Legenda uriasilor
Aceasta legenda povesteste faptele unui neam de uriasi .
Ei ii gasise locul în vârful unui munte, ca sa nu sperie pe locuitorii din vale. si cu ei adusesera o truma de bouri ,pe care îi îngrijeau cu mare mândrie si pricepere .
Traiul lor fericit a fost curmat intr-o iarna ,când o molima s-a abatut asupra lor si-a rapus atât uriasii cât si bourii. Dintre toti au scapat cu zile doar o fata si un baiat,carora le-a ramas sa îngrijeasca bourii.Pentru ai pazi au ridicat fiecare câte un turn.Turnul baiatului crestea, pe zi ce trece ,tot mai înalt ,pe când cel al fetei ramânea la fel de mic, dar se face tot mai frumos. Oamenii se uitau mirati si nu întelegeau cum de turnurile se înaltau cu atâta putere.
Nu mai ca venirea toamnei aduse cu ea potopul. Dupa ce
apele se strânsera la loc, în matca ,oamenii vailor se dusera sa-i ajute pe cei doi uriasi, dar le gasira bietele trupurile înghetate
si le zidira mormânt în piatra.Iar, ca numele sa fie pomenit pe veci , au adus o toaca si au pus-o pe locul cel mai înalt , acolo unde le gasise trupul neunsufletite.Turnul cel mai mare i se spune Toaca iar celui mai mic Pachia .
Legenda lui Butu si Ana
Legenda Turnului lui Butu si Ana este o poveste de dragoste pe vremea voievodului Alexandru cel Bun ,traia un tânar pe care îl chema Butu si care era pe cât de vrednic pe atât de chipes .
Fata domnitorului ,Ana ,la întâlnit într-o zi si a fost impresionata de frumusetea sa .Cei doi tineri s-au îndragostit si,dupa felul îndragostitilor si-au jurat credinta vesnica.
Dar,când
se pregatea de nunta
Deznadajduia, Ana ,cere ajutorul unei vrajitoare .Vrajitoarea îi propune Anei ca-l va aduce înapoi pe Butu ,dar în chip de strigoi.
Într-o noapte urâta si întunecata chemat de farmecele vrajitoarei,Butu a aparut pe un cal alb,o lua pe Ana cu el si disparura amândoi în mijlocul fulgerelor ,îndepartându-se spre muntele Ceahlau la venirea zorilor ,la cântatul cocosilor povesteste o nenorocire groaznica :o detunatura înspaimântatoare sparge înaltimile si cade asupra fugarilor, care se prabusesc prefacându-se încele doua stânci îngemanate.
Muntele Ceahlau
Muntele Ceahlau s-a facut din porunca împarateasca.
Pentru apararea locuitorilor acestor locuri de mânia navalitorilor de la soare -rasare ,împaratul Traian ,conducator a romanilor si cuceritor al tracilor ,a dat porunca sa se înate în munte
Au fost adunati atunci ,toti robii luati de la Decebal si s-a facut cunoscut porunca împarateasca pe care trebuiau sa o duca la îndeplinire cât mai repede cu putinta .Fiecare dintre acestea trebuia sa aseze câte o piatra în locul în care s-a hotarât ca se va înalta noul munte .
Truda a fost groaznica .Multi dintre care au muncit la ridicarea muntelui au murit de epuizare. Dar,într-o zi ,totul s-a ispravit.
si Traian ,pentru a pecetlui aceasta lucrare, a asezat peste mormanul de pietre celelalte stânci.
În vârful muntelui, spune mai departe poveste ,a fost asezata o toaca pentru a vesti locuitorilor din vale apropierea dusmanului.Soldatul a batut toaca , pâna într-o zi în care o sagiata a dusmana l-a rapus.De atunci se spune ,ca dusmanii au navalit în voia cea buna .
Aceasta este povestea si acesta parte sa fie rostul Muntelui Ceahlau .
|
