Anglia in al
doilea razboi mondial
Mai mult decat in razboaiele napoleoniene, mult mai
mult decat razboiul di 1914, al doilea razboi mondial a fost pentru Anglia o chestiune de viata si de moarte. Incepand de la
cucerirea normanda, Anglia, apartata de flota sa, de armata sa, de bogatia si de aliatii sai, se simtea in
siguranta chiar si atunci cand se afla in toiul bataliilor. Victoriile si la
castiga pe continent sau pe cine stie ce ocean
indepartat. Dupa 1920 progresul aviatiei anihilase in buna
parte benificile insularitatii. In cursul razboiului din 1935-1945,
Londra avea sa apara ca o tinta foarte vulnerabila.
Lumea avea sa vada ceea ce n-ar fi crezut posibil: o
serioasa amenintare de invazie a Angliei de catre Germania, drumurile
mediteranei taiate de Axa, in timp ce alianta Japoniei cu dictatorii punea in
pericol India, Singapore si chiar Australia. Pana la urma, gratie
anticelor virtutii de tenacitate, de calm si de curaj, gratie de asemenea
sprijinului Statelor Unite, al Rusiei si al miscarilor de rezistenta din
Europa, Marea Britanie va iesi onora 13413g610n bil din acele "guri de infern", mandra de forta sa
morala, de unitatea sa, de fidelitatea dominioanelor, dar nelinistita in
privinta viitorului si stiind ca, de aici inainte , diplomatia sa traditionala
va trebui schimbata in mod radical.
La inceputul razboiului avea ca aliati
Polonia si Franta, darn u le putea da un sprijin
suficient nici pe uscat, nici in aer. O lunga perioada de pacifism slabise potentialul sau de razboi. In aprilie 1940 ea nu pusese
inca in stare de lupta decat zece divizii. Atrebuit sa vina Churchill la putere pentru a da producitiei impulsul
puternic de care avea nevoie. Insuficient sustinuta, insufficient echipata,
Polonia nu putuse rezista decat o luna. Franta, cotind
pe linia Maginot, pregati un razboi defensiv, dar
linia nu acoperea frontiera de nord si aceasta fu trecuta in mai 1940 de catre
divizile blindate ale lui Hitler, care a vliolat neutralitatea Olandei si a
Belgiei. Armatele franco-britanice se vazura taiate de bazele
lor prin cursa spre mare a carelor de asalt germane. In cateva zile,
dezorganizarea produsa de Luftwaffe stapana
aerului, de tancurile ce atacau statele majore, inaintantd pana in spatele
frontului, de milioane de refugiati care
incurcau circulatia pe drumuri deveni atat de mare incat orice contraatac si
chiar orice manevra erau imposibile.
Atunci flota de aproape o mie de vase,
de toate categoriile si de toate marilmile - crucisatoare, pacherboturi,
iachturi, barci, salupe - sosi din Anglia la Dunkergue, noaprea, sub o plaie de
bombe, ca sa culeaga ramasitele armatelor aliate. Au fost imbarcati aproape
patru sute de mii de oameni, sub protectia eroicelor divizii franceze, care se
sacrificara pentru a apara orasul de inamic, si a aviatiei de vanatoare
britanice, care, de la bazele sale din Anglia, proteja Dunkergue-ul. Astfel
Anglia isi recupera oamenii, darn u si echipamentul, care a trebuit sa fie abandonat. Atunci cand Franta, ale carei armate
fusesera completamente dezorganizate, semna un
armistitiu, Marea Britanie se trezi singura cu arme in ivechite, in fata unei
ameninitari cu invazia. Ea se pusese curajos pe lucru,
infiinta o noua armata, construi transee si instalatii militare pe toate lajele
si falezele sale si pregatii ziduri de flacari alimentate de o imensa retea de
tevi cu benzina. Nici un moment ea nu a fost
atinsa de morbul disperarii.Anglia nu fusese niciodata batuta si nici nu voia
sa creada ca ar putea fi vreodata. Venira in Anglia
guvernele in exil din Norvegia, din Belgia, din Polonia, din Cehoslovacia,
venise si generalul de Gaulle, impreuna cu voluntarii sai din Franta. Savantii englezi faceau minuni si secondau prin inventiile lor
marina si aviatia (lupta impotriva minelor magnetice, radarul).
Churchill, care se dovedii pana atunci un ministru de
talia lui Pitt, anima eforturile tutror. "Batalia Frantei s-a
terminat; cred ca batalia Marii Britanii este pe cale sa inceapa. De
aceata batalie depinde salvarea civilizatiei crestine. Sa
ne intrarim inimile ca san e indeplinim datoria sis a ne comportam astfel
incat, daca Imperiul Britanic si comunitatea sa de natiuni vor mai dainui mii
de ani, oamenii acelor vremuri viitoare sa poate spune: a fost cea mai mareata
clipa din istoria lor.
Si iata ca
intr-adevar Anglia a cunoscut atunci clipa ei
cea mai mareata, dar sic ea mai primejdioasa. Atacul a venit
pe calea aerului. Goering, care credea ca are, sa
avea efectiv, o zdrobitoare superioritate aeriana, voia sa franga prin
bobmbardamente masive apararea si curajul englezilor, astfel ca invazia sa
devina usoara. Prima mare batalie aeriana di istorie a durat
de la sfarsitul lui august pana in noiembrie 1940. Pilotii din aviatia
engleza, Royal Air Force, erau de patru ori mai putin numerosi decat cei din
Luftwaffe, dar eroismul si dibacia lor au pricinuit aviatiei naziste pierderi
atat de mari incat in cele din urma, a renuntat la initiativa sa. "Nicicand in
itorie atatia oameni n-au datorat atat de mult atator de putini. a spus Churchill. Razboiul fulger (blitzkrieg)
distrusese cartiere intregi din Londra incendiase docurile, rasese de pe
suprafata pamantului orase intregi, cum a fost Covntry, dar aprinsese in
inimile britanice si in intreaga lume un asemenea foc, incat avea sa arda cu o
flacara vie si dreapta pana in ziua in care ultimile vestigii ale tiraniei
naziste din toata Europa vor prefacute in cenusa.
Dar pana sa
ajunga acolo, Anglia a traversat o lunga si
dureroasa perioada de infrangeri. Ea nu a reusit sa
impinge Iugoslavia si Grecia la rezistenta impotriva Germaniei decat pentru a
vedea aceste tari repede invinse si ocupate. In Mediterana, ca si pe oceane, submarinele ii pricinuira pierderi
nemaipomenite, pe care constructia de noi vase era departe de a le compensa.
Germanii cucerisera Creta pe calea primei invazii aeriene din istorie, ceea ce putea inspira temeri mari pentru Egipt. In desert, intre
Tripolitania si Alexandria,
diviziile italiene fusesera intarite de trupele Afrika Korps ale maresalului
Rommel si treupele britanice din Tobruk se aflau incercuite. Dar marii aventurieri
se epuizeaza totdeuna fiindca nu stiu sa se opreasca
la timp. In loc sa exploateze, cu toate fortele sale,
victoria africana Hitler comise in iunie 1941 nebunia fara seaman de a ataca
Rusia. Din acea zi razboiul era castigat de Churchill, caci el avea, pe de alta
parte, sprijinul fara reserve al lui Roosevelt care, ferm hotarat sa intre in
razboi, dar sa n-o faca decat in ziua cand America va fi gata sa-l urmeze,
dadea pana atunci Angliei ajutorul material cel mai eficace sub forma de
imprumut-inchiriere, adica fara ca Anglia sa aiba de varsat de vize.
Imrumutul-inchiriere reechipa in parte Armata a opta, devenita ulterior cea mai
glorioasa armata britanica si careia noile sale tancuri si noul sef Montgomery ii
readusera, in 1942 victoria de la El-Alamein care salva Egiptul
La sfarsitul anului 1941 Stetele Unite
intrara in razboi in urma atacului dat de japonezi la Pearl
Harbor. Inceputul razboiului din Pacific a fost nefericit pentru
Statele Unite care au pierdut Filipinele pentru Anglia, Singapore si Birmania
pentru Olanda, Iava si Sumatra pentru Australia si care vazu armata japoneza la
portile sale. Dar forta de productie a Americii era
atat de mare, incat orice observator bine informat putea sa prevada ca dupa doi
sau trei ani nici Japonia, nici Germania nu
vor fi in stare sa reziste armatelor aliate, care vor avea atunci suprematia
totala in aer si pe mare. In ceea ce priveste Europa
un atac frontal in 1942 parea imposibil. O debarcare efectuata la Dieppe, cu un mare curaj, de catre canadieni, revelase forta
dispozitivelor de aparare ale germanilor. Planul stabilit de comun acord intre
Anglia si America
prevedea sa se ia drept platforma de plecare Africa de
Nord franceza. Armatele aliate debarcara acolo la 8 noiembrie
1942. Curand armata franceza din Africa inca numeroasa, li se alatura
si, imreuna, ele zdrobira armetele germane din Tunisia, la care se alaturase
Rommel, fugarit de Montgomery si prins intre doua focuri. Capitularea totala a
fortelor germane si italiene din Africa de Nord a fost prima mare victorie a aliatiilor. "Nu era inca inceputul
sfarsitului, dar era sfarsitul inceputului" spuse Churchill.
Venise timpul sa
se recucereasca Europa, unde, in toate tarile ocupate, miscarile de rezistenta
ii asteptau pe aliati. Necestatea de a asigura acoperirea
aeriana a debarcarilor impunea salturi din platforma in platforma. Din Tunisia,
Eisenhower, comandant suprem, trecu in Sicilia, di Sicilia in Italia. Trebuia
continuat efortul in aceasta directie facandu-se din Mediterana centrul
ofensivei era parerea lui Churchill. Dar opinia lui Roosevelt si a lui Stalin
birui si se hotara ca principalul ataca impotriva "Fortarerei Europa" sa aiba ca baza Insulele Britanice sis a fie indreptat spre
coasta normanda, primele obiective fiind Cherbourg
si peninsula Cotenin. Aceasta operatie, pregatita cu infinita grija, fu
incercata la 6 iunie 1944 si reusi in mod rapid. Dar riposte germana fu un nou blitzkrieg impotriva Angliei si in special impotriva
Londrei. De astadata proiectilele lansate de pe coasta
europeana erau purtate de rachete fara piloti. Aceasta
arma noua V2 fusese studiata multa vreme de germani si Royal Air Force aruncase
mii de tone de explosive pe rampele de lansare. Totusi pagubele au fost
enorme si tot atat de grave ca la atacul din 1940. Mai mult de un million de case au fost distruse sau deteriorate de
bombele zburatoare. V2, o racheta stratosferica cu o viteza mai mare decat cea a sunetului, dejuca sistemul de aparare
organizat impotriva lui V1. Pare sigur ca daca Germania
ar fi fost in masura sa inceapa aceasta ofensiva
decisive mai devreme, ea ar fi stingherit foarte mult pregatirile pentru
invazie.
Dar reusita invaziei
ii lipsi de la rampele lor de lansare. Armatele britanice urcara de-a
lungul coastei spre Belgia, in timp ce armatele americane
se indreptau spre est si divizia Leclerc intra in Paris. La 15 august o noua debarcare a fost
efectuata in sudul Frantei si a inaintat fara greutate
spre nord. In septembrie totul era gata pentru atacarea liniei Siegfried, dar un atac frontal ar fi putut fi ucigator. Inainte de a-l
porni, Eisenhower incerca sa invaluiasca prin Olanda
extremitatea nordica a liniei lansand asupra ei, prin surpriza, cateva divizii
aeropurtate. Aceasta manevra esua si razboiul mai dura o iarna intreaga, dar
aviatia britanica si americana distrugeau industria
germana si nu mai exista nici o indoiala in ce priveste rezultatul. In sfarsit,
armata venita din vest s-a intalnit cu armata rusa,
Hitler s-a sinucis si, la 7 mai 1945, inamicul semna capitularea
neconditionata. Churchill a aparut intr-un balcon din Londra si a evocat vremea
cand luminile erau stinse, cand cadeau bombe si cand nici un om, nici un
barbat, nici o femeie nici un copil, nu vorbea de incetarea luptei. Acum , Anglia, dupa ani
indelungati, scapase din "Gurile infernului si din ghearele mortii". Mai ramanea de invins Japonia, dar si aceasta victorie era pe caela
cea buna.
Profesor:
Nedelea Izabela
Elev:
Olaru Dan Alexandru
Bibliografie:
Istoria Angliei. Iulie 1970. Andre Maurois
