Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...

















































Ascensiunea la tron si primele doua domnii ale lui Mihai Racovita in Moldova

istorie












ALTE DOCUMENTE

Viaţa spirituală în provincia Dacia
Egiptul antic
Dennis Deletant - Teroarea comunista in Romania. Gheorghiu Dej si statul politienesc, 1948-1965
Avertizarea lui Titu Maiorescu sau Securitatea din Iasi si grupul \"Junimistii\" (30 noiembrie 1987-9 ianuarie 1988)
CARACTERIZAREA PERSONAJULUI PRINCIPAL DIN NUVELA ISTORICA \"ALEXANDRU LAPUSNEANUL\" DE COSTACHE NEGRUZZI
VASCO DA GAMA SI DESCOPERIREA CAII MARITIME
Corneliu Coposu - un simbol al rezistentei anticomuniste
PRIMA MARE CONFLAGRATIE A SECOLULUI XX
UN NATURALIST GERMAN PRIN BUCOVINA, ARDEAL SI MOLDOVA LA SFIRSITUL SECOLULUI AL XVIII-LEA
VIATA ECONOMICA PE TERITORIUL TARII NOASTRE INTRE SEC. X - XIV

Grupa E; Istorie-Engleza   


Ascensiunea la tron si primele doua domnii ale lui Mihai Racovita in Moldova








Mihai Racovita a ajuns la domnia Moldovei, ca expresie a dorintei clasei boieresti din Moldova, nu fara o considerabila influenta din afara, din partea lui Constantin Brancoveanu.

Nemultumirile boierimii din Moldova fata de Constantin Duca s-au soldat cum se intampla de obicei in astfel de cazuri cu fuga mai multor boieri in Transilvania, si de aici la Bucuresti la curtea lui Constantin Brancoveanu, domnul Tarii Romanesti. Toti boierii fugari faceau parte, intr-un anume fel, din "casa Cantemirestilor", ca rude sau ca simpli boieri care se aflasera la mari onoruri in timpul domniei lui Constantin Cantemir, si apoi in timpul primei domnii a fiului sau, Antioh. Totul a inceput la nunta[1] din 1702 a lui Constantin Costache, fiul lui Vasile Costache cu Catinca, fiica lui Iordache Ruset. Aici, acesta din urma, desi reconciliat cu tanarul Constantin Duca, nu renunta la intrigi si indeamna pe boierii nemultumiti sa fuga din tara pentru a grabi mazilirea domnului. Printre cei care s-au hotarat sa "infaptuiasca" indemnul lui Iordache Ruset se aflau: fratii Costache, Mihai Racovita spatarul si cumnatul sau Ilie Enache Tifescu stolnicul, Lupu Bogdan fostul hatman si postelnicul grec Macsut. Acestia au fost insotiti de "alti multi boieri ca la vreo cincizeci si mai bine". Fuga boierilor la inspaimantat pe Constantin Duca, care s-a hotarat sa apeleze la Poarta, pentru ca aceasta sa faca presiuni pe langa Constantin Brancoveanu, pentru predarea boierilor pribegi. Obligat sa faca acest lucru, domnul muntean obtine de la Poarta, dreptul de a opri la el pe boierii a caror viata considera ca se afla in pericol, in cazul in care acestia ar fi fost predati lui Duca . Astfel, Constantin Brancoveanu opreste la el cinci mari boieri: Vasile Costache vornicul, Lupu Bogdan hatmanul, Mihai Racovita spatarul, Ilie Enache stolnicul si Macsut postelnicul. Ceilalti boieri au fost predati la Focsani unei delegatii trimisa de Constantin Duca, nu inainte de a se face "un giuramentu ca un voru avea boierii nici o reutate despre Constantin voda" . Conflictul dintre domn si boieri nu s-a oprit aici. Cateva luni mai tar 434g62e ziu, la indemnul aceluiasi Iordache Ruset, care tesea intrigi neincetat, alt grup de boieri au luat calea pribegiei, printre ei se aflau: Ilie Cantacuzino, Ionascu Bals, Ion Sturza si altii . Confruntat cu o multime de datorii, pe care le avea la creditorii sai din Constantinopol si cu opozitia boiereasca, Constantin Duca se vede nevoit sa ia masuri care-l fac tot mai nesuferit. Drept raspuns, marii boieri incep "a roi" in grupuri organizate peste hotare, care in Transilvania, care in Polonia sau de preferinta, in Tara Romaneasca. Instabilitatea politica interna si demersurile tot mai insistente ale lui Constantin Brancoveanu care a reusit sa atraga chiar si pe capuchehaia tanarului domn moldovean, Dimache, au grabit mazilirea lui Constantin Duca . Mazilirea acestui domn a produs o si mai mare stare de haos in Moldova. Masurile antiboieresti pe care le-a luat tanarul domn mazilit, sprijinit de trimisul sultanului, l-au facut si mai odios boierimii, car s-a hotarat sa fuga in masa la Bucuresti, pentru ca de acolo, cu ajutorul lui Brancoveanu sa termine cat mai repede cu acest domn nechibzuit .

Intr-un rastimp de un an si cateva luni, s-a strans la Bucuresti un grup insemnat de boieri moldoveni, care si-au pus problema succesiunii lui Constantin Duca, a carui zile la domnia Moldovei erau numarate. Pus in fata posibilitatii revenirii Cantemirestilor pe tronul Moldovei, pentru ca mare parte din boierii moldoveni inclinau spre acestia, mai ales pe Antioh, Constantin Brancoveanu s-a hotarat sa ia masuri menite sa faca imposibil acest lucru. Astfel, domnul muntean s-a hotarat sa se impace cu Iordache Ruset, cel mai influent boier moldovean de atunci, propunandu-i o alianta matrimoniala, daca se "lepada de prietesugul" Cantemirestilor. De asemenea, domnul de la Bucuresti cerea un sfat Iordache "pe cine va socoti, dintre boierii moldoveni ce-s pribegi acolo (la Bucuresti), sa cheltuiasca Brancovanu la Poarta sa-l puie domnu" . Stiind ca in urma unei asemenea intelegeri avea numai de castigat, Iordache Ruset accepta propunerea domnului muntean, sugerandu-i ca persoana cea mai potrivita pentru domnie era Mihai Racovita spatarul, pentru ca "iaste neam de boier vechiu, moldovan si iaste ruda Brancovanului. Si este si bun ca nu-i va iesi Brancovanului din cuvant, la ce i-ar porunci". Mihai Racovita era ruda cu Iordache Ruset, fiind veri prin alianta, pentru ca acesta era casatorit cu vara sa primara, Safta, fiica lui Neculai Racovita logofatul. De asemenea, Mihai Racovita era ruda si cu Constantin Brancoveanu, fiind veri de-al doilea, iar acest aspect a contat foarte mult la sustinerea sa pentru obtinerea domniei. Propunerea lui Iordache Ruset a fost acceptata si de boierii moldoveni aflati la curtea lui Constantin Brancoveanu, cu exceptia lui Lupu Bogdan, cumnatul lui Antioh Cantemir, care nici macar nu a fost intrebat. Desi toata aceasta intelegere s-a facut in secret fata de el, Lupu Bogdan banuia ceva, de aceea l-a prevenit pe cumnatul sau sa fie cu bagare de seama, insa acesta nu l-a crezut, bazandu-se "pe numele sau bun" si pe loialitatea boierilor moldoveni, mai ales pe a lui Iordache Ruset .

In acest context au avut loc discutiile de la Bucuresti intre boierii care "erau mai toti de casa Cantemirestilor". "Iar dupa ce au luat Mihai Racovita domnie, aceia s-au despartit toti de casa Cantemirestilor si s-au facut toti de casa lui Mihalache spatarul, si Cantamirestii ramasesera din boieri de frunte numai cu cumnatul sau, cu Bogdan hatmanul" . Aceasta partida a Cantemirestilor avand in frunte permanent pe Iordache Ruset, cel mai mare latifundiar de atunci s-a format in timpul domniei lui Constantin Cantemir si a castigat definitiv suprematia dupa decapitatea Costinestilor. In conjunctura specifica anilor 1702-1703 acest grup de familii boieresti care susutineau, pana atunci, pe Cantemiresti s-a lepadat de ei si si-a ales un nou lider, in persoana lui Mihai Racovita. Dicutiile care au pus la cale tot acest scenariu au fost satirizate de Dimitrie Cantemir in pamfletul sau intitulat Istoria ieroglifica . Dupa Cantemir, Mihai Racovita era Struto-camila, personj alegoric care simboliza caracterul sau duplicitar, adica pasare si patruped in acelasi timp, mai bine zis era moldovean (camila- animal terestru) si supus al al domnului muntean (pasarea/strut-care facea aluizie la corb, insemnul heraldic al Tarii Romanesti).

Cu ocazia cunoscutului drum a lui Constantin Brancoveanu la Constantinopol din 1703, acesta, intrebat fiind de vizir Rami Mehmet din ce cauza situatia din Moldova era atat de instabila, a raspuns ca acest lucru se datoreaza lui Constantin Duca, care nu este numai un slab administrator, dar este si hain, planuind sa fuga la rusi. Astfel, s-a hotarat definitiv mazilirea fiului lui Duca voda cel Batran. In continuare, acelasi vizir, i-a propus domnului muntean sa ocupe si scaunul domnesc de la Iasi, oferta pe care acesta la sfatul stolnicului Constantin Cantacuzino nu a acceptat-o .

Atunci cand Constantin Duca a plecat spre Constantinopol a luat cu cu forta pe marii boieri, care se aflau la Iasi in timpul mazilirii sale si i-a adus in lanturi pana la Galati, cu sprijinul tacit al reprezentantului Portii, pentru a arata tarii ca nu era mazilit ci doar chemat de la Poarta. Cand domnul mazil a trecut Dunarea, boierii au fost eliberati, dar cu toata opozitia lui, ei si-au continuat drumul pana la Adrianopol, unde s-au intalnit cu ceilalti boieri veniti de la Bucuresti pentru a cere alt domn. Printre boierii veniti din Moldova se aflau: Iordache Ruset si Panaiotache Morona . Toti boierii moldoveni veniti la Adrianopol s-au adunat in satul Arnaut-Kioi pentru a stabili modalitatea prin care puteau obtine de la Poarta recunoasterea lui Mihai Racovita ca domn . Printre acesti boieri nu se afla Lupu Bogdan hatmanul, oprit de Constanin Brancoveanu la Bucuresti pentru a nu strica "tocmeala", acesta fiind cumnatul si sustinatorul sincer al lui Antioh Cantemir, cel mai important contracandidat al alui Mihai Racovita. In acest timp, la Adrianopol, a avut loc una din desele rascoale ale ienicerilor din acea perioada in urma careia sultanul Mustafa al II-lea a fost schimbat cu fratele sau, Ahmed al III-lea. Dupa ce lucrurile s-au asezat, boierii moldoveni, in frunte cu Panaiote Morona s-au prezentat la sultan, care le-a ascultat pasul si a recunoscut pe favoritul lor, Mihai Racovita ca domn al Moldovei . Actiunea boierilor a fost inlesnita si de increderea nestramutata a lui Antioh Cantemir in fidelitatea boierilor fata de el, crezand ca acestia il vor cere pe el domn de la sultan, dupa cum declarau, insa acest lucru nu s-a intamplat.



Ion Neculce relateaza in maniera anecdotica alegerea lui Mihai voda ca domn. Astfel, acesta, vazandu-se ales, a inceput a protesta in felul lui Ilie Sturza ca nu doreste domnia, numai ca acest protest era numai de forma "ca si fata ceea ce zise unui voinic <<Fa - te tu a ma trage, si eu oi merge plangand>>. Ase se facea Mihai voda ca nu-i trebuieste domnie . Noul domn a imbracat caftanul in data de 23 septembrie 1703 si a venit la Iasi in luna noiembrie a aceluiasi an .

Capuchehaiele alese de el pentru a-l reprezenta in capitala Imperiului au fost fratii lui Iordache Ruset vornicul, Mihalache si Scarlatache. Acestia vor ocupa aceeasi demnitate si in timpul celei de-a doua domnii a lui Mihai Racovita in Moldova (1707 - 1709). Era o recompensa din partea lui Mihai Racovita pentru cei din familia Ruset, care jucasera un rol de frunte la numirea sa ca domn. In acelasi timp era si un act de intelepciune politica din partea noului domn, fratii Ruset fiind personalitati cu mare influenta la Inalta Poarta, ceea ce constituia un avantaj deosebit.

Mihai Racovita intra in Iasi in noua sa calitate, de domn al Moldovei, in data de 17 noiembrie 1703. Dupa obicei, in aceeasi zi, noul domn a mers la biserica domneasca, Sfantul Nicolae, unde, Mitropolitul Sucevei, asistat de fostul episcop al Ohridei, Grigore, i-au citit molitva de domnie.

Cronicarul Nicolae Muste scrie ca venirea lui Mihai Racovita in scaunul de la Iasi a insemnat pentru boierime un motiv de bucurie "si toti cei ce fusesera pribegi in Tara Ungureasca si Tara Leseasca au venit la locurile lor c-au scris si Mihai voda carti aice in tara ca sa vie toti fara nici o grija" . Intentiile bune ale domnului au incurajat pe boierii care l-au intampinat in numar mare la intrarea sa in tara. Acelasi cronicar scrie in continuare ca Mihai voda "ii avea la cinste" pe toti boierii, nu numai pe cei din Sfatul Domnesc si "nimeni nu era in prepusul (banuit, acuzat), sau in vreo grija, cerea pace si liniste intre toti". Usa domnului era deschisa si "pentru cei prosti", iar judecatile erau facute "foarte cu amanuntul si prea incetu cu ingaduiala, desi puteau spune saracii jalbele loru; si era tuturoru cu fata vesela". La sfarsit, cronicarul conchide "Cum zice era o turma si-un pastoriu" .

Ion Neculce nu impartaseste aceeasi opinie, el condamna atitudinea concesiva a lui Mihai Racovita fata de rudele si slugile sale, care toti "erau tari si mari si obraznici", mai grav, acestia toti "intrau in casa si cu treaba si fara teraba, cand le era voia, de nu semana curte nimic a domnie, de atata obraznicie ce era". In fruntea acestora se aflau Rusetestii, care erau la mare cinste, mai ales Iordache vornicul. Acelasi Neculce il acuza pe Racovita ca dorea sa "stanga pe boierii cei straini sa ramana numai neamul lui cu Cuparestii", la fel cum procedasera nu cu mult timp inainte Serban Cantacuzino si Constantin Brancovean in Tara Romaneasca, unde majoritatea dregatoriilor erau ocupate de rudele si apropiatii lor. Nechibzuinta lui Mihai Racovita, care "parea ca-i zalud" pentru ca nu urmarea decat sa intre "in voia tuturor si nu le mai putea intra in voie" . Aceste cuvinte aspre vin insa din partea unui cronicar care nu este tocmai favorabil lui Mihai Racovita, fiind un partizan al Cantemirestilor, lucru usor sesizabil din discursul letopisetului sau. Aceasta nu ineamna ca relatarea lui Ion Neculce nu trebuie luata in seama. Atitudinea binevoitoare a lui Mihai Racovita fata de rudele sale si fata de Rusetesti, consideram ca, a fost justificata din moment ce cu sprijinul acestora obtinuse tronul si tot ei il ajutau sa-l pastreze. Daca ne gandim la practicile politice din acea vreme vom observa ca si alti domni au facut la fel. Vasile Lupu si Constantin Cantemir nu constituie exemple singulare.

Prima domnie a lui Mihai Racovita a fost scurta, ea s-a incheiat la 23 februarie 1705, la nici un an si jumatate de la inscaunare. Mazilirea sa a survenit in urma actiunilor insitente ale fratilor Cantemiresti pentru obtinerea domniei Moldovei. Acestia inainteaza mai multe arz-uri marelui vizir Baltadji pasa, prin care acuzau administrarea necorespunzatoare a tarii de catre Mihai Racovita . Se adauga la aceasta si lipsa unei sustineri reale a domnului la Constantinpol, pe langa inaltii functionari otomani, care se schimbau des. Astfel, Mihai voda a pierdut popularitatea la Poarta si sustinerea din partea lui Brancoveanu, care nu se mai arata dispus sa cheltuiasca sume importante pentru domnul de la Iasi, preferand mai degraba sa se reconcilieze cu Cantemirestii, ceea ce s-a si intamplat. In aceasta conjunctura, Mihai Racovita a fost mazilit pe neasteptate si dus la Constantinopol cu toata familia . Aici a fost acuzat "ca a ridicat de la tara" doua biruri si doua bairamlacuri, pe care nu le predase Portii, de aceea pana a achitat aceasta suma a fost inchis la Edicule. In acest fel Mihai voda a trebuit "sa raspunda pentru suma pe care poate nici nu o luase" .

Neasteptata mazilire a lui Mihai Racovita a speriat pe boierii care se stiau vinovati fata de Antioh Cantemir, dupa ce-l tradasera in toamna anului 1703. De aceea, multi dintre ei se pregateau sa ia calea pribegiei. A fost necesara interventia vornicului Lupu Bogdan pentru a-i opri, promitandu-le iertare din partea cumnatului sau, Antioh Cantemir. Panaiotache Morona nu a crezut in garantiile de iertare facute de Lupu Bogdan si a fugit in Transilvania, pentru ca mai apoi sa fie iertat de Antioh Cantemir si sa se intoarca in tara. Nici domnia lui Antioh Cantemir nu a fost cu mult mai lunga, in iulie 1707, la randul lui era mazilit pe neasteptate. Pierdera domniei se datoreaza intrigilor tesute de fratii Rusetesti si de Mihai Racovita care doreau cu orice pret sa revinirea ultimului in scaunul Moldovei. Cu toate ca Antioh voda se afla la Bender, unde lucra din porunca Portii la consolidarea cetatii, autoritatile otomane nu au luat in seama acest lucru si au "aplecat mai mult urechea" catre acuzatiile mincinoase ale lui Mihai Racovita si ale prietenilor sai Rusetesti , din partea carora au primit importante sume de bani. Momentul decisiv s-a produs atunci cand vizirul Baltadji Mehmet, protectorul lui Antioh, a fost schimbat cu Ali pasa Ciorlülü Sihlitarul, prietenul lui Mihai Racovita. Se adauga la aceasta si refuzul neinspirat al lui Antioh de a onora toate cerintele turcilor, ceea ce a contribuit la scaderea sustinerii sale la Constantionpol. Aceste decizii ale lui Antioh Cantemir veneau dintr-o prea mare incredere in faptul ca se bucura de sprijinul tarii. Autoritatile otomane nu erau insa interesate de acest lucru, totul se reducea la supunere si bani.

Mihai Racovita intra in Iasi in ziua de joi, 13 noiembrie 1707, de sarbatoarea Sfantului Ioan Zlataust. In aceasta a doua sa domnie in Moldova, Mihai Racovita nu a mai repetat greselile facute in prima domnie, schimbandu-si atitudinea binevoitoare fata de toti boieri. Inca de cand se afla la Constantinopol, a cerut in mod imperativ caimacamului Iordache Ruset si sustinatorilor sai sa-i prinda pe Ilie Cantacuzino, pe Panaiotache Morona si pe Ion Neculce ca sa-i poata pedepsi. Dintre ei a fost retinut doar Panaiotache Morona, care era bolnav si pe care l-au sugrumat la porunca domnului indata ce acesta a sosit la Iasi .

In cronica atribuita lui Alexandru Amiras se relateaza ca in aceasta domnie Mihai Racovita nu si-ar fi schimbat "firea sa cea dintaiu, nimica n-au schimbat, ci cum au fost mai inainte. Pre boieri ii avea la cinste si la mare dragoste si dreptate terei facea si frumosu chivernisea" . La fel ca si in prima domnie, Iordache Ruset, chiar daca nu ocupa o dregatorie, se afla la mare trecere si "ce vre iel sa faca, facut era" .

Sumele mari de bani cheltuite la Poarta cu ocazia primirii domniei a ingreunat misiunea domnului care a fost obligat sa impuna masuri fiscale exagerate, ceea ce l-a facut extrem de impopular. Ion Neculce dand glas nemultumirii boierimii scrie ca: "Atunci au inceput a-l pricepe boierime, ca Mihai voda nu iaste cum s-arata: bland, sigaci cu totii si moale, ce intr-alt chip; ca ari multe hiri, nu numai o hire". Se mai adauga aici si disputa cu Cantemirestii, care la Tarigrad "din cias in cias astepta s-apuce domnie" . In conflictul cu acestia si cu Brancoveanu, Mihai Racovita se baza pe sprijinul vizirului Ali-pasa Ciorlülü pe care-l umplea cu bani cu pretul saracirii boierimii si a poporului. Numai ca refugierea lui Carol al XII-lea pe teritoriul otoman si apropierea Razboiului Nordic (ruso-suedez) de frontierele Moldovei a complicat situatia. Suspectat de relatii cu rusii, mai ales dupa ce grupul de suedezi, cantonati la Cernauti, a cazut victima unei incursiuni a soldatilor rusi ai brigadierului Kropotov, Mihai Racovita simte pricolul mazilirii si intensifica relatiile cu rusii pentru a beneficia de protectie in caz de nevoie . Reclamat la Poarta de Iusuf pasa si Brancoveanu, vizirul, cu toate ca ii era favorabil, a hotarat mazilirea lui Mihai voda si "aducerea imediata a acelui nelegiuit (Mihai voda) la Bender" . Decizia Portii l-a luat pe nepregatite pe Mihai Racovita, care a fost luat "cu mare urgie", "cu toata casa" si dus la Bender, la 14 octombrie 1709. Aici, Iusuf pasa i-a luat tot ce avea cu el "prin carele lui (Mihai Racovita) pana intr-unu capu de ata, si bani ce au gasitu" . Dupa o luna a fost trimis la "Tarigrad" si inchis la Edicule, fiind in mare pericol sa-si piarda viata. Emotiile lui Mihai Racovita nu s-au terminat aici pentru ca acum dusmanii sai erau atotputernici, iar jalbele lor "curgeau" fara contenire la Poarta. Schimbarea vizirului Ali pasa cu Numan pasa a agravat situatia lui Mihai Racovita, pentru ca noul vizir a solicitat domnului Moldovei, Nicolae Mavrocordat sa plateasca suma din haraciul restant al domniei precedente. Divanul convocat de Nicolae Mavrocordat cu prilejul cererii vizirului a constatat ca Mihai voda a luat haraciul "de la tara", dar nu-l achitase Portii. Pentru a-si cauta dreptate boierii au cerut permisiunea domnului sa mearga la Constantinopol pentru a-l reclama pe Racovita, Mavrocordat nefiind insa de acord. El a preferat sa pedepseasca pe boierii ce au avut dregatorii cu atributii fiscale in timpul domniei lui Mihai Racovita. Astfel, Iordache Ruset, vornicul, "mana dreapta" a lui Mihai Racovita, Nicolae Basota marele vistiernic, Ilie Rugina si logofatul al II-lea Stefan Luca au fost inchisi si obligati sa plateasca sume insemnate de bani pentru a fi eliberati. Iordache Ruset nu a fost eliberat pentru ca nu a renuntat nici un moment sa comploteze impotriva lui Nicolae Mavrocordat. Aceasta nu era insa singura greseala a lui Iordache Ruset, care mai era acuzat si de inselaciune, dupa ce i-a convins pe boierii prezenti la mazilirea lui Mihai voda sa semneze un act scris in turceste prin care recunosteau ca domnul nu luase haraciul din tara, insa s-a constatat ca lucrurile stateau cu totul altfel, Iordache Ruset a incercat sa faca un bine rudei sale domnesti printr-o inselatorie.
































Bibliografie



Cronica Ghiculestilor, Istoria Moldovei intre anii 1695-1754, text grecesc insotit de traducerea romaneasca, cu prefata, introducere si indice. Editie ingrijita de Nestor Camariano si Ariadna Camariano-Cioran, Ed. Academiei, Bucuresti, 1965.

  • Istoria romanilor, VI, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 2003.
  • Amiras, Alexandru, Cronica anonima a Tarii Moldovei, in Cronicile Romaniei sau Letopisetele Moldovei si Valahiei, a doua editie intocmita de Mihail Kogalniceanu, tom III, Bucuresti, 1874
  • Cantemir, Dimitrie, Istoria ieroglifica, editie ingrijta si studiu introductiv de P. P. Panaitescu si I. Verdes, Editura pentru literatura, Bucuresti, 1965.
  • Ghibanescu, Gh., Iasii in cronicari si calatori straini, in IN, V, 125.
  • Giurescu, C. C., Istoria romanilor, editie ingrijita de Dinu C. Giurescu, Ed. All, Bucuresti, 2000.
  • Greceanu, Radu logofatul, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brancoveanu voievod (1688-1714), studiu introductiv si editie critica intocmita de Aurora Ilies, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970.
  • Mirza, Mihai Gh., A doua mazilire a lui Mihai Racovita (1709), in OI, nr. II-IV, 114-124.
  • Muste, Nicolaie, Letopisetul Tarii Moldovei de la domnia lui Istrati Dabija Vv pana la a treia domnie a lui Mihai Racovita Vv, in Cronicile Romaniei sau Letopisetele Moldovei si Valahiei, tom III, a doua editie, ingrijita de Mihail Kogalniceanu, Bucuresti, 1874.
  • Neculce, Ion, Opere. Letopisetul Tarii Moldovei si O sama de cuvinte, editie critica si studiu introductiv de Gabriel Strempel, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982.

Silahdar, Findiclili, Nusretname, in Cronici turcesti privind Tarile Romane. Extrase, vol. II, intocmit de Mihail Guboglu, Ed. Academiei, Bucuresti, 1974, pp. 513-520.

  • Vlad, Matei D., Un pamantean printre domnitorii fanarioti: Mihai Racovita, in RdI, 42(9), p. 889-909.


Ion Neculce, Opere. Letopisetul Tarii Moldovei si O sama de cuvinte, editie critica si studiu introductiv de Gabriel Strempel, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982, p. 419.

Nicolae Muste, Letopisetul Tarii Moldovei de la domnia lui Istrati Dabija Vv pana la a treia domnie a lui Mihai Racovita Vv, in Cronicile Romaniei sau Letopisetele Moldovei si Valahiei, tom III, a doua editie, ingrijita de Mihail Kogalniceanu, Bucuresti, 1874, p. 28-30.

Ibidem, p. 28.

Ion Neculce, op. cit., p. 421.

C. C. Giurescu, Istoria romanilor, editie ingrijita de Dinu C. Giurescu, Ed. All, Bucuresti, 2000, III, p. 156.

Ion Neculce, op. cit., p. 438-444.

Ibidem,

Ion Neculce, op. cit., p. 443.



Ibidem, p. 432.

Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, editie ingrijta si studiu introductiv de P. P. Panaitescu si I. Verdes, Editura pentru literatura, Bucuresti, 1965, I,p. 5 .

Radu logofatul Greceanu, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brancoveanu voievod (1688-1714), studiu introductiv si editie critica intocmita de Aurora Ilies, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970, p. 260.

Ion Neculce, op. cit., p. 340 si urm.

Nicolae Muste, op. cit., p. 29-30.

Ibidem

Ion Neculce, op. cit., p.144.

Ibidem, p. 445.

Gh. Ghibanescu, Iasii in cronicari si calatori straini, in IN, V, 125, p. 282-286.

Nicolae Muste, op. cit., p. 30-31.

Ion Neculce, op. cit., p. 447-448.

Istoria romanilor, VI, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 2003, p. 310.

Matei D. Vlad, Un pamantean printre domnitorii fanarioti: Mihai Racovita, in RdI, 42(9), p. 889-909.

C. C. Giurescu, op.cit., p. 157.

Cronica Ghiculestilor, Istoria Moldovei intre anii 1695-1754, text grecesc insotit de traducerea romaneasca, cu prefata, introducere si indice. Editie ingrijita de Nestor Camariano si Ariadna Camariano-Cioran, Ed. Academiei, Bucuresti, 1965, p. 261.

Ion Neculce, op. cit., p. 472-475.

Alexandru Amiras, Cronica anonima a Tarii Moldovei, in Cronicile Romaniei sau Letopisetele Moldovei si Valahiei, a doua editie intocmita de Mihail Kogalniceanu, tom III, Bucuresti, 1874, p. 116.

Ion Neculce, op. cit., p. 476.

Ion Neculce, op. cit., p. 476.

Mihai Gh. Mirza, A doua mazilire a lui Mihai Racovita (1709), in OI, nr. II-IV, 114-124.

Silahdar Findiclili, Nusretname, in Cronici turcesti privind Tarile Romane. Extrase, vol. II, intocmit de Mihail Guboglu, Ed. Academiei, Bucuresti, 1974, pp. 513-514.

Neculai Muste, op. cit., p. 39-40.



loading...











Document Info


Accesari: 3304
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )