Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































CULTURA ROMÂNEASCĂ LA SFÂRsITUL SECOLULUI AL XIX-LEA SI ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA

istorie












ALTE DOCUMENTE

Vanzarea evreilor nu a inceput pe vremea lui Ceausescu
CULTURA SI CIVILIZATIA LATINA
Mostenirea martiana
Societatea romaneasca intre Traditie si Modernitate
ROMÂNII ÎNTRE OCUPAŢIA, SUZERANITATEA sl \"PROTECTORATUL" IMPERIILOR VECINE
Winston Churchill, discurs la Fulton, Missouri, 5 martie 1946
Vasalitatea
Pieile rosii
România în relatiile internationale 1939-2006

CULTURA ROMÂNEASCĂ LA SFÂRsITUL SECOLULUI AL XIX-LEA SI ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA



-   TRĂSĂTURI GENERALE.

-   INSTITUŢIILE DE CULTURĂ. SOCIETĂŢI SI ASOCIAŢII CULTURALE.

-   ÎNVĂŢĂMÂNTUL.

-   MIsCAREA ARTISTICĂ.

Trasaturi generale. Desi lipsita de cadrul unui stat pe deplin unitar, viata culturala a românilor a beneficiat de o relativa coeziune. într-o perioada de profunde mutatii social-politice, de definire a matricei proprii spiritualitatii românesti moderne, Vechiul Regat a constituit, în perioada 1878-1918, centrul în jurul caruia au gravitat fortele creatoare din provinciile românesti aflate sub dominatie straina. Oamenii de cultura din Transilvania, Basarabia si Bucovina s-au stabilit si au creat la sud si la rasarit de Carpati. Altii au continuat sa traiasca si sa activeze în provinciile natale, dar au pastrat o strânsa legatura cu România. Era, astfel, ilustrat un fenomen de osmoza culturala, cu adânci radacini în traditia istorica a poporului nostru.

Perioada dintre 1878-19 10210c218k 18 a constituit, în plan cultural, o continuare a celei precedente, atât prin linia dominanta a preocuparilor cât si prin personalitatile care o ilustreaza. Este cazul lui Vasile Alecsandri, Theodor Aman si Gheorghe Tattarescu, Mihail Kogalniceanu, Ion Ghica, Alexandru Odobescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu. în egala masura, aceasta perioada reprezinta un preambul în evolutia culturala care avea sa se desavârseasca dupa Marea Unire. O serie de personalitati de prima marime ale vietii culturale din perioada interbelica îsi încep acum activitatea, ca de exemplu: istoricul Nicolae lorga, scriitorii Mihail Sadoveanu si Tudor Arghezi, artistii plastici Constantin Brâncusi, Gheorghe Petrascu si Theodor Pallady, savantul Henri Coanda, compozitorul George Enescusi altii. Astfel, aceasta perioada reprezinta o punte de cristalizari si împliniri între generatia pasoptista si cultura primei jumatati a secolului al XX-lea.

l tiîutiiie de cultura, Societa?' si a .oriatiî culttvaie. Un element de coeziune a spiritului creator din întregul spatiu românesc, îl reprezenta Academia. Constituita în 1866 ca "Societatea literara româna', cu misiunea de a stabili ortografia, gramatica si dictionarul limbii române, ea si-a modificat, înca de la sesiunea inaugurala - august 1867 - numele în "Societatea Academica Româna", iar începând din 1872 a ajuns sa-si largeasca domeniul de compe­tente, admind între membrii sai oameni de stiinta de prestigiu din domenii ca: medicina (Nicolae Kretzulescu), stiintele naturale (A. Fatu), economia (Petre S. Aurel/ansi loan Ghica), geologia (Gregoriu stefanescu). în mai 1879 a adoptat

185


Victor Babes


Emil Racovita


tulatura de "Academia Româna", ce avea drept obiectiv principal promovarea culturii, limbii si istoriei nationale, a literelor, stiintelor si frumoaselor arte". în tructura sa s-au mentinut trei sectii: literatura, istorica si stiintifica, dar o data cu liversificarea disciplinelor stiintifice reprezentate, cea din urma sectie a tins sa

câstige o pondere tot mai însemnata în ca­drul Academiei, reflectând astfel progresele stiintei românesti în acea epoca.

Primei generatii de savanti români -
fizicianul si matematicianul E, Baca/og/u,
geologul
si paleontologul Gr. Coba/cescu,
chimistii Petru Poni si Nicolae Tec/u, bota­
nistul Florian Porcius, agronomul
si econo­
mistul Ion lonescu de la Brad - i s-au
alaturat personalitati mai tinere, cu merite
deosebite în diferitele ramuri ale stiintei:
matematicienii Spiru Haret, David Ema-
nuel, Dimitrie Pompeiu
si Gheorghe Ţiteica,
inginerul Anghel Saligny, proiectant si
constructor al podului de peste Dun
are de
la Cernavoda, geologii Ludovic Mrazec, I.
Simionescu si Gh. Munteanu-Murgoci,
geograful Simion Mehedinti, numerosi re­
prezentan
ti ai medicinei si biologiei pre­
cum: Grigore Antipa, întemeietorul scolii
dr. loan c. Cantacuzino                 românesti de hidrobiologie si ihtiologie si al

186


Muzeului de stiinte ale Naturii din Bucuresti, Dirnitrie Brândza, fondator al Gradinii Botanice din Bucuresti, Victor Babes, Ion Cantacuzmo, C. Istrati, Gh. Marinescu, C. Levaditi, Emil Racovita, fondatorul în 1920 al Institutului de Speologie din Cluj, D. Voinov, Francisc Rainer, creatorul scolii românesti de antropologie, Thoma lonescu.

Petru Poni

Daca sectiunea stiintifica a Aca­demiei Române s-a bucurat de o com­ponenta atât de prestigioasa, nu mai putin ilustre sunt si numele academicienilor din celelalte sectii: B.P. Hasdeu, Timotei Ci-pariu, Vasile Alecsandri, C. Negruzzi, August Treboniu Laurian, Titu Maiorescu, iar mai târziu /. Slavici, G. Cosbuc, B. st. Delavrancea, M, Sadoveanu, L. Re-breanu, la sectia literara; M. Kogalni-ceanu, G. Bar'itiu, Al. Odobescu, V.A. Urechia, A.D. Xenopol, D. Onciul, I. Bog­dan, V. Pârvan, N. /orga, la sectia istorica. Nu se poate totusi sa nu observam si câteva "absente" ilustre din rândul academicienilor. Marii scriitori clasici, Minai Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca Caragiaie, nu au ocupat în timpul vietii fotoliile de academicieni care li s-ar fi cuvenit pentru valoarea operei lor. Nici premierele mondiale realizate în domeniul aviatiei de Traian Vuia si Henri Coanda nu au fost rasplatite cu titluri academice, decât în cazul celui din urma, peste mai multe decenii de la construirea primului avion cu reactie. în pofida acestor omisiuni, Academia Româna reprezenta forul în jurul caruia s-au grupat cele mai importante forte creatoare ale poporului român, atât din Vechiul Regat, cât si din provinciile aflate sub administratia straina.



Un fenomen caracteristic pentru cultura româna în aceasta perioada îl reprezinta si aparitia unui mare numar de societati si asociatii culturale cu profil istoric, literar, artistic. Ele ilustreaza efervescenta culturala care defineste deceniile din preajma anului 1900. Alaturi de Societatea "Junimea' (lasi, 1863), Societatea culturala "Ateneul Român" (Bucuresti, 1865), Societatea Filarmonica Româna (Bucuresti, 1868), Societatea pentru fond de teatru român (Deva, 1870), Societatea amicilor de Belle Arte (Bucuresti, 1872) au activat importante asociatii culturale ce au sustinut idealurile deplinei libertati si unitati nationale. Mentionam astfel, Amicii literaturii si artei române (Bucuresti, 1895), Societatea pentru raspândirea gustului artistic în România "Ileana" (Bucuresti, 1897), Asociatia "Fratia bunilor români" (Bucuresti, 1906), Universitatea populara "N. lorga" '(Valenii de Munte, 1908), Liga "Desteptarea" (Bucuresti, 1912). Alte societati si-au propus obiective limitate, marcând o tendinta de specializare în cultura. Astfel au activat între altele Societatea de Arhitectura (Bucuresti, 1891), Societatea de filosofie (Bucuresti, 1897), Societatea "Tinerimea artistica" (Bucuresti,  1901),  Societatea scriitorilor români (Bucuresti,  1909), Asociatia

187


Aurel Vlaicu

profesorilor universitari (lasi, 1917), So­
cietatea "Arta Româna"(lasi, 1917). Daca
avem în vedere si existenta unui numar
mare de asociatii vizând obiective sociale
si politice (Liga Votului Universal) sau
na
tionale ("Arcasiile"\n Bucovina) si luam
în consideratie si spectaculoasa dezvol­
tare a presei - peste 2 700 de periodice
aparute doar în perioada 1907-1918 - ne
putem crea o imagine a bogatiei si diver­
sitatii care au caracterizat preocuparile
culturale ale societ
atii românesti între
razboiul de independenta si Marea Unire.
Pentru meritul de a fi grupat în jurul
s
au pe cei care vor deveni "clasicii litera­
turii române", Junimea" ocupa o pozitie
privilegiata în ierarhia asociatiilor si so­
cietati/or cu/tura/e. Avându-I în fruntea sa
A pe Titu Maiorescu, ea a jucat un rol de-
.          cisiv în  afirmarea  lui  M.  Eminescu,   I.

Creanga, han Slavici si Ion Luca Cara-

ale. în jurul acestei societati s-a definit un interesant complex de idei estetice, jsofice si politice, ce poarta numele de junimism. El s-a pronuntat si a sustinut omovarea, în acelasi timp, a valorilor traditionale si deschiderea catre cultura ;cidentala, cu o afinitate speciala fata de cultura germana, explicabila prin


Mihai Eminescu


Ion Luca Caragiale


88


faptul ca, în cadrul sau, se formasera nu numai Titu Maiorescu, ci si multi alti reprezentanti de vârf ai intelectualitatii române din epoca. Principala tribuna de manifestare a ideilor acestei societati au constituit-o "Convorbirile literare". Reactia împotriva pozitiilor junimiste s-a cristalizat în jurul revistei "Literatorul", condusa de Alexandru Macedonski. Polemica de idei s-a purtat preponderent pe tarâmul esteticului, "Literatorul" promovând curentul parnasianismului si simbolismului.

Estetica maioresciana a avut un adversar si în persoana lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, sustinator al "artei cu tendinta", iar din punct de vedere politic adept al social-democratiei. Ideile sale se fac cunoscute prin paginile revistei "Contemporanul".

în primii ani ai secolului XX, alte doua publicatii au devenit purtatoare de cuvânt ale unor noi curente literare, cu repercusiuni si dincolo de domeniul strict al esteticului: "Samanatorul", initiat de Spiru Haret, si, respectiv, "Viata Româ­neasca", prin care s-au facut cunoscute, în special, ideile lui Constantin Stere si Garabet Ibraileanu. Curentele nascute în jurul celor doua reviste au fost samanatorismul s\ poporanismul.

învatamântul. O premisa importanta pentru facilitarea accesului la învtamânt a reprezentat-o legea din 1864, prin care învatamântul primar a devenit obligatoriu si gratuit. în realitate, însa, nu toti elevii înscrisi în clasa I terminau patru clase. Conditiile obiective ale dezvoltarii social-economice, un anumit imobilism si o oarecare inertie la nivelul mentalitatilor au determinat mentinerea unui procent însemnat de analfabeti. în opera de modernizare a sistemului de învatamânt din România un rol important l-a jucat matematicianul, astronomul si pedagogul Spiru Haret, ce a îndeplinit de mai multe ori functia de ministru al instructiunii publice. Prin activitatea sa el a reorganizat pe baze moderne învatamântul de toate gradele si a initiat prima actiune culturala si politica de proportii a învatator/mii române din med/uf satesc.

în mare masura, lumea academica coincide, în perioada de care ne ocupam, cu aceea universitara. Cele doua universitati, din lasi (fondata în 1860) si din Bucuresti (înfiintata în 1864), au focalizat viata culturala si stiintifica a tarii Se adaugau Facultatea de Medicina (initiatori dr. Carol Davila si N. Kretzulescu), precum si scolile superioare cu profil artistic - scolile de Arte Frumoase din Bucuresti si lasi, Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica, care completau imaginea învatamântului superior românesc situat la cote valorice ridicate. Nivelul ridicat de cunoastere si cercetare se explica nu numai prin talentul si entuziasmul corpului profesoral, ci si prin temeinica sa pregatire în reputate centre universitare ale Europei. De altfel, obiceiul trimiterii unor tineri la studii în strainatate, adesea dupa absolvirea unei facultati în tara, se va mentine si în continuare. în acest scop sunt atribuite burse de studii în strainatate, multumita carora poarta marilor universitati se deschide pentru tinerii români proveniti din aproape toate paturile sociale.




Reforma învatamântului, promovata de Spiru Haret, a dat o noua orientare scolilor de stat din România. Concomitent, însa, a continuat sa functioneze învatamântul particular, precum si cel confesional. în ceea ce îi priveste pe românii din provincii!'- aflate sub stapânire straina, obiectivul principal a fost apararea scolilor cu predare în limba nationala. în Transilvania si în Bucovina

189


George Cosbuc


Bogdan Petriceicu Hasdeu


■xistau unele scoli românesti, de nivel primar si mediu, dar se simtea lipsa ivatamântuiui superior. Activitatea Astreia constituit un imbold pentru afirmarea latiu'nii române din Transilvania. Ea a continuat sa sustina, pe diferite cai, scoala omâneasca. Faptul ca primul presedinte al Astreiesle ales Andrei saguna, cel are, în 1864, a devenit si Mitropolit al românilor ortodocsi din Ungaria si din 'ransilvania, arunca o lumina semnificativa asupra implicarii Bisericii în prijinirea învatamântului si cultivarea valorilor nationale din Transilvania, fapt ;are reprezinta un adevar general, valabil pentru ambele mari confesiuni -irtodoxa si greco-catolica - carora le apartineau românii transilvaneni.

Mult mai dramatica se prezenta situatia învatamântului pentru românii din Basarabia. Politica de deznationalizare a populatiei majoritare românesti a atins ipogeui dupa 1867, când folosirea limbii române în orice fel de scoala a fost nterzisa. Chiar si atunci când, sub influenta revolutiei ruse din 1905, s-a ecunoscut dreptul la învatamânt în limba materna, acest drept era acordat liferitelor grupari etnice minoritare, nu însa si majoritatii românesti. Dramatica iituatie culturala a românilor basarabeni era întretinuta si agravata si de vigilenta :u care autoritatile ruse vegheau sa nu patrunda nici un fel de carti sau periodice n bibliotecile basarabene din România pentru a putea, prin totala izolare :ulturala, sa-si duca la îndeplinire actiunea de deznationalizare a românilor.

în perioada care a urmat razboiului de independenta,

arhitectura, pictura, sculptura, muzica si teatrul trec si ele printr-un proces de iefinire a marilor directii care vor reliefa specificul national în cadrul fiecareia si otodata cunosc capodopere ale creatiei artistice.

în arhitectura, vechea tentatie, ca stil, a clasicismului, este abandonata )entru a face loc unor directii de dezvoltare divergente, nevoia de a construi mari

I90


Palatul Culturii din lasi

edificii publice, care sa dea prestanta oraselor românesti. Aceasta este satis­facuta de eclectismul specific scolii franceze, ilustrat prin edificii ca Atheneul Român sau Cercul Militar din Bucuresti. Preocuparea arhitectilor de a îmbina elementul nou cu cel autohton s-a finalizat prin opera arhitectului Ion Mincu si a elevilor sai, în cladiri apartinând stilului neo-românesc, încercare de continuare a repertoriului de forme arhitecturale consasrat de epoca brâncoveneasca.

Pentru pictura si sculptura, epoca de care ne ocupam reprezinta momentul unei predari de stafeta între generatii. Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu si Caro/ Storck, fondatori ai scolii de Arte Frumoase din Bucuresti si Gheorghe Panaiteanu, ctitor al scolii similare din lasi, îsi încheie activitatea. în schimb, generatia lui Nicolae Grigorescu, apoi Ion Andreescu si stefan Luchian înnoiesc limbajul plastic realizând o mai mare apropiere fata de pictura franceza a scolii de la Barbizons\ a curentului impresionist. La lasi, CD. Stahise apropie mult de traditiile artei plastice germane.

Primii ani ai secolului XX au marcat si deschiderea artei românesti catre universul de idei si forme ale curentului modernist. Opera lui Constantin Brâncusi, degajând o viziune stilizata a volumelor, a fost, pentru început, primita cu reticenta de publicul format si educat artistic în spiritul curentului academismului. Se afirma nume noi ca: A. Verona, N. Vermont, C. Cutescu-Storck, Gh. Petrascu, Th. Pallady. în sculptura, Ion Georgescusi stefan Valbudea preiau stafeta de la dascalul lor, Carol Storck, pentru a o preda unei generatii   mai   tinere:   C.   Brâncusi,   D.   Paciurea,   Fritz  Storck.   Activitatea

191


Palatul Postei si Telegrafului din Bucuresti


Ateneul Român


Nicolae Grigorescu


Theodor Aman


expozitionala capata un caracter ritmic. Unii artisti expun si în strainatate, unde cei mai multi îsi desavârsesc studiile, realizând astfel pasi spre recunoasterea artei românesti în cercurile internationale. Un eveniment de exceptie îl constituie Expozitia Jubiliara organizata la Bucuresti în 1906 pentru a marca festiv împlinirea a 40 de ani de la suirea pe tron a lui Caro/ I. Cu acest prilej se amenajeaza în Capitala Parcul Carol si se construiesc, în cadrul sau, nu­meroase edificii, precum Palatul Artelor. Tot cu acest prilej D. Padurea, Fr. Storck si Filip Marin sculpteaza ansamblul de factura romantica format din doi giganti si Frumoasa Adormita, ilustrare a unei legende scrise de Carmen Sylva, regina poeta si protectoare a artelor.

interesul pentru arta se manifesta, însa, si pe alt plan. Acum au luat nastere colectii si muzee dintre cele mai importante în România. Regele Carol I, el însusi având studii de istoria artei, si-a format o celebra colectie de tablouri. Tot gustului sau si al reginei Elisabeta (Carmen Sylva) i se datoreaza construirea -între 1873-1383 - a CasteluluiPe/es, devenit, din 1914, un bun al poporului român, ca urmare a vointei testamentare a suveranului. în 1910 ia fiinta la Bucuresti primul muzeu de arta, construit de Anastase Simu pentru a-i adaposti bogata colectie de pictura si sculptura, donata ulterior statului. Ideea unui muzeu de arta, initiat si sustinut de stat, se afla, în aceasta epoca, doar în stadiul de proiect, desi un fond de opere ale artistilor români începe sa se strânga pentru viitoarea Pinacoteca Nationala, iar spatiile pentru amenajarea ei sunt prevazute în Palatul Atheneului. Mai aproape de realizare se afla proiectul altei institutii de interes national. Este vorba despre Muzeul national de arta veche româneasca, destinat sa cuprinda atât obiecte de arta populara, cât si marturii artistice ale civilizatiei   românesti   medievale,   pentru   care   istoricul   de   arta   Alexandru



193


gara-Samurcas a colectionat un fond de mai multe mii de exponate, iar itectul Nicolae Ghika-Budesti a construit o aripa a viitorului sediu din ;uresti (actualul Muzeu al Ţaranului Român).

Din acelasi interes pentru valorile culturii vechi, a luat fiinta  Comisia

wumentelor Istorice,  organism  specializat în  studierea,   repertorierea  si

taurarea monumentelor. Printre publicatiile comisiei se numara si amplele

iertorii de monumente bisericesti medievale din România, realizate de Gh.

lss\ Nicolae Ghika-Budesti. Preocuparilor pentru cunoasterea trecutului istoric

tional le datoram si cele dintâi studii de arheologie româneasca pe care Ie-a

îlizat Alexandru Odobescu, în legatura cu tezaurul de la Pietroasa, Grigore

cilescu, pentru monumentul de la Adamclisi (Tropaeum Traiani)s\, mai târziu,

isile Pârvan, referitor la civilizatia geto-daca. Tot în aceasta perioada, a

;eput o activitate sistematica de culegere si interpretare stiintifica a folclorului.

tivitatea de pionierat în acest domeniu a lui Vasile Alecsandri s\ B.P. Hasdeua

;t continuata de Artur Gorovei, Simion Florea Marian, Gr. Toci/eseu, Elena

?cu/uta-Voronca, Lazar saineanu, care au publicat importante culegeri de

clor, precum si studii privitoare la textele culese. Preocupari similare s-au

anifestat si în privinta muzicii populare, care reprezinta si una din sursele de

spiratie pentru compozitori, în special pentru cei atrasi de creatia corala. în

;easta directie s-au impus, cu precadere, contributiile lui Gheorghe Dima si

n Vidu.

Viata muzicala a fost bogata în manifestari apartinând diferitelor genuri, ste epoca în care se organizeaza Filarmonica si Opera (teatrul liric). Câteva îrsonalitati se impun publicului, chiar si celui international. Haricleea Darclâe, ina de A/o/ysunt doua dintre vocile celebre ale României, aplaudate pe mari ;ene ale Europei. Dtntre compozitori se afirma Ciprian Porumbescu, Eduard 'aude/la, Alfons Castaldi. Alexandru Flechtenmacher îsi asociaza numele în Decial cu acela al poetului Vasile Alecsandri, cu care colaboreaza. La lasi, îavriil Musicescu îmbina activitatea componistica cu cea pedagogica. Fara idoiala însa ca marele eveniment al istoriei muzicii românesti este aparitia inarului George Enescu, care si-a uimit maestrii prin precocitate si o stralucita ariera internationala ca interpret, dirijor si compozitor.

Imaginea vietii culturale a epocii de dupa cucerirea independentei ar fi icompleta fara o mentiune a rolului tot mai important pe care si-l asuma arta framatica. Teatrul national se afla la momentul de rascruce dintre vechea leneratie, reprezentata de Matei Mi/Io, Mihail Pascal/y, si noile contingente de ictori, printre care mentionam pe Grigore Manolescu, stefan Iulian, Aristizza lomanescu, Constantin Nottara. în repertoriu, clasicii literaturii universale ilterneaza cu dramaturgii români. în strânsa legatura cu teatrul dramatic a luat îastere si teatrul liric, la dezvoltarea caruia un rol important l-a avut Eduard Wachmann, director al Conservatorului din Bucuresti.

Viata culturala româneasca din perioada 1877-1918 se prezinta, astfel, ca jn fenomen complex, atingând cote valorice superlative. în cadrul sau s-au ructificat roadele unei activitati începuta înca anterior anului 1848 si în care cultura româna s-a aliniat celei europene. Principalele institutii culturale s-au aflat acum în perioada de organizare care, nu lipsita de unele ezitari, a constituit un început condus în mod ferm de o generatie de oameni de cultura, beneficiind


de o formatie solida si animati de un patriotism autentic. Afirmarea specificului national în cultura a fost unul din obiectivele urmarite cu consecventa fara a fi însa si formulat ca atare, în mod programatic. România independenta devenea astfel si centrul catre care convergeau fortele creatoare din întregul spatiu locuit de români, într-un moment în care aspiratiile catre unire atingeau apogeul, pregatind actul din 1918.

NICOLAE /ORGA despre interesul acordat taranului român

.. Cercurile conducatoare dadeau mai multa atentie ca înainte taranului. Cercurile literare si

stiintifice studiara cu staruinta poeziile, povestile, cântecele, legendele, portul, în scurt toate formele de miscare spirituala ale poporului..."

CONSTANTIN RĂDULESCU-MOTRU despre specificul national

.. Specificul national e totuna cu sufletul neamului, care e în fiecare dintre noi, si cu toate

acestea este în afara de noi: noi îi împrumutam viata organica, el ne da continuitatea si durata istorica; el este chipul cu care ne întrupam pentru alte neamuri..."

TEMĂ:

1.      Caracterizati directiile principale de dezvoltare ale învatamântului românesc, între anii
1878 si 1914.

2.      Care au fost contributiile majore ale miscarii artistice la afirmarea culturii dupa cucerirea
independentei?












Document Info


Accesari: 5352
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )