DALATOKII RAZBOAIELOR TURCO-POLONE

DĂLĂTOKII RĂZBOAIELOR TURCO-POLONE

i cari se īnfatiseaza acum pot forma laolalta un capitol deosebit din celora cari au strabatut prin regiunile noastre cautīnd, sau gasind fara , informatii privitoare la dīnsele. Sīnt aceia cari cerceteaza Ţara Romā-i mai ales Moldova īn legatura cu razboaiele dintre turci si poloni - ;a nu sīnt īnca de acei calatori cari sa vie la noi din dorinta de a ne

la o bucata de vreme exista o chestiune de interes general, am zice: a, care cuprinde si terile noastre, si oameni din deosebite regiuni ale i sīnt īndemnati a veni īn partile noastre: e acest razboi turco-polon. ;a a fost vreo tara care sa fi evitat razboiul cu turcii, e fara īndoiala

Pe cīnd Ungaria a fost aproape necontenit īn razboi cu aceia cari, fiind irau indicati ca dusmani pentru un regat apostolic cu misiune de cru-. Polonia nu era asa. Polonia e cu adevarat un regat national, īnte-e la īnceput de oamenii sai pentru scopurile lor, si care deci nu cauta t īn necredinta dusmanului un motiv de lupta. Cīt timp polonii sa se fereasca de dusmania sultanului, au facut-o. ;ot secolul al XV-lea lucrul acesta se observa foarte bine. stefan cel

cea mai mare parte a luptelor lui a fost lasat fara sprijin de regele , care a dat contingentul sau numai īn anumite momente si īn condi-irte modeste si foarte discutabile. Cīnd, la sfīrsitul acestui secol, Ioan 'iul regelui Poloniei, vine īn ajutorul lui stefan, o face īn conditii care m sa salveze independenta Moldovei, si cīnd acelasi print, ajuns īnsusi -rebuinteaza cauza cruciatei, planul de lupta īmpotriva paginilor, in-e a-i scoate din Moldova e numai un mijloc pentru a intra īn tara, ia sa rastoarne pe domn ca sa puie īn loc pe unul din fratii sai. ntīia jumatate a secolului al XVI-lea, iarasi, polonii se feresc cīt pot

ciocnire cu armatele turcesti, carora n-aveau ce li opune. si, prin ur-

loc sa-i vedem colaborīnd cu moldovenii īmpotriva turcilor, pe vremea 11 Rares, sultanul Soliman primeste plīngerile lor contra domnului i ca sa-1 rastoarne pe acesta, potrivit cu interesele polone, la Hotin si

Calatorii razboaielor turco-polone

īn a doua jumatate a secolului al XVI-lea fiind adus pe tronul Polon stefan Bāthory, un ungur care fusese print al Ardealului ca vasal silit al I cilor, noul rege se gīndeste ca, īn legatura cu cazacii si peste terile noastre, īnceapa lupta menita a da regatului granita Dunarii, idee īmpartasita si cancelariul Ioan Zamoyski, care va ramīnea, dupa moartea lui Bāthory, fac rul cel mai influent din tara, avīnd, pe līnga ambitia polonului, si sentiment omului cult din Apus, omul Renasterii, fata de barbarul profanator.

Aceasta lupta, pe care regele stefan n-a avut vreme s-o pregateasca <; Ioan Zamoyski īncepuse a o pune la cale, cīnd a asezat la 1595, pe Ieremia \ vila īn Moldova si a scos pe Mihai Viteazul īn folosul lui Simion, fratele Ieremia, e apoi stīrnita de turci, de un tīnar sultan, Osman, care avea nev sa-si cīstige popularitate, mai ales īn elementele militare: el face deci o exi ditie la Hotin.

I se raspunde prin acea invazie īn Moldova a Hatmanului Zolkiews care duse la catastrofa retragerii din Basarabia.

Acum, dupa īncercarile acestea de cruciata la īnceputul veacului XVII-lea, Polonia intra īntr-o faza de adīnca decadere provocata si de nesij ranta īn ce priveste succesiunea tronului. La un moment, din dinastia Suedia, dinastia Wasa, dupa Sigismund, adversarul lui Mihai Viteazul, si du Vladislav, fiul lui, vine ca rege Ioan Cazimir, fratele lui Vladislav, un pr care dusese cu totul alta viata decīt aceea care l-ar fi pregatit, cu toate recent visuri ale unei noi cruciate ce ar fi dus armele crestine pīna la Gonstantinop pentru im rol de luptator īn Orient, īn īmprejurari asa de grele. S-a īncep de atunci īnca a se ventila ideea īmpartirii Poloniei.

Pentru aceasta īmpartire era īntli candidatul suedez, reclamīnd acele) drepturi pe care le reclamase si le cīstigase Sigismund Wasa, Carol Guste apoi printul. Ardealului, Gheorghe, Rākoczy al II-lea, care spera si el sa rege īn tara unde stapīnise īnaintasul sau, stefan, si pe care o rīvnise alt īna: tas, Gabriel Bāthory.

Ardeleanul a facut astfel o expeditie la care au luat parte si moldoveni munteni, dar care a mers rau, intervenind tatarii, cari prind cea mai rat parte din oaste. Constantin Basarab si Gheorghe stefan si-au pierdut ast tronul, dar nici suedezii, cīnd au intervenit pe sama lor, n-au putut sa-si ajut: scopul, desi au cucerit cea mai mare parte din tara, ajungīnd sa-si impuie reg si īn Varsovia.

Din toate acestea a rezultat o zguduire adīnca a regatului, si, pe cīnd īr inte chestia Poloniei fusese deschisa pentru crestinii din Apus, acum, du ce acestia, suedezi, ardeleni, se dovedisera ca nu pot sa cīstige Polonia īn j terea dreptului de mostenire sau de cucerire, 757g61h chestia Poloniei ramīne desch de partea cealalta, de catre turci.

Pe de alta parte, acesti din urma aveau nevoie de altfel de expeditii: īnceputul veacului, dinastia turceasca fiind compromisa, fusese necesar ca tīnar sultan sa īncerce o mare lovitura de prestigiu īn partile Poloniei; īr doua jumatate a secolului, cazīnd si mai adīnc nu numai dinastia, dar sta' otoman īntreg, marii viziri din casa Chiupruliilor, o adevarata dinastie, judecat ca s-ar putea ajunge la o īntinerire a imperului prin reluarea r. boaielor.

