Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































EGIPTUL IN TIMPUL LUI RAMSES AL II-LEA

istorie












ALTE DOCUMENTE

Unirea de la 1 Decembrie 1918
ARHITECTURA CIVILA A ROMEI ANTICE
ALATURI DE BOLSEVICI
MARIA TUDOR SAU REACTIA CATOLICA
SCHISMA SI PRIGOANA - ANGLIA
TESTARE SCRISA LA ISTORIA ROMANILOR
Inchizitia
Marea Britanie in epoca oligarhiei whig
ROMANIA LA CONFERINTA PACII DE LA PARIS
Contra-Reforma

EGIPTUL IN TIMPUL LUI RAMSES AL II-LEA

 

 



 

 

In cea mai mare parte a dinastiei a XVIII-a si primii ani ai celei de-a XIX-a reprezinta o perioada cu totul deosebita in istoria Egiptului, care ne-a pus la dispozitie o abundenta de materiale ce ne permit sa cunoastem foarte bine aceasta epoca. Numer 151e41b oase morminte sau sanctuare dateaza de atunci; iar decoratiunile lor murale ne infatiseaza viata de fiecare zi a locuitorilor de pe malurile Nilului.

Au fost vremuri de mare lux, de puternica eflorescenta artistica, in general, de o bogata activitate. Populatia era mai binevoitoare si mult mai omeneasca decat vecinii ei si, in ciuda extinderii sclaviei, care a dus cu sine si putina cruzime si asprime, putem afirma ca sclavii asiatici si cei negrii di Egipt erau mai putin nenorociti decat majoritatea acelora din alte tari.

La moartea faraonului Seti I, unul din fiii sai mai mici printul Ramses a luat imediat puterea. Avea numai 16 ani si, desi nu era mostenitorul, era in schimb fiul sotiei legitime a tatalui sau, regina Muttuya carea apartinea prin nastere familiei regale. Printul, daca il judecam dupa ce s-a dovedit a fi mai tarziu, era un tanar intreprinzator, energic, plin de incredere in el si destul de vanitos. I-a inlaturat din cale pe fratii sai mai mari si, cu sprijinul grupului puternic de la curte s-a proclamat faraon, sub numele de Usermaatre Ramesu sau Ramses II. Mai tarziu, el a afirmat ca din totdeauna tatal sau il numise ca succesor, ca fusese facut comandant suprem al armatei inca de la varsta de 10 ani si ca fusese consultat in probleme de stat cu mult inainte de a implini 16.

Dar probabil ca toate astea nu sunt decat laudarosenii care, la el, erau ceva obisnuit.

Inca din perioada coregentei, Ramses isi intemeiaza propriile temple (Abydos, Beit el-Uali) domnia personala si-o inaugureaza prin sporirea activitatii din minele de aur, cariere si santiere (construirea orasului Pi-Ramses).

Politica externa - bine cunoscuta prin intermediul marturiilor oferite chiar de monumentele lui Ramses, confirmate cu ajutorul arhivelor hitite - il va preocupa multa vreme pe acest orgolios luptator.

Dominatia exercitata de Egipt asupra Siriei la inceputul dinastiei a XVII-a nu afectase prea mult caracterul poporului egiptean. Sirienii nu erau decat o natiune supusa; faraonul si slujbasii sai reprezentau o putere conducatoare care nu intretinea cu ei decat relatii impuse de imprejurari. Dar nu s-a mers tot asa pana la urma.

Ramses considera Siria ca facand, in realitate parte din regatul sau si suita sa cuprindea un mare numar de printi si de demnitari sirieni a caror influenta a contribuit la orientalizarea curtii. I-a dat fiicei sale mai mari si preferate numele de Bint-Anath, care este sirian si nu egiptean iar faptul acesta inseamna mult, daca ne gandim ca fata era mostenitoarea legitima a tronului. Marele sau harem cuprindea atatea printese asiatice, ca faraonul trebuie sa se fi inrudit, prin alianta, cu cea mai mare parte din suveranii vasali sirieni si cu regii independenti ale caror tari existau dincolo de Siria.

"Indelungata domnie a lui Ramses II (cca. 1304-1237 i. Ch.) marcheaza momentul de apogeu al Imperiului ramesid"¹.

Ramses al II-lea termina - in numele sau decorul templelor cladite de tatal sau (Abydos, Gurna) sau de regi mai vechi si restaureaza imaginile sterse sub Akhnaton, dar, mai ales, proiecteaza zeci de fundatii si cladiri noi. De la Napata in Palestina, sunt putine locuri unde sa nu se fi gasit vreo piatra purtand numele lui. Printre multe alte opere cele doua temple de la Abu Simbel, templul sau theban numit Ramesseum, obeliscurile, colosii sai sunt marturii ale unei noi plastici: geometrismul masiv (coloane monostile, statui lipite de perete etc.) generalizarea reliefului sapat.



Mult timp desconsiderata de istoricii de arta, domnia lui Ramses creaza un stil nou, enorm, dar respectand armonia proportiilor, ceea ce nu inseamna catusi de putin denaturare.

El nu locuia la Teba decat in lunile de iarna; restul anului traia la rasarit de Delta, foarte aproape de hotarul sirian. Aici si-a construit un palat nou si a intemeiat un oras intr-un loc pe care l-a botezat Per Ramesu "casa lui Ramses". Un alt oras pe care el l-a intemeiat tot in aceasta regiune a fost denumit Per Item "casa lui Atum", Atum fiind o reprezentare a zeului solar de la Heliopolis.

Aceste doua localitati existau si inainte de epoca lui Ramses, inca din timpul dinastiei a XVIII-a; traditia pretinde ca au fost construite la inceput de catre israeliti, pe vremea cand se aflau in robie in Egipt. Dar au fost complet refacute si au devenit niste centre de guvernamant. A fost infrumusetat vechiul oras Zoan (Tanis), aflat la cativa kilometri mai departe, pe malul lacului Menzaleh; acesta a devenit curand unul din cele mai insemnate centre egiptene. Dar, cu toate ca partea de rasarit a Deltei a capatat tot mai mare importanta datorita facilitatii relatiilor cu Siria, faraonul a ridicat si in alte parti atat de multe constructii, incat si azi, pentru cine se duce in Egipt numele lui Ramses II devine o adevarata obsesie.

El a extins foarte mult templele de la Karnak si Luxor; templul sau funerar din necropola tebana, cunoscut si azi sub numele de Ramesseum, era unul din cele mai impunatoare edificii ale tarii. In fata, la intrare, se inalta o uriasa statuie a faraonului, asezat, inalta de aproape optsprezece metri, taiata dintr-un singur bloc de granit adus de la prima cataracta si care cantareste cu mult peste o mie de tone.

Templul cel mai frumos al acestei domnii este acela de la Abu-Simbel, in Nubia de Jos. "Aici toata fata unei faleze ce domina Nilul la apus a fost cioplita in asa fel incat sa formeze fatada templului, lata de aproximativ treizeci de metri si aproape tot atat de inalta. De ea se sprijineau patru statui enorme ale faraonului, asezat pe tron, in timp ce printr-o usa sapata in centru se putea patrunde intr-o vasta sala, flancata de statui monstruoase, printre care ajungeai intr-o alta sala si, in sfarsit, in sanctuar. Tot templul, cu statuile si decoratiile sale, a fost taiat in stanca propriu-zisa, ca sa spunem asa, dintr-o singura bucata. Fiecare detaliu al acestei enorme lucrari este cioplit direct in faleza si nu adus din alta parte"¹.

Acest templu era inchinat soarelui si intreg planul fusese desenat tinand cont de momentul rasaritului. Cand soarele se iveste de dupa colinele de pe celelalt mal al fluviului, el lumineaza din plin chipurile celor patru colosi asezati; apoi, patrunzand prin usa, umple imediat de lumina salile din interior, chiar si sanctuarul. Peretii templului sunt pictati cu scene reprezentand batalia de la Kades si, la fel ca in templul din Teba, il vedem pe faraon napustindu-se, pe carul sau de lupta, impotriva ostirii hitite.

In sanctuar, alaturi de statuile zeului Amon din Teba, a lui Ptah din Memfis si a zeului Soare din Heliopolis, se inalta statuia lui Ramses. Si, peste tot in templu, il vedem pe monarh adorandu-se singur alaturi de ceilalti zei, deoarece el isi socotea fiinta muritoare ca pe o manifestare a divinitatii pe pamant.

Ca o concluzie logica, trasa dintr-o astfel de convingere, el isi omagia fiinta pamanteana ca pe cea a unui zeu. Toti faraonii erau de esenta divina, dar Ramses a fost cel dintai care a socotit ca personalitatea sa umana trebuia sa se incline inaintea propriei sale fiinte ceresti.




El a domnit in Egipt peste saizeci si sapte de ani, adica pana la varsta de optzeci si trei. A avut sute de copii. In cea mai mare parte a domniei sale, mostenitor prezumtiv i-a fost unul din fiii mai mari, printul Khaemuast, cunoscut prin intelepciunea si piosenia sa, si care a ajuns mare preot a lui Ptah. Dar el a murit inainte de cel de al cincizeci si cincilea an al domniei, si un alt fiu, Merenptah, a devenit mostenitor. Prima sotie a faraonului a fost Nefertari, cu care s-a casatorit la urcarea sa pe tron. Ea a fost inmormantata in Valea Reginelor, iar mormantul sau se gaseste alaturi de cel al lui Satre, sotia lui Seti I.

"Catre sfarsitul indelungatei domnii a lui Ramses II, anumite grupuri sociale - clerul si militarii contribuiau la erodarea autoritatii faraonice"¹.

El acordase domeniilor templelor si privilegiul imunitatii fiscale, iar pentru a recompensa bravura ofiterilor sai, Ramses II, le daruise pamanturi inalienabile, ai caror posesori si-au insusit repede un comportament de privilegiati.

"Mumia sa, care se afla azi la Muzeul din Cairo, ne arata ca, in clipa mortii, era un batran plin de riduri, si chel, cu exceptia catorva urme de par alb la ceafa si tample. Avea sprancenele tot albe si stufoase, un nas mare, coroiat, pometii proeminenti, buza de sus mai groasa si dintii in stare perfecta. Corpul sau mare, a ramas drept pana la sfarsit si chiar in moarte obrazul sau si-a pastrat expresia mandra si maiestuoasa. Mumia i-a fost gasita in Ascunzatoarea de la Deir el-Bahari¹.

Diferitele "sotii principale"- dintre care Nefertari a fost prima, iar Maathor - Neferure, printesa hitita, una dintre ultimele - ca si celelalte femei ale sale i-au daruit un mare numar de baieti si fete( vreo suta de copii regali).

El a cinstit de buna voie divinitatile cananeene (fiica sa cea mare si cainele care il insotea la razboi au primit numele zeitei Anat). Marcandu-si relatiile directe si intime cu toti zeii, a propus chiar cultul unor idoli particulari, numiti "zeii lui Ramses". Si-a justificat pe deplin, la Karnak si in alte parti supranumele Meiamun, "fiul cel mare al lui Amon", dar ctitoriile si gesturile sale pioase favorizau mai degraba cultul heliopolitan al soarelui si al zeului Seth, patronul familiei sale. Comparat cu Amenophis al IV-lea, cazul lui Ramses al II-lea (care a incheiat opera lui Horemheb si a lui Sethi I) arata cum o personalitate puternica putea sa se desavarseasca si sa se afirme in rolul traditional de faraon. Stilul monumental si epigrafic al timpului a fixat un model care a servit ca referinta pana spre sfarsitul epocii libiene. Desi pusa in umbra de cea a misticului Sesostris, goria lui Ramses, perpetuata de formidabilele sale constructii si de victoriile obtinute, a durat chiar si in epoca romana.Este singurul faraon al carui nume afost atribuit unei mari artere din Cairo.

BIBLIOGRAFIE:

ARTHUR WEIGALL - Istoria Egiptului Antic, ed. Artemis Bucuresti

VERNUS, PASCAL - Dictionarul faraonilor

ADRIAN HUSAR - Istoria antica universala, partea I, 2001

_______












Document Info


Accesari: 3321
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )