Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































CIVILIZATIA PERSANA

istorie












ALTE DOCUMENTE

Primul razboi mondial
Misiuni bizantine in secolele IX-X. Activitatea Sfintilor Chiril si Metodie
SISTEMELE TEOLOGICE EGIPTENE
Ce suni si ce au reprezentat capitulatiile
Romania in vara anului 1940 sub impactul politicii de forta. 55 de ani dupa Dictatul de la Viena
ROMANII DIN AFARA STATULUI NATIONAL SI LUPTA LOR PENTRU EMANCIPARE tf 867-1914)
Progresul in cultura si stiinta, 1878-1938
MITOLOGIA LA ROMANI
MARIA TUDOR SAU REACTIA CATOLICA
Plutarh (46-l27 e-n.)

CIVILIZAŢIA PERSANĂ

SCURT ISTORIC



cca. 1300 î.Chr.: Sosirea triburilor iraniene în Persia

1000 - 600 î.Chr.: Regatul Mezilor

600 - 330 î.Chr.: Imperiul Persan al Ahemenizilor

559-529 î.Chr.: Cyrus II

529-521 î.Chr.: Cambyses

521-485 î.Chr.: Darius I, fondatorul Persepolis-ului

520 î.Chr.: fondarea Persepolis-ului

490 î.Chr.: Primul Razboi Persan împotriva Grecilor

485-465 î.Chr.: Xerxes

480 î.Chr.: Al Doilea Razboi Persan împotriva Grecilor

465-334 î.Chr.: Sfârsitul Ahemenizilor

330 î.Chr.: Alexandru cel Mare cucereste Persia si arde Persepolis

323 - 100 î.Chr.: Satrapiile Seleucide

100 î.Chr. - 200 d.Chr.: Regatul Partilor

200 - 600 d.Chr.: Regatul Dinastiei Sassanide

600 d.Chr.: Ruperea regatului, primele forme de raspândire ale Islamului

cca. 1300 î.Chr.: Sosirea triburilor iraniene în Persia

La începutul Epocii de Fier,  în  podisul iranian  s-a produs  o patrundere  graduala a triburilor de indo-arieni si indo-iranieni, veniti din Asia Centrala. 

1000 - 600 î.Chr.: Regatul Mezilor

Între  sec. XI si VIII î.Chr.  populatia mezilor era stabilita deja în zona din jurul orasului Ecbatana, astazi Hamadan, în timp ce persii, denumiti astfel de catre asirieni, ocupau tarmurile Lacului Urmia, în partea de nord a regiunii.

În acel timp regaturile din Mesopotamia, toate marginindu-se cu viitorul teritoriu al Persiei, erau înca puternice: Asirienii si Urartienii stapâneau în nord, Babilonienii în centru si Elamitii în sud. Atacati si învinsi de Asirieni de câteva ori, în sec.VII î.Chr., Mezii au format o Confederatie. Prin alianta cu Babilonienii, Confederatia a reusit sa invadeze teritoriul Asirian,  distrugând orasele Ashur si Ninive si punând, în acest fel, capat dominatiei Asiriene.

600 - 330 î.Chr.: Imperiul Persan al Ahemenizilor

Dupa aceasta perioada, în sudul Muntilor Bakhtiari, s-a format un mic regat persan - regatul Parsumash, fondat de un rege numit Achaemenes, care a fost întâi vasalul Elamitilor si apoi al Mezilor.

În anul 550 î. Chr., unul dintre descendentii acestui rege, CYRUS, va învinge pe ultimul rege al mezilor, Astyages, si va fonda IMPERIUL PERSAN.

559-529 î.Chr.: Cyrus II

În anul 559 î.Chr., regele Persanilor si Mezilor, Cyrus II, ridica propria sa capitala, la Pasargade - în persana hagmatan = loc de întâlnire. Cyrus, un mare strateg, a reusit sa încorporeze în regatul sau, fara prea multa varsare de sânge, populatia istovita si slabita a regiunilor vecine. În scurt timp, Asiria, Urartu, Cilicia si estul Anatoliei au devenit state vasale.

Hotarât sa-si extinda imperiul catre vest, Cyrus cucereste prima tinta, Lydia, iar în anul 546 î.Chr. armata sa învinge cavaleria regelui Croesus, celebru pentru imensa sa bogatie. Ocuparea capitalei Sardis, îi permite lui Cyrus sa detina controlul aproape a tuturor oraselor din Asia Mica.

Dupa înfrângere, Croesus alege sa se sinucida, iar Cyrus continua victoriile sale pâna la Milet, obtinând astfel un port la Mediterana.

Dupa fortificarea granitelor catre est, Cyrus se lanseaza într-un atac decisiv asupra Babilonului. Orasul cade în anul 537 î.Chr.. Regele persan este considerat un adevarat eliberator de catre evreii care fusesera deportati la Babilon dupa distrugerea, cu cinzeci de ani mai înainte, a templului din Ierusalim, de catre Nabucodonosor. Cyrus a promis evreilor libertate religioasa si a per 323n137d mis ca 40 000 de evrei sa se întoarca la Ierusalim ca sa reconstruiasca templul, fundat chiar de rege.

Ulterior, Cyrus ocupa Siria, Fenicia si Palestina si se pregateste pentru invazia Egiptului, invazie care va ramâne însa în seama mostenitorilor. Cyrus a murit în anul 529 î.Chr. într-o expeditie împotriva triburilor nomade si a fost îngropat la Pasargadae.

529-521 î.Chr.: Cambyses

În anul 528 î.Chr., la un an de la urcarea sa pe tron, fiul lui Cyrus, Cambyses, a condus un mars victorios prin Desertul Sinai catre Nil. Pentru prima data în istorie, Regatul faraonilor a fost cucerit în întregime. Mai putin tolerant decât tatal sau, Cambyses detroneaza zeii Egiptului si ai Babilonului, comitând o greseala politica grava.

