Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






Impartirea religiei

istorie











ALTE DOCUMENTE

Al doilea razboi mondial în Europa
Revolutie, nationalism, ruralitate 1848 în Principatele Române
RĂZBOIUL PENTRU REÎNTREGIREA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
REPERE CRONOLOGICE ALE ISTORIEI EGIPTENE
BARBARII
POPORUL ALES IN TRADITIA BIZANTINA
Omul medieval in cautarea lui Dumnezeu - Formele si continutul experientei religioase
Utopie si revolutie: semantica istorica, interpretari
Lucrare de seminar - Femeia in Apoftegmele parintilor egipteni
PRIMII CONTINUATORI AI LUI MAGELLAN


Împartirea religiei

1. Împartirea religiei în subiectiva (sau interna) si obiectiva (sau externa), care pâna nu demult era discutata, este admisa astazi aproape în unanimitate.
Religia subiectiva, fiind un fenomen sufletesc, nu se poate împarti. Manifesta 151c22b rea ei în afara însa, sau obiectivatiunea sa, a primit în scurgerea vremilor forme diferite. De împartirea sau clasarea acestor forme ale religiilor istorice este chestiunea când se vorbeste de împartirea religiei.
Clasificarea este firul mitic al Ariadnei, care ne arata drumul în vastul labirint al religiilor omenirii. Adevarata stiinta se bazeaza pe clasificare. Deviza politica a stramosilor nostri: "Divide et impera" trebuie sa se aplice si în stiinta, daca voim sa fim stapâni deplini pe ceea ce studiem. Teologia nu se poate sustrage de la aceasta regula generala. Daca voim sa cunoastem bine religia noastra crestina trebuie sa cunoastem mai întâi toate celelalte religii, care au existat înainte si care exista si astazi alaturi de ea. Numai astfel vom putea sa ne pronuntam în deplina cunostinta de cauza asupra caracterului ei, sa ne dam bine seama întrucât si în ce anume este superioara celorlalte religii, sa tinem la ea cu taria pe care o da convingerea si s-o aparam cu zel si cu entuziasm.
2. O veche clasificare a religiei este cea de "religie adevarata" si "religie falsa". "Religia adevarata ar fi aceea care este conforma cu cuvântul dumnezeiesc, iar falsa aceea în care se adora zei falsi, sau nu se cinsteste dupa cuviinta adevaratul Dumnezeu", (Holaz). Pe cât este de simpla aceasta clasificare si poate fi utilizata cu folos pentru scopuri practice, pe atât este de putin stiintifica si de mult discutata. Nu exista religie care sa nu fie considerata de aderentii ei ca adevarata si înca unica adevarata. Altfel nici n-ar putea exista atâtea forme de religie.
3. Nepractica este si clasificarea în religie privata si publica, adica în religie recunoscuta si nerecunoscuta de stat. Este nepractica mai întâi pentru ca religia a existat înainte de a fi cunoscuta viata de stat, la a carui zamislire ea a luat o însemnata parte si al doilea pentru ca aceeasi religie poate fi în unul si acelasi timp recunoscuta sau permisa într-un stat si interzisa într-altul. Asa ca împartirea aceasta cade de la sine.
4. Mai multa valoare stiintifica, dar de putin folos real, este clasificarea în religii naturale si revelate, caci aproape nu exista religie care sa nu-si reduca origina într-un fel sau altul la revelatie. De buna seama noi avem anumite criterii dupa care deosebim revelatia adevarata, pe care o declaram de proprietate exclusiva a Crestinismului si a premergatorului sau Mozaismul, de revelatia falsa, dar aceste criterii sau nu sunt admise de partizanii tuturor religiilor sau sunt astfel interpretate încât adevarata revelatie revine mai multor religii, fara a se putea preciza numarul lor. Cu chipul acesta împartirea este lipsita de precizie.
Cât priveste apoi semnificatia cuvântului "natural" aplicat la religie aici iarasi parerile sunt diferite.
Unii înteleg prin religie naturala toate acele religii care - dupa parerea lor - nu se întemeiaza pe revelatie. Asa este de ex. budismul în ochii brahmanilor si brahmanismul si budismul dupa parerea mahomedanilor. Din punct de vedere crestin sunt considerate naturale toate religiile afara de cea crestina si iudaica. Desi natural nu este aici identic cu fals totusi, dupa expresia Sfântului Paul: "Pagânii cei ce n-au lege din fire fac ale legii", adevarurile religioase se reduc numai la aratarile constiintei.
Altii, si în special deistii si filosofii secolului XVIII, dau cuvântului natural o alta semnificatie. Religia naturala consta dupa acestia în acel manunchi de notiuni comune tuturor religiilor, ca notiunea de Dumnezeu, suflet, nemurire, virtute, etc, la conceperea carora omul poate ajunge numai cu ajutorul mintii sale, fara conlucrarea sau intervenirea revelatiei.
Partizanii acestui fel de a întelege religia naturala au cautat sa stearga din religiile revelate si în special din Crestinism toate adevarurile care întrec puterea mintii, tot ce este supranatural si sa înfiinteze cu chipul acesta o religie bazata numai pe ratiune. Aceasta religie au numit-o ei naturala sau universala si au sustinut ca este singura forma de religie comuna omenirii, pentru ca zace la baza tuturor religiilor si ca atare si singura religie adevarata. Celelalte religii, religiile revelate, sunt dupa expresia lui Diderot, erezii fata de religia naturala. O astfel de religie are însa numai defectul ca este pur imaginara, caci ea n-a existat niciodata decât numai în creierul celor care au botezat-o cu acest nume.
Altii înteleg sub numele de religie naturala adorarea obiectelor naturii, iar multi dintre teologi dau acest nume religiei omului cazut în pacat sau pagânismului în genere.
5. O clasificare potrivita a religiilor este cea de religii politeiste, dualiste si monoteiste, dupa cum se adora mai multi Dumnezei sau unul singur (crestinismul, iudaismul, mahomedanismul) ori doua principii antagoniste (parsismul). Max Müller voieste sa se adauge la aceste trei categorii de religii înca alte doua pentru ca sa fie completa clasificarea. Aceste doua categorii ar fi religiile henoteiste (religia indiana în faza vedica) si religiile ateiste (budismul). Însa aceste doua numiri sunt de prisos, întâi pentru ca se aplica nu mai la o religie si al doilea pentru ca si aceste religii pot fi cuprinse în împartirea de mai sus, de vreme ce vechea religie indiana este tot politeista iar budismul este ateist numai la origine, pe când mai târziu este politeist.
6. Schleiermacher împarte religiile în fetisiste, politeiste, si monoteiste.
Împartirea însa nu este potrivita pentru ca fetisismul nu poate fi întrebuintat ca numire generica pentru toate formele de religie inferioare politeismului ca sabeismul, zoolatria etc.
7. O clasificare foarte rationala si potrivita este a lui Drobisch ("Grundlehren der Religionsphilosophie", 1840). El împarte religiile în trei clase, corespunzatoare cu cele trei faze ale dezvoltarii sufletesti a omului.
Prima clasa cuprinde religiile naturale, adica acelea în care se adora natura sau personificarile ei, dar carora le lipseste credinta în fiinte spirituale, inteligente si libere. Aici numara el fetisismul, zoolatria si sabeismul. Aceasta clasa corespunde psihologic treptei copilariei omului, în timpul careia domneste fantezia si impresiile simturilor.
A doua clasa o formeaza religiile antropomorfe, adica acelea în care zeii sunt considerati ca fiinte personale si sunt în mare parte personificarea omului idealizat. Aici spiritul omenesc ne apare în fata tineretii sau adolescentii, când este dominat de gustul estetic si de scopuri rationale. Din aceasta clasa face parte religia Grecilor, care e religia frumosului si religia Romanilor, religia calculului politic, a scopurilor statului.
Din a treia clasa fac parte religiile moraliste, în care se recunoaste ca Dumnezeu numai o fiinta spirituala, personala, din care se exclude tot ce este material si care poate fi cunoscut numai cu spiritul, prin ajutorul cugetarii. Aceasta treapta corespunde stadiului de maturitate al spiritului omenesc în timpul caruia el este condus de moralitate si de scopuri mai înalte rationale. Între religiile de pe aceasta treapta se numara mahomedanismul, mozaismul si crestinismul.
Clasificarea aceasta are darul de a fi psihologica într-un înalt grad. Ea se poate aplica cu succes la religiile superioare si este totodata foarte corespunzatoare si cu dezvoltarea constiintei religioase, asa cum ne-o prezinta istoria religiilor, dar nu cuprinde însa toate religiile.
8. Sunt multe alte clasificari ale religiilor istorice.
Vom expune înca alte câteva, nu pentru valoarea lor stiintifica, nici pentru caracterul lor practic, care le lipseste, nici pentru ca sunt ale unor barbati foarte cunoscuti pe tarâmul istoriei religiilor, ci mai mult ca o curiozitate, pentru a vedea din ele numele diferitelor religii, afinitatea dintre ele si întrucâtva si caracterul individual al fiecareia.
9. Hegel împarte religiile în 3 clase: religia naturala, religia individualitatii spirituale si religia absoluta.
De religia naturala tine:
1. Religia imediata (vrajitoria samanismului).
2. Religiile constiintei analitice sau religiile substantei si anume:
a) religia marimii, a cantitatii (chineza);
b) religia fanteziei (brahmanismul);
c) religia închiderii în sine (budismul).
3. Religia naturala în trecerea sa catre religia libertatii sau lupta subiectivitatii si anume:
a) religia binelui sau a luminii (persana);
b) religia durerii (siriana);
c) religia enigmei (egipteana).

2. Din a doua clasa de religii, religia individualitatii spirituale, fac parte:
1. Religia sublimului (iudaica);
2. Religia frumosului (greceasca);
3. Religia scopului sau a ratiunii (romana).

3. A treia clasa de religii, religia adevarata, o formeaza Crestinismul (sistemul filosofic al lui Hegel).
Eduard von Hartmann împarte religiile în: naturaliste si supranaturaliste.
1. Naturaliste:
a) Henoteismul naturalistic;
b) Spiritualizarea henoteismului:
1) perfectionarea estetica (Greci);
2) secularizarea utilitarista (Romani);
3) aprofundare tragico-etica (Germani).
c) Sistematizarea teologica a henoteismului:
1) monism naturalistic (Egipteni);
2) dualism seminaturalistic (Persi).
2. Supranaturaliste:
1. Monismul abstract sau religia idealista a mântuirii:
a) acosmismul brahmanic;
b) iluzionismul budistic.
2. Teismul:
a) henoteismul primitiv al lui Israel si monoteismul profetilor;
b) Religia nomista heteronoma (teocratica) a timpului sacerdotal de dupa perioada profetica si a islamului;
c) Religia realista a mântuirii sau Crestinismul, a carei directie heterosoteriologica va fi înlocuita prin religia (directia) autosoteriologica a spiritului, ca adica nu omul va fi mântuit de Dumnezeu ci Dumnezeu de om si prin om.
10. C. P. Tiele le împarte în religii naturale si religii morale.
1. Religii naturale:
a) Naturalismul polizoic;
b) Religii magico-polidemonistice (animismul salbaticilor);
c) Politeism magico-teriantropic mai luminat:
1) Neorganizat: Japonezi, Dravidieni, Fini, Estoni, Slavi, Arabi, Pelasgi, vechii Itali,
2) Organizat: Egipteniii, vechii Chinezi, popoarele americane semiculte: Mexicanii, Chilienii, Peruvienii.
d) Politeismul antropomorfic demietic: Religia Vedelor, a Persilor, Babilonienilor, Asirienilor.
2. Religii morale sau revelate spiritualisto-etice:
a) Religii nomiste: taoismul, confucianismul, brahmanismul, gianismul, mazdeismul, mozaismul si iudaismul, acesta din urma ca tranzitie la b) religiile universaliste: budismul si crestinismul.
Islamismul, cu caracterul sau nomist si particularist, este o cadere de la principiul religiilor universaliste.
11. Sociologii francezi din scoala lui Durkheim si Lévy-Brühl, pornind de la parerea ca totemismul este originea religiei si luând ca punct de plecare clanul, tribul, natiunea si grupele internationale, ca forme evolutive ale societatii omenesti, împart religiile în clanice, tribale, nationale si universaliste. (René Hubert - "Manuel élémentaire de Sociologie" p. 102).
12. În cele ce urmeaza vom trata mai întâi despre religiile primitivilor, dupa aceea despre religiile popoarelor istorice si civilizate, dupa marile grupari etnice în care se împart, si vom încheia cu Crestinismul, ca religia deplina, absoluta.


Document Info


Accesari: 2016
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )