Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































EVOLUTIA VIETII SOCIAL-POLITICE IN ROMANIA (1918-1940) (II)

istorie


EVOLUŢIA VIEŢII SOCIAL-POLITICE ÎN ROMÂNIA (1918-1940) (II)




-SISTEMUL PARTIDELOR POLITICE. EXTREMA DREAPTĂ SI STÂNGĂ ÎN

VIAŢA POLITICĂ A ROMÂNIEI. - EVOLUŢII ÎN PLAN POLITIC. ÎNFĂPTUIREA UNUI PROGRAM DEMOCRATIC.

Sistemul partidelor politice. Extrema dreapta si stânga în viata politica a Rpmâniei. Sistemul formatiunilor politice s-a remarcat în România 'interbelica printr-o complexitate deosebita, urmare a profundelor mutatii social-economice de dupa Marea Unire. Ele au exprimat interesele unor paturi, grupari si forte sociale, fiind prezente în toate etapele regimului politic intern. Rolul important l-au jucat partide ca Partidul National Liberal si Partidul National Ţaranesc, ce au avut o dinamica proprie. Evolutia economica si sociala a influentat însa si miscarile partidelor politice, unele disparând, altele reaparând în haine si cu denumiri noi. Astfel, daca în perioadele de criza si recesiune economica: 1918— 1921, 1929-1933 s-au manifestat un numar mare de partide, în perioadele de stabilitate economica: 1922-1928, 1934-1937, s-au produs importante regrupari de forte politice. Nu au lipsit manifestarile de extrema dreapta si stânga, cu toate ca, în general, viata politica interna a evoluat în limitele centrului democratic.

Partidele conservatoare au disparut dupa 1918 de pe scena istoriei. Partidul Conservator Progresist reprezenta interesele marilor proprietari funciari. El era condus de Alexandru Marghiloman, iar organul sau de presa era „Steagul". Conservatorii au fost însa afectati de reforma agrara din 1921 cu consecintele sale social-economice si de faptul ca nu posedau organizatii la scara întregii tari. încercarea de a se adapta, dupa 1918, noilor realitati politice si economice nu a reusit, în timp ce reforma agrara din 1921 si introducerea votului universal au decis soarta partidului, care la alegerile din 1922 nu a obtinut nici un loc în Parlament.

Fondat în 1908, Partidul Conservator-Democrat exa condus de catre Take lonescu, iar tribuna sa de presa era ziarul „Românimea". El era exponentul Proprietarilor agricoli interesati de aspectele noi ale dezvoltarii economice. în 1919 si-a schimbat denumirea în Partidul Democrat. Take lonescu si-a vazut visul cu ochii, acela de a ajunge prim-ministru, doar o luna de zile, între 17 decembrie 1921-17 ianuarie 1922, deoarece a primit vot de neîncredere în Parlament. în 1922 formatiunea a fuzionat cu Partidul National.

Partidul Nationalist-Democrat, condus de Nicolae lorga, a continuat sa activeze si dupa 1918. Tribuna sa de presa era „Neamul românesc". El a grupat •■fiica burghezie si, în general, intelectualitatea democrata. S-a pronuntat în mod masiv pentru sprijinirea tronului. Rivalitatea dintre N. lorga si A.C. Cuzaa dus la atragerea celui din  urma din partid, în   1920,  si formarea  Partidului Na-

255


lalist-Democrat Crestin. în 1923, A.C. Cuza a format Liga Apararii Nationale

istine.

în aprilie 1918 s-a constituit la lasi Liga Poporului. Liderul sau era 'xandru Averescu, numit în 1930 maresal al României. Organul de presa era dreptarea". în 1920 a devenit primul partid care avea adepti la nivelul întregii i Guvernul Averescu (1920-1921) a adoptat o serie de masuri importante itru dezvoltarea României, si anume legile de reforma agrara, unificare netara, reforma financiara, primul buget al României întregite. Framântarile interiorul partidului au dus, în 1925, la fuziunea cu resturile Partidului >nservator Progresist. Din cadrul partidului s-au desprins o serie de dizidente. a mai importanta a avut loc în 1932, prin desprinderea gruparii conduse de •tavian Goga, ce a pus bazele Partidului National Agrar. Ziarul sau era „Ţara astra". Afisând un program în general contradictoriu, formatiunea a promovat politica de centru-dreapta. în 1935 a fuzionat cu Liga Apararii Nationale estine, formând Partidul National Crestin.

în 1918 s-a constituit si Partidul Ţaranesc. El a fost exponentul paturii itarite de la sate - preoti, învatatori, tarani înstariti. îsi expunea ideile prin irul „Tara Noua" si apoi „Aurora". Fondatorul sau a fost învatatorul Ion halache. Printre liderii sai pot fi amintiti Constantin Stere, Virgil Madgearu, mtelimon Halippa.. Plasându-se pe pozitii democratice, acesta a întreprins o ? agitatie în lumea satelor.

Printre formatiunile importante din aceasta perioada s-au numarat si cele i provinciile unite în 1918 cu România, si anume Partidul Ţaranesc din isarabia, condus de Ion Inculet, Partidul Democrat al Unirii din Bucovina,

Constituirea PNŢ, în ziarul Adev 14314m1219o 59;rul


«tari M SutiMnt sz» *

deverul


llnisstl |uviriBl_ai erai* a locuri* sosirea d-lai gen t»«r*t

Jta. w ti tei $i nit meat* n fc tac',



~i." 3 Lai


a Lei:


îea partidelor national jljarinesc a fost hotarî

.'a permanenta nationala si c«»rtetMl exuntiv taranist m wtat wirta -convocarea coogrttelor trtriortiiwrt ptrtru ratificari

* C          NATIONAL      LA CLUBUL TĂRANE-

56


având în frunte pe Ion Nistor, si Par­tidul National Român din Transilvania. Tribuna sa politica era ziarul „Patria". Dintre conducatori mentionam pe luliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, ste­fan Ciceo-Pop, Vasile Goldis. Baza sa ideologica si programatica a   repre­zentat-o Declaratia din  1  decembrie 1918, de la Alba-lulia. între anii 1924-1926 P.N.R. a dus tratative cu Partidul Ţaranesc, concretizate, abia în 1926, în formarea    Partidului   National   Ţara­nesc. Expresie a caracterului demo­cratic al regimului politic din România, în  perioada interbelica au activat si unele partide si formatiuni ale mino­ritatilor nationale, precum Partidul Ma­ghiar, Uniunea Maghiara, Partidul Ger­man, Partidul Popular svabesc, Par­tidul Evreiesc, Uniunea Evreilor.

Ion I.C. Bratianu

Partidele care au articulat în jurul lor cele mai importante desfasurari de forte au fost Partidul National Liberal si Partidul National Ţaranesc. P.N.L. a

reprezentat interesele burgheziei industriale si financiare, ale caror pozitii economice si politice s-au consolidat mult dupa Marea Unire. Marea majoritate a capitalului liberal era plasat în industrie, sistemul bancar si comert, chiar si în agricultura, desi într-o proportie mult mai mica.

La conducerea sa s-au succedat Ion I.C. Bratianu- de fapt, si unul dintre cei mai de seama oameni politici români, care a dat numele sau perioadei dintre 1918-1927 - decada bratienista, Vint/ia Bratianu, I. Gh. Duca, Constantin (Dinu) I.C. Bratianu. Partidul a dezvoltat teoria liberalismului politic, care sustinea ca burghezia juca rolul de conducere, iar societatea urma sa se organizeze pe baza „armoniei" si „echilibrului" social. Fiind cel mai important partid dupa 1918, P.N.L. a sustinut ideea reformei electorale si agrare, a faurit ansamblul de masuri legislative care, grupate în jurul constitutiei din 1923, au dat substanta structurii institutional-democratice a României moderne. Ion I.C. Bratianu a influentat mult Casa Regala si s-a folosit, inclusiv, de dificultatile prin care trecea aceasta, în perioada crizei dinastice. Moartea lui Ion I.C. Bratianu, în 1927, a dat însa o grea lovitura partidului. Acesta a respins, initial, Restauratia car/ista. Abia în urma audientei la rege, din 9 iulie 1930, a lui Vintila Bratianu, partidul a acceptat, de fecto, noua situatie politica. în mai 1930, P.N.L. s-a reorganizat, dar a continuat sa fie marcat de sciziune. încurajat de rege, care lovea astfel în forta partidului, Gheorghe Bratianu, atasat „principiului dinastic", cu sprijinul unor cadre tinere a format P.N.L.-Gheorghe Bratianu. Conducatorul partidului a fost si primul sef al Ufiui partid politic din tara noastra primit în audienta, la 16 noiembrie 1936, de catre cancelarul german, Adolf Hitler. în 1930 s-a desprins gruparea lui Constantin

257


Guvernul condus de I. Gh. Duca

Argetoianu, care peste doi ani a format Uniunea Agrara, pusa în slujba politicii lui Carol al II. în decembrie 1930, presedinte al P.N.L. a fost ales /. Gh. Duca, care a luptat pentru refacerea organizatiilor judetene si a prestigiului partidului. Deoarece acesta a fost asasinat de catre legionari la Sinaia, la 29 decembrie 1933, sef al partidului a fost ales, în 1934, Constantin (Dinu) I.C. Bratianu. încalcând uzantele parlamentare si adâncind, astfel, deruta si disensiunile din viata politica, regele l-a numit prim-ministru nu pe presedintele P.N.L, ci pe Gheorghe Tatarescu, membru al „tinerilor" liberali. Acesta a dus o politica angajata în sprijinul lui Carol, care se pregatea sa-si instaureze regimul personal. în alegerile din 1937 partidul a obtinut rezultate slabe. în 1938, Georghe Bratianu a acceptat fuziunea cu partidul lui Dinu Bratianu.

Partidul National Ţaranesc s-a format, la 10 octombrie 1926, prin fuziunea Partidului National Român cu Partidul Ţaranesc. Una dintre conditiile de baza ale fuziunii a fost înlaturarea lui Constantin Stere, cadru de seama în conducerea Partidului Ţaranesc. Noua formatiune politica a promovat o politica democratica, dar s-a deplasat, treptat, spre centru-dreapta. Partidul grupa reprezentanti ai burgheziei mici si mijlocii. Ziarul sau era „Dreptatea". Presedinte a fost ales luliu Maniu.

Partidul a guvernat tara în anii crizei economice din anii 1929-1933 si s-a confruntat cu grave probleme. Partidul nu a fost scutit de framântari interne si sciziuni, fiind parasit mai ales de elementele din aripa stânga. Numirea în 1933 de catre Carol al II, din nou contra uzantelor parlamentare, a lui Alexandru Vaida-Voevod'ca prim-ministru în locul lui luliu Maniu, ce detinea sefia partidului, a dus la accentuarea divergentelor între cei doi oameni politici, ceea ce slujea, -de fapt, politicii regale. în septembrie 1933 a fost ales presedinte al P.N.Ţ. Ion

258


I


Mihalache, iar la conducere au fost nu­
mite cadre tinere, ca Mihail Ralea, Mihail
Chelmegeanu,
care si-au propus revigo­
rarea partidului. în 1935 s-a publicat un
nou program politic, al carui scop era
edificarea „statului national taranesc" în
România. în acelasi an, se produceau
însa noi rupturi, provocate de pleca­
rile lui Dem Dobrescu si Alexandru
Vaida-Voevod din P.N.Ţ. în cadrul parti­
dului s-au conturat, astfel, trei aripi, si
anume: una, în care activa dr. Nicolae
Lupu, cerând intensificarea luptei pentru
mentinerea regimului democratic, a doua
reprezentata de Iu/iu Maniu, ce aprecia
ca pericolul principal era politica auto­
ritara carlista si de aceea, pentru a i se
opune, era gata sa colaboreze si cu
Garda de Fier, si a treia, în care Armând    virgii Madgeam

Calinescu, care se apropia de pozitiile regelui, se pronunta pentru intransigenta fata de extrema dreapta în viata politica a tarii.

în 1937, în urma demisiei lui Ion Mihalache, Iu/iu Maniu a revenit la con­ducerea partidului. La alegerile din 20 decembrie 1937, desi a semnat cu liderul legionarilor, Corne/iu Zelea Codreanu, un pact de „neagresiune electorala", P.N.Ţ. nu a obtinut rezultate deosebite. Iu/iu Maniu, ca si Dinu Bratianu, a protestat, dupa 1938, fata de instaurarea monarhiei autoritare a lui Caro/ al //-/ea, dar s-a marginit la unele memorii si declaratii politice.

Miscarea socialista din România a trecut, în perioada interbelica, prin numeroase framântari, generate de tendinta unor lideri de a actiona sub influen­ta revolutiei bolsevice din Rusia, din 1917. în noiembrie 1918, Partidul So-cial-Democrat din România a adoptat denumirea de Partidul Socialist. în mai 1919 a avut loc, la Bucuresti, conferinta partidelor socialiste din România, inclusiv a partidelor din regiunile unite cu patria-mama, iar ca for de conducere al miscarii socialiste s-a format un Consiliu General. sedinta acestuia din 30 ianuarie - 3 februarie 1921 a hotarât soarta stângii în tara noastra. Repre­zentantii care s-au retras din Consiliu, în cadrul sedintei, au format, în iunie 1921, Federatia Partidelor Socialiste din România. în 1927 s-a constituit Partidul Social-Democrat, care s-a manifestat în viata politica a tarii drept partidul muncitorilor industriali. Deosebirile de conceptie politica, tactica si strategie, au dus însa la framântari în cadrul partidului. în 1928 s-a desprins din rândurile sale 0 grupare care a pus bazele Partidului Socialist al Muncitorilor din România, intitulat apoi, în 1932, Partidul Socialist Independent. în anul urmator, acesta s-a unificat cu Partidul Socialist din România (C. Popovici), constituindu-se Partidul Socialist Unitar.

Existenta organizatiilor de tineret si de femei, a sindicatelor, a generat, între socialisti si elementele de extrema stânga, o veritabila rivalitate pentru

259


ritrolul lor, mai ales ca marea majoritate a sindicatelor s-a aflat sub influenta S.D. care a continuat sa se manifeste deosebit de activ. în stânga vietii politice Tiânesti au actionat si o serie de organizatii politice, multe devenite, apoi, xiliare ale politicii comunistilor, ca: Frontul Plugarilor, Madoszul, Blocul imocratic, Patronajele Populare.

Instaurarea la putere a dictaturii fasciste în Germania, în anul 1933, si ectrul influentei sale au pus problema adaptarii tacticii de lupta a miscarii <cia/iste din România la noile realitati politice. P.S.D. a ales, la congresul din îie 1933, o noua conducere, în care s-au remarcat losif Jumanca, loan ueras, Lothar Radaceanu, Constantin Titel Petrescu s\ altii. Totodata, socialistii actionat împotriva cresterii pericolului fascist pe diferite cai, precum: iblicarea de documente programatice, campanii de presa, demonstratii si tiuni antifasciste, participarea la reuniuni antifasciste internationale între 1934 1939 la Paris, Bruxelles si în alte localitati.

Extremele - dreapta si stânga - au însotit evolutia social-economica si ilitica a României în epoca interbelica într-un spectru foarte larg. Ele si-au aflat adele, de cele mai multe ori în strainatate - corporatismul italian - fara a spune de o aderenta larga în tara, cu exceptia unor elemente defavorizate ;onomic sau compromise politic.

La  extrema  dreapta a   vietii politice  s-a  aflat miscarea  legionara.

ancentrând   mai   multe  grupari   politice,   ea   s-a   remarcat   pnntr-o  teorie

îriculoasa si nociva pentru tineret - teoria „purificarii prin moarte", care a

:acerbat misticismul, a promovat ura, intoleranta, a facut apologia crimei.

Jepti ai cultului mortii si demagogi înfocati, membrii sai au actionat împotriva

gimului democratic, pentru instaurarea unei dictaturi si a unei politici de

igregatie rasiala, ce viza exterminarea populatiei evreiesti. Membrii sai au fost

crutati din rândul micii burghezii, si mai ales al preotilor, studentilor, taranilor,

cratorilor ruinati. Arma lor principala era terorismul politic, caruia i-au si cazut

ctima unii oameni politici. în 1923, A.C. Cuzaa fondat Liga Apararii Nationale

restine (L.A.N.C.), al carei ziar era ,Apararea Nationala". Ea dispunea de o

ganizatie  paramilitara,  „lancierii". Aceasta  lupta  contra  partidelor politice,

sntru reorganizarea Parlamentului, pentru alianta tarii noastre cu Italia fascista.

a fuziona cu Partidul National Agrar, condus de Octavian Goga, ramas în

)ntinuare, si el, pe pozitii de dreapta. în cadrul L.A.N.C. s-a conturat o grupare

indusa de Cornel/uZelea Codreanu. Acesta, în octombrie 1924, a ucis, la lasi,

ingnta tribunalului, pe prefectul politiei, Constatin Manciu. în 1927, Codreanu

pus bazele unei  noi organizatii fasciste,  Legiunea Arhanghelul    Mihaii.

onducatorul sau se numea „capitan", iar membrii sai legionari. în aprilie 1930,




"ganizatia s-a intitulat Garda de Fier. Ea a prezentat, sub conducerea unor

aliticieni, ca generalul Gheorghe (Zizi) Cantacuzino-Graniceru, Ion I. Mota, C

'apanace,   un   program   ecclectic,   cu   pronuntata   tenta   atidemocratica   si

itisemita. Prin ziarele „Buna Vestire", „Cuvântul", „Sfarma Piatra", „Axa", ea a

ispândit o politica xenofoba si foarte periculoasa. în decembrie 1933 orga-

zatia numara, conform unor aprecieri ale contemporanilor, 28 000 membri si

rimea stipendii din partea Germaniei si latliei.

Pericolul reprezentat de acesta organizatie pentru viitorul tarii a determinat e primul ministru, /. Gh. Duca, ca, printr-un jurnal al Consilului de Ministri din 9

60


BIMitiERTIt

Asasinarea prtmilii miilsfn I. fi. iica

Ecoul în presa al asasinarii primului ministru I.Gh. Duca, în 1933, de catre legionari

decembrie 1933, sa interzica Garda de Fier. Drept raspuns , la 29 decembrie 1933, pe peronul garii din Sinaia, trei legionari l-au ucis pe primul ministru. în decembrie 1934 organizatia a reaparut sub numele de Partidul Totul pentru Ţara, condus de generalul Cantacuzino-Graniceru. în 1935, o grupare condusa de Mihail Stelescu a parasit formatiunea mai sus amintita si a format Cruciada Românismului. Conducatorul sau a fost însa ulterior macelarit de legionari, sub acuzatia de „tradare" a idealurilor organizatiei.

Unii reprezentanti ai cercurilor conducatoare, regele Carol al II însusi, au tratat cu legionarii în speranta ca-i vor putea folosi ca masa de manevra si chiar subordona. în acest sens, s-a permis tinerea lucrarilor Congresului studentilor legionari din 2-5 aprilie 1936 de la Târgu-Mures, unde însa s-au constituit „echipele mortii" s\ „liste" pe care au fost înscrise nume ale unor personalitati ale epocii ce trebuiau lichidate - dr. Nicolae Lupu, Victor lamandi, Elena Lupescu, Armând Calinescu, Virgil Madgearu. La alegerile din 20 decembrie 1937 partidul legionar s-a situat pe locul al treilea. La începutul regimului de guvernare personala a lui Carol al, II organizatia s-a autodizolvat, Corne/iu Zelea Codreanus\ conducatori importanti ai sai fiind închisi. în noiembrie 1938, Comeliu Zelea Codreanusi 12 legionari au fost surprimati, din ordinul regelui. împrejurarile legate de lipsa de sprijin politic si social pentru regimul carlist, criza sa de autoritate, presiunile Germaniei hitlenste, izolarea politico-diplomatica a tarii, l-au determinat pe Carol al II, în vara anului 1940, la o reconciliere cu legionarii.

261


în extrema stânga a vietii politice interbelice s-au aflat comunistii. De fapt, idul Comunist din România a actionat ca sectie a Cominternului. în 1920, în ui Partidului Socialist a existat o confruntare între opinia constituirii unui d comunist si afilierea la Comintern si cea a unificarii întregii miscari citoresti si apoi afilierea sa la forul mai sus mentionat. în toamna lui 1920, o gatie a socialistilor români a vizitat Rusia Sovietica, unde a discutat conditiile fii la organismul comunist mondial. Neacceptarea lor de catre losif anca, loan Flueras, G. Grigorovici a dus ulterior la excluderea lor din jucerea socialista sub presiunea elementelor stângiste. La 8 mai 1921, lentele de extrema stânga din Partidul Socialist au pus bazele Partidului nunist. Partidul Socialist s-a disociat de acesta. Autoritatile, constiente de ;O|UI reprezentat de noua organizatie, au intervenit si au arestat pe unii cipanti la Congresul de constituire. în 1922 a avut loc, totusi, la Ploiesti, gresul al II, la care au participat 34 delegati.

în anul urmator, comunistii români au adoptat si sustinut teza cominter-i, dezvoltata de Buharin, privind dreptul popoarelor la autodeterminare, gând pâna la despartirea de stat. Astfel, România era considerata „un stat inational", creatie a „imperialismului apusean". Aceasta, mai ales, datorita jlui ca Rusia Sovietica nu a acceptat pacea de la Versailles. Comunistii ionizau dezmembrarea statului national unitar român. Orientarea antina-ala a partidului, instigarea, cu sprijin sovietic, la tulburari în Basarabia, în 4, la Tatar-Bunar, Cismelele, Nicolaevsca, Nerusai, Ga/i/esti, au grabit aterea în afara legii a comunistilor. Ea s-a realizat prin ordonantele Corpului mata din 5 aprilie si respectiv 23 iulie 1924. Legea persoane/or Juridice, din 6 uarie 1924 si legea pentru reprimarea unor infractiuni contra linistii publice, 19 decembrie 1924 au legiferat masurile contra comunistilor. Comunistii au anat, astfel, în ilegalitate, pâna în august 1944.

Fara o legitimitate istorica în tara noastra, comunistii au dezvoltat o grupare emista si conspirativa. în 1923 ea numara, dupa unele date, circa 2 000 de nbri, pentru a ajunge, între 1941-1944, la sub 1 000 de adepti. Ei au novat, sub impactul obedientei fata de linia cominternista, teorii care au travenit total intereselor nationale, pronuntându-se pentru lichidarea nâniei Mari. în majoritatea documentelor congreselor comuniste, România a tinuat sa fie etichetata drept „un stat imperialist si multinational", o „temnita a oarelor". Respectând întru totul linia deciziilor Cominternului, ce-si propusese rugerea României, comunistii si-au stabilit drept obiectiv principal cucerirea ?rii politice. Pentru aceasta, datorita statutului lor marginal în viata politica, ei trebuit sa accepte unele compromisuri de moment, sa se strecoare catre ui piramidei politice în spatele unor aliante. La nivelul conducerii centrale, idul comunist d fost coordonat de Gheorghe Cristescu (1921-1924),Elek i/os (1924-1928), Vitali Holostenko (1928-1931), Alexandru stefanski (1931-5), Boris stefanov (1935-1938), stefan Foris (1940-1944). Se remarca ui ca majoritatea dintre acestia nu erau români, fiind impusi printr-o dispozitie loscovei. Conducerea s-a aflat, totodata, mereu, sub presiunea mai multor tre de conducere - din tara, de la Berlin, Praga si Moscova.

Partidul s-a confruntat cu existenta si activitatea paralela a doua fractiuni, anume:  cea  din  interior  (Lucretiu Patrascanu,  Bela Brainer,  Alexandru


Sencovici) si cea din exterior (Lenuta Filipovici, Alexandru stefanski, Vanda Nikolski, Eugen lacobovici). în special Ana Pauker a actionat pentru a reface gruparea din exterior a comunistilor români, pe care a si pus-o la dispozitia lui Sta/in. Unii lideri ai sai au pierit însa în U.R.S.S., în perioada epurarilor staliniste. Printre acestia s-au numarat Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Eugen Rozvan, Ecaterina Arbore, Timotei Marin, Ion Dicescu, Marcel Pauker, David Fabian, Pavel Tcacenko s.a. Salutând pactul germano-sovietic din 1939, comunistii români nu au parasit nicicând obiectivul primordial al actiunii lor, si, în 1939, s-au aliniat instructiunilor Cominternului, care cereau ca dificultatile ivite în urma înce­perii razboiului mondial sa fie folosite pentru declansarea unei „revolutiisociale".

Evolutii în pian politic. înfaptuirea unui prograrr» democratic. între anii 1918-1940 s-au succedat în România 38 de guverne conduse, între altii, de Alexandru Averescu, Alexandru Marghiloman, Constantin Coanda, Ion I.C. Bratianu, Arthur Vaitoianu, Alexandru Vaida-Voevod, Take lonescu, Vintila Bratianu, Iu/iu Maniu, Nicolae /orga, Constantin Argetoianu, I. Gh. Duca, Gheorghe Tatarascu, Armând Calinescu. Perioadele de stabilitate au alternat cu cele de instabilitate în plan politic, expresie a transformarilor în viata social-eco-nomica. Echipele guvernamentale s-au straduit sa asigure României o structura institutionala adecvata noilor cerinte ale progresului.

Astfel, dupa ce în 1917, prin modificarea articolelor 57 si 67 din Constitutie, Parlamentul a deschis calea unei reforme electorale, la 16 decembrie 1918 s-a publicat decretul-lege privind votul universal direct si secret pentru toti locuitorii, începând cu vârsta de 21 de ani. Nu era, totusi, permisa participarea la vot a femeilor, magistratilor si ofiterilor. Cu toate aceste limite, introducerea votului universal, ce-l înlocuia pe cel cenzitar, a dus la o importanta deschidere în cadrul vietii social-politice. Totodata, el a favorizat pe întreprinzatorii mici si mijlocii. Primele alegeri parlamentare pe baza votului universal au avut loc, în România, în 1919. Ele au dus la formarea primului parlament al României care cuprindea 568 de deputati, adica cel mai mare numar de membri de pâna atunci. Prin aceasta, rotativa guvernamentala a fost înlaturata; mentionam ca printre deputati s-au numarat si socialisti. La 29 decembrie 1919, Parlamentul a votat legile prin care se ratifica unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu România. în acelasi an s-a hotarât introducerea calendarului gregorian. Astfel, ziua de 1 aprilie 1919 stil vechi a devenit 14 aprilie 1919 stil nou. în 1925, la insistentele guvernului român, Patriarhia de la Constantinopol a acceptat sa recunoasca Patriarhia Româna, condusa de Miron Cristea, Episcop de Caransebes.

S-au adoptat, totodata, importante masuri în vederea relansarii economice. S-a încercat, mai întâi, a se pune ordine în circulatia monetara. în ianuarie 1919 s-a trecut la stampilarea bancnotelor care circulau paralel cu leul emis de Banca Nationala a României, si anume rubla Lvov, rubla Romanov, coroana aus-tro-ungara. în" anul urmator s-a efectuat unificarea monetara, ce a pregatit reforma financiara, elaborata'în 1921 de catre Nicolae Titulescu. Cea din urma a prevazut un sistem unitar de impozite si un minimum de venit neimpozabil. S-au întreprins masuri pentru desfiintarea barierelor vamale între Vechiul Regat si provinciile unite cu Ţara.

O preocupare deosebita în activitatea guvernamentala a constituit-o realizarea unui reforme agrare si rezolvarea, pe aceasta cale, a unei probleme

263


\

Primul guvern al României întregite, dupa Marea Unire din 1918


Constitutia din 1923

CONSTITUriUNI-:

11 ri Dwpre ter>


cruciale pentru dezvoltarea so-cial-economica a României. La 15 decembrie 1918 s-a emis decre-tul-lege pentru exproprierea marilor proprietati rurale din Regat, care viza peste 2 milioane ha din Transilvania, Bucovina si Basarabia din pro­prietatile particulare, ale supusilor statelor straine, absenteistilor, Casei Rurale, Coroanei. Un nou decret, din 27 decembrie 1918, a fixat conditiile de expropriere. Acte legislative spe­ciale, din anii 1919-1920, au vizat aplicarea reformei agrare în pro­vincii. Legea propriu-zisa de reforma agrara, din 1921, a asigurat redis­tribuirea proprietatii agrare în fa­voarea taranimii.

Cel mai important act legislativ, care a stat la baza edificiului politic si institutional al României, a fost Con­stitutia din 28 martie 1923. O con­stitutie noua era ceruta imperios de transformarile aparute în societa­tea româneasca dupa Marea Unire.


Dupa numeroase dezbateri în opinia publica ea a fost inspirata de liberalii veniti la putere în 1922 Prin prevederile sale, a fost un act fundamental cu un pronuntat caracter,, democratic, care a stat la baza dezvoltarii tarii pâna în anul 1938. Dupa 23 august 1944 ea a fost repusa, partial, în vigoare.

Ea a prevazut caracterul national si unitar al statului român. Au fost înscrise, totodata, principalele drepturi si libertati cetatenesti - egalitatea tuturor cetatenilor în fata legii, libertatea presei, a întrunirilor, dreptul la munca, învatatura, asociere. Proprietatea particulara a fost garantata de stat, îndeplinind si „o functie sociala". Statul putea interveni In raporturile dintre factorii economici si se admitea dreptul sau de expropriere în cazuri de „utilitate publica". în acelasi sens, legea fundamentala a tarii a înscris si principiul nationalizarii bogatiilor subsolului. în plan politic, s-a prevazut votul universal, însa cu limitele prevazute înca în decretul din 14 decembrie 1918. Era mentionat principiul separarii puterilor in stat. Astfel, Parlamentul, format din Adunarea Deputatilor si Senat, avea atributii sporite si exercita puterea legislativa. Regele, ca reprezentant al Monarhiei constitutionale, si guvernul actionau pentru îndeplinirea sarcinilor puterii executive. Puterea jude­catoreasca era încredintata înaltei Curti de Casatie. De asemenea, în­vatamântul primar era declarat obligatoriu. Multe din prevederile Constitutiei nu au avut însa garantii practice de aplicare si, deseori au fost eludate. Ea a reprezentat, totusi, un progres pe calea consolidarii regimului democratic din România. Alaturi de alte masuri legislative, ea a conturat cadrul evolutiei României interbelice.

în vederea organizarii teritoriului tarii la nivel local, \a 14 iunie 1925 s-a publicat legea pentru unificarea teritoriului Legea a definitivat procesul organizarii administtative unitare a tarii, contribuind la integrarea deplina a teritoriilor nou unite cu Ţara. România era împartita, astfel, în judete, conduse de prefecti, acestea în plasi, conduse de pretori si, cele din urma, în comune urbane, resedinte de municipii sau ne resedinte de municipii, comune rurale si sate conduse de primari.

Ascendentul deosebit al liberalilor intre anii 1922-1928 s-a tradus si prin publicarea unei noi legi electorale. La 27 martie 1926 s-a publicat legea «primei electorale". Potrivit prevederilor sale, partidul care obtinea 40% din totalul voturilor primea 50% din locurile din Parlament. Repartizarea mandatelor se facea astfel: din numarul total de mandate pe tara se scadeau mai întâi cele atribuite gruparilor minoritare în zonele în care acestea dominau, chiar daca nu întrunisera minim 2%. Mandatele ramase se împarteau între Partidul victorios în alegeri, ce, lua 50%, iar restul între toate partidele Participante la alegeri, inclusiv, din nou, cel victorios, conform numarului de voturi. Legea era astfel, în esenta sa, în contradictie cu Constitutia din 1923, caci favoriza un singur partid politic.

Criza economica din anii 1929-1933, desi s-a repercutat violent asupra societatii românesti, a determinat numeroase eforturi din partea executivului

265


pentru a-i limita efectele Astfel, s-au publicat si pus în aplicare, în 1931, legea pentru suspendarea executiilor silite, mai ales în rândurile taranilor, iar în 1932, legea conversiunii datoriilor agricole, prin care statul a preluat o parte a datoriei taranilor. în acelasi timp, s-au facut unele afaceri, precum, în martie 1933, afacerea Skoda, prin care statul român a fost dezavantajat în plan economic în plan cultural sunt demne de mentionat legile privind dezvoltarea în­vatamântului - în 1924, cea privind învatamântul primar, iar în 1928, cea privindu-l pe cel secundar

Dupa anul 1934, statul român s-a angajat pe linia protejarii economiei nationale si a devenit primul actionar S-au adoptat unele masuri privind încurajarea întreprinderilor, controlul activitatii unor carteluri, masuri de lichi­dare si reesalonare a datoriei publice si taranesti în acelasi timp însa, guver­nele au devenit, treptat, instrumente în mâna tui Carol al II, tot mai interesat în instaurarea propriului sau regim politic, sacrificând partidele politice si activitatea lor parlamentara. Se deschidea drumul catre regimurile autoritare în România.

GRIGORE GAFENCU despre Parlamentul României în anul 1931

„în noul parlament au intrat toate partidele Majoritatea e slaba, numenceste si politiceste Legea electorala a salvat guvernul si i-a dat tot ce nu i-au dat alegatorii în rândurile majoritatii, multi politicieni oportunisti, clienti ai tuturor cluburilor politice, de asemenea, multi „civili" , oameni cumsecade si nepregatiti, clienti ai cluburilor selecte"

Proiectul de operatie al comunistilor din România aprobat la 8 august 1924 de Commtern

„De acord si împreuna cu sectia comunista balcanica, cu participarea reprezentantilor comunisti de seama, sub presedintia secretarului general Kolarov, în ziua de 8 august, la sediul Cominternului s-a aprobat urmatorul plan de actiune în România, aplicabil în prima jumatate a lunii septembrie a c

Ca principiu, s-a admis ca în toate actiunile ce vor avea loc în statele din Balcani, Uniunea Sovietica sa nu participe oficial Ajutorul efectiv, cu oameni si mijloace materiale, este dat numai de catre comunistii grupati în centre, care-si iau asupra-si responsabilitatea pentru ei

Planul se reduce la urmatoarele actiuni

întreaga Românie este împartita în cinci zone

Prima zona, sau cea de Nord, cuprinde raionul Bucovina, în care, drept focare de propaganda si centre pentru viitoarea revolutie se indica Cernauti, Comeanca, Berlina, Parcam, cu directia generala spre lasi Ca punct central de operatie apare Comeanca, întrucât grupul de acolo are îndatorirea sa azvârle în aer podul de pe lima ferata Cernauti-Pascani fapt datorita caruia Bucovina va ramâne izolata de restul tarii

A doua zona e Basarabia propnu-zisa în raionul Basarabia nu se presupune nici Q actiune de seama Numai la sud, aproape de varsarea Nistrului, -pâna la gura Dunarii, va trebui sa

266


aiba loc partea principala a revolutiei Drept cai de operatii apar Tusla, Tatar-Bunar, Vâlcov si LDartol

în acest punct sunt pregatite de mai înainte depozite de munitiuni si ele apar ca puncte de Jreuniune ale prietenilor organizati, care odata uniti cu Terente, trebuie sa înainteze spre Galati, ■ cu scopul de a-l ocupa Detasamentul de ajutor din teritoriul sovietic urmeaza sa treaca granita în raionul Olanesti-Budak-Tusla

A treia zona, Sud-Rasant, cuprinde Dobrogea româneasca si întreaga Silistra Ca centru al revolutiei este indicat Calarasi-Sihstra-Mânastirea în aceste puncte se concentreaza detasamente revoltate care, din raionul Calarasi-Sihstra-Oltenita, urmeaza sa faca demonstratie la Budesti, cu scopul de a ameninta Bucurestiul în acest raion, actiunea principala va fi desfasurata la rasarit de Fetesti, unde trebuie sa se rupa calea ferata si sa se mineze podul de pe Dunare care ar avea ca urmare izolarea tinutului de pe lânga Marea Neagra de România

A patra zona cuprinde raionul Banat si Ungaria de rasarit Ca centru se indica Lugoj, Piski (Simeria), Caransebes Aici nu este de presupus o revolutie pe fata, întrucât acest raion nu prezinta vreo importanta strategica Centrul operativ se sprijina pe iredentistn unguri, dându-si consimtamântul lor la un atac comun, dar urmarind numai interesele lor nationale

Tot astfel si în zona a cincea, care cuprindea partea de nord, Ungaria rasariteana si Transilvania, cu centrul la Cluj, Dej si Oradea Aici pot avea loc numai demonstratii, desfasurându-se numai actiuni mici cu detasamente de lucratori si tarani




Conducerea generala a revolutiei, Comitetul Executiv o încredinteaza treimii (troicii) speciale, compusa din tovarasii Badulescu, Goldstem si Kalifarski

Aceasta trebuie sa înceapa între 10-15 septembrie Atacurile cele mai îndârjite trebuie sa aiba loc în prima zona, pentru ca reusita lor acolo sa atraga atentia tovarasilor din Gahtia în chipul acesta, reusita din Bucovina sa fie semnalul pentru revolutia din Gahtia unde terenul este deja pregatit în proportii destul de mari

Rascoala din zonele a întâia, a patra si a cincea trebuie sa înceapa la o saptamâna dupa desfasurarea revolutiei în zona a doua si a treia"

TEMĂ

1 Subtiati importanta Constitutiei din 1923

2 Care a fost politica regelui Carol al II fata de partidele politice?

3 Sesizati asemanarile si deosebirile dintre cele doua extreme în viata politica din România

interbelica

267


Sigh4


 


Moldovenesc,    Jy/y- pa]t


IAsl\



BIHOR


'CV,""1 NEAMT

Jeamt •    \ N»horJiarT  " I       '         \ROA1AW_7c.


lisinau


Tighlna*



«t,cs


k /VŁOl

ARAD |d

J>MIs-Ţorontal\ «Timis


TURDA*rurda         Tîrgu Mu'r Bi

"rfHNAVA

 4«4


Miercurea Ciuc

SiZi


HKAT


3)


Cetatea Alba1



'Tîrgu  fu Uurnu SPvjBlin

•Oravil CARA$'


jng

{PRAHOVA

-*»  s/tl*'

30>€?H.    V„   "Ploiesl llMBOVITA


IALOMIŢA


TULCEA .



IUGOSLAVIA


JCURE9TI \lFOV


Magurele BULGARIA


Viata politica în România, 1918-1940

(Tabel recapitulativ)

Denumirea partidului

Denumirea noua

Conducatori

Organe de presa

Reorganizari

1

2

3

4

5

- Partidul Conser­vator

Partidul Conservator Progresist

Alexandru Marghiloman

„Steagul"

- Partidul   Conserva­tor Democrat

Partidul Democrat

Take lonescu

„Românimea"

Fuzioneaza în 1922 cu Partidul National

- Partidul   Nationalist Democrat

Nicolae lorga

„Neamul Românesc"

- Liga Apararii Natio-nal-Crestine

A.C. Cuza

- Liga Poporului

Alexandru Averescu

„îndreptarea"

Fuzioneaza cu Par­tidul Conservator Pro­gresist.

- Partidul National Agrar

Octavian Goga. loan Lupas, Silviu Dragomir

„Ţara noastra"

Fuzioneaza în 1935 cu Liga Apararii Na-tional-Crestme for­mând Partidul Natio­nal Crestin.

- Partidul Ţaranesc

Ion     Mihalache, Constantin Stere, Virgil Madgearu

„Ţara noua" „Aurora"

- Partidul National Liberal



Ion I C. Bratianu, Vintila Bratianu, I Gh. Duca, Constantin (Dinu) Bratianu, Gheorghe Tata-rascu, Gheorghe Bra­tianu

„Viitorul"

Partidul National Li­beral - Gheorghe Bratianu (1930). Uniunea Agrara -Constantin Argeto-ianu (1930).

- Partidul       National Român   din   Tran­silvania

luliu Maniu, Ale­xandru Vaida-Vo-evod, Vasile Gol-dis,      Alexandru Ciceo-Pop

„Patria"

Fuzioneaza în 1926 cu Partidul Ţaranesc formând Partidul Na­tional Ţaranesc.

- Partidul National Ţaranesc

V

luliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Ion Mihalache

„Dreptatea"

Comitetele      cetate­nesti   -    Dem    Do-brescu   (1935),   Par­tidul    Radical   Ţara­nesc  -  Gngore   lu-nian,   Partidul   Ţara­nesc    Democrat    -Dem Dobrescu, Par­tidul   National   Ţara­nesc    - Doctor    Ni­colae Lupu, Frontul      Românesc (1935)  -  Alexandru Vaida-Voevod

269


1

2

3

4

5

- Partidul Social Democrat din România

Partidul Socialist

Ilie      Moscovici, loan        Flueras, Lothar        Rada-ceanu, C-Titel Petrescu, losif Jumanca

„Lumea Noua"

Federatia Partidelor Socialiste din Ro­mânia (1921), Par­tidul Social Democrat (1927). Partidul So­cialist al Muncitorilor (1928). Partidul So­cialist Independent (1932) fuzioneaza cu Partidul Socialist din România (Constan­tin Popovici) for­mând Partidul Socia­list Unitar.

Partidul Comunist din România

Gheorghe Cristescu Elek Koblos Vitali Holostenko Alexander Danieluk Stepanski Boris Stefanov stefan Foris

în ilegalitate din 1924.

- Legiunea Arhan­ghelul    Mihail

Corneliu Zelea Codreanu

„Pamânt stramosesc"

- Garda de Fier

Corneliu Zelea Codreanu

„Cuvântul" „Axa" „Buna Vestire"

- Partidul Totul pentru Ţara

Ion. C. Mota, C. Papanace, Gen. Gheorghe Cantacuzino-Graniceru

Cruciada Românis­mului - Mihai Ste-lescu(1935).

- Partidul Ţaranesc din Basarabia

Ion Inculet Pan Halippa

Partidul  Democrat al Unirii din Bucovina

Ion Nistor

Partidul Maghiar

loszika Samuel, Ugron Istvan, Bethlen Gyorgy

Uniunea Maghiara

Bethlen Gyorgy

Partidul German

Rudolf Brandsch, Hans Otto Roth

Partidul Popular sva-besc

Uniunea Evreilor

Partidul Evreilor












Document Info


Accesari: 7657
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2018 )