De la jumatatea veacului al XVII-lea pīna la 1800

īncercat intīi lovitura īmpotriva germanilor din imperiu, cu lupta de-

Gotthard, in care turcii au fost īnvinsi si siliti sa primeasca o pace-

bila Atunci, fiindca lor li era indiferent pe cine ataca, si-au ales un.

mai slab, pe care Europa apuseana nu putea sa-1 ajute asa de usor, ītb

au suferit īnfrīngeri cum a fost cea de la Hotin din partea lui Ioam

_ pe vremea aceea, emulul lui Zamoyski era numai comandant

al armatelor regelui Mihail Wiszniewiecki -, ei au continuat razboiull

.azboi si regenerare, amestecīndu-se īn el si cazacii, marele duce de

īnsusi' si ajunglnd sa se dezvolte ca element complementar cu raz-

co-poio'n'un razboi turco-rus, cu o pace separata īntre printul moscovit*

>a toate aceste explicatii, venim la cea dintii calatorie din aceasta-iiiprinsa īntr-o carte din 1678, foarte rara, pe care, acum cītiva ani,-general Vladescu, atasat militar la Roma, a comunicat-o Academiei1 si care a format obiectul unui memoriu1.

ī'torul acesta este Cornelio Magni, si cartea lui se cheama: Ce am putuV ai curios si mai interesant In calatoria mea in Turcia. ipune ca a cules stirile lui īn doi ani de calatorie si locuinta īn acele >tfel, el avea toata experienta trebuitoare pentru a judeca bine īmpre-de la noi1, ca unul care strabatuse deosebitele «provincii turcesti,-putea sa-si deie sama de sensul unor anumite lucruri care ar fi ramas-;ibile pentru cineva nepurtat prin locurile acestea. A fost īn Cipru lima; a īntovarasit chiar pe vestitul calator francez Chardin, a carui, s este una din cele mai pretioase cu privire la Turcia din veacul al* x2. Foarte pretioase sīnt stirile privitoare la situatia crestinilor, īn. din Imperiul otoman.

i sultanul Mohamed al IV-lea pleaca personal in expeditie prin Mol-īnnoind campania pe care cu cinzeci de ani īn urma o facuse īnaintasul ian, italianul cauta sa cunoasca locurile noastre, si, avīnd legaturi isadorul german si cu cel al Olandei, acesta vechi prieten al Portii,, ce reprezinta o putere ce nu se luptase niciodata cu turcii, iar cel gasindu-se dupa ciocnirea cu imperiul īn situatie de prieten, capata. ! trebuitoare pentru ca sa īntre īn tara si sa urmareasca evenimentele-steptau.

neste pe apa, de la Anhia.1, unde se culegea sare din apele marii si secolul al XVI-lea, fusesera curtile vestite ale īncepatorului puterii iei familiei Cantacuzino, ale lui Mihail Cantacuzino, cunoscut supt le saitan-oglu, "Fiul Satanei", care a fost executat acolo, īn AnhiaL '. pe corabia unui anume saban-beiu. Trece pe līnga Varna, pe care o n treacat, si de-a lungul coastei Dobrogii, pe care pe urma o va vizita 'at, cu salasurile ei de tatari si de "dervisi", caci de populatia cres-i'orbeste. Observam ca, armatele chiupruliilor mergīnd prin Dobrogea,

'. XXXIII: Un calator italian in terile noastre. Iorga, Voyageurs frantais dans VOrient europeen, Paris, 1928.

Calatorii razboaielor turco-polone

īncepe a fi descrisa si aceasta provincie, ramasa multa vreme ca un terik] cu totul necunoscut pentru calatori.

La Magni, Chilia, care de atīta vreme nu atrasese atentia nimanuia īnfatisata ca un loc foarte mare, destul de bogat īn toate, afara de vini Are un castel frumos, cu turnuri multe, īn care se pastra artilerie. Se pomene si acea biserica din vremea lui stefan cel Mare, refacuta de Vasile Lu, "Am vazut īn multe locuri" spune el, "felurite arme genoveze sculptate īn rn mura, cum se vad la Galata", vechea colonie genoveza a Perei. Aici erav mari pescarii de morun, de care se vorbea īn secolul al XVI-lea si lui Fourq vaux si altor calatori de pe la 1570-80. Un singur lucru īl supara acolo] calatorul nostru: marele numar de "tintari, turbati, de o marime nemasurat] "zanzare arrabiate di smisurata grandezza".

In fata Chiliei se afla flota turceasca, iar īn Chilia īnsasi stateau peni nevoile expeditiei optzeci de tunuri.

De aici se trece la Ismail-smil: aici iarasi apare castelul turcesc, "des de bine cladit, cu multime de locuitori". Orasul apartinea marelui eun lui "Cīzlar-Aga", care-i culege veniturile.

Magni mai pomeneste de o localitate care nu poate fi identificata, - d« gur ca a īncurcat-o cu Vasluiul pe care 1-a vazut doar mai tīrziu - si mau neaza apoi Isaccea si cu Satul Nou din vecinatatea ei. Aici se coboara de corabie si porneste pe uscat, īntrebuintīnd o haraba din cele obisnuite īn res nea Bugeacului pīna īn momentul de fata, o simpla caruta de lemn, cu ( prinsi de funii. Astfel ajunge drumetul la Reni, unde gaseste tabara turce ca, putīnd constata disciplina perfecta din armata sultanului. Oricine-si p mitea sa se atinga de avutul sau de persoana locuitorilor era imediat pedel si executat; capetele vinovatilor stateau īn pari, pentru ca elementele milit ce ar veni pe urma sa vada ce patesc pradatorii. Cortul īmparatesc e dese cu de-amanuntul, dar nu e motiv sa insistam asupra descrierii, cu mosejj la care se īnchina Padisahul, cu ceasornicul, european, de pus īn legato cu cel ce se putea vedea īn Iasi, la Curte etc.

Tezaurul imperial, "haznaua", la care erau īnhamate trei sute de cani trece īnaintea lui Magni, care vede pe sultanul īnsusi, om īnca tīnar, intunej la fata, altfel cu īnfatisare nobila, luxos īmbracat īn haina cusuta numai margaritare si pietre scumpe, iar la turban cu un surguciu admirabil. Cala pe un cal alb nervos, slab, "de parca ar fi fost mīncat de muste". Cu mergea toata Curtea, dupa vechea datina a osmaniilor, si pe urma haita cīini care-1 īntovarasea pentru vīnatori, desi vizirul facuse a se mai ini un numar pe drum. O suta cinzeci de camile duceau bucataria sultanul Pentru luminarea corturilor erau 6 000 de mataragii, tinatori de torte, ara Coranul era dus - caci se considera expeditia ca sacra - pe o camila h īmpodobita, īncunjurata de dervisi cari saltau. si Magni īnsira deosebit elemente ale armatei turcesti: ieniceri, spahii, iar, dintre cele noi: volunta purtatorii de halebarde sau "satīrgiii" si altii. Muzica mehterilor urmei pe stapīn. si totusi, in atīta multime, ni spune calatorul, nu se auzea ses altceva decīt vreun nechezat de cal ori vreun tīnguit de camila.

Un singur drum se urma, si nu era īngaduit nimanui a-1 parasi, si cele mai grele pedepse, asa īneīt lumea statea īn toata linistea si ragazul vetrele fiecaruia, afara de satele care aveau misiunea de a aproviziona

De la jumatatea veacului al XVII-lea pīna la 1800

armata, cea de pe "sleau" sau drumul cel mare. Calatorul constata espectul persoanelor si averilor, al satenilor si ogoarelor. La Ţutora īn revista toata armata. Asista de departe italianul, care descrie regiu-inioasa, īncunjurata de dealuri "suave".

si era īn iulie, vremea fusese destul de rece, si el crede ca de aceea se rtau blani, care īnsa erau tinuta de gala īn Orient. sesul Ţutorei era bit cu iarba ca prin mai īn Italia. Aici a vazut trecīnd sultanul, al ibin rosu de la surguciu a fulgerat īnaintea lui. Dupa aceea intra īn si īn apropierea orasului, pe deal, vede armata romāneasca, pe care o vom n'data si īn alte descriptii. Aceasta armata se īntrebuinta pentru facut si santuri, pentru straji. Cuprindea 15 000 oameni. Moldovenii erau i'ti īn rosu, iar muntenii īn galben, - o uniforma macar īn ce priveste

Iasi se noteaza ulicioarele strimte, cu case mici avīnd acoperisul tugu-t din sindila. Cele cīteva hanuri erau absolut pline, cum īsi poate īnchi-;va cīnd tot Orientul se pusese īn miscare pentru expeditie. Magni adapost numai la calugarii iezuiti, cari locuiau īntr-o casa facuta ele. Dealminteri si celelalte case erau din paianta muruita cu lut. īmprejur casa iezuitilor era īncunjurata cu un gard batut cu noroi, e impastate di fango'', samanīnd cu casele teranesti din Italia. Dru-xtīlneste numai doi calugari speriati, caci, pe vremea cīnd rasculatii ra lui Duca Voda, supt Hīncu si Durac - de la cel dintīi a ramas ,Voda da si Hīncu ba" -, intrasera īn cetatea de scaun, modesta locu-ese pradata, luīndu-se pīna si cuiele de la usi si feresti. Cīnd īnsa cei igari au vazut ca oaspetele vorbeste latineste, l-au primit bucuros at mīncare destul de simpla, cu bere si vin, din viile lor de līnga Iasi, ramas pīna īn timpul de fata. Episcopul catolic nu era īn Iasi: i s-a se gaseste īn īmprejurimi si ca avuse anul precedent o neīntelegere iul, ceea ce e o confuzie. Trecīnd pe strazi, italianul calca pe podurile care acopereau drumurile principale; pe straditele celelalte fierbea praf de iulie, cu care Dumnezeu a binecuvīntat tara noastra, mi e condus la curtea domnului, dar numai ca persoana privata, ie curiozitate. Curtea e o "casoaie", alcatuita numai dintr-o ograda rīta, patrata, cu ziduri de pamīnt īmprejur si samanīnd, cum zice ,cu o brīnzarie de la noi". Vede acolo o sala proasta, afumata, doua ■unecate si o scara īnvīrtita, cum īn Italia sīnt cele īntrebuintate arite. In ograda pazesc douazeci si cinci de soldati germani, cu tobe zgomot mare.. Acolo asteapta "o caruta ca acelea de transport de la itru familia lui voda, precum si douasprezece destinate femeilor si e la curte. Dealminteri, curtea, īn anume īmprejurari, se īnfatiseaza s, patru copii de casa stīnd īn genunchi, cu luminarile īn mīna, pentru .nanului.

asta descriptie a curtii domnesti nu se potriveste nici cu ceea ce am se spune īnainte despre dīnsa si nici cu obiceiurile lui Duca Voda -, e drept, fiind teran din Rumelia, si teran neliber, la un moment dat, >rezida Divanul, a venit īnaintea lui un turc, fostul lui stapīn, de i-a ,Efendi, efendi, blem la Rumele" ("efendi, efendi haide la Rumelia") iul terii s-a rascumparat fata de dīnsul. Devenise om foarte bogat,

Calatorii razboaielor turco-polone

cīstigīnd averi mari cu negotul īn Polonia si la Constantinopol; chiar cast de acolo era de o bogatie stralucita, cu nenumarate aurituri, podoabe la fer si plafon sculptat dupa datina turceasca (o singura odaie era evaluata la 111 de scuzi). Īnsurat cu o femeie dintr-o familie de frunte moldoveneasca, Anas sia, vaduva lui Buhus, el trebuia sa pastreze īn locuinta sa ceva din pon introdusa de Radu Mihnea si care ajunsese la culmea ei prin Vasile Lui Am stabilit aiurea1 identitatea locuintei descrisa de Magni, [nu cu pala din Iasi, ci cu casele domnesti de la Cetatuia, descrise foarte amanunj acum trei sferturi de veac, de Alecu Russo, īntr-un chip care corespui perfect cu descrierea lui Cornelio Magni: este aici īn partea, azi prefaci] de catre Iasi, si scara prin care se ajunge la un cerdac deschis, si o a cu odai, la dreapta si la stīnga, printr-una din ele īnvīrtindu-se ' scaric] de comunicatie cu "camara" domniei, haremul.

Natural ca aceasta curte de tara era facuta numai pentru petrece^ acolo īn anume momente de vara, cīnd sīnt caldurile mari: Duca sedea! Cetatuia, avīnd la īndemīna, cum am vazut, trupele sale, poate si pentru va natatea armatelor turcesti, care foiau acolo.

Magni a cercetat si bisericile, gasindu-le īn general placute la vedere, doua chiar frumoase: Golia si Trei Ierarhii.

Golia, īntemeiata de Ion Gole la sfīrsitul secolului al XVI-lea, a f< refacuta - cum am spus pe larg la īnfatisarea mai multor calatori - de Vas Lupu si nu samana pe vremea aceea cu cladirea de acum, schimbata īn sec Iul al XVIII-lea de Grigore Ghica, pīna ce noi ne-am apucat, cu gīndul un eventuale reparatii, sa ridicam o schela de durata eterna, care īmpiede īntrebuintarea cladirii si-i permite deteriorarea tot mai iremediabila.

Pe atunci biserica de piatra avea o cupola īnalta. Nu se pomenesc am nuntele foarte frumoase de sculptura care se īntīlnesc si la usa pridvorului la cea care duce īn interiorul bisericii, cu Buna-Vestire de marmura īn foar delicat bazorelief unic, īnainte de vechea īmpodobire a usii, asa cum a fo facuta de Vasile Lupu: sapaturi īnflorite, cu slove chirilice de un caract puternic, sever, īn jurul herbului cu bourul. Se noteaza īnsa stīlpii din pridvi si doua turnuri cu o alta forma decīt acum, caci biserica a fost īnaltata. Pol candrul īi atrage deosebita atentie, acela care s-a pastrat pīna acum si poa servi de model, īn liniile-i pure, cu īmpleticirea initialelor numelui lui Vasil masiva lucrare executata, fara īndoiala, ori īn Ardeal, ori, mai curīnd, la Danzi de un om priceput. Magni spune ca ar fi lucrat si italieni la cladirile lui Vasi Lupu, la care stim ca au fost īntrebuintati mesteri orientali.

īn ce priveste Trei Ierarhii, se admira marmura scumpa din care e facut biserica, foile sapate care īmpodobesc fiecare piatra, foi pastrate de Lecomi de Notiy, care a stricat īnsa cu desavīrsire interiorul bisericii, cheltuind enoi me sume de bani pentru podoabe fara stil si fara distinctie: astazi biseric este īmpodobita cu aurarii pe dinafara. Calatorul italian, care ar fi sptj lucrul, n-are īnsa nici un fel de īnsemnare īn acest sens.

Magni a strabatut si piata, unde se aproviziona armata cu carne, pasari orez, pīne. Negustorii erau de tara. O populatie evreiasca nu īncepuse a si aseza pe vremea aceasta īn Moldova, fiind numai indivizi razleti ca arendas,

1 Memoriul citat.

De la jumatatea veacului al XVII-lea piua la 1800

deosebitele izvoare de venituri ale proprietarilor: cei mai multi veneau )lonia.

Iasi calatorul cunoaste si cīteva persoane interesante prin ele īnsele n originea ori prin rolul jucat la curte. Astfel pe vestitul boier romān ntin Stolnicul Cāntacuzino, fratele lui serban Voda, care trebuise sa .aseasca trupele muntene ce participau, cum am vazut, la expeditia dui. Era un om foarte cult, care-si facuse studiile la Venetia - s-a

carnetul lui de student, pe care-1 avem la Academia Romāna, cu lista elilor pe care le-a facut la signora Virginia Romana, la care a fost gaz-

la Padova, īnsemnīndu-se dascalii la cari a īnvatat; mai tīrziu a tiparit ova si o harta īn greceste, acum regasita. Acest om, care īntretinea i cu apusenii, īntre altii cu vestitul conte Marsili, descriitorul Dunarii ipera celebra: Dunarea panonico-misica, si care pregatise o istorie cri-tuturor romānilor, cuprinzīnd si pe macedoneni, cea mai importanta e pe care a facut-o mintea romāneasca īn domeniul istoriei pīna īn moderna, era o personalitate extraordinar de interesanta supt toate irile. pe care o vom mai īntīlni īn cursul acestor expuneri, igni a mai cunoscut pe duhovnicul lui Duca Voda care credea ca apu-u platesc nimic si numai turcii sīnt oameni generosi, drepti si gata sa easca serviciile. Era un betiv, care punea la dispozitia oaspetelui rachiu lonia, horilca, de unde apoi s-a facut "holerca" din Moldova. Apoi un calugar, care calatorise īn Apus, dīndu-se drept catolic, ca si un curtean nului, care era din familia Gozzadini (Gozadinii de mai tīrziu par a veni acesta). El fusese īn armata venetiana, dezertase, trecuse īn Moldova ci capatam un amanunt militar interesant - era dator, ca si ceilalti, ācipe la expeditiile domniei cu zece cai platiti de dīnsul dupa sistemul

de la turci; stiuse evita īnsa aceasta obligatie.

Iasi a mai asistat calatorul la primirea, foarte pompoasa, a sultanului, t īnfatisa īnaintea populatiei moldovenesti orīnduita sa nu apara la : persoana reprezintantului lui Mohamed ar fi fost profanata daca credinciosii acestia s-ar fi uitat la dīnsul. Tot drumul era asternut cu cumpe: catifele, taftale, si, īndata ce stapīnul calca pe ele, stofele erau pentru armata otomana.

trecut prin Tatarasi - aceasta o stim din cronica noastra -, pe la a din Nicorita, s-a coborīt la Cacaina si s-a suit prin Tīrgul Boilor, īn a parte a orasului, unde erau trupele sale. Se arata bun catre acei cari, regatoria lor, trebuiau totusi sa rasara īn fata lui, īnclinīnd spre dīnsii cu un zimbet prietenos.

i ce priveste tara. Magni o cunoaste foarte putin, si nici o stire t nu se poate culege de la dīnsul, caruia i se par stricate bunele femei oare iesite īn calea lui.

itele de pe drumul mare sīnt bīntuite de trecerea turcilor, cari īnsa, m vazut, sīnt aspru pedepsiti pentru cel mai mic jaf; Magni īnsusi seste īnsa de orateniile cotonogite cu batul ale teranilor nostri. Alte iu le-a vazut1.

f» si Costachescu, Satul Prigoreni, īn revista Ioan Neculce, V.

2S6

Calatorii razboaielor turco-polone

S-a īntīmplat apoi ca un calator francez care a zugravit o parte din act vitatea razboinica a regelui loan Sobieski, Dupont, vorbeste si de īntīia exp< ditie a regelui īn Moldova (1686), cīnd el s-a īnfundat īn Bugeac si a adu peirea aproape totala a armatei polone. Acest Filip Dupont, calatorind pri locurile noastre, da anumite descriptii, ca aceea a desertului ce se īntind de la hotarele Pocutiei pīna la Iasi, de pe urma razboiului1.

Calatorul, care a petrecut treizeci si trei de ani īn Polonia, era īn oaste lui Sobieski si īn acea zi de 11 novembre 1673, cīnd, supt Hotin, - descri cu bisericile ruinate, cu patru turnuri, cu grupul de case - sunetul trīmbitj din tabara lui stefan Voda Petriceicu, cea cu 5 000 de calareti, arata polonild ca moldovenii se supun.

Ceea ce descrie el īnsa mai pe larg, cu o deosebita verva si un perfec spirit de dreptate, e expeditia regala din 1686, la care a luat parte el īnsusi cu alti francezi, marchizul Coustanveaux, Etienne Carie, inginer, Bouchei cavaler al "Ordinului lui Hrislos", contele de Beaujeu si altii, cari "au vazu ca si el prapadenia si distrugerea unei teri asa de frumoase".

Se trece prin Pocutia, prin marea padure a Bucovinei, unde se vad īnc, oasele celor cazuti īn 1685, īn lupta de la Boian, cistigata de batrīnul dom: moldovenesc Cantemir. Pīna la Iasi e numai un pustiu. Orase arse ori parasite case fara locuitori, strazi prin care nu trece nimeni: asa e la "Pererita", tīr pe la Cernauti, unde se lasa o garnizoana importanta, la Soroca, al carii castd era bine pastrat, la Suceava, precum va fi, īn jos, la Falciiu ("Telki"), li Galati. "Nu se cunosc locurile unde au fost tīrguri si sate decīt prin ruinl si prin pomii roditori ce se afla īn apropiere, caci grauntele se vesniceste īi terenul care e deosebit de bun."

Altfel, nici tipenie de om, pas une seule creaiure vivante. Seceta tinea d^ trei ani, de secasera si helesteele, pamīntul crapase de sa īnghita omul, ia īn Bugeac, unde se va īnfunda regele, iarba, īnalta, ca de doua picioare ardea ca iasca si toti aveau fetele ca taciunele.

Dar ce tara bogata! Daca se pune gunoi, samanaturile se īmpleticesc Boii pasc īn pajisti: "acest prodigios numar de boi ce se duc de vīnzare īi toata Germania si pīna la Slrasbourg; multi se scot din tinuturile locuit si domnul Daucher, bancher din acel oras, pe care l-am numit acuma, chiar a facut sa se aduca In timpul ministeriului d-lui de Marebie". Cozile oilo; sīnt foarte grele. "Caii din toate aceste teri sīnt dintre cei mai frumosi, dintr< cei mai buni din Europa."

Domnul, gatindu-se de plecare, ofera totusi printr-o ruda a se supune se face a se bucura de venirea liberatorului, pe care-1 va ajuta mai mult a Petriceicu. Oferta e īnnoita de mai multe ori. Dar lasul e gasit fara stapīn Dupont descrie casele solide, pe uliti largi, si pietele de vīnzare. "Pravaliile erau ocupate de negustori bogati, si se gasea tot ce Asia da mai frumos. Bisericile cele mari, "foarte frumoase", vreo douasprezece sīnt adevarate ce tati, cu ziduri, turnuri, adaposturi de marfuri, si chiar de oameni la ceas de primejdie; de aceea au depozit de arme si chiar turnuri. Curtea, īngramadire de cladiri īntarite, si cu sant, are si ea artileria ei. E bine īmpodobita

1 Memoires pour servir a l'histoire de la vie et des actions de Jean Sobieski, III du nom īn publicatiile fondului Krasinski, Varsovia, 1885, p. 206-7.

De la jumatatea veacului al XVII-lea pīna la 1800

)st foarte mirati vazīnd īntr-o zidire asa de veche multe apartamente

<are frumusete, care slnt toate īmpodobite cu lemn (boises), zugravite si

■a mozaicul (dores ā la mosaique), ceea ce da un efect placut (charmant)".

un polonilor li se impune o aspra disciplina, lumea alearga pentru

v ba vine si un sol de la domnul muntean serban Cantacuzino, che-

p'e rege si īn tara lui. Mitropolitul Dosoftei merge īn lagarul de la

de-1 pofteste īn Iasi, spuind ca de-acum poate si muri odata ce a

acest ceas. Sobieski asigura pe moldoveni de ocrotirea lui, cīt o vor

Deocamdata sambelanul vine prin livezi cu 5-600 de cai. Apoi,

īnainteaza regele īnsusi, pe care-1 īntīmpina vladica, ducīndu-1 la

unde se ia prīnzul; calare, Sobieski cerceteaza bisericile, gasindu-le

mare frumuseta": tot orasul īi place, īn situatia lui īncīntatoare (effet

int). Vii, producīnd un "foarte bun vin alb", īmbraca dealurile, unde

reo opt-zece manastiri.

isīnd aici 1 500 de pedestri si 800 de cai, oastea merge la Falciiu, unde te īn picioare doar o biserica. Ca hrana, harbuji si zamosi, deci boala, e o lecuieste apa Prutului. Se descrie Movila Rabīii. Domnul merge ipa īn Bugeac, de unde va īncepe harta cu tatarii si turcii. Regele e se īntoarce, dar lasa īn orasele ocupate soldati, si supt scutul lor Ioni, greci, armeni, evrei, cari "putin cīte putin fac destul de bun comert jsul lor (ā leur maniere)".

a a doua campanie regala aici, īn 1691, domnul nu e de fata, dar i s-a
e ploile grozave si de pradaciunea recenta a lacustelor,
/t priveste oamenii, "moldoveni si munteni sīnt bine facuti, frumosi
mne mine), buni ostasi, sīnt multe companii de cavalerie usoara īn
Poloniei, care au toata vitejia ce se poate si se deosebesc la toate prile-
Au fost totdeauna cīteva companii līnga persoana regelui. Ei au iste-
{ne manquent point d'esprit) cīnd se afla afara din tara lor... Atunci
se foarte bine īn toate stiintele".  .

femeile sīnt frumoase si bine facute: au aierul, gratia si un farmec tent) special al lor, la care ajuta mult felul lor de a se īmbraca, deosebit ,urcoaicelor, dar care n-are mai putina gratie si nu e mai putin īn avan-lor." In sfīrsit, limba acestor oameni nacajiti, dati pe sama domnului cumpara, are un "extraordinar raport cu italiana, īncīt nu e īndoiala .iva din aceeasi constructie, e aceeasi pronuntie, si toate cuvintele se esc tot asa"1.

e līnga calatori cari merg pe socoteala lor, dm placerea lor, spre a informatii ce li vor fi necesare pentru cartea ce au sa tipareasca ori si pentru scopuri comerciale, acel de care ne ocupam acuma are o situa-)lomatica foarte importanta: e secretarul ambasadei franceze din Gon-nopol, si drumul ce-1 face e fireste unul cu scop. Franta, īn razboiul re-1 purta Polonia īmpotriva turcilor, avea anume legaturi cu Ioan iki si era interesata sa stie īn fiecare moment situatia adevarata pe

P- 45 si urm. - Pentru alti calatori, v. Bianu, īn Analele Academiei Romāne, VIII, 45 (a. 1619).

Calatorii razboaielor turco-polone

frontul moldovenesc: de aceea si-a trimis atītia emisari pe cari-i vom cunoaste macar īn parte.

Informatiile lui Delacroix, care a strabatut Moldova la 1675, sīnt cuprinse īn doua lucrari ale lui, dintre care prima e un jurnal de calatorie, cealalta o opera mai īntinsa, care prinde informatii amestecate, descriind si ceea ce a vazut personal la noi si relatīnd si alte lucruri, aflate de la diferite persoane.

La 19 marte 1675 deci Delacroix pleaca de līnga Adrianopol, si nu singur, ci īn tovarasia a doi unguri din Ardeal, Petrossy si Szepessy. Nu ia drumul pe mare, ca Magni, ci vine pe uscat, urmīnd o cale secundara, relativ noua, pe la Rusciuc, - la 1576 vadul de la Silistra era preferat, iar trupele turcesti mergeau prin Dobrogea.

De la Rusciuc, unde se arata pasaportul, ia o luntre, care trece la Giurgiu, numit turceste Yerkoki, localitate pe care turcii o cunosteau de foarte multa vreme, īnca de pe vremea lui Mircea cel Batrīn, īntemeietorul cetatii.

I se pare lui Delacroix un tīrg marisor, "grosse bourgade". Drumul e apoi acel urmat de multi calatori īn secolul al XVIII-lea, pe la Daia, pe la Arges, care se trece prin vadul Calugarenilor, unde astazi este crucea care nu pomeneste lupta lui Mihai Viteazul, ci cutare fapt particular. E vorba apoi de Bucuresti, de Braila; se ating: Portile de Fier ale Dunarii si castelul de hotar.

Dar īn acest "jurnal" se dau stiri subsidiare, spunīndu-se ca "Valahia este o parte din provincia dacilor", care, īmpreuna cu Moldova, are la 3 000 de sate. In ce priveste productia, spune ca regiunea produce: grīu, orz, ovaz, mei, fructe, pasuni, boi, oi, pasari, vīnat, cai, miere, ceara, cenusa.

Ne oprim un moment la acest "cendres", care are importanta: e asa-numita "potasa", foarte īntrebuintata īn industrie, si Moldova exporta īn vremea aceea chiar, supt Duca Voda, foarte multa potasa de aceasta, provenita din arderea stejarilor sai, īn Polonia, unde domnul, īmpreuna cu negustori mari din epoca aceea, un Ursachi, care devenise asa de bogat īncīt Duca s-a simtit dator, nu numai sa-1 crute de dar si sa-1 supuie la chinuri1, ori, īn Galitia, un Balaban, de origine tot romāneasca.

īn partile acestea ni spune, dealminterea, Delacroix, vin negustori din Ungaria, Polonia, Moscovia, seicele īnaintīnd din Marea Neagra, prin tustrele gurile Dunarii, pīna la Braila, de unde, pe plute (bateaux plats), trec spre Belgrad.

De fapt, importanta comerciala a terilor noastre īn acest timp crescuse foarte mult. Dupa ce īn epoca veche avuseram negotul aproape tot īn mīna sasilor din Ardeal si a cītorva negustori greci, levantini, genovezi, din Pera, dupa ce īn secolul urmator, al XVI-lea, negotul se face prin sasi, saraciti, acum, dupa ce, īn a doua jumatate a veacului aceluia, negotul, pe care nu-1 mai puteau face sasii, cari slabisera foarte mult, e, aproape exclusiv, rasari­tean, facut prin negustori cari pīna atunci nu venisera la noi, ori nu īn numar asa de mare, cari vorbeau īn acelasi timp si limba greceasca si cea italiana si aveau legaturile īn Polonia: negustori din Chios, din Creta, - genovezi īn Chios, venetieni īn Creta -, din Rodos si alte parti, unde influenta italiana era īnca mare; dupa acesti negustori crestini, īnruditi si cu domnii nostri, īn

1 V. Iorga, Istoria comertului, I. Pentru Delacroix si opera lui, Iorga, Voyageurs-
J9 - Istoria romānilor prin calatori       289

De Ia jumatatea veacului al XVlI-lea pīna la 1800

ji Mihai Viteazul, apar ca negustori ieniceri, cari nu mai luptau ca odi-ci constituiau o clasa de exploatare, formīndu-se īn societati de afaceri.

si creditorii domnilor nostri, venind odata cu dīnsii pentru a nu-i lin vedere pīna nu platesc toate cele datorite, si, pe līnga ei, greci curati, a lui Mihail Cantacuzino, saitan-oglu si chiar armeni, ca Bostan, care

rol supt Petru schiopul.

sfīrsit iata o noua faza comerciala, īn care Europa apuseana se amesteca īrtu'l terilor noastre. Avem prin urmare un foarte important comert mia, prin care marfurile ajungeau pīna la Danzig, unde veneau si

engleze.

despre negustorii din Ungaria, pe atunci īncep a se alcatui companii ale orientale, avīnd resedinta lor la Tokai, ori īn orasele ardelene*

Brasovul, - negustori veniti din Peninsula Balcanica: bulgari, sīrbi, ai putini greci decīt odinioara, si atītia romāni macedoneni. De aicir in prezenta balcanicilor de tot felul la Venetia, vine si faptul ca un itin Cantacuzino Stolnicul stie foarte bine ce sīnt romānii macedoneni, au, zice Delacroix, si negustori din Moscova. Vechiul comert cu "Mos-

cum īi ziceau stramosii nostri, de unde a venit "muscal" -, se facea jci din Constantinopol, ca, īn epoca lui Petru Rares, acel Andrei Chal-ylas, marele negustor al sultanului, furnizorul curtii lui, care ducea

turcesti si lua īn schimb blanuri, "dinti de peste" (baga) si alte lucruri i acelor climaturi. In secolul al XVII-lea īnsa sīnt legaturi directe, lai strīnse, cu Moscova; Gheorghe stefan īncheie o legatura comer-. aceasta tara, el care face si un tratat secret cu cneazul de acolo, pentru

cauta adapost la Moscova. īn epoca mitropolitului Varlaam, dealtfel, iau si pictori de la Chiev. Calugari greci soseau la noi si treceau spre a. Cīnd, mai tīrziu, s-a īntemeiat definitiv tiparul moldovenesc, lite-venit de acolo, dupa cererea lui Dosotei: tiparul lui cu literele marunte, frumoase. si īntre strelitii, vestiti mercenari ai Marelui Duce, pe cari la īn mīna īi va distruge Petru cel Mare, erau de-ai nostri, precum odi-pe vremea lui stefan cel Mare, īn rīndurile orgusilor tatari se aflau, la moldoveni si munteni.

■, cīt despre tatari, cīnd erau timpuri normale, ei faceau negot cu noir 'īnd mai tīrziu si cofe din Moldova.

alminteri Delacroix are si cunostinti de istorie. E cel dintīi dintre cala-"in partile noastre care introduce elementul istoric īn descrierea sa, du-si stirile fara īndoiala din convorbiri avute cu capuchehaielele noastre la Constantinopol, īntre care erau unii oameni eminenti, cum a

Dimitrie Cantemir, īn domnia tatalui sau.

vorbeste de Ioan Voda cel Cumplit, de Petru schiopul, de Alexandru spīnzurat la Constantinopol īn ziua de Pasti, de un Mihai, care este . Dar confunda pe stefan cu fiul lui, Bogdan. stie, ca unul ce facea lin lumea diplomatica, si la cīt se ridica tributul moldovenesc, si nu īn vremea sa, dar si īn trecut, asa īncīt poate sa arate sporirea lui: la i era de 2 000 de scuzi (ecus), apoi s-a ridicat la 80 000, iar pentru

Muntenia la 140 000, caci domnii, pentru capatarea tronului, se supralicitat si astfel tributul sporea necontenit. Delacroix constata ca ea era īn contac mai direct cu turcii, dar si, trebuie sa o spunem, pentru ca a fost mai ra guvernata decīt celalt principat, prin domni de o calitate inferioara.

In Muntenia, observa povestitorul nostru, turcii, īn afara de tribut, avur si intentia de a-si pune un beglerbeg. Pe vremea lui Mihai, de fapt a si foa instalat beglerbegul īn Bucuresti, la Radu Voda, unde era palanca turceaso ale carii ramasite se mai vad īnca, beglerbegul avīnd supt ordinele sale u numar de subasi pentru judete. si pe urma ideea de a īnlocui guvernare, arendasilor crestini si localnici prin guvernarea de-a dreptul a aparut q mai multe ori.

De la domnii crestini, cari au ajuns a se schimba "la fiecare trei ani' daca aveau ori ba mai multe sau mai putine legaturi cu dinastia cea veche - mare decadere comparativ cu epoca lui Vasile Lupu si lui Matei Basarab -se iau, īn afara de tribut, daruri considerabile. Domn ajunsese acum īn urm fiul lui Leon Tomsa, care-si zicea el īnsusi asa, dar care era poreclit Stridia-bej ceea ce nu īnseamna ca iesea īn piata sa vlnda stridii, ci numai ca lua īn arend pescuitul stridiilor, ca era arendasul pescariilor. Ca sa ajunga domn un pr< tendent, dadea acuma, pe la 1670, si pīna la 400 000 de scuzi.

In descriptia lui Delacroix se reproduce si scrisoarea regelui Poloni» catre domnul Moldovei, din 25 marte 1675, īn legatura cu libertatile de comei cerute de acesta1.

Cum se vede, nu un jurnal propriu-zis; se poate īnsa ca notale sa fi foi luate īntīi supt forma de jurnal.

Interesul pentru lucrurile de comert e vadit, dar Delacroix avea si inter* pentru chestiile religioase, despre care a vorbit īn alta brosura.

Īnca de prin anii 1630 iezuitii francezi se luptau īn Orient cu reprezintant religiosi ai olandezilor, fiecare cautīnd sa atraga biserica ortodoxa īn tabai sa. Patriarhul Chirii Lukaris a facut atunci un catehism īn care s-au descoper idei reformate, din care cauza a fost prigonit si scos din Scaun, ducīnd o lupi care nu s-a ispravit decīt cu moartea lui. Francezii, din partea cealalta, apara catolicismul, care se arata prietenos fata de greci, ca sa-i atraga.

Ambasadorul francez de Cesy, pe vremea lui Matei Basarab, avea corni nicatii prin scrisori cu domnii nostri īn vederea misionarilor pe care Franta trimitea aici. Pe la 1670, īncercarile acestea ale religiei catolice sīnt īnca foar puternice, si de aceea Delacroix īnseamna īntr-una din lucrarile lui sicī ceva despre datinele ortodoxiei īn general si ale noastre īn special.

Sa nu uitam ca tot pe vremea aceasta un vechi credincios al domnii* din Moldova, care fusese silit a se destera fiindca se zicea ca manifesta! dorinta de a fi īnsusi domn, numai pentru ca era īnvatat si om de talent, fai o picatura de sīnge domnesc, si din aceasta cauza i se taiase nasul: spatar Nicolae Milescu, īntrebuintat de Gheorghe stefan īn legaturile lui cu Frant a fost rugat la Stockholm sa faca pentru ministrul Franciei de acolo o expi

1 V. extrasele din Iorga, Acte si fragmente, II, p. 734 si urip.
19*      291

religiei ortodoxe, care a si iesit īntr-o publicatie īn limba latina patro-e acest ambasador: Enchiridion sive s'ella orientalis occidentali splcn-

doua carte, mai īntinsa, a lui Delacroix e intitulata Memoires du sicur Croix, cy-devant secretaire de Vambassade de Constantinople, contenant īs relations veritables de Constantinople etc, si a aparut la Paris īn 1684.

strīnge la un loc mai multe amintiri: ca pe la 1671, īn legatura cu raz-iurco-polon, a putut sa vada si trupele noastre, fiecare armata, moldo-ica si munteana avea 10 000 de oameni, pe cari i-a vazut pe un deal, tii moldoveni īmbracati īn rosu, iar cei munteni īn galben: stateau īn ' de bataie si se prezintau bine, luīnd loc īndata dupa ieniceri1.

ealtfel, īn ce priveste trupele romānesti, avem pentru aceeasi epoca si arturie, a lui Andreas Holtzel, care ni vorbeste de participarea domnilor

Istrati Dabija din Moldova si Grigore Ghica din Muntenia, la expe-turceasca īmpotriva imperialilor, din 1664.

rmata romānilor, spune el, se īnfatiseaza ca īmbracaminte foarte modest, ind īncaltati cu opinci, si mai toti avīnd suliti de lemn cu fier īn vīrf, urcesti si arce. La defilarea vazuta, īn frunte erau 1 000 de archebuzieri

avīnd pistoale sau archebuze "ghintuite": īn fruntea fiecarii companii i un boier, care avea si doi cai liberi līnga dīnsul. Erau si cīte doi tobo-; companie, dar mai mult niste copii. Pe urma veneau 1 000 de pedestri hebuze de acelasi fel. Amestecati cu romānii erau si turci, avīnd si ei n boier romān īn frunte. Apoi venea domnul cu suita lui, cinsprezece din Sfat, 200 de curteni si sunau īn preajma-i si trīmbite nemtesti si nente rasaritene, "tamburi turcheschi", care faceau un zgomot oribil, narturul.

; steag, - desfasurat līnga tuiul turcesc -, pe līnga icoana, Sf. Gheorghe, Domnului, potirul īmpartasaniei, era si o cruce alba, rosie, si īn ar-urceasca se purta fara nici o sfiala aceasta cruce, 'au treizeci si trei de grupe de cīte saizeci si pīna la optzeci de oameni. In este numarul total al trupelor, se spune ca erau 5 000 de munteni si le moldoveni ori si 20 000 la un loc2. Cum se vede, cifrele se potrivesc ī date īn celelalte doua izvoare pomenite.

alti calatori īn aceeasi vreme fac drumul prin terile noastre. Unul

īsii este episcopul de Marsilia, Forbin Janson, negociator foarte harnic,

1676 a facut drumuri īn legatura cu aceeasi politica franceza īn aceste

f. extrasele din Iorga, Acte si fragmente, II, p. 82-3.

orga, Acte ti fragmente, I, p. 252 si urm. - Pe acelasi timp se semnaleaza prada or' nostri īn Ardeal, ibid-, p. 261, no. 2. Ai nostri erau pusi sa aduca turcilor ca-;lor ucisi; ibid., p. 255.

El a vazut podul peste Nistru, si ni spune ca era pazit de 2 000 de ti; si 5 000 de romāni1. Toate marturiile acestea arata deci ca totusi domnii atunci puteau, cu mijloacele putine ce le aveau la īndemīna, ridica o m armata, care, date fiind īmprejurarile, era destul de respectabila si care ai fost desigur capabila sa se bata, daca turcii i-ar fi lasat.

Pe la Iasi, si īn anul acesta si īnainte, vin curieri francezi trimisi de el copul de Marsilia la Marele-Vizir, ca don Louis-Marie Didon si altii2. DiJ vine la Iasi, īn octombre 1677, sosind la Galati tocmai īn momentul cīnd servitor al domnului Moldovei, Duca Voda, din lagarul turcesc, aducea vesi desmintita, pe urma, ca la asediul Cehrinului cazacesc domnul ar fi fost rj la un picior si armata lui taiata. Duca se afla, de fapt, la Tighinea, īmprei cu domnul muntean si cu seraschierul, comandantul suprem al armatei t cesti3. Moldovenii erau 5 - 10 000 de oameni, "fort bons et armes ā la p< noise"4. Sulitile pīrlite si opincile soldatilor din 1664 fusesera deci īnlocu mica armata avīnd acum o mult mai buna īnfatisare.

1Jbid., p. 87. 2 Ibid., p. 85-88. 3Ibid., p. 88.

4 V. īmbracamintea unui asemenea soldat īn memoriul mieu despre Un ofiter roi In oastea lui Carol al Xll-lea (Analele Academiei Romāne, XXXIV).