Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE DIN SUDUL SI VESTUL ASIEI SI DIN AFRICA DE NORD

istorie












ALTE DOCUMENTE

PERIOADA MAJORDOMILOR PALATULUI
Valens (364-378)
Ecaterina Salvarezzo
Etnie si confesiune in bazinul superior al Crasnei la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea
Comisia europeana
In ANII 30
ALEXANDRIA
Revolutia din 1848-1849
Al doilea razboi mondial:
MAREA CARTA

DESCOPERIRILE  GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE DIN SUDUL sI VESTUL ASIEI sI DIN AFRICA DE NORD

INDIENII sI MALAIEZII



Statele sclavagiste antice din India de nord (continentala), situate īn

nele fluviilor Ind si Gange, īntre Himalaia si muntii Vindhya, au

t īnca īn primul mileniu īnaintea erei noastre legaturi comerciale pe

:t (cu caravanele) si pe mare cu tarile iraniene si cu Mesopotamia.

gur ca mult mai strānse erau relatiile comerciale si culturale īntre

a de nord si cea de sud, unde īn aceasta epoca existau de asemenea

i de mult īnchegate. īn statele sclavagiste timpurii din ambele parti

indiei s-«a consolidat cu multe secole īnaintea erei noastre brahmanis-

- religie care consfintea deosebirile sociale prin sistemul castelor.

reactie īmpotriva acestui sistem din partea paturilor sociale asuprite,

iparut  pe la mijlocul  primului mileniu  īnaintea erei noastre cī-

īnvataturi  religioase;  dintre ele cea  mai mare importanta

storia,  atīt a Indiei  propriu-zise, cīt si a Asiei rasaritene si cen-

a avut-o budismul. Budismul, care s-a raspāndit īn India (ca si cres-

nul mai tīrziu īn apus), era folosit, īn ultimele secole īnaintea erei

re, de catre grupurile conducatoare drept un mijloc de lupta īmpo-

puternicei caste a preotilor - brahmanii - si ca un mijloc de a tine

'.u masele populare, carora li se predica supunerea fata de stapīni.

si nobilimea din statele sclavagiste sprijineau budismul si contri-

la daspīndirea lui. īn secolul al III-lea ī.e.n., Asoka, cīrmuitorul

iului indian Magadha, a folosit din plin pe calugarii budisti ca mi-

.i si spioni pentru a stabili legaturi si a-si extinde influenta, atīt īn

vecine, cīt si īn cele īndepartate, atāt de pe continent,' cit si de pe

le din Asia de sud si de sud-est. īntr-unui din decretele sale, sapate

aca, el declara ca si-a trimis misionarii īn Siria, Egipt, Cirenaica,

si Grecia. īn cronicile ceyloneze de la īnceputul erei noastre sīnt

iti misionarii trimisi de el īn Indochina si īn Ceylon unde, dupa

sa sa, budismul a devenit religia dominanta, pastrīndu-si pozitiile

istazi.

i primele secole ale erei noastre, misionari budisti indieni au pa-

Prin trecatorile de mare altitudine īn regiunile, din muntii Hima-

īn Tibet. Ei au descoperit cursurile superioare ale marilor fluvii

:vorasc de pe povārnisurile nordice ale muntilor Himalaia - Indul,


DESCOPERIRILE POPOARELOR DIN S. sI V. ASIEI sI DIN AFRICA DE NORD  21

■ -

Sutlej - cel mai mare afluent al acestuia si Brahmaputra unde au īn­temeiat o serie de mīnastiri. Ei au strabatut īn diferite directii desertu­rile din muntii īnalti ai Tibetului. Din Bengal, misionarii budisti au gasit caile spre rasarit, spre Indochina, ajungānd, prin regiunile de munte aco­perite de paduri tropicale, īn bazinele marilor fluvii indochineze Irawadi si Saluen, īn Indochina centrala (bazinul rīului Menam) si īn acele parti ale bazinului fluviului Mekong, care nu erau cunoscute īnca de chinezi.

