Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































D R E P T U L F E U D A L - INSTITUŢIILE DREPTULUI PUBLIC

istorie












ALTE DOCUMENTE

CARTEA SECOLULUI
Politica externa a Romaniei la cumpana secolelor XIX si XX
Napoleon I
ROMĀNIA - \"STAT NAŢIONAL LEGIONAR\'
Vānzatorul de cafea din India
Nazismul si Adolf Hitler
"Calatori straini despre Ţarile Romāne"
Unirea Ţarilor Romāne sub MIHAI VITEAZUL
Golful Broastei Ţestoase
ROMA - Istoria oficiala, POPULAŢIA ROMEI

d r e p t u l   f e u d a l

Sectiunea I

institutiile dreptului public



Capitolul 1

Domnul. Voievodul, Principele si Guvernatorul Transilvaniei

1.1. Domnia - institutie centrala a dreptului cutumiar romānesc

         

          Domnia este o institutie originala si autohtona, atribute ce deriva din procesul de formare al statelor feudale romānesti. Nu putem nega, desi am subliniat originalitatea si autohtonia sa, influentele bizantine asupra institutiei ca atare. Nascāndu-se ca popor crestin, avānd mitropolii īnca din 1359 si respectiv 1401, fundamentarea divi 929e49j na a puterii politice de catre bizantini nu putea sa nu influenteze conceptia romāneasca asupra domniei: puterea era considerata ca fiind de sorginte divina.

1.1.1. Caracteristicile domniei

         

Īn Ţarile Romāne domnia a fost absolutista. Domnul a fost  singur stapānitor, lipsit de un organ de control, īnsa nu a fost despot (A. D. Xenopol), atributele fiindu-i relativizate prin sfatul domnesc, adunarea starilor si obiceiul pamāntului.  

          Puterea domnului a fost personala, indivizibila si netransmisibila īn plenitudinea sa.

          Chiar si īn situatia īn care Ţarile Romāne au devenit vasale prin omagiile prestate suveranilor puterilor mai mari, ele n-au devenit tari vasale de drept; pentru ca vasalitatea era nominala. Vasalitatea s-a purtat asupra persoanei domnului si nu a domniei īn general.            

1.1.2. Succesiunea la tron

         

          Īntemeietorii tarilor au creat dinastii (Basarabii si Musatinii), īnsa cu excluderea descendentei feminine.

          Avānd īn vedere necesitatea conducerii tarilor de catre capabili, s-a amendat principiile ereditatii pure si simple si cel al primogeniturii prin impunerea principiului mixt electiv-ereditar.

Dar cum orice regula are si exceptiile ei, se mai cerea conditia ca pretendentul la tron "sa nu fie īnsemnat", respectiv infirm, īmprejurare care īl facea nedemn de a ocupa o asemenea functie īnalta. Dar si exceptia are exceptiile ei.

           Principiul electiv-ereditar īmpamāntenit a fost īncalcat īnca din secolul al XVI-lea cānd a īnceput sa aiba acces la tron orice mare boier (exemplu Movilestii si Cantacuzinii).

          Potrivit dreptului obisnuielnic domnul era ales pe viata. Principiul a fost si el īncalcat sub presiunea puterii otomane.

           Principiul a fost abolit īncepānd cu anul 1711 īn Moldova si cu anul 1716 īn Ţara Romāneasca, īncepānd epoca fanariotilor.

1.1.3. Asocierea la domnie

          A existat īn Ţarile romāne institutia asocierii la domnie. Asa de exemplu, Mircea cel Batrān asociaza la domnie īnainte de 1418 pe fiul sau Mihail, Alexandru cel Bun asociaza la domnie pe fiul sau Ilie, iar stefan cel Mare pe fiul sau Bogdan. Asocierea la domnie a fiintat si īntre frati (ex. fiii lui Alexandru cel Bun). Era de fapt o initiere īn tainele si treburile domniei ale viitorului domn.  

1.1.4. Regenta si locotenenta domneasca

         

Daca domnul era minor, bolnav, īn imposibilitate de a conduce tara, lipsea din scaun, īn caz de fuga a domnului, de mazilire, se utiliza regenta, (cāt timp domnul a fost ales de tara si popor locotenenta domneasca). Regenta si locotenenta domneasca desemneaza toate categoriile de loctiitori domnesti.

          Din a doua jumatate a secolulal XVI-lea, regenta lasa locul locote-nentei domnesti, datorata īn principal fugii domnitorului ori mazilirii acestuia de catre turci.

1.1.5. Prerogativele domniei

         

1.1.5.1. Prerogativele legiuitoare

          Asemenea īmparatilor bizantini, domnul era unicul legiuitor, īntruparea terestra a vointei lui Dumnezeu.

          Actele normative pe care le emitea se numeau hrisoave, asezaminte si legaturi; domnul putea hotarī si singur īn ce priveste noile norme de drept, putea modifica si obiceiul pamāntului sau a pravilelor deja existente.




1.1.5.2. Prerogativele executive

          Toate atributiile executive erau concentrate īn māna domnului.

          Puterea absoluta a domnului era diminuata īn relatia cu Biserica.

1.1.5.3.  Prerogativele judecatoresti

          Domnul era judecatorul suprem al Ţarii. Judeca īn ultima instanta, dar si putea prelua spre judecare orice cauza, fie de natura civila, fie de natura penala, ce se afla pe rolul dregatoriilor. Hotarārile sale erau definitive, nefiind supuse cailor de atac. Singur domnul putea sa revina asupra hotarārilor.

          Functia judecatoreasca era exercitata de multe ori cu ostentatie, pentru ca de ea depindea pastrarea prestigiului domniei si a tronului. Erau situatii cānd condamna chiar la moarte fara dovezi si procedura judiciara, dar erau si situatii cānd gratia chiar fapte grave.

1.2. Voievodul, principele, guvernatorul Transilvaniei

         

1.2.1. Voievodul

          Īn Transilvania a existat o autonomie pronuntata. De altfel īn īntreg regatul maghiar numai Transilvania a ramas organizata ca voievodat. Transilvania nu a putut fi organizata ca un principat īn cadrul regatului maghiar, necontopindu-se niciodata deplin cu regatul Ungariei.

          Desi voievozii Transilvaniei erau dependenti de regele Ungariei, fiind numiti de acesta, īn mod constant ei au militat pentru īnlaturarea dominatiei maghiare.

Īntr-adevar īn a doua jumatate a secolulal XIII-lea si primul patrar al secolul al XIV-lea, Transilvania mai facea parte din regatul Ungariei doar formal, voievozii devenind adevarati conducatori ai tarii, deosebita de Ungaria. Accentuarea tendintei autonomiste a Transilvaniei fata de regatul Ungar se materializeaza mai īntāi prin consolidarea institutiei principale, voievodatul.

          Se vor institui si īn Transilvania, adevarate dinastii voievodale: Lackfi, Csaki, Kan.

                  

1.2.2. Principele

         

           Īn īmprejurarile deosebite ca urmare a dezastrului de la Mohacs (1526), regatul maghiar īsi īnceteaza existenta, astfel ca Transilvania se emancipeaza complet, transformāndu-se īn principat autonom sub suzeranitatea Portii otomane (1541). Īn acest fel Transilvania īsi dezvolta si mai mult propriile institutii juridico-politice.

         

1.2.3. Guvernatorul

         

          Dupa alungarea turcilor de sub zidurile Vienei (1683) si īncheierea pacii de la Karlovitz, Curtea imperiala vieneza īsi īndreapta privirile spre Transilvania, atāt pentru pozitia sa strategica cāt si pentru bogatiile ei. Sunt trimisi iezuiti pentru a convinge pe ardeleni sa accepte protectia īmparatului.

          Reglementarea raporturilor dintre Transilvania si Curtea de la Viena este cuprinsa īn Diploma leopoldina din 4 decembrie 1691, care devine o adevarata constitutie a Transilvaniei.

         

Capitolul II

Organizarea teritorial-administrativa

Originea unitatilor administrativ-teritoriale este dinaintea statelor feudale. Vechile obsti satesti, vicinale, organizate īn cnezate si voievodate (tari) au stat atāt la baza constituirii noilor state feudale romānesti, cāt si la baza organizarii administrativ-teritoriale.

          Judetul, din latinescul judicius, care īnseamna īn cea mai reusita traducere scaun de judecata, ca unitate administrativ-teritoriala a fost cunoscuta sub aceasta denumire la īnceput doar īn Ţara Romāneasca.

Atāt īnfiintarea cāt si hotarnicirea acestora a fost prerogativa domnului. si numirea capeteniei judetului era tot atributul dom­niei ca simbol al puterii absolute a domnului pe īntreg teritoriul tarii.

          Īn Moldova subdiviziunea administrativ teritoriala a Moldovei, echivalenta cu cea din Ţara Romāneasca a fost tinutul. Denumirea capeteniei tinutului a variat īnsa. Īn tinuturile īn care existau cetati importante, capetenia se numea pārcalab, īn cele de la marginea tarii (tinuturi de granita) se numeau starosti, iar pentru celelalte tinuturi capeteniile s-au numit ca si īn Ţara Romāneasca, adica sudet.

          Tot ca o reminiscenta a vechilor forme de organizare prestatala, semnalam si īn Moldova ca teritoriul sau a fost īmpartit īn doua mari provincii: Ţara de Sus si Ţara de Jos.

         












Document Info


Accesari: 2102
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )