Unitatea nationala deplina s-a īnfaptuit īntr-un anume moment istoric pe edificiul ridicat de-a lungul timpului de constiinta nationala conjugata cu fapta i 252h77c storica a neamului romānesc si a marilor sai barbati.
Cānd un popor īsi dobāndeste statutul sau national, unitar si indivizibil īnseamna ca a biruit rautatile vremurilor mai ales atunci cānd destinul a facut sa-si afle geneza īntr-un spatiu binecuvāntat si numit in antichitate "Dacia felix rāvnit de migratori si de navalitori, de mari puteri, mai apropiate sau mai departate īn spatiu si timp.
Independenta si unitatea au fost pentru poporul romān nazuinte aparute īn adāncurile istoriei. Evolutia sa dramatica, ca popor sedentar, a consemnat ridicari si caderi, precum au fost timpurile, dar nicicānd resemnare si capitulare. Lupta pentru independenta nationala si cea pentru unitate nationala s-au īmpletit firesc.
Astfel ne imaginam posibila unire, cea de la 1600 īnfaptuita de Mihai Viteazul la Alba Iulia, capitala de suflet a tuturor romānilor. Aceasta, pe fondul constiintei de limba si credinta care au constituit liantul unitatii noastre din totdeauna, unitatea de spirit despartit pāna la memorabilul act al Marii Uniri de la 1918.
Constiinta de neam si credinta au constituit specificul culturii noastre spiritele din totdeauna, unitatea de spirit devansānd-o pe cea politica, conditionānd-o totodata.
si aceasta s-a īnfaptuit. A fost obiectivul revolutiei romāne de la 1848/1849, cānd la Blaj se scanda: "Noi vrem sa ne unim cu Ţara", M. Kogalniceanu facea atunci remarca: "Unirea este cheia boltei fara de care s-ar prabusi īntreg edificiul national", referindu-se la ceea ce urma sa se īnfaptuiasca īn 1859 prin unirea Moldovei cu Muntenia sub sceptrul lui Cuza Voda.
Revenirea Dobrogei la Ţara, īn 1878, este un alt urias pas spre unitatea deplina.
1918 se īnscrie īnsa īn cronica romāneasca ca un moment ce īnmanuncheaza o istorie multimilenara. La o alta scara fata de razboiul de independenta a Romāniei din 1877 - 1878, ridicarea la lupta pentru desavārsirea unitatii nationale, cu cele peste 800.000 de jertfe īn razboiul de eliberare si īntregire a neamului din 1916-1919, a dus la dezrobirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei.
Unirea acestor provincii cu Romānia s-a realizat prin vointa romānilor, manifestata prin acte plebiscitare, la Chisinau - 27 martie, Cernauti - 28 noiembrie si Alba Iulia la 1 decembrie 1918. Unirea cea mare, recunoscuta de īntreaga lume prin tratate a fost consfintita si de Constitutia din 1923 ce proclama Romānia stat national, unitar si indivizibil.
1 Decembrie 1918 este o data istorica. Dar ea poarta īncarcatura īntregii noastre existente ca neam. Este un moment de triumf meritat, caci a fost scump platit, aparat apoi cu imense sacrificii. Aceasta data istorica este pentru noi deci si istorie si simbol - Ziua Nationala a Romāniei.
Cuvīntul Nou, nr.1505, 1.12.1995
|