Cu toate ca "poporul indian nu si-a cīstigat niciodata renumele de putere maritima", indienii au facut mari descoperiri geografice īn marile tropicale din Asia de sud si sud-est. Ei au descoperit si au colonizat in­sula Ceylon īntr-un trecut foarte īndepartat. La popularea ei au partici­pat, nu atīt popoarele din sudul Indiei, cīt mai ales cele din nordul penin­sulei. Dimpotriva, peninsula Malacca si numeroase insule din arhipelagul Malaia au fost descoperite de indienii din sud, mai iscusiti īn navigatie. Dintre marile insule ale Indoneziei, cea dintīi - datorita pozitiei sale geo­grafice - a fost descoperita Sumatra, iar dupa aceea, īn jurul secolului I e.n., lava. Colonistii indieni au aparut pe insula Borneo īn preajma se­colului al IV-lea. In acel moment īn Indonezia de vest si centrala existau o serie de asezari indiene, iar printre triburile locale se raspīndisera cul­tura indiana si ambele religii de origine indiana - brahmanismul si bu­dismul (mai tīrziu īnlaturate aproape pretutindeni de mahomedanism).

Este, īnsa, neīndoielnic ca īn ceea ce priveste arta navigatiei unele vechi triburi indoneziene (de pilda malaiezii) īi depaseau pe indieni. Cu vasele lor cu pīnze, usoare si stabile, malaiezii au fost aceia care au gasit drumul catre toate insulele din Indonezia centrala si de rasarit. Ei au descoperit Borneo si au populat regiunile de litoral, au descoperit si co­lonizat insulele Celebes si Moluce, au stabilit un comert pe mare cu mi­cile insule situate si mai la sud, au ajuns īn insulele Filipine asezate la nord de Indonezia cu mult īnaintea spaniolilor si portughezilor, iar spre rasarit au ajuns, probabil, pīna la tarmurile Noii Guinee.

Malaiezii au navigat departe spre vest de Sumatra si īn primele se­cole ale erei noastre au traversat oceanul Indian, au descoperit insula Madagascar pe care au colonizat-o. Urmasii acestor vechi colonisti mala-iezi care s-au amestecat cu locuitorii bastinasi - negroizi sīnt mal^asii (populatia bastinasa de astazi a Madagascarului), a caror limba face parte din grupa malaieza-polineziana.

VECHII PERsI

Pe la mijlocul secolului al Vl-lea ī.e.n., regele Cirus al II-lea, care a reunit sub stapīnirea sa triburile persane din Iranul de vest, a cucerit o serie de tari situate īn podisul Armeniei, īn Asia mica si Mesopotamia. Apoi Cirus al II-lea a trecut la cucerirea regiunilor nordice ale podisului Iran si a tarilor īnvecinate, locuite de triburi nomade crescatoare de animale.


DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE



Dsteni persani si uri car de lupta isorelief din secolul al V-lea ī.e.n.)

Fara īndoiala ca urartii stiau mai de mult, cel putin din auzite, de marea "Hyrcanum" (Caspica), care se īntindea la rasarit de tara lor. Dar expeditiile īntreprinse de persi īn nord au largit si con­solidat cunostintele despre Cas­pica. Herodot (secolul al V-lea ī.e.n.), care poate fi numit pa drept cuvīnt īn aceeasi masura "parintele geografiei" ca si "pa­rintele istoriei", si-a format pe baza izvoarelor persane o ima­gine corecta despre marea Cas­pica ca despre un lac urias: "Ea este o mare izolata, care nu se uneste cu nici o alta mare. De-a lungul tarmului apusean al aces­tei mari se īntinde Gaueazul, cel mai mare dintre munti ca supra­fata si cel mai īnalt. Spre rasarit se afla o cāmpie nesfīrsita..." (I, 202-204). Aceasta descriere justa a fost ignorata (cīteva veacuri, pīna īn secolul al II-lea



de catre geografii din antichitate. Ei presupuneau si indicau pe ca marea Caspica comunica, fie cu marea Azov si marea Neagra, l oceanul īnghetat de nord. Dupa cum se vede din citatul de mai [erodot avea o imagine justa si despre cāmpiile "nesfīrsite" de din-le Caspica, care au fost de asemenea descoperite de persi īn timpul itiilor de cucerire ale lui Cirus.

e caile care duceau spre stepele si pustiurile de dincolo de Caspica, au strabatut tara partilor, care mai tīrziu a jucat un rol īnsemnat nertul de intermediere dintre Asia de apus si Asia centrala, unde minau drumurile de caravane ale chinezilor. Din Partia, care se nga coltul de sud-est al marii Caspice, persii au trecut lantul mun-jpet-Dag, dincolo de care īncepe desertul Karakum. Este putin pro-ca ei sa fi īnaintat mult de-a lungul tarmului rasaritean al marii :e si, īn orice caz, nu au trecut peste paralela de 40°. In schimb, asarit, persii au patruns adīnc pe continent. Ei au ajuns pīna la dsurile nordice ale muntilor Himducus si au cucerit malul stīng al lui Oxus (Amu-Daria), īn regiunea cursului sau mijlociu. Probabil au coborīt pe valea rīului Oxus si au ocupat oazele din Horezm, -sul inferior al acestui fluviu. In timpul uneia dintre expeditii, ar-lui Cirus a strabatut īntregul podis al Iranului de la apus spre ra-a supus triburile de munteni care traiau pe povārnisurile de sud-est untilor Hinducus si s-a oprit īn valea rāului Kabul, afluent de pe a al Indului. Probabil ca tot īn acest timp persii au atins rīul Pi-


DESCOPERIRILE POPOARELOR DIN


  sI DIN AFRICA DE NOHD


23


lY'.y *>v '.''■■.'>' * I '4,'

t L


  , -.-l. li1- * '


  -   .*■ - *


Procesiune a tributarilor persani (basorelief din secolul al V-lea ī.e.n.)

andj (Oxus-ul superior). Dar īncercarea de a cuceri regiunile din Asia cenLla de pe fluviul Iaksart (Sīr-Daria), unde traiau m acea vreme sci tii-massageti (īnruditi cu iuecizii din cronicile chmeze), ^^^J^ zdrobirea persilor si prin moartea lui Cirus (anul 529 xe.ii. lui Cirus, fiul sau Cambize a cucerit Egiptul, iar pe timpul lu (521-486) persii au cucerit malul drept al Indului, patrunzānd m bazinul cursului superior al fluviului Sīr-Daria (īn valea Fergana).

Asadar, dincolo de hotarele podisului Iran, vechii persi au descopent cea  mai mare parte  a teritoriului  din Asia centrala,  dintre fluviile


DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR


ANTICE


Daria si Amu-Dana precum si lanturile de munti care-1 straiuiesc «i. īnspre nord-vest, Danus I a īncercat sa cucereasca steoeledene airile marii Negre (īn jurul anului 512 ī.e.n.), dS a foīt īnfrīn? dl i din aceasta regiune si s-a retras. Mai izbutite au fost expeditiile ;pre apus, care s-au meheiat prin cucerirea strīmtorilor marii Negre Traciei de nord, precum si a peninsulei Barka (Cirenaica, la apus de

De numele lui Darius I este legata organizarea a doua importante
ditii pe mare: una, cea de apus, a ocolit litoralul de sud-est al Euro-
de la strīmtorile marii Negre pīna la golful Taranto (Italia de sud
Marea Greae.cum i se spunea pe atunci); cealalta expeditie, de ra-
, comandata de Skilak din Carianda, a coborīt pe Ind (probabil de
^Kabulului), a iesit m marea Arabiei, a ocolit Arabia si si-a īn!
it calatoria care a durat 30 de luni (aproximativ 510-508 īen) līnsa
xl Suez: din marea Rosie. īn Mul acesta s-a demonstrat ca se pite
.lī legatura directa, pe mare, īntre regiunile periferice din ap^si '
~it ale marelui imperiu persan. p  ?

VECHII EGIPTENI

Teritoriul cultivabil al Egiptului (valea Nilului inferior si delta sa> īnconjurat dm trei parti de deserturi - al Nubiei {la sud), af St£i

Osteni sciti (partea de sus a unui pieptene de aur din secolul al V-lea īen gasit  īntr-un kurgan  scitic)


DESCOPERIRILE POPOARELOR DIN S. sI V. ASIEI sI DIN AFRICA DE NORD


25




-- "O


fc.



* 4  *

Sclavi negri din Egipt (basorelief din mileniul al II-lea ī.e.n.)

si Egipteano-Arabic; el este mai accesibil numai dinspre nord, din partea Marii celei mari (Mediterana). Dar aceste bariere naturale au fost biruite cu cel putin 3 000 de ani īnaintea erei noastre. īnca de pe atunci, īn tex­tele cele mai vechi care au ajuns pīna la noi, Nubia, adica regiunea si­tuata mai sus de prima cataracta a Nilului, este mentionata ca posesiune egipteana, de unde se aduceau mii de sclavi negri - barbati si femei - si cirezi imense de vite. Tot atunci egiptenii au īnceput sa construiasca cetati de-a lungul istmului Suez, pentru a se apara īmpotriva incursiu­nilor nomazilor arabi. Ei au descoperit si au cucerit peninsula Sinai, unde au gasit zacaminte importante de cupru si piatra de constructie, mai pretioasa si mai trainica decīt gresia din Nubia. Egiptenii de pe timpul asa-numitului Regat vechi (cu peste 2 500 de ani ī.e.n.) navigau pe vase cu pīnze si cu vīsle de-a lungul tarmului rasaritean, asiatic, al Marii celei mari si aduceau din Liban lemn de cedru. S-ar putea spune ca egiptenii "au descoperit Asia", daca acolo (cel putin īn Mesopotamia de sud) nu ar fi trait pe atunci popoare care sa fi lasat documente scrise. īnca īn timpul Regatului vechi, posesiunile Egiptului īn Nubia se īntin-





DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

tu pīna la cataracta a doua, iar expeditii pentru capturarea de sclavi *ri, aur, fildes si lemn pretios erau trimise si mai sus, pe cursul Ni-ai. Mai tīrziu, pe la mijlocul mileniului al Il-lea ī.e.n., granita regatului ptean trecea la sud de a cincea cataracta. La vest de Nil, egiptenii au tus foarte de timpuriu o parte din triburile libiene.

Egiptenii din Regatul vechi au efectuat calatorii lungi de-a lungul murilor marii Rosii, spre sud, pīna īn tara Punt. De acolo se aduceau Egipt rasini aromatice de mare pret (tamīie, smirna etc), care se obtin copacii ce cresc īn tarile situate la sud de marea Rosie - din pe-sula Somalia si din "Arabia fericita" de sud-vest. De aceea, tara Punt ite fi socotita pe drept cuvīnt ca fiind si Somalia, si Iemen sau poate ar amīndoua la un loc.

Egiptenii īnsisi considerau pe buna dreptate tara lor drept un "dar Nilului". stiau ei oare de unde vine cursul de apa, oare, strabatīnd itiul, da viata pamāntului lor si de unde provine mālul atīt de fertil? ibabil ca nu. Herodot scrie despre aceasta urmatoarele: "N-am putut i nimic despre natura Nilului, nici de la preoti si nici de la altcineva... i am īntrebat de ce se deosebeste Nilul atīt de mult prin proprietatile ; naturale de celelalte rāuri... īn ceea ce priveste izvoarele Nilului, I unul dintre cei cu care am stat de vorba... nu mi-a spus ca le-ar Loaste ...." (II, 19,28).

Egiptenii stiau īnsa cu precizie ca si la sud de Nubia, dincolo de aracte, se afla regiuni populate, īn care traiesc oameni negri. Īnca din ioada Regatului vechi se stabilise o strīnsa legatura cu aceste tinuturi Dicale si cunoastem chiar si numele unui demnitar egiptean - Hirhuf, 3 īsi atribuia descoperirea tarii sudice Yam, de unde adusese "tamīie, in de abanos, piei de pantere, fildes si tot felul de alte lucruri alese...".

FENICIENII sI DESCOPERIREA EUROPEI DE SUD

Femeia era o tara asezata pe tarmul rasaritean al marii Mediterane; ocupa o fīsie īngusta de pamānt oare se īntindea īntre mare si muntii anului, aproape paralel cu tarmul. Fenicia era locuita de un popor e vorbea limba feniciana (sau punica), limba care facea parte din pa canaanica a limbilor semite nordice; din aceeasi grupa face parte ībraica veche (Canaan este vechea denumire a Palestinei). Asezata 'e doua mari puteri din antichitate - Egiptul si Babilonul - Fenicia sasea, din punct de vedere politic, <cīnd sub stapānirea uneia, cīnd a īilalte, iar din punct de vedere economic avea legaturi strīnse cu am-3 tari, jucānd rolul de intermediar comercial īntre ele. In cele mai hi izvoare istorice, fenicienii sīnt pomeniti ca popor agricol. Din tim-i imemoriale, se exportau din Fenicia īn tarile vecine vin si ulei de sline. Un rol īnsemnat īl juca, de asemenea, exportul de peste uscat, lata cu dezvoltarea Egiptului si a Babilonului, fenicienii au īnceput e furnizeze si lemn de constructie - pretiosul cedru libanez.

Egiptul si Babilonul aveau nevoie de aur, de metale neferoase (mai i arama si cositor pentru obiecte de bronz), precum si de multi sclavi. 'Curīnd aceste marfuri si vīnīnd sclavi, fenicienii au īnceput sa na-


DESCOPERIRILE POPOARELOR DIN S. sI V. ASIEI sI DIN AFRICA DE NORD 27

vigheze din ce īn ce mai departe de tarmurile lor. Ca si egiptenii, ei construiau vase mari cu vīsle care, daca vīntul le era prielnic, puteau sa pluteasca si cu pānze. Vāslasii erau sclavi; fenicienii foloseau munca scla­vilor si īn porturi, precum si la exploatarea padurilor; sclavii lucrau si īn minele de extractie a metalelor pe care fenicienii le aveau īn alte tari. Devenita sclavagista, societatea feniciana avea mereu nevoie de noi sclavi, fapt care īi determina pe fenicieni sa navigheze tot mai intens spre tarile "barbare" de peste mare. Qrasele^state feniciene Biblos, Si-don si Tir au jucat un rol deosebit de īnsemnat īn comertul maritim.

Nu se stie daca fenicienii au descoperit insula Cipru sau daca ea a fost descoperita īnaintea lor de egipteni. Dar īnca īn mileniul al II-lea ī.e.n., fenicienii au īntemeiat acolo cīteva colonii si foloseau Ciprul ca escala īn calatoriile lor spre bazinul central si apusean al "Marii celei mari de la soare-apune" (marea Mediterana). īn orice caz, cam pe la ju­matatea mileniului al II-lea ī.e.n., ei au īnceput sa viziteze si insula Creta, unde īn acea perioada se dezvoltase o civilizatie superioara. Folo­sind Creta ca etapa īn īnaintarea lor spre apus, fenicienii au deschis drumul descoperirii continentului european.

Din insulele Marii Arhipelagului, fenicienii au trecut pe tarmurile sudice ale peninsulei Balcanice. Ei au strabatut strāmtoarea care leaga marea Ionica de "Marea superioara" (Adriatica) si au ocolit extremitatile sudice ale peninsulei Italice, care mai tīrziu au primit numele de Apulia si Calabria. Fenicienii au descoperit Sicilia, īntemeind acolo cīteva orase. Ei au descoperit de asemenea Sardinia - unde, pe tarmul sudic, a luat fiinta orasul Cagliari (vechiul Caralis) - si insulele Baleare. Probabil ca vizitau si Cor sica, dar nu au colonizat-o; ea a devenit posesiune feni­ciana (cartagineza) mai tīrziu, pe la jumatatea mileniului I ī.e.n., cīnd acolo existau deja colonii grecesti. La sud de Sicilia, īn mijlocul marii Mediterane, fenicienii au descoperit si au colonizat insula Malta (oare, īn antichitate, se numea Melite la greci si Melita la romani). Din Sicilia ei au trecut prin larga strāmtoare pe tarmul nordic al Africii si au īnte­meiat acolo, īn dreptul strīmtorii, orasul Cartagina (Kart-Hadast), care mai tīrziu a devenit un stat puternic si un rival periculos al Romei īn lupta pentru dominatie īn marea Mediterana1. Din Cartagina, fenicienii s-au raspīndit spre sud-est; īn timpul calatoriilor lor ei au cunoscut bine golfurile din nordul Africii - Sirta mica si Sirta mare - pe tarmurile ca­rora au īntemeiat cīteva colonii. La vest de Cartagina ei au descoperit muntii Atlas pīna la coloanele lui Melkart2 - strīmtoarea Gibraltar; mai tīrziu grecii au numit^o Coloanele lui Heracles, romanii i-au zis Coloa­nele lui Hercule, iar arabii au denumit-o īn evul mediu Djebel-Tarik (nume care, deformat, a devenit Gibraltar).

Venind din Africa de nord sau din insulele Baleare, fenicienii au descoperit extremitatea de sud-vest a Europei - peninsula Iberica. La intrarea rasariteana īn strīmtoarea Gibraltar ei au īntemeiat pe tarmul

, Romanii īi numeau pe cartaginezi - puni.  De aici provine si termenul de  raz-

ooaie punice.

Melkart este numele unuia dintre cei mai mari zei ai fenicienilor.


DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALE POPOARELOR ANTICE

tinsulei orasul Mālaca, existent si astazi sub acest nume (Malaga), ncienii au trecut prin strāmtoarea Gibraltar, au iesit īn oceanul Atlan-si īn dreptul intrarii apusene īn strīmtoare, au īntemeiat pe tarmul Insulei iberice "Fortareata" - Gadir (astazi Cadiz), iar pe tarmul ican au īntemeiat orasul Tingis (Tanger). La nord-vest de Gadir, la o anta de cīteva zeci de kilometri de mare, ei au descoperit bogatele aminte de cupru din Tarsis (Tharsis), pe care au īnceput sa le exploa-=>. aceste zacaminte se aflau īn regiunea care si astazi este una dintre icipalele furnizoare de cupru ale Europei.

Cīt de departe spre nord au navigat fenicienii de-a lungul tarmuri-atlantice ale Europei ramāne anca o problema controversata. Aceste editii erau āntreprinse īn vederea procurarii de cositor pentru tarile bazinul marii Mediterane, iar teritoriul de unde obtineau fenicienii torul purta numele de insulele Casiteride (insulele Cositorului). Dar e sa cautam aceste insule? Erau oare Casiteridele īntr-adevar insule u o peninsula? Cei care īnclina sa considere Casiteridele drept insule e le identifica cu insulele Britanice, īntrucāt la marginea de sud-vest [arii Britanii (Cornwall) exista vechi mine de cositor care au fost ex-itate īnca īn epoca stapānirii romane. Cei care nu sīnt de aceasta ;re sustin ca este vorba de zacamintele de cositor aflate mai aproape Coloanele lui Melkart, si anume īn partea de nord-vest a peninsulei ice (īn masivul Galiciei)1.



īn orice caz, este incontestabil ca fenicienii au descoperit īntregul

1 apusean al peninsulei Iberice din spre oceanul Atlantic, si au pa-

s īn vastul estuar al celui mai mare fluviu din aceasta peninsula -

xl (Tajo), unde mai tīrziu a luat fiinta orasul Lisooa (Lisabona). Pro-

1 ca ei au cunoscut si tarmurile golfului Biscaiei, pīna la peninsula

ania. Unii autori romani - naturalistul Pliniu cel Batrīn (secolul I

si poetul Avienus (secolul al IV-lea e.n.) considera ca prima cala-

; īn aceasta directie a fost facuta pe la mijlocul secolului al V-lea

de fenicianul Himilcon. Avienus relateaza ca Himilcon a ajuns pīna

īsulele Britanice si se refera, īn legatura cu aceasta, la vechi cronici

igineze. Nu trebuie sa uitam insa ca poetul roman a trait cu mai

de opt secole mai tīrziu decīt Himilcon si, fara īndoiala, ca nu a

la dispozitie textele originale ale cronicilor.

Fenicienii construiau corabii pentru expeditiile organizate de vecinii >are stapīneau tarmurile marii Rosii si ale golfului Persic si se an-i :īn slujba lor. Pentru egipteni ei au calatorit ān tara Punt, iar pentru e iudeilor Solomon (potrivit legendei biblice), ān tara Ofir, a carei ire nu s-a descoperit nici pīna astazi. Pentru regele asirian Sina-1 (īnceputul secolului al Vll-lea ī.e.n.) ei construiau corabii de razboi 3lful Persic. Dupa cīt se pare, au navigat si īn jurul peninsulei ia, īnainte de expeditia lui Skilak din Carianda.

In aceasta regiune tarmul peninsulei Iberice este foarte crestat si micile peninsule fi luate usor drept insule.


Coloniile si drumurile comerciale īeniciene.


  Aī328ri ola grecilor si coloniile lor Principalele cai comerciale


DESCOPERIRILE GEOGRAFICE ALEPQPnABP,


^


CĂLĂTORIA FENICIENILOR ĪN JURUL  AFRICII

Fiind īn slujba egiptenilor, fenicienii au ocolit, cu sase secole īnain-erei noastre īntreaga Africa. Herodot reda o povestire TntereSa pre calatoria lor m jurul Libiei" (Africii), cu amanunte pe care ei asi le considera neverosimile, dar oare confirma deplina exactitate fl estirii: "S-a constatat ca Libia este udata din toate part£ de miri exceptia partn unde se īnvecineaza cu Asia; dupa cīte stim, primul sa dovedit acest lucru a fost regele Egiptului Nechao (Necho al Il-leS El a trimis niste fenicieni cu corabiile pe mare, poruncindu-le sa sefo-ca Pela Coloanele lui Hercule . .. Fenicienii au plecat din marea reica (Rosie) si au patruns m marea de Sud (oceanul Indian)  Toamna costau la arm si m oricare regiune a Libiei debarcau, īnsamīnSu si ptau recolta; dupa cules plecau mai departe...  In ai treilea an £1 ut pe la Coloanele lui Hercule si s-au īnapoiat īn Egipt Ei povesteau isemenea un lucru pe care eu nu-1 cred, dar altcineva poate ca o sa-1 da, si anume ca an timpul calatoriei facute īn jurul Libiei au avut

e£p:adrapta- felul acesta a fost ^ X S

Asadar, ocolind Africa pe la sud si īnaintīnd totodata dinspre rasa-;pre apus, fenicienii au avut soarele īn partea dreapta, adica spre '.. Lui Herodot, care a trait cu aproape 2 500 de ani īn urma, si care ivea cunostintele noastre despre globul pamāntesc si despre sistemul ■, aceasta parte a povestirii i se pare neverosimila. Pentru noi, īnsa, īpede ca tocmai acest fapt, care i-a uimit probabil īn mod deosebit īarinarii fenicieni, originari din emisfera nordica, confirma ca ei au it īntr-adevar ecuatorul, au navigat prin apele emisferei sudice si au t Africa pe la sud. Durata de trei ani a calatoriei este de asemenea ut verosimila. Lungimea tarmurilor Africii este de circa 30 000 km. denii puteau sa strabata aceasta distanta, īn parte cu ajutorul vīsle-

Corabie feniciana.

lor, īn parte cu pīnzele, atunci cīnd vīntul era prielnic.

Navigīnd īn directia aleasa, fenicienii au putut sa foloseasca mai mult din  jumatatea  dru­mului curentii favorabili  de līnga tarm. E  adevarat  ca ei debarcau pe  continent pentru a semana  si a strīnge  recolta, pierzīnd  astfel īn fiecare  an doua-trei  luni. Totusi, restul timpului a fost  suficient pen­tru  a efectua īntreaga  calato­rie īn trei ani, īn conditiile de atunci ale tehnicii navigatiei.

īn relatarea lui Herodot este interesanta  si indicatia ca  īn


DESCOPERIRILE VECHILOR GRECI  31

T "bia" de sud era posibila agricultura; prin urinare, aceasta regiune nu " a nicidecum un desert mort, pīrjolit de soare, īn care viata era imposi-lVla din cauza caldurii insuportabile, asa cum īsi īnchipuiau Africa tropi-

1\a majoritatea geografilor din antichitate si din evul mediu. °  Abia dupa mai bine de 100 de ani de la expeditia e;gipteano-feni-

*ana, la sfārsitul secolului al Vl-lea sau īn primul patrar al secolului °1 V-'lea ī.e.n., cartaginezii au īnaintat ceva mai mult dincolo de Coloa­nele lui Melkart, spre sud-vest, de-a lungul tarmului african. Acest lucru a fost realizat de expeditia coloniala a lui Hannon. El a condus o flotila alcatuita din 60 de vase cu cīte 50 de perechi de vīsle, pe care se aflau 30 000 de oameni. Pe tarmul nord-vestic al Africii au fost īnteme­iate sase orase noi, dintre oare cel mai īndepartat (Kerna) se afla la sud, cam la aceeasi distanta de Coloanele lui Melkart, ca si Cartagina spre rasarit. Hannon a īncercat sa īnainteze si mai departe spre sud. Dupa o scriere oare s-a pastrat pīna īn zilele noastre, nu putem formula decīt ipoteze asupra descoperirilor facute īn drum sau a locurilor pīna unde a ajuns el. Este incontestabil ca el a atins tarmurile Africii tropicale la sud de Capul Verde, dar datele din scrierea pe care a lasat-o sīnt prea su­mare si vagi pentru a se putea afirma, asa cum fac unii istorici, ca el ar fi ajuns pīna īn Sierra Leone sau chiar pīna īn Camerun.













Document Info


Accesari: 4813
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )