun de facut decât sa ia parte la
incursiunile tâlharesti ale france/ilor, fie numai pentru a împiedica,
prin asociere cu ei si participarea la jaf. ca Franta sa contribuie
singura sa-si sporeasca fortele.

în al doilea rând, nu trebuie sa nesocotim dificultatile care le
au tarile ce au fost pâna acum dusmanii nostri, daca s-ar actiona în
vederea schimbarii atitudinii pe care o au fala de noi paturile popu-
lare ale popoarelor care au suferit influenta unei propagande care a
impresionat masele. Nu se poate pre/enta ani de x.ile un popor ca o
adunatura de "huni", de "tâlhari", de "vandali" etc... si apoi, de pe o
y.i pe alta, sa descoperi ca el este exact contrariul si sa-1 recoman/.i ca
aliatul de mâine pe fostul tau dusman.

Trebuie acordata mai multa atentie si unui al treilea fapt, a
carei importanta este si mai mare pentru întorsatura pe care o vor
lua viitoarele aliante in Europa.

Daca mentinerea Angliei în starea sa actuala de neputinta, nu
prezinta decât prea putin interes pentru politica germana, ea are un
interes foarte mare pentru financiarii evrei internationali. Politica
engleza oficiala, sau mai bine spus, traditionala si puterile bursei
supuse în întregime influentei evreiesti, urmaresc scopuri opuse ;
este tocmai ce demonstrea/a. eu o evidenta deosebita, po/itiile
diferite pe care le iau una si celelalte în problemele ce privesc politica
externa a Angliei.
Financiarii evrei doresc, contrar intereselor reale ale
statului englez, nu numai ca Germania sa fie definitiv ntinala economic,
ci ca ea sa fie si din punct de vedere politic, adusa într-o stare de sclavie
completa,
într-adevar, internationali/arca economiei noastre ger-
mane, adica luarea în stapânire de catre financiarii mondiali evrei a
fortelor de productie din Germania, nu poate fi desavârsita decât
într-un stat devenit, din punct de vedere politic, bolsevic. Dar, pentru
ea trupele marxiste care duc lupta în favoarea capitalului evreiesc
international, sa poata sa faca statul german sa se prabuseasca
definitiv, ele au nevoie de un sprijin prietenesc venit din afara. De
aceea, armatele france/e trebuie sa dea lovituri violente statului
german pâna ce Reich-ul, zguduit pâna la temelie, sa piara din cau/.a
atacurilor trupelor bolsevice aliate în slujba financiarilor evrei in-

213 Ura evreiasca împotriva Germaniei

ternationali.

si, astfel, evreul este cel care împinge cu cea mai mare înfocare
în ziua de astazi la distrugerea deplina a Germaniei. Tot ce se tipareste
în lumea întreaga împotriva Germaniei este scris de evrei, tot la fel cum,
îi] vremuri de pace si în timpul razboiului, presa jucatorilor la bursa
evrei si n mar\istilor a atâtat sistematic ura împotriva Germaniei pâna
ce statele au renuntat, unul dupa altul, la neutralitate si, sacrificând
adevaratele interese ale popoarelor, au intrat în coalitia mondiala care
ne declarase razboi.

Rationamentul evreilor este evident: transformarea Germa-
niei în stal bolsevic, adica distrugerea definitiva a constiintei nationale
populare germane, facând posibila exploatarea fortei de productie
germana supusa jugului finantei evreiesti internationala, nu este
decât preludiul extinderii tot mai mari pe care o va lua cucerirea
lumii întregi visata de evrei. Asa cum s-a întâmplat adeseori în
istorie. Germania urma sa fie pivotul pe care se va sprijini aceasta
lupta uriasa. Daca poporul si statul nostru .-.unt victimele acestor
tirani ai popoarelor asa cum sunt evreii eu sângele lor denaturat si
avi/i de bani, întreg pamântul va fi prins în tentaculele acestor hidre;
dar, daca Germania scapa din strânsoarea lor, se poate considera ca
cel mai mare pericol, în care s-au aflat vreodata toate popoarele, nu
mai ameninta lumea întreaga.

Daca este sigur ca evreimea si-a pus la lucru toate uneltirile
sale subterane nu numai pentru a întretine ostilitatea pe care natiunile
o manifesta fata de Germania, dar si pentru a accentua la maximum,
este tot la fel de sigur ca aceasta activitate nu concorda decât înlr-o
foarte mica masura cu adevaratele interese ale popoarelor carora ea
le otraveste viata.
In general, evreimea nu foloseste cu flecare din
popoare/e vizate de propaganda sa, decât argumentele potrivite care sa
aiba cel mai mare efect asupra spiritului natiunii prelucrata de emisarii
sai si careia ea îi cunoaste la perfectie modurile de a vedea lucrurile,
anume pe acelea care promit cel mai mare succes.
Fata de poporul
nostru, al carui sânge este extraordinar de denaturat, evreimea se
serveste, pentru a duce lupta care sa-i aduca puterea, de idei mai mult
sau mai putin "cosmopolite"; inspirate de ideologia pacifista si care
au fost nascocite de mintea sa ; pe scurt, ea îsi afiseaza tendintele
sale internationale ; în Franta, profita de sovinismul pe care 1-a aflat
aici si caruia stie sa-i aprecie/e foarte exact puterea ; în Anglia, ea
pune în joc interesele economice si consideratiunile de politica
mondiala; pe scurt, ea profita întotdeauna de ceea ce caracterizeaza cel
mai bine felul de a fi a unui popor anume. si numai dupa ce a câstigat,


214          Interesele comune ale Frantei si ale evreismului

pe diferite cai, o influenta hotarâtoare asupra economiei si asupra
politicii, ea se desface de legaturile pe care Ic impunea propagandei
sale, de aceste argumente imaginaresi-si dezvaluie în parte scopurile
ascunse, arata ce vrea si de ce lupta. Ea nu trece, astfel, decât cu si
mai mare repeziciune la opera sa de distrugere, pâna când trans-
forma treptat toate statele într-un morman de ruine, peste care sa
poata domni autoritatea suverana a imperiului evreu vesnic.

în Anglia, ca si în Italia, dezacordul care exista între conceptiile
unei politici excelent înradacinata în pamânt si proiectele financiarilor
evrei internationali este evident si uneori sare brutal în ochi.

Numai în Franta se observa astazi existenta unui acord secret,
mai desavârsit ca niciodata, între
intentiile speculantilor la bursa,
intentii ai caror reprezentanti sunt evreii, si dorintele unei politici
nationale inspirata de sovinism.
si tocmai aceasta identitate de vederi
constituie un pericol imens pentru Germania. Acesta este motivul
pentru care Franta este si ramâne, dusmanul de care trebuie sa ne
temem cel mai mult.
Acest popor, care decade din ce în ce mai mult
la nivelul negrilor, pune în pericol, în taina, datorita sprijinului pe care
i-l acorda evreii pentru a atinge scopul lor de dominatie universala.
existenta rasei albe în Europa.
Caci, contaminarea provocata de
afluxul de sânee negru pe Rin. în inima Europei, raspunde la fel de
bine setei de ra/hunare sadica si penersa a acestui dusman eredilar
al poporului nostru, cât si calculului rece al evreului, care vede în
aceasla mijlocul de a începe metisarca continentului european chiar
în centrul sau. infectând rasa alba cu sângele unor oameni de ex-
tractie inferioara, de a pune ba/ele propriei sale dominatii.

Rolul pe care Franta, îmboldita de setea sa de razbunare si
sistematic condusa de evrei, îl joaca astazi în Europa, este un pacat
comis împotriva existentei omenirii de rasa alba si va declansa,  într-o
zi. împotriva acestui popor toate spiritele razbunatoare ale unei generatii
care au putut recunoaste în poluarea ra selor pacatul ereditar al omenirii.

În ceea ce priveste Germania, pericolul pe care Franta îl repre-
zinta pentru ea îi impune datoria de a împinge pe planul doi toate
motivatiile de sentiment si sa întinda mâna, celui care, fiind la fel de
amenintat ca noi, nu vrea nici sa sufere, nici sa suporte nazuintele
dominatoare ale Frantei.

în Europa nu exista în masura în care putem avea o privire asupra
viitorului, decât doi aliati posibili pentru Germania: Anglia si Italia.

***

Daca ne dam osteneala astazi sa aruncam o privire în trecut
în legatura cu modul cum a fost condusa politica Germaniei de la

215 Bunele relatii cu Franta

revolutie încoace, nu-ti ramâne de facut, în fata stângaciei continue
si de neînteles a guvernelor noastre, decât sa-ti pui capul între mâini
si sa te lasi pur si simplu prada disperarii, sau cuprins de o vie
indignare, sa pornesti la razboi împotriva unui astfel de regim.
Actele sale nu au avut niciodata nimic inconstient, caci, ceea ce ar
putea parea de neimaginat oricarei minti capabile sa gândeasca,
intelectualii nostri, cu orbul gainilor, au reusit sa înfaptuiasca :
au
umb/ar eu umilinta dupa favorurile Frantei.
Da ! în timpul acestor
ultimi ani au încercat în permanenta, cu aceea înduiosatoare ncro/ie
specifica visatorilor incorigibili, sa devina prieteni buni cu Franta,
se ploconeau fara încetare în fata "marii natiuni" si, în fiecare siretlic
perfid al calaului france/, credeau imediat ca vad primele semne ale
unei schimbari a starii de spirit.
Cei care conduceau politica noastra
din culese n-au împartasii fireste, niciodata aceasta parere gresita si
nesabuita. Pentru ei, buna întelegere cu Franta era mijlocul firesc de a
sabota orice politica de aliante eficace.
Ei nu se lasasera niciodata
înselati asupra scopurilor urmarite de Franta si asupra celor care
erau în spatele lor. Ceea ce-i silea sa actione/e, ca si când ar fi ere/ut
sincer ca destinul Germaniei putea sa fie schimbat, era faptul ca ei
îsi dadeau scama, privind la rece lucrurile, ca în caz contrar, poporul
nostru ar fi pornit, probabil, pe un alt drum:

Ne va fi, fireste foarte greu sa facem ca Anglia sa intre în
rândurile simpati/antilor nostri, ca o aliata viitoare.

Presa noastra evreiasca a stiut întotdeauna sa concentreze ura
poporului nostru asupra Angliei, si multi fraieri germani s-au lasat
prinsi, cu cea mai mare bunavointa, în latul întins de evreu : s-au spus
vrute si nevrute despre "renasterea" puterii maritime germane, s-a
protestat împotriva furtului coloniilor noastre, s-a cerut ca ele sa fie
recucerite ; toate aceste vorbe ofereau materialele pe care, ticalosii
evrei, le transmiteau celor de-o teapa cu ei, englezilor, si din ele se
hranea o întreaga propaganda eficace. Burghe/ii nostri nerozi, care
se amesteca în politica, încep sa înteleaga vag, ca noi nu avem astazi
de luptat pentru ca Germania sa devina "puternica pe mare" etc.

A conduce fortele natiunii germane spre acest obiectiv,
înainte de a li asigurat temeinic situatia noastra în Europa, era deja,
o nebunie înainte de razboi. Astazi, un asemenea proiect trebuie
trecut în rândul acelor prostii care, în politica, se numesc crime.
Existau uneori motive de disperare când vedeai cu câta arta, evreii
care trageau sforile, stiau sa pacaleasca poporul cu chestiuni absolut
secundare, provocau manifestatii si proteste, în timp ce, tot în acelasi
moment, Franta rupea alte bucati de carne din trupul poporului


216                        Problema Tirolului de Sud

nostru si submina sistematic bazele independentei noastre.

În legatura cu aceasta trebuie sa vorbesc îndeosebi de o idee
fixa pe care evreul a stiut, în acei ani, s-o foloseasca cu o deplina
pricepere : Tirolul de Sud. Desigur, Tirolul de Sud. Daca ma ocup
aici de aceasta chestiune, îmi rezerv dreptul sa mai revin asupra ei,
caci va trebui sa terminam odata cu aceasta banda de mincinosi care,
speculând lipsa de memorie si prostia maselor de la noi, îsi permit
sa
?fise/e o falsa indignare patriotica mai necunoscuta acestor im-
poslori parlamentari decât este pentru o cotofana notiunea de re-
spect datorai proprietatii alluia.

Insist asupra faptului ca am lacul personal parte dintre acei
oameni care, atunci când se hotara soarta Tirolului din Sud, adica
începând cu august 1914 si pâna în noiembrie 19ÎS. am intrat în
rândurile armatei, adica acolo unde acest tinut putea sa fie aparat
în mod eficace.

Am luptat, în acei ani, pe masura fortelor mele, nu pentru a
împiedica pierderea Tirolului de Sud, ci pentru ca patria sa-1 paslre/e
la fel ca pe orice alt tinut german.

Cei care nu au luat atunci parte la lupta, au fost tâlharii
parlamentari, toti acei misei care faceau politica de partid. Dimpo-
triva, în vreme ce noi luptam cu convingerea ca numai o iesire
victorioasa din ra/.boi ar permite Germaniei sa pastrexe si Tirolul de
Sud. acesti tradatori compromiteau victoria prin clevetirile si ape-
lurile lor, la revolta, astfel ineâl Siegfried a pierii, cu pumnalul înfipt
în spate, in timp ce lupta.
Caci, fireste, nu discursurile instigatoare si
ipocrite pronuntate de elegantii parlamentari în piata primariei din
Viena sau în fata Feldlwrrnluille din Mi'inchen puteau asigura Germa-
niei posesiunea Tirolului de Sus, ci batalioanele care luptau pe front.
Cei care au provocat separarea sa au tradat Tirolul si toate celelalte
teritorii germane.

Cei care îsi imaginea/a ca problema Tirolului de Sud va putea
sa fie rexohata prin proteste, declaratii,defilari pacifiste ale asociatiilor
eu:, sunt sau niste canalii desavârsite sau mici burghexi germani.

Trebuie, totusi, sa ajungem sa ne dam seama ca nu vom /nuca
reintra în posesia teritoriilor pierdute nici prin invocari solemne i/dre-
sate Atotputernicului, nici prin sperantele pioase puse în Societatea
Natiunilor, ci numai prin forta armelor.

întreaga problema este, deci, sa-i stim r>e cei care sunt gata ^a
recâstige cu arma în mâna teritoriile pierdute. In ceea ce ma priveste'.
pot sa garant' /eu deplina sinceritate ca am înca în mine destul curaj
pentru a lua parte la recucerirea Tirolului de Sud. asezându-ma în

217 Întelegerea germano-italiana este împiedicata sa se realizeze

fruntea unui batalion de soc, format din palavragii din Parlament si
din sefi de partide, precum si din câtiva consilieri ai tribunalului
suprem, imperial. As fi al naibii de fericit sa vad câteva srapneluri
explodând pe neasteptate deasupra unei manifestatii protestatare
atât de "înflacarate". Cred ca o vulpe care se furiseaza într-un cotet
de pasari nu ar provoca atâtea cârâituri mai pline de spaima si ca
fuga pasarilor pentru a se pune la adapost nu ar fi mai rapida decât
deruta unei asemenea superbe "adunari de protest".

Dar, ceea ce este mai vrednic de dispret în aceasta afacere este
ca nici macar ei nu cred ca mijloacele pe care le întrebuinteaza ar
putea da vreun rezultat, Ei stiu, personal, foarte bine cât de lipsite
de eficacitate si inofensive sunt scenele lor burlesti de bâlci. Dar ei
actioneaza astfel pentru ca, fireste, este mai usor astazi
sa palavragesti
despre recuperarea Tirolului de Sud decât era odinioara sa lupti
pentru a-1 pastra. Fiecare face ce poate ; atunci noi ne-am varsat
sângele, astazi acesti domni îsi ascut pliscurile.

Este absolut încântator sa vezi cum cercurile legitimiste se
ratoiesc cerând astazi Tirolul de Sud. Acum sapte ani, augusta si
ilustra lor dinastie a ajutat coalitia mondiala, printr-un sperjur si o
tradare demne de cei mai mari ticalosi, sa puna stapânire pe Tirolul
de Sud ca pret al victoriei lor. în acea vreme, aceste cercuri au
sustinut politica dinastiei lor tradatoare si nu le pasa nici cât negru
sub unghie de Tirolul de Sud sau de orice altceva. Fireste, este mai
simplu azi sa începi din nou sa lupti penlru acest teritoriu, pentru ca
aceasta lupta nu s-a dat decât cu arme "ale intelectului" si este, în
orice caz, mai usor sa ragusesti perorând într-o "adunare de protest",
manifestându-ti nobila indignare ce-ti umple sufletul si sa faci cârcei
la stomac ca scriitorii, mâzgalind un articol de ziar decât sa fi aruncat,
de pilda, poduri în aer, ca în timpul ocuparii Ruhr-ului.

Motivul pentru care unele cercuri au facut, în acesti ani, din
problema Tirolului pivotul raporturilor germano-italiene, este evi-
dent.
Evreii si partizanii Habsburgilor au cel mai mare interes sa strice
politica de aliante a Germaniei, caci ea ar putea, într-o zi, sa conduca
la reînvierea unei patrii germane independente. Nu din dragoste pentru
Tirol se joaca aceasta comedie, care nici nu îi este de vreun ajutor si îi
aduce chiar prejudicii, ci din teama unei întelegeri ce s-arpuîea stabili
între Germania si Italia.

Numai printr-un efect al gusfalui pentru minciuna si calom-
nie care domneste în aceste cercuri, ei au avut nerusinarea sa pre-
zinte lucrurile în asa fel încât tot ei sunt cei care ne acuza de a fi
"tradat" Tirolul.


218 Cine tradeaza Tirolul de Sud?

Trebuie s-o spunem acestor domni cu toata limpezimea
necesara :

Tirolul a fost tradat, în primul rând, de orice german care, întreg
fiind la trup, nu a prestat sen'iciul militar pe front si nu s-a facut util
patriei sale, în anii 1914-1918; în al doilea rând, a fost tradat de fiecare
om, care, în acei ani, n-a contribuit la întarirea capacitatii de rezistenia
a poporului nostru, permitându-i astfel sa continue razboiul si sa duca
lupta pâna la capat; în al treilea rând, a fost tradat de orice om ci/re a
luat parte la revolutia din noiembrie, fie direct prin fapteli
v, 'V
indirectprintr-o îngaduinta lasa care a sfarâmat singura armii.
salva Tirolul de Sud. si în al patrulea rând, a fost tradai <;i /..,./.
partidele si membrii acestor partide care si-au pus semnatura pe rusin-
oasele tratate de la Versailles si de la Saint- Germain.

Ei da ! iata cum stau lucrurile, curajosi domni, care nu protestati
decât prin discursurile voastre !

Astazi, nu ma las condus decât de o singura consideratie: nu se
recupereaza teritorii pierdute cu limba bine ascutita a parlamentarilor
zgomotosi, ci trebuie sa le recucerim cu o sabie bine ascutita, adica cu
pretul unor lupte sângeroase.

Ori, nu ezit sa dedarea, soarta fiind acum hotarâta, nu numai
canii cred posibila recucerirea Tiro/uluide Sud prin razboi, eu chiar nu
as sfatui pe nimeni sa încerce acest lucru, având convingerea ca aceasta
chestiune nu poate trezi în toti germanii acel entuziasm patriotic
înflacarat care este conditia victoriei. Cred, dimpotriva, ca daca trebuie
sa ne varsam sângele într-o zi, ar fi o crima sa-l risipim zadarnic pentru
eliberarea a doua sute de mii de germani, în vreme ce lânga noi, mai
mult de sapte sute de milioane de germani zac sub stapânire straina
(ocuparea Renaniei) si când o artera'vitalaa poporuluigerman (Rinul)
strabate un tinut, unde se zbenguie o hoarda de negri.

Daca natiunea germana vrea sa puna capat aceastei stari de
lucruri, ce ameninta s-o rada de pe fata pamântului Europei, ea nu
trebuie sa cada iar în greseala comisa înainte de razboi si sa-tifaca un
dusman din lumea întreaga; ea trebuie sa discearna care este cel mai
periculos dusman al sau pentru a-i da lovituri, concentrându-si toate
fortele asupra lui. si daca aceasta victorie nu se poate obtine decât prin
sacrificarea altor pozitii, generatiile viitoare ne vor ierta. Ele vor sti sa
aprecieze cu atât mai mult situatia noastra critica, grijile noastre
adânci, greaua hotarâre luata atunci, cu cât rezultatul eforturilor
noastre va fi mai stralucit.

Astazi trebuie sa ne lasam condusi de idea calauzitoare ca statul
nu-si poate recâstiga teritoriile pierdute decât atunci cândsi-a recucerit

219 Trei întrebari privitoare la politica externa           

independenta politica si autoritatea patriei sale mama.

A face posibile si a asigura aceasta independenta si aceasta
autoritate printr-o înteleapta politica de aliante, iata care este prima
sarcina ce trebuie s-o îndeplineasca un guvern energic, în domeniu!
politicii externe.

Iar noi natjonal-socialistii trebuie sa ne ferim sa ne unim
glasurile cu patriotii nostri care sunt condusi de evrei. Ar fi o
adevarata nenorocire daca miscarea noastra, în loc sa se pregateasca
sa lupte cu sabia, s-ar antrena participând la actiuni de protest.

Ideea stranie a unei aliante cavaleresti cu cadavrul care purta
numele de stat al Habsburgilor a dus la minarea Germaniei. A da
ascultare imaginatiei si sentimentului atunci când studiezi posibilitatile
care se ofera în prezent politicii noastre externe, este cel mai bun mijloc
de a împiedica pentru totdeauna înaltarea poporului nostru.

* * *

Este necesar acum sa respingem obiectiile care s-ar putea
ridica la cele trei întrebari deja formulate, adica este de stiut:

Primo, daca este posibila o alianta cu Germania actualaa carei
slabiciune este vizibilapentm toata lumea ;

Secundo, daca natiuni le straine ar fi capabile sa opereze o astfel
de schimbare de opinie;

Tertio, daca, data fiind influenta evreimii, aceasta influenta sa
nu fie mai puternica decât interesul bine înteles si bunavointa celorlalte
popoare si nu va contracara si nu va zadarnici toate 'proiectele de
alianta.

Cred ca am tratat suficient unul din cele doua aspecte ale
primului punct. Este de la sine înteles ca nimeni nu va vrea sa se
alieze cu Germania actuala. Nu exista în lume nici o putere care sa
îndrazneasca sa-si lege soarta de un stat al carui guvern nu pot
inspira nici cea mai mica încredere. Cât despre încercarea facuta de
multi dintre concetatenii nostri care pretind ca au gasit explicatia
modului de guvernare german, în starea morala jalnica de care sufera
în prezent poporul noslru, ea trebuie respinsa cu cea mai mare
hotarâre.

Desigur, lipsa de caracter de care da dovada poporul nostru
de sase ani încoace este deosebit de trista ; indiferenta sa cu privire
)a cele mai grave interese ale natiunii este cu adevarat deznadajdui-
toare, iar lasitatea de care da dovada cheama uneori razbunarea
Cerului. Numai ca noi nu trebuie sa uitam ca acelasi popor a dat
lumii, în urma cu câtiva ani, cel mai admirabil exemplu a celor mai
înalte virtuti omenesti.


220            Semnele vestitoare ale renasterii germane

începând cu zilele din august 1914 si pâna la sfârsitul acestei
uriase lupte dintre natiuni, nici un popor de pe fata pamântului nu
a dovedit mai mult curaj barbatesc, mai multa perseverenta îndârjita
si mai multa abnegatie decât poporul german, care astazi este atât de
vrednic de mila. Nimeni nu va putea pretinde ca rolul rusinos jucat
în prezent de poporul nostru este expresia trasaturilor caracteristice
ale fiintei sale launtrice. Ceea ce vedem astazi în jurul nostru, ceea
ce simtim în sufletele noastre, sunt consecinte îngrozitoare ale sper-
jurului comis la 9 noiembrie 1918 ; ele au provocat o tulburare
adânca în mintea si judecata noastra. Sunt mai adevarate ca nicio-
data spusele poetului ca raul aduce dupa sine tot raul. Totusi, chiar
în acest moment însusirile fundamentale bune ale poporului n-au
pierit complet; ele dormiteaza înca în adâncurile constiintei si am
putut vedea uneori, asemenea unor fulgere tacute brazdând cerul
învaluit de întuneric, stralucind virtuti de care Germania îsi va
aminti într-o zi ca de primele semne ale convalescentei sale. Nu
odata s-au gasit mii si mii de tineri germani, care erau ferm hotarâti
sa-si sacrifice cu voiosie si de buna voie, ca în 1914, anii lor tineri pe
altarul scumpei lor patrii. Milioane de oameni au reînceput sa
lucreze cu aceeasi sârguinta si cu acelasi zel, de parca ruinele provo-
cate de revolutie nu ar fi existat niciodata. Fierarul este din nou în
fata nicovalei sale, taranul merge iar în urma plugului sau, iar
savantul s-a întors în cabinetul lui de lucru ; toti îsi fac datoria cu
aceleasi eforturi si cu acelasi devotament.

Asuprirea, pe care o înduram de la dusmanii nostri, nu mai
este privita cu atâta usurinta ca odinioara, ci este resimtita cu
amaraciune si mânie. Este neîndoielnic ca starea de spirit a oameni-
lor s-a schimbat mult.

Daca aceasta evolutie a starii de spirit nu capata forma unei
reînvieri a ideii de putere politica si de instinct de conservare, greseala
revine acelora care, de la 1918 încoace, conduc poporul nostru la pieire,
mai putin din vointa destinului cât prin propria guvernare.

Desigur, când deplângem astazi starea natiunii noastre, ar
trebui totusi sa ne întrebam : Ce s-a facut pentru a o îndrepta ?

Oare, putinul sprijin dat de poporul nostru hotarârilor guver-
nelor noastre - care de-altfel de-abia existau - este un semn al
slabirii vitalitatii natiunii noastre sau este mai curând dovada ca
metoda folosita pentru a pastra acest bun de pret a cunoscut un esec
total ?
Ce au facut guvernele noastre pentru ca sa reaprinda în popor
sentimentul de mândrie nationala, de semeata barbatie si de ura, aceea
fiica a mâniei ?
                                                        '

221 Nu am stiut sa ne folosim âe Tratatul ae la Versailles

Atunci când în 1919, tratatul de pace a fost impus poporului
german, am fi fost îndreptatiti sa speram ca aceast mijloc de asuprire
nelimitata ar fi trebuit sa trezeasca la poporul german o dorinta
fierbinte de libertale.
Tratatele de pace ale caror pretentii lovesc
popoarele
asemenea unor lovituri de bici, actioneaza adeseori ca
zgomotul tobelor anuntând viitoarea razmerita.

Câte foloase nu s-ar fi putut trage din Tratatul de pace de la
Versailles ! Acest instrument de hotie fara margini si de înjosire
rusinoasa ar fi putut sa fie, daca se afla în mâinile unui guvern care
ar fi vrut sa se serveasca de el, mijlocul de a ridica sentimentele
nationale la cel mai înalt grad al lor. Daca o propaganda în stil mare
ar fi stiut sa se foloseasca de cruzimile comise cu o placere sadica, ea
ar fi transformat indiferenta unui întreg popor în indignare plina de
revolta si aceasta indignare ar fi crescut pâna la furie.

Cât de usor era sa întiparesti cu litere de foc în creierul si în
inima poporului aceste fapte pentru ca, în sfârsit, rusinea încercata
de toti si ura comuna sa se transforme la saizeci de milioane de
barbati si femei, într-o vapaie uriasa de flacari într-un cuptor în care
s-ar fi calit o vointa de fier si de unde ar fi izbucnit strigatul:

Vrem sa pornim din nou la lupta!

Desigur, iata la ce ar fi putut servi un astfel tratat de pace.

Asuprirea fara margini ce apasa asupra noastra, nerusinarea
pretentiilor tratatului furnizau armele cele mai eficace pentru o
propaganda vizând scoaterea din amorteala a spiritelor vitale ale
natiunii noastre.

Dar atunci trebuie ca orice tiparitura, de la cartea de citire a
copiilor si pâna la ultimul ziar, orice teatru si orice cinematograf,
toate coloanele cu afise si orice loc liber de pe garduri chiar, sa fie
puse în slujba acestei unice si înalte misiuni pâna ce invocarea
nevolnica adresata cerului de asociatiile noastre de patrioti :
"Doamne, reda-ne libertatea! sa se transforme în mintea si celui mai
mic copil în aceasta rugaciune înflacarata :

"Dumnezeule atotputernic, binecuvânteaza într-o zi armele
noastre ;fii la fel de drept cum esti întotdeauna; hotaraste acum daca
meritam libertatea; Doamne, binecuvânteaza lupta noastra
/"

Au fost lasate sa scape toate ocaziile favorabile si nu s-a facut
nimic. De ce ne-am mira, deci, ca poporul nostru nu este ce-ar trebui
si ce-ar putea sa fie ? Daca restul lumii nu vede în noi decât niste
servitori din cei mai umili, niste câini supusi care ling cu recunostinta
mâna care i-a lovit ?

Este sigur ca, în prezent, capacitatea noastra de a încheia


222             " Doamne, binecuvînteaza lupta noastra!"

aliante este compromisa de greseala poporului nostru, dar mult mai
mult de greselile guvernelor noastre.

Pentru ca poporul nostru sa poata duce o politica activa de
aliante, este necesar ca el sa se ridice în ochii si pretuirea celorlalte
popoare si aceasta reabilitare depinde de existenta, în Germania, a
unei autoritati guvernamentale care sa nu fie slujnica foarte umila a
statelor straine, capul de corvoada care pune în slujba lor propriile
noastre forte ; trebuie un guvern care sa fie crainicul constiintei
nationale. Când poporul nostru va avea un guvern va întelege ca
aceasta este misiunea sa, nu vor trece sase ani pâna când o orientare
îndrazneata data politicii externe a Reich-ului sa nu gaseasca sprijin
pe vointa la fel de îndrazneata a unui popor însetat de libertate.

* * *

A doua obiectie, cea care arata cât este de greu sa transformi
popoare dusmane în aliati prieteni, poate fi astfel respinsa :

Psihoza germanofoba generala, pe care propaganda de razboi a
dezvoltat-o în mod artificial în celelalte lari, va exista în mod inevitabil
atâta vreme cât Reich-ulnu va fi redobândit, prin renasterea constiintei
nationale la germani, trasaturile caracteristice ale unui stat care-siface
jocul pe tabla de sah europeana si care este un partener serios de joc.

Numai atunci când guvernul si poporul nostru au creat im-
presia ca se poate, cu deplina siguranta, încheia o alianta cu ele,
atunci una sau alta dintre puteri va fi convinsa, daca interesele sale
sunt asemanatoare cu ale noastre, sa-si modifice opinia sa publica
prin efectul unei propagande contrarii. Dar, un astfel de rezultat cere
fireste ani de munca perseverenta si abila. Tocmai pentru ca este
nevoie de timp îndelungat pentru a schimba orientarea opiniei la un
alt popor, nu trebuie sa încercam acest lucru decât dupa o matura
chibzuinta adica, numai atunci când vom fi pe deplin convinsi ca
aceasta munca merita osteneala de a fi continuata si ca va da roade
în viitor. Nu va trebui întreprinsa o schimbare a starii de spirit
morala ale unei natiuni, încrezându-ne în palavragelile zadarnice ale
vreunui minister al afacerilor externe, mai mult sau mai putin inteli-
gent, fara sa avem garantia clara ca noua stare de spirit va avea o
valoare reala, în caz contrar, vom crea cea mai mare confuzie în
rândul opiniei publice. Ceea ce garanteaza în modul cel mai sigur ca
va fi posibila mai târziu încheierea unei aliante cu un alt stat, nu sunt
vorbele suflate ale câtorva ministri izolati, ci stabilitatea evidenta a
unor tendinte guvernamentale bine definite si avantajoase, cât si o
opinie publica orientata în aceeasi directie, încrederea pe care am
putea-o avea în realizarea acestor postulate va fi cu atât mai înte-

223 Vointa vadita de a lupta pentru independenta
meiata cu cât autoritatea guvernamentala se va stradui cu mai multa
energie sa-si pregateasca si sa-si dezvolte prin propaganda schim-
barea totala a opiniei publice si cu cât, invers, tendintele acesteia din
urma se vor regasi mai evident în cele ale guvernului.

Un popor - care se afla în situatia noastra -nu va fi considerat
capabil sa încheie aliante decât atunci când guvernul si opinia publica vor
proclamasi vor manifesta, prin actele lor, vointa fanatica de a lupta pentru
recastigarea libertatii.
Aceasta este conditia prealabila de îndeplinit
înainte de a trece la modificarea opiniei publice în alte state, care ar fi
dispuse, pentru a-si apara interesele cele mai personale, sa urmeze
acelasi drum ca al partenerului, al carui sprijin li s-ar parea folositor, pe
scurt sa încheie o alianta.

Dar mai exista un punct care trebuie luat în consideratie :
schimbarea starii de spirit bine consolidata a unui popor fiind o sarcina
grea careia multi nu-i înteleg de la început scopul, ar fi totodata o
prostie si o crima de a furniza, prin greselile ce pot fi comise, armele de
care se vor servi adeversarii penmi a contraataca.

Trebuie bine înteles ca va trebui negresit sa treaca un timp
destul de lung înainte ca poporul sa fi înteles pe deplin intentiile
secrete ale guvernului sau, pentru ca acesta nu poate da lamuriri
asupra scopurilor finale ale muncii de pregatire politica caruia i se
consacra si trebuie sa conteze sau pe încrederea oarba a maselor sau
pe intuitia claselor conducatoare cu un intelect mai puternic dezvol-
tat. Dar cum aceasta clarviziune, acest tact politic si acest dar al
ghicirii nu exista la multi oameni si cum ratiunile politice nu permit
sa se dea explicatii, o parte a conducatorilor intelectuali ai natiunii
se vor împotrivi întotdeauna tendintelor noi în care nu va vedea
decât niste experiente, lipsindu-le puterea de a le patrunde sensul
real. Astfel, ele vor provoca opozitia elementelor conservatoare ale
statului carora aceste tendinte li se vor parea îngrijoratoare.

De aceea, se impune grabnic ca acestor oameni care ar stânjeni
munca de apropiere ce e menita sa determine întelegerea reciproca
dintre doua popoare, sa li se ia din mâna cel mai mare numar posibil
de arme ce 1-ar putea folosi, mai ales atunci când este vorba, ca în
cazul nostru, de flecareli pretentioase si fanteziste ale asociatiilor
patriotice si ale micilor burghezi care fac politica stând de vorba, în
jurul unei mese de cafenea. Caci este suficient sa gândim un pic
pentru a recunoaste în strigatele pe care le scot pentru a cere o noua
flota de razboi, recuperarea coloniilor etc. niste simple flecareli
prostesti si care nu contin nici o idee realizabila în practica. Nu
putem considera, în avantajul Germaniei, modul în care politica


224        Concentrarea fortelor asupra unui singur dusman

engleza profita de înflacararile absurde ale acestor sustinatori ai
protestului din care unii sunt inofensivi, iar ceilalti dezechilibrati,
dar care cu totii lucreaza pentru dusmanii nostri de moarte.

Ei îsi consuma fortele în demonstratii din cele mai daunatoare
împotriva lui Dumnezeu si a lumii întregi, si se uita principiul
fundamental, care sta la baza oricarui succes:

"Ceea ce faci, fa pâna la capat". Urlând împotriva a cinci sau
sase state, se pierde din vedere ca trebuie sa ne concentram toate fortele,
morale si fizice, pentru a lovi drept în inima pe cel mai infam dusman
si se sacrifica astfel posibilitatea de a ne întari prin aliante înainte de a
ne rafui cu dusmanii nostri. Tot aici, miscarea national-socialista are
omisiunede îndeplinit. Trebuie ca ea sa învete poporul nostru sanu-si
opreasca privirile asupra lucrurilor marunte si sa nu le considere cape
cele mai importante, sa nu-si risipeasca fortele pe realizarea unor
obiective minore si sa nu uite ca noi luptam astazi pentru existenta
însasi a poporului nostru si ca singurul dusman în care trebuie sa tintim
cu loviturile noastre este si ramâne puterea care ne-a rapit aceasta
existenta.

Este probabil ca va trebui sa ne impunem sacrificii grele. Dar,
acesta nu este un motiv sa refuzam sa ascultam de glasul ratiunii si sa
ne rafuim cu lumea întreaga, scotând strigate fara sens, în loc sa ne
concentram fortele împotriva celui mai periculos dusman al nostru.

De altfel, din punct de vedere moral, poporul german nu are
dreptul sa acuze atitudinea pe care o observa ca restul lumii fala de ea,
atâta vreme cât nu a cerut socoteala criminalilor care si-au vândut si
si-au tradat propria tara. A amnca de la distanta cu jigniri si proteste
împotriva Angliei, Italiei etc. si a lasa sa se plimbe printre noi în libertate
canaliile care, punandu-se în solda propagandei de razboi a dusmanilor
nostri, ne-au smuls armele din mâini, ne-au zdrobit moral si- au vândut
pe nimic Reich-ul redus la o stare de neputinta, nu înseamna sa dai
dovada de o convingere demna de respect.

Dusmanul nu face decât ceea ce era de prevazut. Atitudinea
si faptele sale ar trebui sa ne serveasca de lectie.

Daca nu suntem capabili sa ne ridicam la înaltimea acestui
punct de vedere, trebuie sa ne dam seama ca nu mai avem decât sa
ne lasam prada disperarii, din moment ce trebuie sa renuntam la
realizarea, pe viitor, a oricarei politici de alianta. Caci, daca nu dorim
o alianta cu Anglia, prentru ca ea ne-a furat coloniile, nici cu Italia,
pentru ca ea ne ocupa Tirolul de Sud, nici cu Polonia si Cehoslovacia
pentru ca ele sunt Polonia si Cehoslovacia, nu ne mai ramâne alt
aliat posibil în Europa decât Franta care, în treacat fie zis, ne-a rapit

225 Va triumfa cauza national-socialista ?              

Alsacia si Lorena.

Este îndoielnic ca acest mod de a actiona ar fi favorabil interese-
lor poporului german, în orice caz, ne putem, totusi, întreba daca o
astfel de opinie este aparata de un imbecil sau de un sarlatan abil.

Când este vorba de sefi, înclin întotdeauna spre cea de-a doua
ipoteza.

O schimbare a starii de spirit a câtorva popoare, care au fost
pâna în prezent dusmanii nostri si a caror interese de viitor vor
coincide cu ale noastre, poate, în masura în care judecata omeneasca
este capabila sa hotarasca sa se produca, daca forta interna a statului
nostru si vointa vadita a noastra de a ne apara existenta fac din noi
aliati al caror sprijin are o oarecare valoare si daca, pe deasupra
propriile noastre stângacii sau chiar actiuni criminale, nu mai
alimenteaza propaganda adversarilor în ce priveste aceste proiecte
de alianta cu fostii dusmani.

* * *

Cel mai greu nu este sa raspundem la cea de-a treia obiectie.
Putem crede ca reprezentantii adevaratelor interese ale natiunilor
cu care este posibila o alianta, îsi vor putea atinge scopurile propuse
împotriva vointei evreului, acest dusman de moarte al statelor popu-
lare si al natiunilor independente ?

De exemplu, politica traditionala engleza are ea sau nu forta
de a învinge influenta nefasta a evreimii ?

Este, cum tocmai am spus, foarte greu sa raspunzi la aceasta
întrebare :
Ea depinde de prea multi factori pentru ca sa putem da o
apreciere definitiva asupra ei. In orice caz, un lucni este sigur: într-un singur
stat, puterea executiva poate sa fie considerata atât de absolut instalata si
atât de deplin pusa în slujba intereselor tarii încât sanii se poata spune ca
fortele evreimii internationale ar fi în stare sa împiedice în mod eficace
politica socotita necesara de catre guvern.

Lupta pe care Italia fascista o duce, poate fara sa aiba în fond
constiinta ca o face (desi în ce ma priveste nu cred) împotriva celor trei
arme principale ale evreilor, este cea mai buna dovada ca se poate,
chiar prin procedee indirecte, sa se zdrobeasca coltii veninosi ai acestei
puteri ce se înalta deasupra statelor. Interzicerea societatilor secrete
masonice, urmarirea perseverenta îndreptata împotriva presei in-
ternationale, ca si suprimarea definitiva a marxismului international si
invers, consolidarea progresiva a conceptiei fasciste despre stat, vor
face, statul italian, odata cu scurgerea anilor, tot mai capabil sa apere
interesele poporului sau, fara sa se nelinisteasca de suieraturile hidrei
evreiesti care ameninta lumea întreaga.


226   ;; .                 Anglia si evreimea

Lucrurile stau mai putin bine în Anglia, în aceasta tara "a
celei mai depline  democratii " evreul exercita o dictatura aproape
absoluta pe calea ocolita a opiniei publice. si, totusi, si în aceasta
tara se da o lupta neîntrerupta între repre/enlantii intereselor statu-
lui englez si sustinatorii dictaturii mondiale exercitata de evrei.

Violenta cu care se ciocnesc adesea cele doua curente opuse
s-a manifestat pentru prima oara. în modul cel mai limpede dupa
ra/boi, prin po/itiile diferite luate de guvernul engle/ pe de-o parte
si presa, pe de alta parte, fata de problema japonc/a.

De îndata ce s-a sfârsii ra/boiul. vechea ostilitate care des-
parte America si Japonia a începui sa se manifeste din nou. Fireste,
marile puteri europene nu puteau ramâne indiferente la nesfârsit în
fata acestui nou pericol de ra/boi. Toata înrudirea de rasa nu
împiedica Anglia sa încerce un oarecare sentiment de invidie si
neliniste la vederea spectacolului progreselor pe care Statele Unite-
le fac în toate ramurile economiei si în politica internationala.
Aceasta fosla colonie, acest copil al metropolei pare sa dea nastere
unui nou stapânilor al lumii. Se întelege ca asta/i Anglia, nelinistita
si îngrijorata, îsi trece în revista vechile aliante si ca politica engle/a
vede cu spaima sosind momentul când nu va mai putea spune :

"Anglia doinm-sie peste mori", ci,.Marile Statelor Unite".

Uriasul stal al Americii de Nord. cu enormele sale bogatii pe
care le scoale dintr-un pamânt virgin este mai putin vulnerabil decât
Reichul înconjurat de dusmani. Daca ar trebui aruncate x.arurile
într-o partida decisiva. Anglia ar pierde în ca/u! ca ar fi constrânsa
sa faca apel numai la fortele proprii. De aceea, ea apuca cu lacomie
mâna galbena si se cramponea/a de o alianta care este poate de
neiertat din punct de vedere al rasei, dar care, din punct de vedere
politic este singurul mijloc de care Anglia dispune pentru a-si întari
situatia în lume în fata ambitiilor continentului american.

În vreme ce guvernul englez nu se hotara sa slabeasca legatura
ce o unea cu partenerul ei asiatic, în ciuda luptei pe care o purta în
comun cu continentul american pe câmpurile de batalie din Europa,
presa evreiasca a atacat pe la spate aceasta alianta.

Cum este posibil ca organele evreiesti care au fost pâna în
1918, slujitorii fideli ai Angliei în lupta împotriva Reich-ului german
si acum, brusc, sa comita tradarea de a-si urma propria cale ?

Nimicirea Germaniei era conforma nu intereselor Angliei, ci
mai ales intereselor evreilor, asa cui", asta/i nimicirea Japoniei ar
servi mai putin inlereselor statului englez, cât proiectelor uriase ale
sefilor ce spera sa faca ca dominatia evreiasca sa se întinda asupra

227 Japonia si evreimea                           

lumii întregi, în vreme ce Anglia depune toate eforturile pentru a-si
pastra pozitia în lume, evreul pregateste atacul ce-i va permite sa
cucereasca aceasta lume.

El constata ca statele europene sunt deja în mâna sa niste
instrumenie pasive, ca el le domina prin calea ocolita ce poarta
numele de democratie occideniala sau chiar direct prin bolsevismul
rusesc. Dar nu este de ajuns sa tii Lumea veche în mrejele tale ;
aceeasi soarta ameninta si Lumea Noua. Evreii sunt stapânii puterii
financiare ale Statelor Unite, în fiecare an, fortele de productie ale
unui popor de doua/eci de milioane de suflete trec tot mai mult sub
controlul lor; sunt foarlc putini cei care, spre marea furie a evreilor,
ramân înca absolut independenti.

Cu abilitate perfida, ei modelea/a opinia publica si fac din ea
instrumentul maretiei lor viitoare.

Cele mai stralucite minti ale evreimii cred deja apropiindu-se
momentul în care seva reali/a învatatura data de Vechiul Testament
dupa care poporul evreu va devora celelalte popoare.

Daca ar ramâne înca, în mijlocul acestei turme de state
deznationalizate si transformate în colonii evreiesti, un singur stat
independent, înlreaga actiune ar putea suferi un esec în ultima clipa.
Caci, o lume devenita bolsevica, nu poate re/ista decât daca cuprinde
tot globul.

Daca ramâne un singur stat care sa aibe înca energia si maretia
lui nationala, imperiul mondial pe care satrapii evrei vor sa-l
cladeasca, va fi învins, asa cum se întâmpla întotdeauna în aceasta
lume a noastra, prin forta ideii nationale.

Ori, evreul stie prea bine ca, daca a putui, adaptându-se timp
de mii de ani împrejurarilor externe, sa sape de la temelie popoarele
Europei si sa faca din ele popoare de metisi care nu mai apartineau
unei specii bine definite, el nu este în stare sa impuna aceeasi soarta
unui stat national asiatic asa cum este Japonia. Poate asta/i sa imite
cu maimutarelile sale pe engle/, pe american si pe france/, dar nu
poate sa acopere prapastia care-1 desparte de un om de rasa galbena
din Asia. De aceea, el încearca sa zdrobeasca statul national japone/
cu ajutorul altor state de acelasi fel, pentru a se descotorosi de un
adversar periculos pentru ca, ceea ce mai ramâne din autoritatea
guvernamentala sa devina, în mâinile sale, o putere cu care sa
stapâneasca în mod despotic fiinte fara aparare.

El se teme de interventia unui stat national japonez în regatul
sau evreu de mii de ani si doreste ea ruinarea acestui stal sa preceada
instalarea propriei sale dictaturi.


228        Lupta noastra împotriva dusmanului speciei umane

Iata de ce asmuteste el popoarele astazi împotriva Japoniei,
cum a facut mai înainte împotriva Germaniei si s-ar putea întâmpla
ca în momentul în care diplomatia engleza va continua sa se sprijine
pe alianta ei cu Japonia, presa evreiasca de limba engleza, sa predice
lupta împotriva acestui aliat si sa pregateasca împotriva lui un razboi
de exterminare, în numele principiilor democratice, scotând
strigatul de adunare sub lozinca : "Jos militarismul si imperialismul
japonez!"

Iata cum se explica nesupunerea evreului în Anglia. Deci, în
aceasta tara va începe lupta împotriva pericolului la care evreii
expun întreaga lume.

Tot aici, miscarea national-socialista va avea de îndeplinit
una din cele mai importante sarcini ale sale :

Ea trebuie sa deschida ochii poporului nostru asupra a ceea ce
înseamna naliuni straine si sa nu înceteze sa-i aminteasca care este
adevaratul dusman de moarte al lumii actuale. In loc sa-i predice ura
fata de popoarele ariene, de care ne desparte aproape totul, dar cu care
ne uneste comunitatea de sânge si trasaturile generale ale unei civilizatii
identice, el va expune mâniei tuturor pe dusmanul nefast al umanitatii,
în persoana caruia numindu-l pe adevaratul autor al tuturor nenoro-
cirilor noastre.

Dar, trebuie sa vegheze ca cel putin iara noastra sa stie care este
dusmanul sau de moarte si sa faca astfel încât lupta dusa de noi
împotriva lui sa fie ca o stea vestitoare a vremurilor noi ce va arata
celorlalte popoare calea pe care trebuie sa porneasca pentm salvarea
unei umanitati ariene militante.

In rest, fie ca ratiunea sa ne fie calauza, iar vointa sa fie forta
noastra .' Fie ca datoria sfânta care ne conduce faptele sa ne dea
perseverenta si credinta noastra sa ramâna pentru noi protectoarea si
stapâna noastra suprema!

229

Capitolul XIV

<titlu>Orientarea catre Est sau politica Estului

Doua motive ma fac sa examinez într-un mod deosebit de
atent relatiile dintre Germania si Rusia:

1.  este vorba aici mai întâi de împrejurarile, poate cele mai
hotarâtoare, ale politicii externe germane în general.

2.  Aceasta chestiune este, de asemenea, piatra de încercare a
clarviziunii  si al justetei actiunii tânarului partid national-socialist.

Trebuie sa marturisesc ca cel de-al doilea punct mai ales ma
umple adeseori de o amara îngrijorare. Tânara noastra miscare îsi
recruteaza efectivele mai putin din rândul celor indiferenti decât din
tabara doctrinelor adesea extremiste ; este, astfel, foarte firesc ca
acesti oameni sa fie influentati în ceea ce priveste întelegerea politi-
cii externe de pareri preconcepute si de slaba întelegere a cercurilor
politice sau doctrinare carora le apartinusera mai înainte. si aceasta
nu se aplica numai în cazul oamenilor care vin la noi, ce apartinusera
orientarii de
stânga. Dimpotriva, oricât de daunator poate sa para
învatatura pe care am primit-o asupra unor astfel de probleme nu
rareori s-a întâmplat ca ea sa fie neutralizata de o ramasita de instinct
natural sanatos. Este suficient atunci sa substitui o influenta mai
buna celei care se exercita înainte si adesea tendintele sanatoase si
vigurosul instinct de conservare pe care ei au stiut sa si-i pastreze
devin cei mai folositori aliati.

Este mult mai greu, dimpotriva, sa-i faci sa ajunga la niste
conceptii politice clare, pe un om a carui educatie nu a fost decât la fel
de lipsita de logica si la fel de nebuneasca, dar care, pe deasupra, a jertfit
pe altarul obiectivitatii si ultima ramasita a instinctului sau natural.

Tocmai cei care apartin cei corilor noastre asa zis luminate
sunt cei mai greu de convins sa treaca de partea noastra într-uri mod
clar si logic pentru interesele lor si cele ale poporului lor, în exterior.
Nu numai ca apasa asupra lor povara coplesitoare a influentei
conceptiilor si prejudecatilr ceie mai extravagante, dar ei au pierdut,
dincolo de orice limita, orice tendinta de a-si urma instinctul natural


230                  Importanta suprafetei teritoriului      

de conservare. Miscarea national-socialista trebuie sa dea o lupta grea
cu acesti oameni, lupte grele pentru ca, în ciuda neputintei lor, din
nefericire, depline, acesti oameni sunt adesea cuprinsi de o extraordi-
nara îngâmfare care-i face sa-i priveasca pe ceilalti de sus, împotriva
oricarei echitati, chiar daca au de-a face cu unii mai huni ca ei.

Aceste persoane arogante care cunosc totul mai bine decâi
altii, sunt absolut incapabili sa examine/e ceva, sau sa cântareasca
cu sânge rece lucrurile, conditie esentiala, totusi, în politica externa
pentru a încerca sau a reali/a ceva.

Cum aceste cercuri încep tocmai sa faca sa devie/e politica
noastra externa în modul cel mai dexastruos, abatând-o de la orice
aparare efectiva a intereselor rasiste ale poporului nostru pentru a
o pune în slujba unei ideologii fantexiste, ma simt obligat sa tratex
în mod special, în fata simpatixantilor mei, problema cea mai im-
portanta a politicii noastre externe, si anume atitudinea fata de
Rusia ; o voi face pe cât de complet o cere întelegerea generala, atât
cât îmi permite cadrul acestei lucrari. Referitor la aceasta voi face si
urmatoarea observatie generala în prealabil :

Daca întelegem prin politicaexlcrna reglementarea raporturilor
unui popor cu restul lumii, aceasta icdcmentare va fi conditionata de
fapte foarte precise. Noi, national-socialistii, putem sa si enuntam cu
privire la politica externa a unui stat naxist, urmatorul principiu :

Politica externa a statului rasist trebuie sa asigure mijloacele de
existenta pe aceasta planeta a rasei pe care o grupeaza un sun. stabilind
un raport sanatos, viabil si în conformitate cu legile naturale între
numarul si cresterea populatiei pe de-o parte, valoarea si întinderea
teritoriului pe de alta parte.

în plus, nu trebuie sa consideram drept raport sanatos decât
situatia în care alimentatia unui popor este asigurata numai de resursele
propriului sau teritoriu. Orice alt regim, chiar daca ar dura secole si
milenii nu este mai putin nesanatos si, mai devreme sau mai târxiu,
ajunge sa aduca un prejudiciu, sau chiar ruina poporului respectiv.

Numai un spatiu suficient pe acest pamânt asigura unui popor
libertatea de existenta.

în plus, nu putem aprecia întinderea necesara a teritoriului
de populat numai dupa exigentele timpului prex.cm, si nici dupa
importanta productiei agricole, raportata la cifra populatiei. Caci,
asa cum am expus în primul volum, la capitolul : "Politica germana
de aliante înainte de raxboi",
la importanta întinderii teritoriale se
adauga importanta din punct de vedere politic si militar.
Când un
popor îsi vede subzistenta garantata de întinderea teritoriului sau

231 Marile puteri si întinderea teritoriala             

actual, este totusi necesar sa ne gândim si cum asiguram securitatea
acestuia. Aceasta rexulta din puterea politica de ansamblu a statului,
putere care este direct proportionala cu valoarea militara a situatiei
sale geografice.Poporul german nu ar putea sa-si imagineze viitorul
decât ca putere mondiala. Timp de aproape doua mii de ani, gestiunea
intereselor poporului nostru, cum trebuie sa numim activitatea noastra
politica externa mai mult sau mai putin reusita, facea parte integranta
din
istoria mondiala. Noi, însine, am fost martori ai acestui fapt: caci
uriasa lupta a popoarelor între 1914 si 1918 nu era altceva decât lupta
poporului german pentru existenta pe globul pamântesc ; noi, însine,
calificam acest eveniment drept raxboi mondial.

Poporul german s-a angajat în aceasta lupta ca o asa-xisa
putere mondiala. Eu spun "asa-xisa" caci, în realitate, ea nu era o
putere. Daca în 1914 ar fi existat un raport diferii între suprafata
teritoriului sau si cifra populatiei sale, Germania ar fi fost într-
adevar o putere mondiala si raxboiul, abstractie facând de alti factori,
ar fi putut avea un sfârsit favorabil.

Nu este sarcina si nici intentia mea sa arat ce s-ar fi întâmplat
fara acel "însa" care a intervenit.

Totusi, consider absolut necesar sa expun situatia asa cum a
fost, cu toata simplitatea si sa insist pe nelinistitoarele puncte slabe,
pentru a raspândi cel putin în cadrul partidului national-socialist, o
viziune mai clara asupra necesitatilor.

Astazi, Germania nu este o putere mondiala. Chiar daca ne-
putinta noastra militara momentana ar înceta, noi nu am mai putea
avea pretentii la acest titlu. Ce importanta ar putea avea pe planeta
noastra o creatie atât de jalnica, în ceea ce priveste raportul cifrei
populatiei sale la mtinderea teritoriului sau, pe care îl are actualul
Reich german ? într-o epoca în care, încetul cu încetul, fiecare
fragment din acest pamânt este atribuit vreunui alt stat - si când
unele cuprind aproape teritoriile unor continente - nu s-ar putea
vorbi de putere mondiala, când este vorba de o formatiune politica
a carei metropola este limitata la o suprafata ridicola de numai cinci
sute de mii de kilometri patrati.

Daca nu luam în considerare decât punctul de vedere teritorial,
suprafata teritoriului german se sterge complet fata de ceea ce
numim puteri mondiale. si nu trebuie sa prezentam Anglia ca o
dovada a contrariului, caci metropola engleza nu este, la drept
vorbind, decât marea capitala a imperiului mondial englez, care se
întinde pe aproape un sfert din suprafata globului.

Noi trebuie sa mai luam în considerare în primul rând ca state


232 Misiunea istorica a national-socialismului

uriase Statele Unite, apoi Rusia si China. Este vorba aici de formatiuni
teritoriale care, fiecare  în parte, au o suprafata de zece ori mai mare
decât cea a imperiului german actual. Franta chiar trebuie considerata
în numarul acestor state. Nu numai pentru ca îsi completeaza armata
într-o proportie mereu crescânda, datorita resurselor oferite de po-
poarele de culoare din uriasul ei imperiu, dar si datorita faptului ca
invadarea ei de catre negri face progrese atît  de rapide ca se poate vorbi
cu adevarat de nasterea unui stat african pe solul Europei. Politica
coloniala a Frantei de astazi nu se poate compara cu cea a Germaniei
de odinioara. Daca evolutia Frantei s-ar mai prelungi înca trei sute de
ani în acelasi stil, ultimele urme de sânge francez ar disparea în statul
mulatru africano-european, care este pe cale de a se forma : un imens
teritoriu de populat autonom,  întinzîndu-se de la Rin pâna în Congo,
populat cu o rasa inferioara care se formeaza lent sub influenta unui
metisaj prelungit. Aceasta este deosebirea dintre politica coloniala
france/a si vechea politica coloniala germana.

Aceasta din urma era facuta numai din semi-masuri, ca tot
ceea ce faceam noi. Ea n-a marit nici teritoriile de populat ale rasei
germane, nici n-a facut încercarea - desi criminala - de a întari
puterea Reich-ului cu ajutorul sângelui negru. Ascarisii din Africa
orientala germana au fost o timida încercare pe aceasta cale. în
realitate, ei au servit numai la apararea coloniei însasi. Ideea de a
transporta trupe negrese în teren de operatii european, abstractie
facând de neputinta sa vadita în timpul razboiului mondial n-a fost
aplicata niciodata, n-a existat nici chiar în stadiu de proiect care sa
fie folosit numai daca împrejurarile erau favorabile ; dimpotriva, la
francezi a fost considerat în toate timpurile ca una din motivatiile
profunde ale activitatii lor de colonizare.

Astfel vedem astazi pe pamânt un anumit numar de puteri
dintre care unele nu numai ca depasesc de departe prin cifra
populatiei lor pe cea a germanilor, dar care îsi gasesc, în întinderea
lor teritoriala, principalul motiv al preponderentei lor.

Niciodata comparatia între imperiul german si alte puteri
mondiale, din punct de vedere teritorial si al cifrei populatiei nu ne-a
fost atât de defavorabil ca astazi, numai daca nu ne întoarcem cu
doua mii de ani în urma, la începuturile istoriei noastre. Atunci, ca
popor tânar, ne faceam intrarea noastra navalnica într-o lume de
state mari care erau amenintate de prabusire, si noi am contribuit la
doborârea ultimului dintre uriasi : Roma. Astazi ne gasim într-o
lume de state mari si puternice în curs de formare si-n mijlocul lor,
propriul nostru imperiu decade pe zi ce trece pâna la pierderea

233 Ce a ramas din politica celor o mie de ani

definitiva a importantei sale.

Trebuie ca sa pastram în fata ochilor, cu calm si sânge rece,
imaginea acestui adevar amar. Este necesar ca sa urmarim si sa
comparam, sub raportul cifrei populatiei si al întinderii teritoriale,
imperiul german si celelalte state de-a lungul secolelor. stiu ca
atunci fiecare va ajunge cu consternare la rezultatul pe care 1-am
exprimat deja la începutul consideratiunilor prezente :

Germania nu mai este o putere mondiala, si preaplin conteaza
faptul ca situatia sa militara este puternica sau slaba.

Noi nu mai putem sa fim comparati cu nici un alt stat mare
de pe glob : si acest lucru nu se datoreaza decât unei conduceri cu
totul nefaste a politicii noastre externe, datorita lipsei sale totale de
atasament - as putea zice, lasata prin testament - la un scop
determinat; datorita, în sfârsit, pierderii oricarui instinct sanatos si
al oricarui sentiment al conservarii.

Daca miscarea national-socialista vrea sa obtina cu adevarat
în fata istoriei consacrarea unei mari misiuni în favoarea poporului
nostru, ea trebuie, pe deplin si în mod dureros constient de adevarata
situatie a poporului german sa întreprinda cu curaj si clarviziune lupta
împotriva inconstientei si incapacitatii care au condus pâna în prezent
politica externa a poporului german. Ea trebuie atunci, fara mena-
jamente fata de "traditii" si "prejudecati", sa gaseasca curajul sa strânga
la un loc poporul nostru si puterea sa, pentru a-l lansa pe calea care îl
va scoate din aria sa de locuit actuala si î! va conduce catre noi teritorii,
eliberându-l, astfel, pentru totdeauna de pericolul de a disparea de pe
acest pamânt sau sa devina sclavul altora.

Miscarea national-socialista trebuie sa se forteze sa stearga
dezacordul între cifra populatiei noastre si suprafata teritoriului nostru
- aceasta fiind considerata atât ca sursa de subzistenta, cât si ca punct
de sprijin al puterii politice
- sa suprime, de asemenea, si dezacordul
existând între trecu tul nostru istoric si neputinta noastra actuala la care
nu exista deloc o iesire.
Ea trebuie sa aiba constiinta ca, în calitate de
pazitori ai unei omeniri net superioare pe acest pamânt, noi avem
de asemenea si cele mai mari obligatii. si ea va putea sa satisfaca
aceste obligatii cu 3tât mai bine cu cât va exista mai mult preocupa-
rea de a face ca poporul german sa capete constiinta sa de rasa si cu
cât, pe lânga cresterea de câini, de cai si de pisici, el va avea mila si
de propriul sau sânge.

* * *

Când calific drept incapabila si oarba politica externa germana
dusa pâna acum, dovada acestui lucru este furnizata de carentele


234              Ce a ramas din politica celor o mie de am

efective ale acestei politici. Daca poporul nostru ar fi scazut din
punct de vedere intelectual sau ar fi devenit las, rezultatele luptei
sale pe pamânt nu ar fi fost mai rele decât cele pe care le vedem astazi
cu proprii nostri ochi. Chiar evolutia ultimilor zece ani înainte de
razboi nu trebuie sa ne însele în aceasta privinta ; caci, nu se poate
masura forta unui imperiu prin el însusi, ci numai prin comparatia
cu alte state. Or, astfel de comparatie ne ofera cu precizie dovada ca
sporirea puterii celorlalte state era mai uniforma si ajungea în final
la rezultate mai importante ; în aceste conditii, Germania, în ciuda
ascensiunii ei aparente, se îndeparta în realitate din ce în ce mai mult
de celelalte puteri si ramânea cu mult în urma ; pe scurt, diferenta
crestea în dezavantajul nostru. si chiar în ceea ce priveste cifra
populatiei, noi pierdeam tot mai mult. Poporul nostru a depasit cu
siguranta în eroism orice alt popor de pe acest pamânt, si, în de-
finitiv, pentru a-si mentine existenta nu el a platit, ci sângele sau, mai
scump decât orice alt popor ; daca aceste jertfe au fost zadarnice,
aceasta s-a întâmplat pentru ca ele au lost prost folosite. Atunci
când, în aceeasi ordine de idei, examinam în profunzime istoria
Germaniei pe o întindere de mai mult de o mie de ani, când facem
sa defileze prin fata ochilor nostri toate razboaiele si luptele sale
nenumarate si când analizam rezultatele definitive, asa cum ne apar
ele acum, trebuie sa recunoastem ca, din acest ocean de sânge, numai
trei fapte tâsnesc la suprafata si le putem considera ca roadele
durabile ale unei actiuni clarvazatoare în politica externa si în
politica pur si simplu :

1.  Colonizarea provinciei de granita de la rasarit, înfaptuita
în principal de bavarezi.

2. Cucerirea si patrunderea în teritoriul de la est de Elba si

3. Organizarea realizata de Hohenzollernii din statul brande-
burghez prusac, model si nucleu al cristalizarii unui nou imperiu.

Aceste fapte sunt foarte bogate în învataminte pentru viitor !

Cele doua mari succese ale politicii noastre externe au ramas si
cele mai durabile. Fara ele, poporul nostru n-ar mai avea dejucat nici
un rol. Ele au fost prima încercare, dar din nefericire singura reusita,
de a armoniza numarul crescând al populatiei cu întinderea teritoriului.
si trebuie considerat un adevarat dezastru faptul ca istoriografii ger-
mani n-au stiut niciodata sa aprecieze la justa lor valoare cele doua
realizari de mare forta, de o importanta fara seaman pentru posteritate,
în timp ce ei glorifica tot ce este posibil si ridica în slavi un eroism
fantezist si nenumarate razboaie si lupte aventuroase, ramase în cea mai
mare parte fara importanta pentru viitorul natiunii.

235 Ce a ramas din politica celor o mie de ani

Al treilea mare succes al activitatii noastre politice consta în
formarea statului prusac si în geneza ulterioara a unei conceptii
deosebite despre stat, cât si a sentimentului de conservare si de
autoaparare al armatei germane sub o forma organizata si adaptata
împrejurarilor actuale.

De la aceasta forma si conceptie despre stat provine transfor-
marea sentimentului de aparare individuala în sentiment al obligatiei
de a apara natiunea. Importanta acestui fapt nu ar putea fi
supraapreciata. Poporul german sfâsiat de excesul de individualism,
rod al diversitatii de rase pe care-1 cuprinde, va recapata, datorita
disciplinei armatei prusace, o parte cel putin din calitatile organiza-
torice care, de multa vreme, îi erau straine. Ceea ce exista de la
origine la celelalte popoare în instinctul lor de solidaritate gregara,
a fost restituit, în parte cel putin, comunitatii noastre nationale, pe
calea artificiala a instructiei militare. De aceea, suprimarea servi-
ciului militar obligatoriu - care pentru zeci de alte popoare nu ar
avea nici-o importanta - este pentru noi plina de consecinte, înca
zece generatii de germani fara elementul corectiv dat de instruirea
militara, lasati prada influentei defavorabile a diversitatii de rase si,
ca urmare, conceptiilor filosofice, si poporul nostru ar fi pierdut într-
adevar si cea mai vaga urma de existenta independenta pe aceasta
planeta. Inteligenta germana nu si-ar mai putea aduce aportul la
civilizatie decât prin indivizi izolati în mijlocul unor natiuni straine,
fara ca sa i se recunoasca macar provenienta. N-ar mai fi decât un
îngrasamânt pentru civilizatie, pâna. ce, în sfârsit, si ultima urina de
sânge arian nordic s-ar denatura si s-ar stinge în nou.

Este remarcabil ca importanta aceastor succese politice reale,
pe care poporul nostru le-a obtinut în decursul a peste o mie de ani
de lupte, este cu mult mai bine înteles si apreciat de adversarii nostri
decât de noi. Noi frematam si acum când ne gândim la eroismul care
a rapit poporului nostru milioane din cei mai buni fii ai sai si care,
în ultima analiza, va ramâne, totusi, deplin inutil.

Este de cea mai mare importanta pentru atitudinea noastra
prezenta si viitoare sa facem o distinctie între succesele politice
adevarate pe care le-a obtinut poporul nostru si împrejurarile în care
sângele national a fost pus în primejdie fara nici un profit.

Noi, national-socialistii, nu trebuie, în nici un caz, sa ne alaturam
acestui patriotism deplasat si zgomotos al lumii noastre burgheze de
astazi. Exista, în special, pericolul de moarte de a considera ca ultima
evolutie înainte de razboi creaza, cât de cât, obligatii pentru propriul
viitor.


236                          Fara patriotism stralucitor

Din întreaga istorie a secolului XIX nu rezulta pentru noi nici
o obligatie veritabila. Noi trebuie, contrar atitudinii reprezen-
tantilor epocii actuale, sa devenim, din nou, sustinatorii acestei
conceptii superioare de politica externa, adica
punerea în acord a
teritoriului cu numarul populatiei.
Da ! Tot ceea ce putem sa învatam
din trecut, este fixarea unui dublu obiectiv al actiunii noastre politice :
teritoriul, scopul politicii noastre externe si o noua doctrina filosofi* J,
scopul politicii noastre interne.

* * *

Voi lua pe scurt pozitie si în problema de a sti în ce masura
revendicarea de teritorii este, din punct de vedere moral, legitima.
Acest lucru este absolut necesar : din nefericire, chiar în cercurile
asa-zise rasiste, apar tot felul de palavragii mierosi care se straduie
sa indice poporului german, ca scop al actiunii sale politice externe,
îndreptarea nedreptatii din 1918 si, totusi, prin aceasta ei se cred pe
deasupra obligati sa dea asigurari lumii întregi despre fraternitatea
si simpatia rasista.

As spune mai curând asa: pretentia de a restabili frontierele de
la 1914 este o nerozie politica prin proportiile si prin consecintele sale,
care o dezvaluie drept o adevarata crima. Ca sa nu mai spunem ca
frontierele Reich-ului, în 1914, nu erau canisi de putin logice, în reali-
tate, ele nu grupau la un loc pe toti oamenii de nationalitate germana
si nu erau rationale nici din punct de vedere strategic. Ele nu erau
rezultam/ unei politici gândite, ci numai niste granite provizorii, în
cursul unei lupte ramase deschisa; ele erau chiar, în parte, rezultatul
jocului hazardului
! S-ar fi putut, pe buna dreptate, si adeseori si mai
justificat, sa se aleaga un alt an marcant din istoria germana, pentru
a fixa ca scop unei actiuni politice externe, restabilirea situatiei
existente de atunci.

Revendicarile de mai sus corespund, de altfel, în întregime,
spiritului lumii noastre burgheze, care, si în acest caz, nu are nici cea
mai vaga idee politica în ceea ce priveste viitorul, dar care se închide,
dimpotriva, în trecut si în trecutul cel mai apropiat: privirile pe care
le arunca înapoi nu depasesc propriul ei timp. Inertia ei o leaga de
o situatie data si o face sa opuna rezistenta la orice modificare a
acesteia, fara ca, totusi, aceasta activitate defensiva sa depaseasca
vreodata nivelul unui simple tenacitati. Este, deci, lesne de înteles
ca orizontul politic al acestor oameni nu se întinde mai departe de
anul 1914. Dar proclamând ca restabilirea frontierelor de atunci este
scopul activitatii lor politice, ei întaresc din nou alianta gata sa se
rupa cu adversarii nostri. Numai astfel se poate explica ca, opt ani

237 Vechile frontiere                               

dupa un razboi la care participau state cu interese adesea eterogene,
coalitia învingatorilor de moment pastreaza înca o oarecare unitate.
La vremea lor, toate aceste state au profitat de prabusirea
Germaniei. Teama de puterea noastra a facut sa domoleasca lacomia
si invidia fiecareia dintre aceste mari puteri. Ele vedeau în
împartirea, cât mai cuprinzatoare posibila a Reich-ului, cea mai buna
protectie împotriva unei ridicari viitoare a lui. Constiinta lor
nelinistita si teama pe care o au de forta poporului nostru sunt
liantul cel mai durabil care îi mai tine uniti înca pe membrii acestei
ligi. si noi nu le înselam asteptarile. Când lumea noastra burgheza
fixeaza Germaniei ca program politic restabilirea frontierelor din
1914, el face sa dea înapoi de teama pe fiecare din partenerii care
vroia sa iese din liga dusmanilor nostri; într-adevar, toti trebuie sa
se teama ca vor fi atacati, individual si ca vor pierde protectia
celorlalti aliati. Fiecare stat se simte vizat si amenintat de acest
cuvânt de ordine. Acesta din urma, deci, este de doua ori nesabuit:

1.  Pentru ca lipsesc mijloacele pentru a-1 face sa treaca din
fumul seratelor în realitate si

2.  Pentru ca, chiar daca ar fi fost obtinut acest rezultat, ar fi
fost si atât de mizerabil încât, Doamne Dumnezeule ! el nu ar merita
osteneala de a risca din nou, în acest joc, sângele poporului nostru.

Caci, nimeni nu ar gândi ca nki macar restabilirea frontiere-
lor din 1914 nu ar putea fi realizata fara varsare de sânge. Numai
niste minti puerile si naive pot sa se hraneasca cu ideea ca s-ar putea
ajunge la revizuirea Tratatului de la Versailles prin umilinta si
implorari, abstractie facând de faptul ca o astfel de încercare ar cere
un temperament ca a lui Talleyrand, ceea ce nu exista la noi.
Jumatate din oamenii nostri politici este compusa din oameni foarte
dibaci, dar care, altminteri, sunt complet lipsiti de caracter si sunt,
pe scurt, ostili poporului nostru ; în ceea ce priveste cealalta
jumatate, ea este formata din oameni cumsecade, imbecili, inofensivi
si serviabili. Iar vremurile s-au schimbat de la Congresul de la Viena
:
nu mai sunt printii si favoritele printilor cu care negociaza frontierele
statului, acum evreul cosmopolit neînduplecat este cel care lupta pentru
dominarea altor popoare.
Nici unul dintre ei nu poate îndeparta
aceasta mâna gata sa-1 sugrume decât cu spada. Numai forta unita si
concentrata a unei pasiuni nationale poate, dintr-o data, sa sfideze
uneltirile internationale care tind sa constrânga popoarele la sclavie.
Dar nu s-ar putea face un astfel de gest fara varsare de sânge.

Daca, totusi, noi ne declaram convingerea ca, într-un fel sau
altul, viitorul Germaniei cere miza suprema dincolo de orice con-


238 Politica externa national-socialista

sideratii de smecherie politica, miza însasi cere ca sa ducem lupta
pentru un scop demn de ea.

Frontierele din 1914 sunt fara nici o valoare pentru viitorul
natiunii germane. Ele nu constituiau nici salvarea trecutului, nici o
forta pentru viilor. Prin ele, poporul german nu va putea nici sa-si
pastreze unitatea interna, nici sa-si asigure subzistenta ; considerate
din punct de vedere militar, aceste frontiere nu par nici bine alese,
nici macar linistitoare ; si, în sfârsit, ele nu pot îmbunatati situatia în
care ne aflam în prezent în raport cu celelalte puteri mondiale, sau
mai bine spus, în raport cu adevaratele puteri mondiale. Distanta
fata de Anglia nu va fi micsorata ; nu se va ajunge la maretia Statelor
Unite ; Franta chiar nu va resimti o scadere substantiala a im-
portantei sale în politica mondiala.

Un singur lucru ar fi sigur : chiar cu un rezultat favorabil al
încercarii de restabilire a frontierelor din 1914 s-ar ajunge la o noua
pierdere de vieti omenesti astfel încât nu putem sa mai consimtim la
nici o noua jertfa de sânge pentru a asigura, într-adevar, viata si
viitorul natiunii. Dimpotriva, în euforia unui astfel de succes oricât
de lipsit de rasunet ar fi, am renunta cu atât mai bucurosi sa ne
impunem noi scopuri cu cât "onoarea nationala" ar fi primit
despagubirile cerute si cele câteva noi porti s-ar fi deschis, macar
pentru un timp, dezvoltarii comerciale.

Dimpotriva, noi national-sodulistii trebuie sa urmarim, ne-
clintit, scopul politicii noastre externe :
sa asiguram poporului ger-
man teritoriul care-i revine în aceasta lume.
si aceasta actiune este
singura care justifica jertfa de sânge în fata lui Dumnezeu si a
posteritatii germane : în fata lui Dumnezeu, în masura în care am
fost adusi pe acest pamânt pentru a ne câstiga pâinea noastra cea de
toate zilele cu pretul unei lupte continue, ca niste creaturi care nu
primesc nimic fara sa plateasca în schimb si care nu-si vor datora
si;uatia de stapâni ai pamântului decât inteligentei si curajului cu
care vor sti sa-1 cucereasca si sa-1 pastreze ; în fata posteritatii
germane, pentru ca lotusi nu se va varsa sângele niciunui cetatean
german fara sa se dea Germaniei viitoare mii de noi cetateni. Teri-
toriul pe care copiii vigurosi ai generatiilor de tarani germani vor
putea într-o zi sa se înmulteasca, va justifica sacrificiul propriilor
nostri copii si va absolvi pe oamenii de stal raspunzalori, chiar pe
cei persecutati de generatia lor, de sângele varsat si de sacrificiul
impus poporului lor.

în legatura cu aceasta, trebuie sa ma ridic cu cea mai mare
energie, împotriva acelor scriitori rasisti mediocrii care pretind ca

239 Fara sentimentalisme în politica

vad, într-o asemenea cucerire de teritorii "o violare a drepturilor
sfinte ale umanitatii" si se bazeaza pe aceasta pentru a îndrepta
împotriva ei mâzgaliturile lor. Nu poti sti niciodata ce se ascunde în
spatele acestor indivizi. Dar este mai mult ca sigur ca tulburarea pe
care o pot stârni face jocul dusmanilor nostri. Printr-o astfel de
atiludine, acesli criminali contribuie la subminarea si disparitia
vointei sale de a-si apara necesitatile vitale prin singura metoda care
corespunde acestui scop. Caci, nici-un popor nu poseda aici, pe acest
pamânt, nici macar un singur metru patral de leritoriu în virlulea
unei vointe sau al vreunui drept superior. Frontierele C ".rmaniei
sunt niste limite accidentale si de moment de-a lungul vesnicei sale
lupte politice ; si, la fel este si când vorbim despre frontierele
delimitând aria de locuit a altor popoare.

si fiindca configuratia suprafetei noastre nu poale aparea ca
data odata pentru totdeauna decât unui imbecil aiurit - în timp ce,
în realitate, fiecare clipa nu ne arata din evolutia sa constanta decât
o imobilitate aparenta, rod al muncii neîncetate al fortelor naturii,
distrusa sau schimbata mâine de forte mai puternice - tot asa cum
se întâmpla si-n viata popoarelor si a frontierelor care le despart.

Frontierele statelor sunt facute de oameni si sunt schimbate tot
de ei.
Faptul ca un popor a reusit sa dobândeasca un teriloriu
exagerai de mare, nu-i creeaza deloc obligatia superioara de a-1
recunoaste odaia penlru totdeauna. Aceasta demonstreaza cel mult
forta cuceritorului si slabiciunea celui care îndura. si dreptul nu se
întemeiaza decât pe aceasta forta. Daca astazi poporul german,
îngradit ca într-un tarc pe un teriloriu imposibil, se îndreapta calre
un viilor deplorabil, aceasla nu e o holarâre a deslinului si faptul de
a le revolia împoiriva sa nu înseamna o încalcare a hotarârii destinu-
lui. Dupa cum nici o putere superioara nu a promis unui alt popor
mai mult teriloriu decâl poporului german, si dupa cum nici ea nu
s-ar simti, dimpolriva, jignita de aceasla împartire nedreapta asolu-
lui ; dupa cum nici slramosii noslri n-au primit pamântul pe care
traim astazi, ca pe un dar venii din cer : ei au irebui sa-1 cucereasca
luplând si riscându-si viata. La fel, în viilor, nu "favoarea" rasista îi
va da poporului nostru pamânlul si odaia cu aceasta, mijloacele de
exislenta, ci numai puterea spadei victorioase ar putea sa-1 obtina.

Pe cât suntem astazi cu lotii convinsi de necesilatea unei
încheieri a socotelilor cu Franta, pe atât de lipsita de eficacitate ar
fi aceasta rafuiala pentru noi în ansamblul ei, daca scopurile noastre
de politica externa s-ar margini numai la aceasta.

N-ar putea fi interpretata decât ca o asigurare a spatelui


240                        Reluarea "politicii Estului"

pentru extinderea în Europa a ariei de locuit a poporului nostru ;
caci, noi, nu am putea rezolva aceasta problema prin dobândirea de
colonii, ci numai prin dobândirea de teritorii de populat care sa
mareasca suprafata însasi a patriei noastre mama. Pe deasupra s-ar
asigurg astfel solidaritatea sufleteasca a noilor coloni cu metropola,
si s-ar oferi ansamblului teritorial întreg, avantaje care se întemeiaza
pe maretia sa data de unitate.

Miscarea rasista nu are nevoie sa fie avocatul celorlalte po-
poare, ci ea trebuie sa lupte pentru poporul sau. Altminteri, ea ar fi
de prisos si mai mult, nu ar avea nici un drept sa lovim în trecut. Caci,
am actiona atunci tot ca el. Vechea politica germana a fost, din
punct de vedere dinastic, considerata ca o nedreptate ; nici politica
viitoare nu trebuie sa se inspire dintr-o neroada sentimentalitate
"rasista" cosmopolita. Mai cu seama, noi suntem jandarmii "bietelor
popoare mici" bine cunoscute, ei soldatii propriului nostru popor.

Toni f, noi naiional-socialistii, nu trebuie sa ne oprim aici: dreptul
la sol si la pamânt poate deveni o datorie, atunci când un popor mare, pare
sortit pieririi, din lipsa de extindere.
si mai ales când nu este vorba de   '
vreun mic popor negru, ci de Germania, mama a întregii vieti, mama   f
a întregii civilizatii actuale.
Geimania va fi o putere mondiala sau nu va   ;
exista deloc. Dar pentru a deveni o putere mondiala, ea are nevoie de    \
acea marime teritoriala care îi va da, în prezent, importanta necesara si
va oferi cetatenilor sai mijloacele de existenta.

* * *

De aceea, noi national-socialistii, anulam tn mod deliberat
orientarea politicii externe de dinainte de razboi. Vom începe de acolo
unde ea s-a sfârsit acum sase sute de ani. Vom opri vesnicul mars al
germanilor catre sudul si catre apusul Europei si ne vom îndrepta
privirile catre Rasarit.

Punem capat politicii coloniale si comerciale de dinainte de
razboi  inauguram politica teritoriala a viitorului

Dar daca vorbim astazi de noi pamânturi în Europa noi nu ne
putem gîndi decît la  
Rusia si la tarile limitrofe care depind de ea.
Destinul chiar pare ca ne arata cu degetul acest lucru : lasând Rusia
prada bolsevismului, el a rapit poporului rus acea patura de intelec-
tuali care a întemeiat si a asigurat pâna în acea zi existenta sa ca stat.
Caci, organizarea statului rus nu a fost nicidecum rezultatul aptitu-
dinilor politice ale slavismului în Rusia, ci mai degraba un exemplu
remarcabil al activitatii, creatoare de state, a elementului germanic,
în mijlocul unei rase de o valoare inferioara. Multe state puternice
de pe  acest pamânt au fost create astfel. Popoare inferioare, având

241 Politica ruseasca a lui Bismarck                     

în fruntea lor organizatori si stapânitori de rasa germanica, au
început sa ia proportii pâna au devenit la un moment dat state
puternice si s-au mentinut astfel atâta timp cât s-a pastrat nealterat
sâmburele rasei creatoare de stat. Astfel, de secole, Rusia traia pe
seama acestui sâmbure germanic al paturilor superioare con-
ducatoare pe care îl putem astazi socoti ca stârnit si nimicit. Evreul
i-a luat locul. si asa cum rusul este incapabil sa scuture jugul evreiesc
prin mijloace proprii, tot la fel evreul, nu ar putea, cu timpul sa
mentina puternicul stat. El însusi nu este un element organizator, el
nu este decât un germene de descompunere. Statul urias al estului
era copt pentru prabusire si sfârsitul dominatiei evreiesti în Rusia
va însemna sfârsitul Rusiei ca stat. Noi am fost alesi de soarta pentru
a asista la o catastrofa careva fi dovada cea mai temeinica a justetei
teoriei rasiste cu privire la rasele omenesti.

si sarcina noastra, misiunea miscarii national-socialiste, consta
în a convinge poporul nosmi de aceste adevaruri politice, care îl vor
face sa-si vada viitorul nu în impresii/e îmbatatoare ale unei noi
campanii a lui Alexandru, ci în munca plina de truda a plugului german,
caruia spada nu are decât sa-i dea pamânt.

* * *

Ca evreii îsi manifesta cea mai activa rezistenta la înfaptuirea
acestei politici, este un lucru de la sine înteles. Ei simt mai bine ca
oricine semnificatia unei astfel de atitudini pentru propriul lor viitor.
si acest fapt chiar ar fi trebuit sa demonstreze tuturor oamenilor cu
convingeri, într-adevar, nationale temeiul acestei orientari. Dar
vai ! se întâmpla exact contrariul. Nu numai în cercurile national-
germane, dar chiar si în cele ale "rasistilor", se declara o ostilitate
înversunata împotriva ideii unei astfel de politici fata de Rasarit; se
fac referiri, cum se întâmpla aproape întotdeauna într-un astfel de
caz, la o autoritate stabilita. Se evoca spiritul lui Bismarck, pentru a
acoperi o politica pe cât de lipsita de sens, pe atât de extraordinar de
daunatoare pentru poporul german. Bismarck chiar ar fi acordat, la
vremea sa, o mare importanta bunelor relatii cu Rusia, într-o oare-
care masura este just. Dar, în acelasi timp, se uita complet ca el
acorda o mare importanta si relatiilor cu Italia, si ca acelasi domn
Bismarck s-a aliat odinioara cu Italia pentru a putea înfrânge re-
zistenta Austriei. De ce sa nu se continue si aceasta politica ? "Pentru
ca Italia de astazi nu este Italia de atunci" se va raspunde. Bine. Dar
atunci permiteti-mi, domnii mei, sa obiectez ca si Rusia de astazi nu
mai este Rusia de atunci. Niciodata nu s-a gândit Bismarck sa fixeze
o politica o data pentru totdeauna si din principiu. El era prea stapân


242 "Liga natiunilor asuprite"

pe situatia acelui moment, pentru a se împiedica de un asemenea
obstacol,
întrebarea, deci, nu este: ce-a facut atunci Bismarck ? ci mai
degraba: ce ar fi f acut el astazi ? si este mai usor de raspuns la aceasta
întrebare. Niciodata, în întelepciunea sa politica, el nu s-arfi aliat cu
un stat sortit prabusirii.

în rest, Bismarck n-a examinat, la vremea sa, politica colo-
niala si comerciala germana, decât cu sentimente foarte amestecate,
si aceasta pentru ca pentru el conta, în primul rând, asigurarea celor
mai bune sanse pentru consolidarea si întarirea interna a statului pe
care-1 crease. A fost, de altfel, si singurul motiv pentru care a fost
satisfacut de a avea spatele acoperit de Rusia, ceea ce-i lasa mâna
libera în Apus. Dar ceea ce a fost atunci avantajos pentru Germania,
astazi îi este daunator.

înca din 1920-1921, când tânara miscare national-socialista a
început încet sa se întrezareasca pe orizontul politic si când a început
sa fie considerata, ici si colo, ca o miscare de eliberare a natiunii
germane, partidul nostru a fost abordat din diferite parti pentru a
încerca sa se stabileasca o anumita legatura între ele si
miscarile de
eliberare din alte lari.
Aceasta sub auspiciile "ligii natiunilor asuprite"
care reunea nenumarati protagonisti. Era vorba, în mare parte, de
reprezentantii câtorva state balcanice, de reprezentantii Egiptului si
Indiei, care mi-au facut totdeauna impresia unor flecari pretentiosi,
dar fara o baza solida. S-au gasit totusi multi germani, mai ales în
tabara nationala, care s-au lasat orbiti de acesti orientali atâtati si
care au vazut înlr-un oarecare student hindus sau egiptean venit nu
se stie de unde pe "reprezentantul" Indiei sau al Egiptului. Oamenii
nu-si dau deloc seama, caci era vorba aici, în majoritatea cazurilor,
de oameni care nu aveau nici o importanta si mai ales pe care nu-i
autorizase nimeni sa încheie vreun tratat oarecare cu cineva si ca
rezultatul practic al acestor relatii cu aceste elemente era egal cu
zero, daca nu socotim timpul pierdut la rubrica "pierderi si profituri"!
M-am ferit întotdeauna de aceste încercari, nu numai pentru ca
aveam altceva mai bun de facut decât sa-i pierd saptamâni în "nego-
cieri" asa de sterile, dar consideram si ca, chiar daca ar fi fost vorba
de reprezentanti autorizati ai acestor natiuni, totul ar fi fost inutil si
chiar daunator.

Este si asa destul de suparator faptul ca, înca în timp de pace,
politica germana, în Ioc sa planuiasca o actiune ofensiva personala,
ajungea la o alianta defensiva cu state pensionate de istoria mon-
diala. Alianta cu Austria, la fel ca si alianta cu Turcia, nu avea nimic
îmbucurator, în vreme ce marile puteri militare si industriale ale

243 Puterea engleza în Indii

pamântului se uneau într-o activa alianta ofensiva, noi adunam la un
loc câteva organisme vechi ale unor state neputincioase si ne
straduiam, cu acest magazin de vechituri, sortit pieirii, sa tinem piept
unei coalitii mondiale eficace. Germania si-a ispasii amarnic
greseala acestei politici externe. Dar aceasta ispasire nu a fost totusi
suficient de amara pentru a-i proteja pe vesnicii nostri visatori de o
recadere prompta în aceeasi greseala. Caci, încercarea de a dezarma
pe învingatorii atotputernici printr-o "Liga a natiunilor asuprite" nu
e numai ridicola, este si nefasta, încercare nefasta, pentru ca, din nou
si mereu, ea abatea poporul nostru de la posibilitatile sale reale si-1
facea sa se lase prada unor sperante si unor iluzii pe cât de utopice
pe atât de sterile. Germanul zilelor noastre se aseamana, intr-adevar,
cu omul pe cale sa se înece, care se agata de orice fir de pai. si poate
fi cazul chiar al unor oameni foarte cultivati. De îndata ce se
întrezareste licarirea sperantei cele mai neverosimile, acesti oameni
se si grabesc sa porneasca în urmarirea acestei fantome. Ca este
vorba de o Liga a natiunilor asuprite sau o Societate a natiunilor,
sau orice alta creatie iluzorie, ea va gasi totusi mii de credinciosi.

îmi amintesc si-acum de sperantele puerile si de neînteles care
au prins viata brusc în cercurile rasiste, în anii 1920-1921, privitoare la
o catastrofa inevitabila pentru Anglia în India. Nisteoarecare scamatori
asiatici - sau, poate, sunt gata sa admit - niste adevarati "sustinatori
ai libertatii", indieni - care strabateau pe atunci Europa în lung si în lat
reusisera sa sugereze unor oameni cu judecata din alte puncte de vedere,
ideea fixa ca marele imperiu britanic era în pragul prabusirii tocmai în
India care constituia piatra sa de temelie.

Fireste, ei nu erau constienti de faptul ca numai propria lor
dorinta, si de aceasta data \ a dat nastere la toate aceste idei si nu-si
dadeau scama nici de absurditatea sperantelor lor. Caci, scontând
pe ideea ca prabusirea dominatiei engleze în India ar fi sfârsitul
imperiului britanic, ei admiteau astfel ca India avea pentru Anglia o
importanta capitala.

Dar, aceasta problema vitala nu era probabil un mare secret
cunoscut numai de profetii "rasisti"; suntem înclinati sa credem ca
si conducatorii istoriei engleze ii cunosteau. Era prea naiv sa admi-
tem ca Anglia nu stia sa aprecieze la justa ei valoare, importanta
Indiei pentru uniunea mondiala britanica. si este un semn suparator
ca n-am învatat nimic din razboiul mondial si ca se cunoaste prost si

<Nota>

1. Proverb german : Der Wunsch ist Vater des Gedankens - Dorinta naste

ideea.


</nota>

244                        Puterea engleza în Indii

se ignora complet dârzenia anglo-saxona, atunci când ne imaginam
ca Anglia ar putea sa lase sa-i scape India din mâna fara sa recurga
si la ultimele sale mijloace. Este si o dovada a lipsei totale de
cunoastere a germanului în legatura cu modul britanic de a patrunde
în acest imperiu si de a-1 administra.

Anglia nu va pierde India decât daca ea însasi este destinata
descompunerii rasiale în mecanismul sau administrativ (eventuali-
tate în întregime exclusa în zilele noastre în India) sau daca ea este
obligata de spada unui dusman puternic sa faca acest lucru. Rebelii
indieni nu vor avea niciodata sorti de reusita. Noi, germanii, am
învatat suficient de bine cât de greu este sa subjugi Anglia ! Fara sa mai
pun la socoteala, ca eu, un germanic, prefer, totusi, orice ar fi sa vad
India iesita de sub dominatia engleza sau de sub oricare alta dominatie.

Sperantele trezite de mitul unei insurectii în Egipt sunt la fel
de demne de mila. "Razboiul sfânt" poate sa dea fiori de placere celor
care, la noi, fac pe idiotii, imaginându-si ca altii sunt gata sa-si verse
sângele pentru noi - caci aceasta lasa speculatie, ca s-o spunem
deschis, a fost întotdeauna sursa nemarturisita a unor astfel de
sperante -; în realitate acest razboi ar avea un sfârsit groaznic sub
tirul ucigator al companiilor mitralierilor englezi si sub grindina
bombelor nimicitoare.

si asta fiindca este imposibil sa lansezi o coalitie de indivizi
la asaltul unui stat puternic, hotarât sa verse, la nevoie, si ultima
picatura din sângele sau pentru a-si apara existenta, în calitatea mea
de rasist, care se bazeaza pe ideea rasei pentru a aprecia valoarea
materialului uman ; nu am dreptul sa leg soarta poporului meu de
cea a asa ziselor "natiuni asuprite", eunoscându-le deja inferioritatea
de rasa.

Trebuie astazi sa adoptam exact aceeasi atitudine fata de
Rusia. Rusia actuala, lipsita de clasa sa conducatoare germanica -
independent de intentiile secrete ale noilor ei stapâni - nu poate sa
fie un aliat în lupta pentru eliberarea natiunii germane.

Din punct de vedere pur militar, conditiile ar fi de-a dreptul
catastrofale în cazul unui razboi Germania-Rusia împotriva Europei
occidentale si probabil împotriva lumii întregi. Lupta s-ar desfasura nu
pe teritoriul rus, ci pe teritoriul german,
fara ca Germania sa poata
primi de la Rusia un ajutor cât de cât eficace. Mijloacele militare ale
Reich-ului german actual sunt atât de vrednice de plâns si de insu-
ficiente pentru a purta un razboi, încât orice aparare a frontierelor
împotriva Europei occidentale, incluzând aici si Anglia, ar fi impo-
sibila si regiunea industriala germana ar fi lasata fara aparare în fata

245 O alianta a Germaniei cu Rusia?

atacurilor concentrate ale dusmanilor nostri. Pe lânga asta, între
Germania si Rusia se afla statul polonez, care este în întregime în
mâinile Frantei.

In cazul unui razboi Germania-Rusia împotriva Apusului
european, Rusia ar trebuie sa rapuna Polonia înainte de a-si trimite
primul soldat pe frontul german. si ar fi vorba atunci mai putin de
soldati cât de mijloacele tehnice. Din acest punct de vedere, vedem
repetându-se, sub o forma si mai înspaimântatoare, situatia din
primul raboi mondial. Industria noastra a fost atunci exploatata la
sânge în folosul gloriosilor nostri aliati si Germania a trebuit aproape
singura sa sustina razboiul tehnic; la fel si Rusia, ea ar fi un factor tehnic
aproape neglijabil în razboiul pe care-1 discutam. Noi nu am putea sa
ne opunem aproape cu nimic motorizarii generale a lumii care urmeaza
sa se manifeste într-un mod zdrobitor si decisiv în urmatorul razboi.
Caci, Germania însasi nu a ramas numai rusinos de în urma în acest
domeniu esential, ea mai trebuie, cu mijloace minime, sa sustina Rusia
care nu poseda în prezent nici macar o singura fabrica capabila sa
construiasca un automobil în stare de functionare, în aceste conditii, o
astfel de lupta ar lua din nou aspectul unui macel. Tineretul german
si-ar varsa sângele si mai mult ca altadata, pentru ca, asa cum se
întâmpla întotdeauna, toata greutatea razboiului ar apasa asupra
noastra si rezultatul ar fi neîndoielnic înfrângerea.

Dar sa admitem chiar ca va avea loc vreo minune sau ca o
astfel de lupta nu s-ar termina cu distrugerea totala a Germaniei; în
ultima instanta, poporul german, slabit de sângele varsat ar ramâne,
ca si înainte, înconjurat de mari puteri militare si adevarata sa
situatie nu s-ar îmbunatati în nici un fel. Sa nu se obiecteze acum ca
nu e cazul sa ne gândim imediat la un razboi, în cazul unei aliante cu
Rusia, sau ca, daca situatia se prezinta astfel, am putea sa ne
pregatim temeinic pentru o asemenea eventualitate.
O alianta, a
carei scopuri nu include si perspectiva unui razboi, este lipsita de sens
si de valoare.
Nu te aliezi decât în vederea unei lupte. si chiar daca
rafuiala cu dusmanul este înca departe în momentul când se încheie
alianta, aceasta nu înseamna sa actionezi mai putin prevazator decât
daca ai fi automat într-un razboi.

Sa nu ne imaginam, de altfel, ca vreo alta putere s-ar putea lasa
înselata asupra scopului unei astfel de aliante. Alianta ruso-germana
sau ramâne pe hârtie si atunci n-are nici un scop si nici o valoare
pentru noi sau nu ramâne litera moarta, si în acest caz, restul lumii
va fi prevenit. Ce naivitate sa credem ca în asemenea împrejurari
Anglia si Franta ar astepta vreo zece ani pâna ce alianta germano-


246                      O alianta a Germaniei cu Rusia?

rusa îsi va termina pregatirile tehnice de razboi. Nu, furtuna ar
izbucni deasupra Angliei cu o iuteala fulgeratoare.
Faptul însusi de
a încheia o alianta cu Rusia ar indica deja apropierea cu pasi mari a
unui razboi.
si rezultatul ar fi sfârsitul Germaniei.
Dar trebuie sa mai adaugam urmatoarele :

1. Cei care, în prezent, detin puterea în Rusia nv >v gândesc deloc
sa încheie o alianta cinstita fi, mai ales, s-o respecte.

Nu trebuie niciodata sa uitam ca guvernantii Rusiei actuale
nu sunt decât niste criminali vulgari, mânjiti cu sânge; este vorba de
o drojdie a omenirii, care, favorizata de un moment tragic, a luat cu
asalt un stat mare, 1-a rapus si a exterminat cu milioanele, cu o
salbaticie sângeroasa, pe intelectualii claselor conducatoare, si exer-
cita de aproape zece ani cea mai cruda tiranie a tuturor timpurilor.
Nu trebuie uitat nici ca guvernantii apartin unui popor care îmbina,
într-un grad deosebit cruzimea bestiala cu o incredibila arta a min-
ciunii iar, acum, mai mult ca niciodata, se cred predestinati sa
impuna asuprirea sa sângeroasa lumii întregi. Nu trebuie sa-1 uitam
nici pe evreul international, care exercita, în prezent, asupra Rusiei
o dominatie totala si vede în Germania nu un aliat, ci un stat pe care
1-a sortit aceluiasi destin. Nu se poate trata cu un partener al carui
unic interes este distrugerea celeilalte parti. Nu tratezi mai ales cu
indivizi pentru care nici o întelegere nu este sfânta, caci, în aceasta lume,
ei nu sunt reprezentantii adevarului si ai onoarei, ci ai minciunii, ai
înselatoriei, ai furtului, ai tâlhariei si ai jarului.Omul care crede ca se
poate lega prin tratate cu acesti paraziti este asemenea copacului care
încearca sa încheie în avantajul sau, un compromis cu vâscul.

2.  Pericolul caruia i-a cazut prada Rusia va ameninta întot-
deauna si Germania.
Numai un burghez naiv îsi poate imagina ca
bolsevismul este înlaturat.

în mintea sa superficiala, el nu banuieste deloc ca este ?id
vorba de o manifestare instinctiva ; nazuinta poporului evreu de
dominatie universala, tendinta la fel de naturala cu cea care-1
împinge pe anglo- saxon sa-si asigure puterea pe acest, pamânt. si
evreul actioneaza tot ca anglo-saxonul care înainteaza pe aceasta
cale în felul sau si duce lupta cu arme ce îi sunt proprii. si evreul îsi
urmeaza calea, acea cale care îl determina sa se strecoare în mijlocul
popoarelor si sa le goleasca de substanta lor ; si el lupta cu armele
lui, care sunt minciuna si calomnia, otravirea si descompunerea,
intensificând lupta pâna la exterminarea sângeroasa a adversarului
urât. Noi trebuie sa vedem în bolsevismul rus încercarea evreilor din
secolul douazeci, pentru a dobândi dominatia mondiala ; în alte

247 Germania si Rusia în fata razboiului

epoci, ei au încercat, de asemenea, sa-si atinga scopurile cu mijloace,
altele decât acum, care totusi, în sine, sunt înrudite cu acestea.
Aceasta tendinta este prea adânc înradacinata în fiinta lor. Celelalte
popoare nu renunta de la sine sa-si urmeze instinctul care-i face sa-si
dezvolte neamul si puterea lor; ei sunt obligati la aceasta de împre-
jurari exterioare sau aceasta constituie la ei un semn de senilitate ;
nici evreul nu-si întrerupe mersul sau catre o dictatura mondiala
printr-o renuntare voluntara sau înabusindu-si aspiratia sa vesnica.
Nici el nu ar putea fi fortat sa dea înapoi decât prin forte exterioare
lui, caci instinctul sau de dominatie nil se va stinge decât odata cu el.
Dar neputinta popoarelor, moartea lor de batrânete nu apar decât
atunci când au renuntat la pastrarea puritatii de sânge. si evreul stie
s-o apere mai bine decât orice alt popor pe bune. El îsi va urma
întotdeauna drumul sau inevitabil, pâna ce i se opune o alta forta, care
printr-o lupta titanica, îl trimite lui Lucifer pe cel care porneste la
asaltul cerului.

Germania este astazi urmatorul obiectiv important al bolsevis-
mului. Este necesara întreaga forta a unei mari idei, constiinta
deplina a unei misiuni de îndeplinit, pentru a smulge înca o data
poporul nostru din strânsoarea acestei hidre, pentru a stopa pro-
gresele contaminarii sângelui nostru, pentru ca fortele eliberate ale
natiunii sa poata inira în joc pentru a asigura securitatea poporului
nostru si a face imposibila, chiar în viitorul cel mai îndepartat,
repetarea catastrofelor recente. Dar daca urmarim acest scop, este
o nebunie sa ne aliem cu o putere supusa dusmanului de moarte al
rasei noastre.

Cum vrem sa eliberam poporul german de aceasta strânsoare
otravita, daca intram si noi în ea ? Cum sa explicam muncitorului
german ca bolsevismul este o crima satanica împotriva umanitatii,
când te aliezi chiar cu organizatiile acestei stirpe infernale, si, la
urma urmei, sa le recunosti ? Cu ce drept sa condamnam în mase,
un individ, pentru simpatiile sale referitor la anumite conceptii când
chiar sefii de stat iau drept aliati pe sustinatorii acelorasi idei.
Lupta
împotriva bolsevismului mondial evreiesc cere o atitudine limpede fata
de Rusia sovietica. Diavolul nu poate fi alungat de Belzebitt.

Cercurile rasiste, astazi, cuprinse de un entuziasm exagerat
pentru o alianta cu Rusia, nu au decât sa arunce o privire asupra
Germaniei si sa-si dea seama de sprijinul pe care 1-au avut îa înce-
puturile lor. Rasistii cred ei oare acum ca o actiune, care este
propovaduita si ceruta de presa internationala marxista, poate fi
salutara pentru poporul german ? De când un scutier evreu este cel


248                            Testament politic

care întinde armura unui rasist ?

Fostului Reich german i se putea face un repros fiindamental cu
privire la politica sa de aliante: reprosul ca îsi compromitea raporturile
cu toti, prin vesnica sa politica mereu în cumpana, având bolnavicioasa
slabiciune de a salvgarda, cu orice pret, pacea mondiala. Singurul lucru
care nu i se poate reprosa este ca nu a stiut sa pastreze relatii bune cu
Rusia.

Sunt de acord ca, înainte de razboi, as fi considerat ca fiind
mai rational ca Germania, renuntând la politica sa coloniala, lipsita
de sens, la fel ca si la marina sa comerciala si la flota sa, sa se fi aliat
cu Anglia împotriva Rusiei ; ea ar fi înlocuit o politica mondiala
sovaielnica printr-o politica europeana hotarâta sa faca cuceriri
teritoriale pe continent.

Nu uit constantele si nerusinatele amenintari pe care Rusia
panslavista de atunci îndraznea sa le vocifereze împotriva Germania ;
nu uit constantele manevre de mobilizare al caror unic scop era sa
grabeasca sfârsitul Germaniei; nu pot uita starea opiniei publice din
Rusia care, deja, dinainte de razboi, se întrecea în atacuri pline de
ura împotriva poporului si imperiului nostru; nu pot sa uit admiratia
exagerata a marii prese ruse cu privire la Franta, si atitudinea sa atât
de diferita fata de noi. Totusi, cu toate acestea, înainte de razboi a
existat si o a doua cale : ne-am fi putut sprijini pe Rusia si ne-am fi
întors împotriva Angliei.

Astazi împrejurarile sunt cu totul altele. Daca înainte de
razboi, înabusind tot felul de sentimente, se putea merge pe acelasi
drum cu Rusia, astazi acest lucru nu mai e posibil. Astazi limbile
orologiului istoriei se grabesc si va suna ceasul când soarta noastra
se va hotarî; consolidarea statelor de care actualmente se preocupa
toate marile puteri mondiale este pentru noi un ultim avertisment
ca trebuie sa redevenim noi însine, sa ne aducem poporul din lumea
viselor la realitatea dura si sa-i aratam calea spre viitor, singura care
poate duce vechiul Reich la o noua înflorire.

Daca miscarea nationalist-socialista, în fata acestei mari sar-
cini fundamentale, se debaraseaza de orice iluzie si nu se mai con-
duce decât dupa ratiune, catastrofa de la 1918 poate sa se transforme
într-o imensa binefacere pentru viitorul poporului nostru. Aceasta
prabusire îl poate conduce, într-adevar, la o noua orientare a politi-
cii sale externe ; mai mult, întarit în interior de teorii morale noi,
poate sa ajunga ca si în exterior sa-si defineasca politica. Poate
dobândi în final ceea ce detine Anglia, ceea ce detinea Rusia însasi,
ceea ce, în sfârsit determina Franta sa ia aceleasi hotarâri conforme,

249 Alianta anglo-germana-italiana

în ultima analiza, cu interesele sale, adica : un testament politic.

Testamentul politic al natiunii germane, în ce priveste atitudi-
nea sa fata de exterior, trebuie sa fie pentru totdeauna urmatorul:

Nu permiteti niciodata sa se formeze în Europa doua puteri
continentale. In încercarea de a organiza, la frontierele Germaniei, o a
doua putere militara
- fie ea si sub forma unui stat susceptibil de a
dobândi o astfel de putere
- sa vedeti un atac contra Germaniei.
Considerati ca este nu numai dreptul nostru, dar si datoria voastra sa
împiedicati, prin toate mijloacele si la nevoie cu armele, constituirea
unui astfel de stat. Daca exista deja, distrugeti-l. Vegheati ca sursa
puterii în tara noastra sa nu fie în colonii ci în Europa, în pamântul
patriei noastre. Nu considerati niciodata Reich-ul ca ceva definitiv
atâta timp cât el n-a putut sa dea, pentru secole întregi, fiecaruia din
vlastarele poporului nostru parcela sa de pamânt.

Nu uitati niciodata ca drepn.il vostru cel mai sfânt pe aceasta
lume este dreptul la pamântul pe care vrei sa ti-l cultivi tu însuti si ca
cea mai sfânta dintre jertfe este cea a sângelui varsat pentru el.

* * *

Nu as vrea sa termin aceste consideratii, fara sa indic, înca o
data, unica posibilitate de alianta care exista pentru noi, în acest
moment, în Europa. La capitolul precedent, referitor la aliantele
germane, am numii deja Anglia si Italia ca singurele state de care
avem tot interesul sa ne apropiem strâns, chiar cu pretul unor mari
eforturi. Vreau acum sa subliniez tot aici importanta militara a unei
astfel de aliante.

încheierea acestei aliante ar antrena, din punct de vedere
militar, în ansamblu si în detaliu, consecinte exact opuse celor pe care
le-ar avea o alianta cu Rusia.
Mai întâi faptul esential ca în nici un caz
o apropiere de Anglia si de Italia nu prezinta în mod inevitabil un pericol
de razboi.
Singura putere care trebuie sa socotim ca va lua atitudine
împotriva aliantei si anume Franta, nu ar fi în cazul respectiv, în
masura sa o faca.
Alianta ar da, dimpotriva, Germaniei posibilitatea
de a lua masurile de pregatire cerute, în deplina liniste, în cadrul unei
astfel de coalitii, în vederea încheierii socotelilor sale cu Franta.
Caci,
esentialul într-o astfel de alianta, este nu numai ca Germania nu va
fi expusa pe neasteptate, de cum a fost încheiata alianta, la o invazie
dusmana, ci si ca aceasta "Antanta", liga dusmanilor nostri, care ne-a
fost nemasurat de nefasta, se va prabusi de la sine; astfel,
dusmanul
de moarte al tarii noastre, Franta, ar fi izolata.
si daca nu ar fi vorba,
în primul rând, decât de un succes moral, aceasta ar fi suficient sa
dea Germaniei libertatea de miscare despre care azi nici nu avem idee.


250                       Alianta anglo-germana-italiana

Caci, noua alianta europeana anglo-germano-italiana ar fi atunci cea care
ar avea în mâini initiativa si nu Franta.

Consecinta acestui succes ar fi, de altfel, si mai mare, Germania
fiind scapata dintr-o data de situatia ei strategica nefavorabila. Pe
de-o parte, cea mai puternica aparare din flanc, pe de alta parte
asigurarea completa a aprovizionarii noastre cu alimente si materii
prime : aceasta ar fi actiunea binefacatoare a rânduirii puterilor.

Dar si mai important poate fi faptul ca noua-liga ar cuprinde
state care s-ar completa reciproc din punct de vedere tehnic.
Pentru
prima oara aliatii Germaniei nu ar fi niste lipitori care sa traiasca pe
spinarea economiei noastre; ei ar fi, dimpotriva, capabili sa-si aduca
contributia lor pentru a îmbogati si a completa echipamentul nostru
tehnic si ar face cu siguranta acest lucru.

Sa nu uitam ca în amândoua cazurile, ar fi vorba de aliati ce
nu suporta nici o comparatie cu Turcia sau Rusia actuala.
Cea mai
mare putere mondiala si un stat tânar, înfloritor, ar oferi alte resurse,
pentru un razboi în Europa, decât cadavrele putrede ale statelor cu care
Germania se aliase în ultimul razboi.

Desigur - insistam asupra acestui fapt în capitolul precedent
- dificultati mari se opun unei astfel de aliante. Dar constituirea
Antantei n-a fost si ea o treaba la fel de anevoioasa ?
Ceea ce a putut
face regele Eduard al Vll-lea
- si aproape împotriva intereselor sale
firesti
- trebuie sa reusim si noi si vom reusi sa facem, daca convinge-
rea necesitatii acestei evolutii ne inspira într-atata încât sa determine
atitudinea noastra, dupa ce am triumfat cu iscusinta asupra noastra
însine.
si acest lucru va fi posibil din momentul în care, stiind ce
înseamna saracia, în locul politicii fara scop a secolului trecut, vom
urmari constiincios un obiectiv unic, caruia ne vom consacra.
Nu
într-o orientare spre Apus sau spre Rasarit se afla viitorul politicii
noastre externe, ci în politica fata de Rasarit, în sensul dobândirii gliei
necesare poporului german. Dar cum trebuie sa ai forta necesara si cum
dusmanul de moarte al poporului nostru, Franta, ne strânge de gât cu
necrutaresi ne slabeste, trebuie sa ne asumam hotarârea de a f ace toate
sacrificiile în stare sa contribuie la anihilarea tendintelor Frantei la
hegemonie. Orice putere este astazi aliatul nostru firesc, daca considera,
ca noi, de nesuportat, pasiunea pentru hegemonie a Frantei, pe conti-
nent. Nici un demers fata de una din aceste puteri nu trebuie sa ni se
para prea greu, nici o renuntare nu trebuie sa ni separa imposibila daca
la sfârsit avem posibilitatea sarapunem dusmanul ce ne uraste cu atâta
înversunare.

si noi vom putea astfel sa lasam timpul sa aline, în liniste,

251 Pecetea politicii externe.. ..

ranile noastre usoare, dupa ce ranile vechi vor fi complet vindecate
si cauterizate.

Fireste, suntem azi, în interior, expusi latraturilor pline de ura
ale dusmanilor poporului nostru.
Noi, national-socialistii nu ne
lasam derutati ! Noi nu încetam sa spunem tare, ceea ce este, dupa
convingerea noastra cea mai adânca, absolut necesar!
E nevoie astazi,
ca sa tinem piept împotriva curentului opiniei publice, abatuta pe
cai gresite de siretenia evreiasca, care s-a folosit de spiritul utopic al
compatriotilor nostri; valurile se vor sparge cu si mai multa furie si
turbare în jurul nostru, dar mai repede se va remarca cel ce înoata
împotriva curentului, decât acela care se lasa purtat de el. Astazi
suntem numai un spin, în câtiva ani destinul va face din noi digul de
care se va sparge orice val si va trebui sa reverse într-o noua albie.

Trebuie, deci, sa fie bine stabilit si recunoscut, în ochii restu-
lui lumii, ca partidul national-socialist este exact purtatorul unei
conceptii politice bine definite.
Noi trebuie sa purtam pe viziera
noastra semnul distinctiv a ceea ce însusi Cerul cere de la noi.

Noi stim necesitatea implacabila care determina politica noastra
extrema ; în aceasta cunoastere, putem sa aflam izvorul capacitatii
noastre de rezistenta de care vom avea nu o data nevoie, atunci când,
sub o aruncatoare de flacari ale adversarilor nostri înversunati,
teama ne va cuprinde pe vreunul dintre noi si atunci când o voce
insinuanta îi va sopti la ureche ca, pentru a nu-i avea pe toti si totul
împotriva, sa faca vreo concesie într-un domeniu oarecare si sa se
dea dupa ceilalti.


252

Capitolul XV

<titlu>Dreptul de legitima aparare

în masura în care întelepciunea omeneasca poate prevedea
viitorul, politica care a fost dusa dupa armistitiu, în noiembrie 1918,
urma sa ne constrânga încetul cu încetul la o înrobire deplina. Istoria
dovedeste cu numeroase exemple, ca popoarele care au depus armele,
fara sa fi fost deloc contrânsi, prefera, dupa aceea, sa accepte cele mai
mari umilinte si abuzuri de putere, tâlhariile cele mai groaznice, decât
sa încerce sa-si schimbe soarta apelând din nou la forta.

Aceasta alegere este foarte omeneasca. Pe cât posibil, un
învingator prudent nu-si va impune exigentele sale învinsilor decât
în etape succesive. si el are dreptul sa conteze - cu un popor care
si-a pierdut întreaga tarie de caracter - cum este întotdeauna cazul
celui care se supune de buna voie - ca învinsul nu va mai gasi, în
nici unul din actele sale de asuprire, luate în parte, un motiv suficient
pentru a pune iar mâna pe arme. Cu cât mai numeroase sunt ne-
dreptatile acceptate cu pasivitate, cu atât rezistenta pare mai putin
justificata în ochii celorlalti oameni, când poporul învins sfârseste
prin a se revolta împotriva ultimului act de asuprire dintr-o lunga
serie, mai ales când acest popor a îndurat deja rabdator si tacut
atâtea suferinte mult mai mari.

Prabusirea Cartaginei este un exemplu înspaimântator a aces-
tei lente agonii ale unui popor savârsita din propria greseala.

Clausewitz, în "Trei profesiuni de credinta" a pus în evidenta
aceasta idee într-un mod neasemuit si i-a dat o forma definitiva
spunând ca "pata adusa onoarei printr-o supuner