Conflictele dinastice din Regatul Persan, au condus la o adevarata lovitura de stat, cu consecinte dramatice - sinuciderea lui Cambyses si asasinarea uzurpatorului, Preotul Gaumata.

521-485 î.Chr.: Darius I, fondatorul Persepolis-ului

Dupa moartea lui Cambyses, printul ahemenid Darius I, numit ulterior cel Mare, ajunge la putere, în anul 521 î.Chr. El a fost comandatul armatei numita "Cei Zece mii de Nemuritori".

În afara de recunostiinta pentru loialitatea lor, imaginile membrilor acestei trupe de elita au fost sculptate pe zidurile din Persepolis, capitala secreta, expresie a puterii ahemenide, pe care Darius o întemeieaza în 520 Î.Chr.

Darius a creat un mare imperiu centralizat, cu trei capitale: Susa era folosita ca rezidenta de iarna, Ecbatana ca rezidenta de vara, iar Persepolis a devenit cel mai important centru ceremonial.

Campaniile militare desfasurate pe o vasta scara, au transformat Persia într-un imperiu de proportii colosale, întinzându-se din India pâna la Insulele Grecesti si de la Nil la Dunare.

Dupa ce s-a îngrijit de politica interna, dând imperiului un nou cod administrativ si religios - Zoroastrismul - si dupa ce a creat noi orase si o vasta retea de caravane, cu rute pornind din Orientul îndepartat pâna la Mediterana, Darius îsi îndreapta atentia catre Greci, începând cu Miletul.

Conflictul a fost unul teribil: Miletul a fost distrus, Tracia si Macedonia ocupate iar Eretria pusa sub foc, în timp ce populatia a fost înrobita.

În anul 490 î.Chr., Darius a fost însa învins la Marathon, de catre fortele Athenei si Spartei. Regelel Ahemenid s-a retras din Grecia si a murit în anul 485 î.Chr. A fost îngropat în mormântul din stânca de la Naksh-i Rustam, nu departe de Persepolis.

485-465 î.Chr.: Xerxes

"Eu sunt Xerxes, cel mai mare suveran, regele regilor, conducatorul multor tari si popoare, regele întregului univers, fiul marelui rege Darius, Ahemenidul. Eu, Xerxes, supremul rege, declar: tot ceea ce am ridicat în acest loc si în altele, am construit prin gratia lui Ahura Mazda. Fie ca Ahura Mazda si ceilalti zei sa protejeze regatul meu si tot ceea ce am construit"

Fiul lui Darius, Xerxes, care a fost vice-rege în Babilon, ajunge pe tronul Persiei în anul 485 î.Chr., fiind doritor sa guverneze în propria sa tara, într-o splendida liniste, dedicându-si energia artelor si lucrarilor de amplificare a capitalei sacre - Persepolis. 

Dar foarte curând, a fost fortat sa mearga pe urmele tatalui sau, care a lasat problema Greciei nerezolvata. Formând o armata de soldati si mercenari nehotarâti, din 46 de tari, Xerxes a decis sa atace Grecia dinspre pamânt, în anul 480 î.Chr. Dupa ce Macedonia si Thesalia s-au predat fara lupta, Persanii câstiga batalia de la Thermopylae si invadeaza Attica si Athena, arzând templele si Acropola.

În acelasi an însa, Grecii înfrâng flota persana în Insulele Salamis, astfel încât armata persana, urmarita  de Grecii aliati cu orasele Ioniene din Anatolia, a fost fortata sa se retraga din Europa.

Xerxes, acum un  "Rege al Regilor" slabit si micsorat, s-a retras la palatul din Persepolis, unde a si fost asasinat în anul 465 î.Chr.

La moartea sa, Xerxes a lasat viitoarelor generatii de Ahemenizi, un imperiu imens si puternic, care tocmai prin acestea era vulnerabil. Incompetenta politica si lipsa încredintarii suficientei forte militarilor, a provocat revolta multor satrapi si multe popoare si-au declarat propria independenta.

În inima Pesiei, totusi, pompa curtii continua nemicsorata. Prima capitala a Ahemenizilor, Pasargade, a fost abandonata si în viitor folosita exclusiv doar pentru ceremoniile de încoronare.Cel mai important oras în Persia era acum Persepolis, fondata de Darius si largita de Xerxes. Închisa pentru straini, era resedinta preferata a Regelui Regilor. Susa, capitala de iarna, era locul curtii si administratiei. Orasul a fost construit de Darius în 521 î.Chr., dupa modelul Persepolis-ului, cu palate mari, o Apadana sustinuta de o padure de coloane cu forme animale si masive inele de ziduri. Ecbatana, prima capitala luata de la Mezi de catre Cyrus cel mare în 559 î.Chr., servea ca centru politic si militar. Când, în 336 î.Chr., ultimul Ahemenid, Darius III Codomannus urca pe tron, în Persepolis, tara intra sub umbra armatei macedoniene care avansa necrutator prin Asia Mica.

465-334 î.Chr.: Sfârsitul Ahemenizilor

Perioada finala a Imperiului Persan a fost una cu probleme. Fiul lui Xerxes, Astaxerxes I, si-a început domnia în anul 465 î.Chr. prin uciderea tuturor fratilor sai si a potentialilor rivali. Puterea sa a fost însa redusa si regele a fost obligat sa respecte Pactul de Ne-agresiune cu Grecia, pact care în fapt interzicea Persanilor sa traverseze granitele din estul Anatoliei. 



Succesorul sau, Darius II, s-a dovedit a fi un rege slab si nehotarât care a cautat sa exploateze rivalitatea dintre Athena si Sparta dar a n-a reusit sa obtina nici un beneficiu pentru Persia.

Artaxerxes II, care ajunge pe tron în anul 405 î.Chr., a continuat cu încercarea de a corupe pe Greci, implicând chiar Theba si câteva orase din Ionia, care s-au supus legilor satrapiilor persane, pentru avantaje economice. Fenicia, Siria, Egiptul si Cipru, si-au proclamat independenta, si Artaxerxes II, la moartea sa, a lasat tara dezordine.

Artaxerxes III, la mijlocul sec. al IV-lea î.Chr., recucereste Egiptul si, în 338 î.Chr., încearca sa formeze o alianta cu Macedonia condusa de Philip, dar regele Persan a fos otravit în acelasi an. Cum n-a lasat mostenitori, o ruda destul de îndepartata a familiei Ahemenizilor, Darius III Codomannus, ajunge pe tron, si el este cel care va înfrunta armata lui Alexandru cel Mare, când, în 334 î.Chr., acesta a traversat Hellespontul.

330 î.Chr.: Alexandru cel Mare cucereste Persia si arde Persepolis

În anul 334 î.Chr., un secol si jumatate dupa invazia Grecilor de catre Persani, Alexandru cel Mare, traverseaza Hellespontul cu o armata de 40 000 de barbati, pentru a elibera orasele Ioniene din Asia Mica. O victorie usoara, la Granicus, îi permite lui Alexandru sa-si continue, nederanjat, marsul prin restul Anatoliei.

Darius III, si-a adunat trupele la Issus, în Siria, unde a avut loc batalia decisiva dintre cele doua armate. În anul 338 î.Chr. Alexandru îl învinge pe Darius, care fuge, respingând orice negociere de pace. Încrezator în succes, Alexandru cucereste Fenicia, Palestina si Egiptul.

Darius a avut timp sa-si adune fortele pâna în 331 î.Chr., când Macedonienii si Persanii se ciocnesc din nou, la Gaugamela, pe râul Tigru. Înca o data, victoria revine lui Alexandru, care intra în Babilon si în Susa, într-un mare triumf, neîntâmpinând nici o rezistenta.

Orasele erau jefuite de comorile lor si familia lui Darius a fost luata ostateca. Alexandru decide sa-l urmareasca pe regele Ahemenid pâna în inima Imperiului Persan. Iarna anului 331 î.Chr. îl gaseste pe Alexandru ajungând epuizat la Pasargadae, unde aduce un omagiu la mormântul lui Cyrus cel Mare, dar apoi îsi continua drumul catre misterioasa Persepolis, descrisa de Macedonieni drept "cel mai odios oras din Asia". Când a ajuns la Persepolis, Alexandru I-a trecut prin foc si sabie.

Dupa distrugerea orasului Persepolis, Alexandru reia urmarirea ultimului rege Ahemenid, Darius III, tinut prizonier de catre satrapul din Bactria. Macedonianul îl prinde pe Darius în Khorasan, unde acesta era deja pe moarte, ca urmare a unei rani infectate produsa de un tradator de la propria sa curte. Se spune ca Alexandru l-a acoperit pe rege cu propria sa mantie din purpura regala si apoi i-a transportat trupul la mormântul stramosilor sai, de la Naksh-i Rustam.

Alexandru s-a casatorit cu fiica unui satrap persan, Roxana, si si-a continuat marsul sau catre Indus.

Pe drumul de întoarcere în Macedonia, Alexandru a întârziat foarte mult în Persia, adoptând obiceiurile si ceremoniile curtii orientale, fapt pentru care a fost criticat de majoritatea suporterilor loiali. Ca un simbol de fuziune între Est si Vest, Alexandru s-a casatorit de asemenea si cu fiica lui Darius III, celebrând o nunta de masa, între 10 000 de fete Persane si luptatori Greci, la Susa.

În anul 323 î.Chr., marele conducator moare la Babilon. Persia devine un tinut feudal, împartit între satrapi seleucizi.

323 - 100 î.Chr.: Satrapiile Seleucide

Elenizarea oraselor Persane a fost înceata si n-a patruns pâna în adâncime. Sub Seleucizi, Iranul a devenit o sursa de materii prime si produse agricole pentru Vest: caravanele transportau aur, plumb, pietre pretioase, tesaturi, covoare, bumbac, cereale, fructe, mirodenii si condimente. 

100 î.Chr. -  200 d.Chr.: Regatul Partilor

În sec. al III-lea î.Chr., Partii, un popor originar din zona Marii Caspice, au început ocuparea Persiei.

În sec. al II-lea î.Chr., Mithradates I domnea de la Indus pâna în Babilon, împiedicând cresterea puterii Romei prin traversarea Eufratului.

200 - 600 d.Chr.: Regatul Dinastiei Sassanide

În sec. al III-lea d.Chr., dinastia Sassanizilor elibereaza tara de sub domnia Partilor si fondeaza, sub Ardashir I, un nou Regat Persan. Legat prin juramânt ca dusman al Romanilor, le-a produs multe înfrângeri acestora.

Sassanizii reînvie multe traditii ahemenide - titlul de "Rege al Regilor", ceremonialele de la curte, religia Zoroastriana si arta reliefului - si au condus Iranul cu o mâna forte.

600 d.Chr.: Ruperea regatului, primele forme de raspândire ale Islamului

La începutul sec. al VII-lea d.Chr. religia islamica începe sa se raspândeasca în Orient.

RĂZBOAIELE PERSANE

În anul 546 î.Chr., Cyrus l-a învins pe regele Croesus al Lidiei, la Sardis, în Anatolia, si din acel moment, pentru 65 de ani, satrapiile Persane au guvernat asupra coloniilor Ioniene din Asia Mica.

Prima expeditie de pedepsire pornita de Persani împotriva Grecilor, în 449 î.Chr., a fost din cauza revoltei oraselor Grecesti, condusa de Tiranul din Milet, Aristagoras. În anul 449 î.Chr., Miletul a fost distrus, Oracolul lui Apollo ars si comoara zeului si statuia dusa în triumf, la Susa.

Conflictele Grecesti interne - rivalitatea dintre Sparta si Athena - au împiedicat desfasurarea efectiva a trupele helene si Grecii au suferit o mare înfrângere în batalia navala de la Lades, în 494 î.Chr.

Primul Razboi Persan (490 î.Chr.) a fos condus de Mardonius, ginerele lui Darius, care a fost capabil sa înainteze, fara probleme, din Macedonia pâna în Thesalia. Victoria Grecilor de la Marathon, a pus capat primului razboi. A fost nevoie de 10 ani pentru ca armata Macedoniana sa se reorganizeze. 

Al doilea Razboi Persan a început în 480 î.Chr., când Xerxes a trimis o forta de 10 000 de barbati si 1 000 de nave împotriva Grecilor. Persanii au coplesit teritoriile Grecesti, au distrus Athena si au ars templele de pe Acropole. Xerxes l-a învins pe generalul Grec Leonidas în batalia de la Thermopylae, dar a pierdut razboiul în batalia navala de la Salamina. Se spune ca Xerxes a observat înfrângerea flotei sale nepuntincioase de pe tronul sau asezat pe un deal. Batuti la Plataea si la Mycale în 479 î.Chr., Persanii au fost fortati sa se retraga, cu toate ca influenta lor în politica si economica asupra Greciei si Asiei Mici a mai continuat. 

PERSANII

În ciuda marimii modeste a Regatului lui Parsumash, primul domnitor a adoptat titlul "Shahinshah" - Rege al Regilor, care n-a avut un sens real pâna la domniile lui Cyrus, Darius and Xerxes.

Persanii au avut ca obiectiv cucerirea lumii: Mesopotamia, Siria, Egipt, Asia Mica, Insulele Grecesti si mare parte a continentului, si o vasta zona din India si Transoxania, regiune istorica a Asiei Centrale situata între râurile Amu Darya si Syr Darya, astazi împartita între Tajikistan, Turkmenistan si Uzbekistan. Ahemenizii au urmarit politici diferite fata de acelea ale altor imperii: legile ofereau o mare libertate si autonomie culturala, religioasa si sociala, celor cuceriti, de multe ori civilizatii mai avansate decât Persanii.

Toleranta aratata de Cyrus si Darius, în extraordinar contrast cu implacabilele marsuri ale cuceririlor lor militare, a condus la un dezechilibru politic si a deschis calea neîntreruptelor revolte si rascoale care au fost greu înabusite. "Pacea Persana" impusa triburilor n-a realizat niciodata nivelul de control care a fost exercitat de catre Romani.

Nu razboiul, ci pacea a fost cauza declinului si caderii Imperiului Persan, care era prea mare pentru a permite relativa independenta pentru popoarele cucerite.

RELIGIA

Zoroastrismul, care era religia persana dominanta în timpul Ahemenzilor pâna la sosirea Arabilor, îsi datoreaza numele de la profetul Zoroaster sau Zarathustra, nascut undeva în Media sau Afghanistan, înainte de sec. al VII-lea î.Chr. Nucleul gândirii zoroastriene poate fi rezumat în trei principii: gândul drept, vorbire dreapta, actiune dreapta.

Zarathustra a predicat victoria Zeului suprem Ahura Mazda asupra fortelor Raului, demonul Ahriman, si a interzis sacrificarea animalelor pentru ca ele sunt creaturi care servesc omului. Originala ideologie zoroastriana interzicea de asemenea folosirea focului în ritualuri, elementele universului - plantele, apa, pamântul si focul - netrebuind sa fie contaminate de catre om. În perioada Ahemenida, Religia Zoroastriana a primit modificari prin introducerea ceremoniei Haoma, purificarea prin foc si sacrificiile animale.

Textele sacre ale învataturii lui Zarathustra, Cartea Avesta, s-au pierdut în timpul perioadei în care Alexandru cel Mare a cucerit Persia dar au fost redescoperite si modificate în timpul Sassanizilor, când Zoroastrismul a devenit Religie de Stat.




Pâna astazi, raspândite prin lume, un numar de minoritati au supravietuit si înca practica Zoroastrismul. În vest, figura lui Zarathustra a fost facuta celebra prin doua lucrari (una muzicala si una literara) - Opera Flautul Fermecat al lui Wolfgang Amadeus Mozart si cartea Asa vorbit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche.

Vechea religie iraniana se bazeaza pe principiul dualitatii "Adevar" si "Minciuna". Zeul adevarului este Ahura Mazda, marele "Zeu Creator" si "Zeul Întelept", în timp ce fortele raului sunt concentrate în figura demonului Ahriman. În inscrptiile ahemenide, numai un zeu este totdeauna mentionat - Ahura Mazda - si aceasta sugereaza un mare grad de monoteism. Totusi, în ajutorul Zeului Suprem, sunt alte zeitati, inclusiv entitatile binevoitoare ca Spenta Mainyu (Spiritul sacru), Asha (Justitia), Vohu Manu (Gândul Bun) si Armati (Vamuitorul). De asemenea erau venerate spiritele Lunii (Mah), Pamântului (Zam), Focului (Atar), Apei (Apam Napat) and Vântului (Vahyu).

Sângele animalelor sacrificicate era oferit acestor zei si ritualurile, cu procesiuni si cântece, erau celebrate de casta preotilor. În acest fel au aparut magii si prezicatorii, ghicitorii, pastrati la mare cinste, si care urmau armata în razboi, primind a treia parte din toata prada.

ARTA

Arta Ahemenizilor, care avea un mare caracter de glorificare si comemorare, a fost dominata de influente asiriene si babiloniene - este suficient sa ne gândim la ortostatii sculptati cu tauri giganti cu capete de barbati si la ceramica glazurata. Dupa razboaiele de cucerire conduse de Cambyses si Xerxes, în arta au fost introduse elemente egiptene si grecesti.

De-a lungul timpului, o autentica arta ahemenida s-a dezvoltat, gasindu-si cea mai înalta expresie în arhitectura si în sculpura în relief. Materialele cele mai des folosite erau piatra, care era sculptata, si lemnul, pictat în albastru, verde, rosu si galben. Coloanele aveau bazele în forma de floare si erau terminate cu capiteluri în forme de cai, tauri si lei. Imaginea zeului Ahura Mazda era simbolizata printr-un Disc Solar Înaripat. Nu se cunosc reprezentari ale altor zeitati.

Multi savanti au fost înclinati sa atribuie reliefurile palatelor ahemenide artistilor greci, cumparate de la Athena unde ele erau lucrate pe Acropola. Nu exista nici o îndoiala ca o multime de artisti si mesteri din toate provinciile persane au contribuit la lucru. Acest fapt este consemnat într-o inscriptie a regelui Darius I, din perioada de constructie a orasului Susa, care vorbeste despre "grinzi de lemn din Liban, aur din Sardis si Bactria, lapis lazuli si cornalina din Sogdiana, turqoaz din Khorasan, argint, ebonit si marmura din Egipt, piatra si coloane din Elam, sculptori si mesteri în lemn din Ionia, caramizi din Babilon si lucratori în aur din Egipt si Mezia"

PERSEPOLIS

Fondatorul orasului, Darius, care a purtat titlul de "Shahinshah" - Rege al Regilor, a conceput orasul pentru el însusi, pentru curtea si garda sa personala, cei "Zece Mii de Nemuritori".

Orice fragment - chiar si cel mai spectacular - poate parea insignifiant când este izolat din contextul sau: aceasta este cazul particular la Persepolis-ului, grandiosul oras construit atât pentru a uimi si intimida privitorii cât si pentru a afirma puterea nelimitata a regilor ahemenizi. În afara de aceasta, existenta Persepolis-ului, localizat în sudul Iranului de astazi, era de la început gândita a ramâne secreta.

Darius cel Mare a fondat orasul Persepolis în anul 520 î.Chr. Zona cuprinde o platforma artificiala vasta, între 8 m si 18 m în înaltime, extinzându-se pe o lungime de 450 m si latime de 300 m. Accesul la terase se face printr-un dublu sir de trepte între paliere, fiecare scara având 111 trepte, conducând catre propilee, cu un atrium cu latura de 25 m având o usa de 10 m înaltime.

Patratul Apadanei are latura de 60 m si sta pe o platforma de 2,60 m înaltime. Camera de Audienta are 36 de coloane aranjate în 6 rânduri. Fiecare coloana are 20 m înaltime si este terminata cu un capitel zoomorf. La podiumul centrului ceremonial folosit pentru Noul An Persan, se ajunge prin trepte care poarta sculpturi ale demnitarilor, ale garzii personale a regelui, cunoscute sub numele de ca "Cei Zece Mii de Nemuritori", pentru ca de fiecare data când un soldat murea, era imediat înlocuit cu altul, si cu reprezentanti ai tuturor natiunilor supuse. Constructia complexului, niciodata terminata, a durat 180 de ani.

În timpul Imperiului Persan, strainilor le era interzis accesul în Persepolis. O data pe an, Regele Ahemenid organiza o fastuoasa receptie  la care emisarii de cel mai înalt rang ai natiunilor supuse primeau privilegiul de a îngenunchea în fata tronului si de a oferi daruri si tributuri. Acest eveniment este sculptat pe zidurile din Persepolis, ca o înregistrare pentru posteritate. 

Alexandru cel Mare a fost primul strain care a intrat în Persepolis, dar cu intentii ostile: el a dat foc orasului si l-a ars pâna la pamânt.

Dar Persepolis, la fel ca multe alte orase ale antichitatii, si-a mentinut înfatisarea majestuoasa.

În ciuda cladirilor sale monumentale, Persepolis-ul este un oras care ramâne invizibil de la distanta: tot ceea ce poate fi vazut din Palatul orasului este uriasa masa a zidurilor care suporta platforma artificiala, asezata lânga versantii Muntelui Rahmat unde sunt localizate mormintele în stânca a lui Artaxerxes II si Artaxerxes III.

O rampa larga conduce catre Propilea construita de Xerxes, asa numita "Poarta a tuturor Natiunilor" strajuita si pazita de doi colosali tauri înaripati cu capete de barbati.

Pe ceallata parte a întinsului bulevard se întinde complexul Holurilor de Receptie si Palatele Private ale regilor Ahemenizi. 30 dintre cele 36 de coloane din Apadana lui Darius sunt înca în picioare, în timp ce numeroase capiteluri zoomorfice stau la pamânt sau au fost ridicate.

Lânga Apadana, este localizat Palatul lui Darius, cu pilonii masivi din porfir gri, asa de stralucitori încât sala este cunoscuta ca "Holul Oglinzilor" si ruinele Palatului lui Xerxes, care înca mai poarta urmele focului lui Alexandru. Un mic muzeu a fost organizat în zona spatiilor aferente reginelor si concubinelor, pentru a expune o serie dintre obiectele gasite în sapaturi.

În fata Palatelor Regale, se afla Sala celor 100 de Coloane, Triplon-ul (o sala cu 3 usi) Visteria si Sala celor 99 de Coloane, o constructie care n-a fost terminata niciodata si din care au ramas doar bazele coloanelor.

Orasul însusi, cu locuinte pentru 15 000 de functionari si un personal care sa asigure servirea neîntrerupta a palatelor, se întinde de jur împrejurul platformei, dar urmele modeste ale zidurilor trebuie gasite înca.

Popoarele care onorau pe regele Imperiului Persan si care erau reprezentati pe bazoreliefurile marii scari ai Apadanei, sunt mentionati în vechile cronice, desi acestea adesea sunt în dezacord privind numarul actual al tarilor: 23, 28 sau 32. Urmatorii au fost identificati ca purtatori ai tributurilor: sogdiani, parti, elamiti, mezi, armeni, drangieni, bactrieni, egipteni, cilicieni, babilonieni, ionieni, sciti, lidieni, capadocieni, fenicieni, gandarieni, arachosieni, etiopeni, libieni, asirieni, arabi, locuitori ai Samarkand-ului si popoare cu palarii ascutite.

Darurile includeau: tesaturi, stofe, arme, piei de animale, pietre pretioase, bijuterii, barci, carete, olarie, vesela, parfumuri, ustensile gospodaresti, animale precum asini, magari, camile, berbeci, oi, lei, tauri, cai si gazele.

În timpul lui Now-Rouz - Noul An Persan, demnitarii, nobilii si reprezentantii natiunilor cucerite de regii Ahemenizi, dupa ce treceau de Propilee, intrau în Apadana, unde regele primea oaspetii care se prosternau în fata lui.

Din avantajosul punct de pe podium, regele si curtea urmarea procesiunea supusilor aducând daruri, animale, carete, adunati în piata, pentru ca nu era posibil ca toti sa urce în Apadana. La sfîrsitul paradei, regele si suita sa veneau în Triplon ca sa primeasca oaspetii deosebiti într-o audienta privata. Ceremoniile erau urmate de un somptuos banchet, desfasurat în Palatul lui Darius si ulterior în cel al lui Xerxes, asa cum este evindentiat prin reliefurile de-a lungul scarilor care arata figuri purtând vase, animale si hrana pentru festivitate. Dupa masa, regele se întorcea în Triplon cu cei mai înalti reprezentanti ai natiunilor. Pe masura ce ziua trecea, conducatorii delegatiilor si purtatorii de daruri se miscau în procesiune, flancati de garda celor Zece Mii de Nemuritori, catre Holul celor o Suta de Coloane, unde tributurile oferite Regelui Regilor erau depuse la picoarele tronului. Aici, Regele ramânea singur pentru a privi darurile, în timp ce oaspetii mergeau înapoi de-a lungul Caii Procesiunilor si paraseau locul prin monumentala Propilee a lui Xerxes.

Cucerind Persepolis-ul, la sfârsitul anului 331 d.Chr., armata lui Alexandru transforma orasul în cenusa si masacreaza locuitorii. Conform scriitorului latin Quintus Curtius Rufus, multe familii au ales sa-si ia viata sarind de pe zidurile Apadanei, preferând sa moara decât sa cada în mâinile grecilor. Comorile acumulate de generatiile de Ahemenizi au fost jefuite - 120.000 talanti de aur, piese de argint, pietre pretioase si vase de aur au fost încarcate pe 5.000 de catâri si 3.000 de camile si transferate la Susa. Noaptea, Alexandru a pus Persepolis-ul sub foc. A fost focul accidental sau deliberat ? Autorii antici n-au ajuns la un acord. Focul a fost descris în detalii intense - torte arzatoare, tavane trosnind sub flacari, dansuri frenetice, bautura si o mare zarva - dar adevaratul motiv al acestui act, atât de necaracteristic pentru Alexandru, ramâne obscur.

Devastat de focul lui Alexandru si apoi supus unor modeste reparatii în perioada post-ahemenida, Persepolis-ul a fost în final abandonat, fiind evitat de catre toti, ca si cum un blestem ar fi fost pus peste oras. Pesepolis-ul a devenit un mit, o idee, o utopie.

În splendoare sau devastat, Persepolis-ul a ramas întotdeauna un loc secret, niciodata mentionat de autorii clasici înainte de Alexandru cel Mare, chiar si în descrierile detaliate ale Persiei transmise prin Istoriile lui Herodot.

SCRIEREA

În timpul Ahemenizilor, limbile si scrierea folosite de clasele educate, erau limbile antice - persana, elamita, babiloniana; limba aramaica a fost adoptata ca limba populara. Cele mai vechi inscriptii în persana antica, scrise cu caractere cuneiforme, au fost gasite la Ecbatana si dateaza din timpul unuia dintre primii regi Ahemenizi, Aryaramnes (sec. VII î.Chr.). Textul spune: "Regele spune ca aceasta este tara persanilor, pe care o posed, si este binecuvântata cu cai buni si barbati buni si toate acestea le-am primit de la marele zeu Ahura Mazda. Eu sunt regele acestei tari".

Inscriptiile regilor Ahemenizi, înainte de Darius I, erau scrise în 2 sau 3 limbi, pe câta vreme în perioada Sassanizilor, greaca începe sa se raspândeasca, asa cum este dovedit prin numeroase inscriptii de pe reliefurile de pe stanci. Analele, cronicile si proclamatiile ahemenizilor erau sculptate pe lespezi mari de piatra puse pe vârful muntilor, pe ziduri, în palate, în orase si pe morminte, astfel încât sa fie vazute de toti. La Persepolis, pe tablite de aur si argint apartinând tezaurului Apadanei, s-au gasit urme cu scriere persana cuneiforma.



MORMINTE

Cyrus cel Mare, a fost îngropat într-un mormânt majestuos, dar acesta era usor de pradat de catre hoti. Regii Ahemenizi au ales o locatie inaccesibila pentru mormintele lor, templele funerare reale fiind golite si mutate în Valea stâncoasa de la Naksh-i Rustam, situata la jumatatea distantei dintre Persepolis si Pasargade. La înaltime, pe creasta muntelui, sunt situate mormintele regale ale lui Darius I, Xerxes I, Artaxerxes I si Darius II. Asezate unul lânga altul, ele sunt în forma de cruce, cu largi portaluri acoperite cu reliefuri sculptate reprezentând oameni înfrânti de eroica moarte a regilor. Conducatorii însisi sunt reprezentati în actul de aprindere a focului sacru pentru zeul Ahura Mazda. La baza muntelui se afla un turn de piatra, numit "Kaaba-i Zardusht" (Cubul lui Zarathustra), unul dintre putinele temple care dovedesc legatura dintre Ahemenizi si religia lui Zarathustra, care va fi reînviata câteva secole mai târziu de dinastia Sassanizilor.

În sec. III si IV d.Chr., Regii Sassanizi, Shapur, Ardashir si Bahram, considerându-se adevaratii urmasi ai Ahemenizilor, au edificat o serie de reliefuri sculptate sub mormintele Ahemenizilor. Sculpturile reprezinta victoriile Persanilor asupra Romanilor si Partilor. Naksh-i Rustam a fost tot timpul considerat un loc sacru, asa cum este demonstrat de descoperirea reliefului din sec. XII î.Chr., când regiunea Fars era o parte a Regatului Elamit.

PASARGADE

În anul 546 î.Chr., Cyrus a stabilit capitala la Pasargade, "câmpul persanilor", care ramâne centrul politic si administrativ al Ahemenizilor chiar si dupa fondarea Persepolis-ului.

O echipa iraniana a început excavatiile asupra sitului în anul 1939. În afara zidurilor orasului se afla mormântul megalitic al lui Cyrus. Locul era considerat magic de catre iranieni, care     l-au denumit "Tronul mamei lui Solomon". În momentul în care arheologul Herzfeld a ajuns acolo, în 1923, mormântul era încorporat într-o moschee - mai târziu demontata - unde femeile lasau de obicei ofrandele votive, în fata stâlpilor iar ciobanii îsi conduceau de trei ori turma în jurul mormântului si ungeau pietrele sale cu lapte. Istoricul Strabo ne povesteste ca urmatoarele cuvinte erau sculptate la baza mormântului: "Trecatorule, Eu sunt Cyrus. Eu am dat Persanilor un imperiu si am condus peste toata Asia. Sa nu ma invidiezi pentru acest motiv, totusi, caci acum sunt în acest mormânt". stim ca totusi, în ciuda acestui îndemn, Alexandru cel Mare a gasit mormântul deja devastat.

Din toate Palatele de la Pasargade, au ramas câteva urme ale apartamentelor regale, care erau construite din piatra neagra si alba, alternata. Orasul poseda un templu al focului si o incinta sacra în cadrul citadelei fortificate de pe deal. Existenta acestor cladiri sacre contrazice pretentia lui Herodot precum ca persanii obisnuiau sa ridice orase si palate magnifice dar nu stiau nimic despre constructia templelor.

ARHEOLOGIE - DESCOPERIREA CIVILIZAŢIEI PERSANE

În anul 1618, ambasadorul spaniol de la curtea dinastiei Safavide din Ispahan, García Silva Figueroa, a auzit de un zvon privind existenta unor ruine majestuoase, lânga Shiraz, în regiunea Fars. Calatorind pe un cal, Figueroa a fost primul vestic care a atins locul numit Takht-i Jamshid  - "Tronul regelui Jamshid", pe care el l-a identificat ca locul orasului Persepolis, bazându-se pe descrierea scriitorului latin Quintus Curtius Rufus, autor al voluminoasei istorii a lui Alexandru. Întors în Europa, Figueroa a publicat impresiile sale despre Persepolis, desciind "frumusetea coloanelor care se înalta catre cer". Desenele sale constituie cea mai timpurie înregistrare a basorelifurilor persane si a scrierii cuneiforme. Descoperirea sa  a devenit o momeala, o nada pentru multi exploratori, în zona Fars.

În 1621, scriitorul si calatorul italian Pietro della Valle, a stat la Persepolis si a studiat reliefurile si inscriptiile. Prima imprimare a ruinelor continând un numar de picturi entuziaste ale regilor persani si ale preotilor razboinici adoratori ai focului, au aparut în sec. XVIII. În 1714, calatorul olandez Cornelis Le Brun a stat la Persepolis pentru 3 luni si a copiat imagini si inscriptii care au fost în mod gresit considerate ca simboluri misterioase. Totusi, în acei ani, cuvântul "cuneiform" a fost inventat si la începutul sec.XIX savantii au recunoscut ca "simbolurile" erau de fapt litere. Unul dintre primele cuvinte descifrate a fost "Shahinshah" - Rege al Regilor.

Punctul de cotitura, nu numai pentru Persepolis dar si pentru întreaga arheologie din Persia, n-a venit pâna în sec. al XIX-lea, cu sosirea lui Henry C. Rawlinson la Persepolis. El a transcris cu rabdare simbolurile cuneiforme gravate pe piatra platformei pe care statea palatul. Schitele profesorului Grotefend and Niebuhr, din care se descifra numele regilor ahemenizi, l-au facut pe Rawlinson sa fie convins ca poate reconstrui istoria Persepolis-ului si a regilor sai prin citirea inscriptiilor de pe roca.

Catarându-se chiar el pe o frânghie, pe giganticul pisc Behis, între Ecbatana si Persepolis, în 1839, Rawlinson a copiat inscriptiile cuneiforme gravate pe vârful stâncii de scribii lui Darius I. Rawlinson a gasit "testamentul" regelui Ahemenid care a fondat Persepolis. Textul era o proclamatie, un "dosar" scris în persana si babiloniana prin care Darius explica legitimitatea ascensiunii la tron, dupa înfrângerea cu curaj a dusmanilor dar si cu ajutorul zeului Ahura Mazda. Rawlinson, în ciuda atacurilor lumii academice, a dat un credit moral istoriei nedescoperite a Persepolis-ului si a regilor sai.

Englezul Henry C. Rawlinson (1810-1895), care a fost înrolat cadet în Compania Britanica India de Est, de la o vârsta frageda, a fost o figura diferita de imaginea traditionala a savantului. Campion la polo, sportiv si om de lume, el a dus o viata tipica de gentleman englez din Colonii, dar cu o diferenta: Rawlinson era ambitios si însetat de cunoastere. Neurmând niciodata o universitate, el a studiat greaca, latina si persana în particular (mai târziu va fi trimis la închisoare pentru furtul unor bani de care avea nevoie pentru a cumpara texte pentru studiu). În 1833, este trimis ca ofiter în Persia, pentru a organiza armata tarii. Se aseaza la Fars, unde primul sau scop de studiu era Persepolis. Prin transcrierea si interpretarea stelei gravate cu cuneiforme - scriere pe care a învatat-o la Baghdad - el se astepta sa reconstruiasca istoria regilor Ahemenizi. În 1843, dupa ce a refuzat o promovare în favoarea reîntoarcerii în Persia, el s-a asezat la Baghdad. În 1845-46, a colaborat cu Societatea regala Asiatica. Nerecunoscut de catre lumea stiintifica, Rawlinson a fost totusi tinta invidiei si, când toate cartile sale au fost pierdute pe mare, a fost obligat sa-si refaca notele din memorie. Munca sa a fost corectata si completata de catre orientalisti în urmatorii ani. Rawlinson ramâne "tatal" istoriei Persepolis-ului si a regilor sai.

Dupa Rawlinson, a trecut circa un secol înainte ca misiunile arheologice stiintifice sa se apuce de lucru: la începutul sec. al XX-lea, antica Ecbatana se întindea linistita dedesubtul modernului oras Hamadan, în timp ce o echipa franceza condusa de arheologul Jacques de Morgan lucra la Susa (Shush în persana).

Orientalistul german Ernst Emil Herzfeld (1879-1948) a venit la Persepolis, unde supraveghea, în anii treizeci, sapaturile orasului în folosul Institutului Oriental al Universitatii din Chicago. Lucrarile au continuat apoi sub conducerea arheologului Ernst Schmidt.

Herzfeld a fost confruntat cu o harababura a ruinelor, stele dezradacinate, ziduri cu urme de foc, coloane sparte, capiteluri si reliefuri si straturi de sfarâmaturi si nisip care acopereau structurile. Prima sa preocupare a fost sa identifice diferitele cladiri si functiunile lor si sa puna sculpturile si coloanele împrastiate la locul lor original. Astfel, planul terasei din Persepolis a fost recreat, cu Apadana, Palatul lui Xerxes si a lui Darius, Holul celor 100 de Coloane, Visteria, camerele asezate într-o parte pentru femei, Propileele si Portile. 

Herzfeld, urmarind cu scupulozitate cronologia si descierile textelor antice, a fost capabil sa repuna la loc reliefurile Portii si sa identifice originea etnica a personajelor reprezentate pe scarile Apadanei. Dupa gasirea unei mici bucati de pigment pe figura regelui si pe Discul Solar Înaripat (simbolul zeului Ahura Mazda) Herzfeld a facut o ipotetica reconstituire a culorilor, folosind verde, albastru si rosu.

Persepolis-ul parea ca se ridica din cenuta si trebuia o buna organizare pentru pastarrea imensei comori de arhitectura si arta - ceva extrem de rar în acei ani, când sculpturile din orient si alte lucuri gasite erau literar dezradacinate din tara lor de origine pentru a umple muzeele vestului.

Pentru o perioada de mai mult de 10 ani, începând din 1964, guvernul iranian a început o restaurare a Persepolis-ului prin colaborare cu Institutul Italian pentru Orientul Mijlociu si Îndepartat. Lucrarile au fost în grija unei echipe conduse de arheologii Giuseppe si Ann Britt Tilia si arhitectul Giuseppe Zander. La acel timp, capitala ascunsa a regilor ahemenizi nu arata cu nimic mai mult decât ca un plan arheologic: monumentele trebuiau salvate si reansamblate si orasul reconstruit din temelii, în masura în care resturile permiteau.

Lucrarile au început cu studiul materialelor - piatra, marmura, caramizi glazurate . si curatirea coloanelor, capitelurilor si reliefurilor. Usile, peretii si stâlpii erau îngropati în pamânt, multe reliefuri si capitele erau sparte în multe bucati si portilor le lipseu lintelurile. Întreaga Platforma trebuia consolidata. Restaurarea a necesitat un complex tehnic datorita uriaselor marimi ale pietrelor.

De-a lungul timpului, lucrarile de investigare si timpul de restaurare au fost extinse spre a lua în vedere întreaga zona din jurul Persepolis-ului. Începând din anii 80, campaniile de sapaturi, restaurari si conservari au fost conduse de arheologi iranieni.

Fata de numeroasele sapaturi începute în ultimii ani, expertii iranieni se concentreaza asupra conservarii si restaurarii imensului patrimoniu arheologic. Muzee mari si mici au fost renovate, de la Muzeul National Arheologic din Teheran pâna la Antiquarium-ul din Persepolis.

Reliefurile Apadanei din Persepolis au fos acoperite de o imensa pânza care împiedica vederea lor ca un întreg, dar care era necesara pentru protectia sitului fata de vremea rea. Mormintele lui Artaxerxes II si Artaxerxes III din muntii de lânga Persepolis au fos investigate si numeroase sapaturi de proba au fost efectuate în afara zidurilor orasului în efortul de a gasi monumentele si salasurile perioadei ahemenide. Un Laborator al Departamentului Iranian de Arheologie a fost deschis în castelul din Susa - folosit înainte de arheologii francezi. La Ecbatana, sapaturile cladirilor din antica capitala a mezilor si ahemenizilor continua. Multe inscriptii ale regilor persani au fost restaurate, asa cum ar fi cea de la Behistun, unde arheologii au lucrat la o înaltime ametitoare pe un esafodaj prins de partea de stânca.












Document Info


Accesari: 6239
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )