Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Lucrare de seminar - Femeia in Apoftegmele parintilor egipteni

istorie












ALTE DOCUMENTE

Latinitate si dacism
SOCIETATEA FEUDALA.CARACTERISTICI
A.D. XENOPOL Filosof al istoriei
COGITO SI ISTORIA NEBUNIEI
Lista patriarhilor de Constantinopol
Batalia de la Calugareni
Barocul in Tarile de limba germana
Ce pozitie va adopta Romania cand va deveni membra: una in favoarea unei Europe mai flexibile, cum propune Marea Britanie, sprijinita de tari din cent
O statistica a represiunii comuniste din Romania
ARANJAMENTE, INTELEGERI - DECLANSAREA COLECTIVIZARII TOTALE IN ROMANIA

Lucrare de seminar

Femeia în Apoftegmele parintilor egipteni



"Teologia si misiunea femeilor în crestinism reprezinta un subiect deosebit de important, cu un amplu ecou în zilele noastre. Angajati în aprofundarea acestui subiect, din ce în ce mai multi exegeti contemporani se intereseaza de Biserica primelor secole dupa Hristos, simtind poate ca astfel ne vor fi descoperite conceptii folositoare si noua, celor de astazi. Drept aceea, nu putini sunt cei care au început sa cerceteze scrierile teologilor din acea vreme, investigând, printre altele, felul în care erau privite femeile în Biserica Primara"[1].

Interesul ce se manifesta actualmente pentru Parintii desertului la nemonahi e suprinzator, atunci când observam în ce masura epoca noastra e departe de practicile si spiritul primilor anahoreti. Dar tocmai generatiile noi sunt poate mai înclinate decât cele precedente sa-i admire pe Parintii desertului, sa doreasca, ba chiar sa caute la ei valori umane si crestine aporape disparute în întregime astazi. În starea de anemie spirituala si morala în care se gaseste lumea nu este atât de uimitor faptul ca aceste figuri înalte si puternice îsi exercita mai multdecât oricând puternica lor atractie. Vietile si cuvintele lor nu ofera oare antidotul cel mai potrivit pentru multe dintre maladiile pe care le deplângem astazi? Într-o lume zgomotoasa, agitata, trepidanta, ele proclama binefacerile singuratatii, ale calmului si linistii. Într-o societate care nu apreciaza decât bogatiile, bunurile zise de consum si placerile efemere, ele reamintesc cu vigoare fericirile evanghelice .[2] Într-un mediu materialist superficial, vocea Parintilor desertului e o chemare la spiritualitate si la interioritate, austeritatea lor e o sfidare la adresa confortului si facilitatii ce domnesc pretutindeni, aparenta lor inutilitate îi pune pe gânduri pe oamenii de azi atât de preocupati de productivitate si de rentabilitate. si, mai presus de orice, simplitatea si autenticitatea lor sfideaza toate complicatiile, artificiile si falsitatile pretinsei noastre civilizatii[3].

Una din cartile de capetenie în care este prezentata viata de zi cu zi, urcusul si coborâsul parintilor pustiei Egiptului este Patericul. În aceasta carte sunt cuprinse atât cuvintele folositoare ale Sfintilor Parinti cât si cele ale sfintior batrâni fara de nume.

În cele ce urmeaza voi prezenta felul diferit pe care Parintii desertului din Egiptul secolului IV l-au avut fata de femeie.

Când avva Sisoe a devenit batrân si neputincios, ucenicul sau i-a propus sa se apropie de zonele locuite. La care batrânul a raspuns: "Unde nu este femeie, acolo sa mergem!" I-a zis lui ucenicul: "Unde este loc care sa nu aiba femeie, decât numai în pustie?".

Se vorbeste adeseori despre "maicile pustiei". Paladie însusi în prologul Istoriei lausiace anunta ca va relata ispravile "sfintilor parinti, monahii pustiei, dar si ale cinstitelor maici care cu forta barbateasca au dus în chip desavârsit pâna la capat lupta ascezei". Dintre toate sfintele femei pe care ni le prezinta în lucrarea sa, niciuna n-a trait 23423o141x însa în "desertul cel mare". Când ne gândim însa la insecuritatea ce domnea în el, întelegem ca, oricât de viteaza ar fi fost, o femeie nu putea vietui aici singura fara mari riscuri atât pentru cinstea, cât si pentru viata ei. Mai mult, pentru anahoretii Egiptului, locul femeilor nu era în desert, pentru simplul motiv ca o femeie în mijlocul lor ar fi fost o ispita permanenta. Toate acele "amma", care figureaza în culegerile de apoftegme, nu locuiau în plin desert. Amma Sora, cea mai faimoasa, "a ramas saizeci de ani lânga râu", adica în apropierea Nilului. Teodora, ca si Sinclitichia, traia probabil la periferiile Alexandriei.

Trebuie evocat însa aici cazul câtorva dintre monahiile care au trait sau ar fi trait în desert "incognito", în haine de monahi[4]. Hagiografia cunosste destule cazuri asemanatoare a caror istoricitate este însa dificil de evaluat. Din deserturile Egiptului de Jos, cele mai faimoase sunt cele ale Apolinariei, Hariei si Anastasiei. Apolinaria ar fi fost fiica împaratul Antim. Ea ar fi fugit în desertul Sketis pentru a se sustrage casatoriei pe care tatal sau voia sa o oblige sa accepte. Dupa ce s-a lasat desfigurata de tântarii din mlastinile Sketisului, ar fi trait în acele tinuturi sub numele de Dorotei. Una din surorile ei fiind posedata de demoni, Antim ar fi trimis-o la Parintii din Sketis ca sa o vindece. Ea a fost încredintata asa-zisului monah Dorotei, care a trimis-o înapoi vindecata tatalui sau. Dar în curând "demonul a facut-o sa apara însarcinata"! Furios, împaratul a ordonat ca Dorotei sa fie adus la el si atunci a recunoscut în el pe fiica sa Apolinaria, ceea ce nu a împiedicat-o pe aceasta sa se întoarca tot "incognito" în Sketis, unde a trait înca mult timp, numai dupa moartea sa, în momentul toaletei funerare, descoperindu-i-se adevarata ei identitate[5].

Avva Ammona, cel ce sporise în frica lui Dumnezeu, a preferat sa nu judece fecioara ce avea în pântece, ba mai mult, a poruncit sa i se dea sase perechi de cearceafuri, zicând: "Nu cumva mergând, sa nasca si va muri, sau ea sau pruncul si nu va afla cele de îngropare?" Iar pârâsii ei i-au zis lui: "De ce ai facut aceasta? Da-le canon!", iar el a zis lor: "Vedeti, fratilor, ca aproape este de moarte, si ce pot eu sa fac?". si a slobozit-o pe ea si n-a îndraznit batrânul sa osândeasca pe nimeni[6].

Avva Gherontie, cel al pietrei spunea ca unii frati suparându-se pe poftele trupesti, cu mintea au curvit. Pentru aceasta este bine sa faca fiecare ceea ce este scris si cu toata grija sa-si pazeasca inima sa[7].

Avva Daniil a scos demonul dintr-o fata, pe când mergea la târg sa-si vânda vasele. Tot el a sfatuit un frate zicând: "Niciodata sa nu întinzi mâna ta cu femeie în strachina si sa manânci cu ea si cu aceasta vei scapa putin de demonul curviei[8].

Avva Ioan Colov, un vestit anahoret, nu o lasa pe saraca Paisia sa moara în pacat. Aceasta la început a avut viata curata, dar dupa aceea a cazut în pacatul desfrânarii cu diversi oameni razvratiti[9]. La îndemnurile fratilor, Sfântul Ioan Colov merge personal la aceasta si o convinge sa se caiasca pentru pacatele ei. Aceasta paraseste si casa si merge cu Avva Ioan în pustie. Facându-se seara, aceasta s-a culcat în nisip. Pe la miezul noptii, desteptându-se sfântul, a vazut o cale luminoasa, de la cer pâna la dânsa întarita si pe îngerii lui Dumnezeu ducându-i sufletul. Atunci, sculându-se si mergând la dânsa a miscat-o cu piciorul. Iar dupa ce a vazut ca a murit, aruncându-se la pamânt si rugându-se lui Dumnezeu, a auzit ca un ceas al pocaintei femeii s-a primit mai presus decât pocainta multora, care zabovesc si nu arata fierbinteala unei pocainte ca aceasta[10]. Avva Casian arata ca pot fi si oameni curati trupeste din urmatoarea pild: Era un batrân care era slujit de o sfânta fecioara, iar oamenii ziceau ca nu sunt curati. Iar batrânul a zis: "Dupa ce ma voi savârsi, rasaditi toiagul meu la mormânt.si daca va odrasli si va face roade, sa stiti ca sunt curat cu dânsa, iar de nu ma va odrasli si nu va face roade, ma cunoasteti ca am cazut cu dânsa". Fratii au facut acest lucru dupa ce batrânul a adormit întru Domnul, iar toiagul a odraslit si a facut roade. si toti au slavit pe Dumnezeu[11].

Alta data o femeie care avea o boala la un sân îl cauta pe avva Longhin. El sedea la semnul al noualea de la Alexandria si femeia s-a întâlnit cu el pe când aduna lemne de lânga mare. Batrânul i-a ascuns acesteia cine este, iar atunci femeia i-a aratat sânul. Batrânul facând semnul crucii peste locul acela, a slobozit-o zicând: "Du-te si Dumnezeu te va tamadui, caci Longhin cu nimic nu poate sa te foloseasca"! Deci s-a dus femeia, crezând cuvântului lui si s-a tamaduit imediat. Dupa acestea, povestind ea catre oarecare lucrul si semnele batrânului spunându-le, a priceput ca el este avva Longhin[12].

Avva Olimpie al chiliilor; a fost luptat spre curvie si i-a zis lui cugetul: "Du-te, ia femeie!" si sculându-se a calcat lut si a facut femeie. Apoi si-a zis : "Iata femeia ta!". Trebuie dar sa lucrezi mult ca sa o hranesti. si lucra ostenindu-se mult. si dupa o zi iarasi calcând lut, si-a facut  si fiica si zicea gândului sau: "A nascut femeia ta. Ai mai multa trebuinta sa lucrezi, ca sa poti sa-ti hranesti fiica si sa o acoperi". si asa facând, s-a topit pe sine. si a zis cugetului sau: "Daca nu mai poti suferi osteneala, nici femeie sa nu cauti". Vazând Dumnezeu osteneala lui, a ridicat de la el razboiul si s-a odihnit[13].



Interesant si plin de întelepciune este felul în care avva Pimen si fratii lui s-au comportat fata de mama lor. Aceasta, dorind sa-i vada, nu putea. Deci a pândit când mergeau ei la biserica si i-a întâlnit. Iar ei, vazând-o, s-au întors înapoi si au încuiat usa în fata ei. Ea, stând lânga usa, striga plângând cu jale multa si zicând: "Sa va vad pe voi, fiii mei prea iubiti!". si auzind-o avva Amev a intrat la avva Pimen, zicând: "Ce vom face batrânei acesteia ca plânge la usa?". si dinauntru stând o auzeau plângând cu jale multa. si i-a zis: "De ce strigi asa, batrâno?", iar ea auzind glasul lui, mult mai mult striga plângând si zicând: "Voiesc sa va vad pe voi, fiii mei, si ce este de va voi vedea? Oare nu sunt mama voastra? Oare nu eu v-am alaptat? De acum sunt batrâna, si auzind glasul tau, m-am tulburat. Iar batrânul i-a zis ei: "Aici vrei sa ne vezi pe noi sau în lumea cealalta?", I-a raspuns ei: "De te vei sili sa nu ne vezi pe noi aici, ne vei vedea acolo". Deci s-a dus batrâna bucurându-se si zicând: "Daca cu adevarat va voi vedea pe voi acolo, nu vreau sa va vad aici"[14].

Sfântul Pavnutie din Tebaida Egiptului, avea un ucenic care era ispitit spre curvie si zicea: "De voi lua zece muieri, nu-mi împlinesc pofta mea. Iar batrânul îl mângâia zicând: "Nu, fiule, razboiul este al demonilor". si n-a ascultat fratele, s-a dus în Egipt si si-a luat muiere. Iar dupa o vreme s-a întâmplat de s-a suit batrânul în Egipt si s-a întâlnit cu el, care ducea o cosnita cu scoici. Iar batrânul nu l-a cunoscut, dar el i-a zis lui: "Eu sunt cutare, ucenicul tau!", si vazându-l batrânul în necinstea aceea, a plâns si i-a zis: "Cum ai lasat cinstea aceea si ai venit în necinstea aceasta? Dar ai luat cele zece muieri?". si suspinând, a zis: "Cu adevarat una am luat si ma chinuiesc cum sa o satur de pâine". I-a zis lui batrânul: "Vino iarasi cu noi!" si a întrebat: "Este pocainta, avvo?", "Este", i-a raspuns batrânul. Asa, lasând toate, a mers dupa dânsul si intrând în Schit, prin multe încercari, s-a facut calugar iscusit[15].

Parintii pustiei Egiptului, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu multa rabdare si pricepere, reuseau sa smulga crestinele din mrejele pacatului precum avva Serapion care trecând printr-un sat al Egiptului, a vazut o curva stând lânga chilia lui si a întrebat-o daca a gatit patul. Aceasta, bucuroasa, i-a raspuns afirmativ iar batrânul i-a spus sa-l astepte             pe-nserat ca va veni la ea si va petrece noaptea aproape de dânsa. Iar ea s-a gatit si a asternut patul si l-a asteptat pe batrân cu cele de trebuinta. Dupa ce s-a facut seara, a venit batrânul la dânsa, nimic aducând si intrând în chilie, i-a zis ei: "Gatit-ai patul?", iar ea a zis: "Da, avvo". A încuiat usa si i-a zis: "Asteapta putin, fiindca avem pravila, pâna ce o voi face!". si a început batrânul slujba. si începând Psaltirea, la fiecare Psalm facea rugaciunea, rugându-se lui Dumnezeu pentru dânsa ca sa se pocaiasca si sa se mântuiasca. Deci l-a ascultat Dumnezeu; si statea femeia tremurând si rugându-se aporape de batrânul. Daca a ispravit batrânul toata Psaltirea, ea a cazut la pamânt. Iar batrânul începând Apostolul, a citit mult dintr-însul. si asa si-a împlinit slujba. Deci, umilindu-se ea si întelegând ca nu pentru pacat a venit la dânsa, ci ca sa-i mântuiasca sufletul, a cazut în fata lui, zicând: "Fie-ti mila, avvo, si povatuieste-ma unde pot placea lui Dumnezeu. Atunci batrânul a povatuit-o pe dânsa la o manastire de fecioare si a dat-o la stareta, zicând: "Ia pe sora aceasta, si nu-i pune ei jug sau porunca, ca celelalte surori; ci orice voieste da-i si cum voieste da-i sa umble!". si dupa ce a facut putine zile a zis: "Eu multe pacate am si voiesc la doua zile sa manânc"[16]. si dupa putine zile a zis: "Eu multe pacate am si voiesc la patru zile sa manânc". Dupa alte putine zile, s-a rugat staretei, zicând: "Fiindca mult am mâhnit pe Dumnezeu cu faradelegile mele, te rog, pune-ma într-o chilie si o astupa, si pe o gaura da-mi putina pâine si rucodelie. si i-a facut ei stareta asa. Astfel aceasta crestina i-a placut lui Dumnezeu în cealalta vreme a vietii sale[17].

Avva Timotei reuseste sa lumineze si sa îndrepte o femeie din Egipt, care pacatuia trupeste si plata ei o facea milostenie[18]. Aflând avva Pimen spune: "Nu va ramâne în curvie, caci se vede într-însa roada credintei. si s-a întâmplat de a venit mama preotului Timotei la dânsul. si a întrebat-o pe ea, zicând: "Acea femeie a ramas curvind?", iar ea a zis: "Da, si si-a mai adaugat ibovnici, dar face si mai multa milostenie". si a vestit avva Timotei lui avva Pimen. Iar el a zis: "Nu ramâne în curvie". Venind iarasi mama lui avva Timotei, i-a spus: "stii ca stricata aceea cauta sa vina cu mine, ca sa te rogi pentru dânsa si eu n-am primit-o. Iar el auzind, i-a spus lui avva Pimen. I-a raspuns avva Pimen: "Mai vârtos tu te du si te întâlneste cu dânsa". si s-a dus avva Timotei si s-a întâlnit cu dânsa. Iar ea vazându-l si auzind de la el cuvântul lui Dumnezeu, s-a umilit si a plâns, zicând: "Eu de astazi înainte ma lipesc de Dumnezeu si nu voi mai curvi. si îndata intrând într-o manastire, a placut lui Dumnezeu[19].

Amagiri demonice

          În acest caz satana este cel biruit, caci, de obicei, femeile întâlnite în desert sunt sau fiinte reale trimise acolo la instigatia sau, mai adeseori, fantasme generate de el spre a seduce un anahoret. Astfel, "împinsa de diavol" si profitând de o caravana, o femeie vine sa-si întâlneasca varul "într-o pustie îndepartata" pe care-l atrage efectiv în pacat. Avva Pahon din Sketis, în vârsta de peste cincizeci de ani, a fost atacat fara odihna ziua si noaptea de demonul desfrânarii timp de doisprezece ani. În cele din urma, demonul a venit la el sub înfatisarea unei tinere etiopiene pe care o vazuse în tinerete secerând spice pe un câmp. Aceasta s-a asezat pe genunchii sai si l-a înfierbântat pâna într-atât, încât el a crezut ca s-a unit cu ea. Furios, i-a dat o palma si ea a disparut[20]. Dar timp de doi ani de zile mâna sa si-a pastrat o duhoare insuportabila.

            Uneori monahul ispitit nu se multumea cu o palma. O femeie dezmatata s-a laudat odata tinerilor ei prieteni ca va ademeni la desfrâu pe un ilustru anahoret. Într-o seara s-a înfatisat la usa chiliei lui pretextând ca se ratacise. El a lasat-o sa intre, dar simtind ca demonul ar putea sa-l ispiteasca cu gânduri de desfrânare fata de aceasta femeie, si-a aprins opaitul si si-a bagat toate degetele unul câte unul în foc, astfel ca pâna dimineata nu i-a mai ramas niciunul. Vazând aceasta, femeia a cazut moarta de emotie. Curând dupa aceasta, la anahoret au sosit si tinerii pentru a se interesa de succesul ispititoarei: "N-a venit aici o femeie ieri seara? - Da, a raspuns el, s-a culcat aici înauntru". Ei au intrat si au gasit-o moarta. Aratându-si atunci degetele, batrânul le-a spus: "Iata ce mi-a facut aceasta fiica a diavolului, dar, a adaugat, scris este: " Sa nu rasplatesti raul cu rau". Atunci s-a rugat si a înviat-o pe femeie, iar ea a plecat si de atunci a trait în înfrânare".

            Uneori demonii vin mai multi. Astfel patru demoni metamorfozati în femei extrem de frumoase au ramas timp de patruzeci de zile pe lânga un frate pentru a-i veni de hac. Dar el a rezistat cu barbatie, iar dupa aceasta cumplita încercare Dumnezeu i-a dat sa nu mai aiba niciodata ispita trupeasca.

Fuga de femei

            În general, monahul clarvazator stia sa recunoasca sub aparentele feminine prezenta demonului, dar aceasta nu se întâmpla întotdeauna. De aceea anahoretii aveau drept principiu sa fuga de femei ca de foc; unii spuneau ca de vin sau ca de episcopi. La drept vorbind, trebuie sa stim cum sa le interpretam afirmatiile; de vin si de femei se fugea fiindca betia duce usor la dezmat, iar de episcopi se fugea ca si de femei, pentru ca acestia puteau sa-l smulga pe monah din viata sa monahala, conferindu-i preotia[21].

            Astazi am spune ca unii Parinti ai desertului exagerau în aceasta neîncredere fata de femei, ca acela care gasind pe drum urma unui pas de femeie o stergea, sau acela care, calatorind împreuna cu batrâna sa mama, si-a învelit mâinile când a fost nevoit sa o treaca peste un râu. Într-o zi o femeie debarca la Diolcos si se aseaza în vecinatatea asezarii. Un frate care venea sa scoata apa, o vede si merge sa-l previna pe batrânul sau care soseste strigând: "Ajutor, fratilor, hotii!".Un altul, întâlnind pe drum câteva monahii, s-a abatut de la drum, fiind apostrofat de una dintre ele: "Daca erai monah desavârsit, nu ti-ai fi dat seama ca suntem femei!".

            Avva Ioan Cassian povesteste pe aceasta tema istoria amuzanta a avvei Pavel. "În linistea si singuratatea pustiului acesta se înaltase la o atât de mare curatie a sufletului, ca nu suporta sa vada nu spun un chip femeiesc, dar nici macar o haina de femeie". Or,   într-o zi, pe când se ducea la chilia unui batrân, a dat din întâmplare în drumul sau peste o femeie. De cum a vazut-o a fugit de îndata, " alergând mai repede decât la vederea unui leu sau a unui balaur înfricosator...Dar fiindca a întrecut masura pazirii unei drepte înfrânari", Pavel a fost pedepsit. Dumnezeu a lovit trupul sau cu paralizie pâna într-acolo încât a trebuit transportat într-o manastire de fecioare si lasat pe seama unor mâini de femei, care s-au îngijit timp de patru ani sa-l faca sa manânce si "purtând de grija de toate celelalte nevoi ale firii[22]".




            În mod normal, asa cum am vazut, nu existau femei care sa vietuiasca în desert, iar unii anahoreti, ca Ioan din Lycopolis, nu vazusera femeie timp de patruzeci de ani si mai bine. Dar multi erau obligati sa se întoarca în locurile locuite pentru a-si vinde cosurile, pentru a se aproviziona sau din alte motive. Ei aveau atunci destule ocazii de a întâlni femei, de a le dori si eventual de a pacatui cu ele. Nu puteau sa nu le vada, dar trebuiau sa se pazeasca de a le privi cu insistenta. Despre un batrân se spune ca timp de saizeci de ani n-a privit niciodata o femeie. În acest caz însa este vorba de o isprava ascetica exceptionala. Vederea anumitor femei putea fi de altfel un prilej ziditor. Avvi Pimen si Anuv remarca într-un cimitir o femeie plângând cu amar, si acest lucru le aduce aminte ca si ei trebuie sa arate aceeasi înflacarare în a-si plânge pacatele lor.

Niciun dispret fata de femei la Parintii desertului

            Anatole France o facea pe Thaisia sa sa spuna : "stiu ca sfintii desertului detesta femeile care, ca si mine, sunt facute sa placa". Putem însa afirma cu toata certitudinea ca în întreaga documentatie veche asupra Parintilor desertului nu exista nici macar un singur fapt si niciun singur cuvânt care sa justifice aceasta afirmatie moderna. Avva Arsenie putea primi foarte deschis o mare doamna din nobilimea romana venita în Egipt anume ca sa-l vada sau sa repeada o tânara etiopiana care venise pe malul Nilului sa se atinga de mantia sa... Dar a primit ca o lectie replica ei: "Daca esti monah, du-te în munte!". Ei nu manifesta dispret nici chiar fata de prostituate. Mai multe apoftegme ne arata un anahoret ducându-se la una din ele fie pentru a o converti, fie pentru a salva din mrejele ei un frate si a-l aduce înapoi în desert[23].

            Încercând sa o mângâie pe matroana pe care avva Arsenie refuzase sa o primeasca, arhiepiscopul Teofil i-a spus: "Au nu stii tu ca esti femeie, si ca prin femei îi razboieste vrajmasul pe sfinti?". si, într-adevar, în apoftegme vedem multe femei seducând sau încercând macar sa seduca monahi. Vedem însa si altele care rezista monahilor care voiau sa pacatuiasca cu ele si îi fac sa ramâna fideli fagaduintei lor monahale, ceea ce contrazice dinainte sentinta mult prea pesimista relatata mult mai târziu de catre avva Ioan Moshos (secolul VII): "Sarea vine din apa si, daca se apropie de apa, se topeste si piere. Tot asa si monahul vine din femeie si, daca se apropie de femeie, se topeste". Avva Evagrie fugise de la Constantinopol pentru a scapa de femeia care facuse o pasiune pentru el, dar în Palestina o alta femeie, Melania, îl repune pe calea cea dreapta.

            Dovada ca Parintii desertului nu detestau femeile e faptul ca faceau bucuros minuni pentru ele. Astfel avva Ioan din Lycopolis reda vederea sotiei unui înalt personaj. Avva Longhin vindeca mâna cangrenata a unei femei care se înfatisase la fereastra chiliei sale. În timpul vietii sale, avva Antonie vindecase mai multe fete, cel mai adesea însa de la distanta[24].

            Dar mai exista ceva: bunatatea cu care Parintii desertului tratau femeile care se purtau rau cu un monah. Într-o zi, avvei Ammona i-a fost denuntat faptul ca un frate are o femeie în chilia sa. Fratele îsi ascunde în graba femeia într-un chiup. Când intra în chilie împreuna cu acuzatorii, avva Ammona ghiceste strategema si merge sa se aseze pe chiup. Ceilalti rascolesc în zadar chilia. Dupa ce acestia pleaca plouati, Ammona ia pur si simplu fratele de mâna si-i spune: "Vegheaza asupra ta însuti, frate!". Un alt monah traia cu o femeie. Aflând ca aceasta a nascut, avva Pimen îsi trimite ucenicul sa-i duca un ulcior de vin pentru a-i sarbatori nasterea[25].si ce sa spunem despre batrânul care primeste la el pentru o noapte un frate si o monahie? Întins între cei doi, el baga de seama ca acestia s-au apropiat sa savârseasca pacatul, dar nu le spune nimic si îi lasa sa plece a doua zi dimineata. Se roaga însa pentru ei, iar cei doi revin cerând iertarea batrânului. Chiar daca asemenea relatari n-ar fi decât povestiri ziditoare inventate în toate elementele lor, ele atesta nu mai putin faptul ca anahoretii nu aveau niciun dispret fata de femeie.

Sexualitatea în desert

            Se atribuie adeseori crestinismului primelor secole, si mai cu seama monahismului, o adevarata fobie si o repulsie fata de femeie. Cel putin în ce-i priveste pe Parintii desertului, aceasta opinie e dezmintita de simplitatea si ingenuitatea cu care unii dintre ei îsi ilustreaza cuvintele folosindu-se de comparatii împrumutate din viata sexului feminin. Astfel, avva Arsenie, ca si avva Macarie, compara anahoretul aflat în chilia sa cu fecioara închisa în camara ei înainte de casatorie. Avva Ioan Colov nu se teme sa evoce în parabolele sale doua femei goale sau o prostituata care are multi amanti. Un alt batrân foloseste imaginea mamei care-si freaca sânii cu ierburi amare pentru a-si întarca pruncul. Aceasta iarba amara este gândul la moarte, prin care monahul trebuie sa alunge imaginatiile impure! Avva Longhin merge pâna acolo încât sa compare sufletul curatit de patimi si care a zamislit pe Duhul Sfânt cu femeia al carei ciclu înceteaza când zamisleste[26].

            Bogata documentatie de care dispunem asupra Parintilor desertului arata ca nu exista la ei nici macar urma de maniheism, care sa-i fi facut sa deteste trupul, sexul, femeia, ci un solid realism în fata conditiei trupesti a omului. Anahoretii ramân oameni normali cu instinctele si poftele lor. Niciunul dintre ei n-a mers pâna la mutilare pentru a pazi mai bine înfrânarea, ca Origen, ci au înteles corect toata forta renuntarii implicata în cuvântul lui Iisus despre "cei ce se fac pe ei însisi fameni pentru Împaratia cerurilor". Nu erau uimiti de dorinta uneori violenta pe care o puteau resimti. N-a ajuns oare unul dintre ei sa spuna ca nici macar zece femei n-ar putea domoli dorinta sa? Un batrân zicea: "Scris este despre Solomon ca iubea femeile. Tot ce e parte barbateasca iubeste în chip firesc partea femeiasca. Noi sa silim însa gândurile noastre si firea noastra spre a le duce la curatie si a le împiedica sa cada în placere". Avva Evagrie si ucenicii sai au visat la o nepatimire care sa le îngaduie sa nu mai încerce nicio emotie la vederea unei femei goale în bratele lor, dar, mai rezonabili, Parintii sunt si mai realisti, ca de exemplu avva Avraam ce s-a dus sa dea o lectie unui batrân care se pretindea în întregime eliberat de pofta trupului: "Daca intrând în chilie gasesti o femeie întinsa pe rogojina ta, poti sa te gândesti ca nu e o femeie? - Nu, spune celalalt, dar îndepartez gândul ce-mi vine sa o ating. Asa deci, conchide avva Avraam, patimile sunt înca vii si sunt legate numai de sfinti".

Daca adunam toate relatarile privitoare la ispitele trupesti în care au cazut monahii, lucrul poate sa impresioneze, dar înca si mai numeroase sunt ispitele carora acestia le-au rezistat[27]. Pe de alta parte, aproape toti cei ce cad se ridica de îndata si-si reiau cu si mai mare înflacarare si smerenie viata lor monahala. În societatea noastra actuala, în care sexul si sexualitatea au dobândit o asemenea importanta, ne vine greu sa concepem o castitate traita senin, în abtinere de la orice satisfactie carnala. E un motiv suficient pentru a ne feri de a-i judeca în aceasta privinta cu severitate pe monahii din vechime[28]. 

                                   



[1] Ford, David C., "Barbatul si femeia în viziunea Sfântului Ioan Gura de Aur", Editura Sofia, Bucuresti, 2007, p. 7;

[2] Regnault, Lucien, "Viata cotidiana a Parintilor desertului în Egiptul secolului IV, Ed. A II-a, Traducerea diaconului Ioan; Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2004, p. 27; 



[3] Ibidem, p. 28;

[4] Ibidem, p. 53;

[5] Ibidem, p. 54;

[6] Patericul, Izvoare duhovnicesti, Alba Iulia, 2003, p. 32;

[7] Idem, p. 51;

[8] Idem, p. 52;

[9] Idem, p. 110;

[10] Idem, p. 111;

[11] Idem, p. 128;

[12] Idem, p. 136;

[13] Idem, p. 174;

[14] Idem, p. 194;

[15] Idem, p. 215;

[16] Idem, p. 237;

[17] Idem, p. 238;

[18] Idem, p. 246;

[19] Idem, p. 247;

[20] Regnault, Lucien., "Viata cotidiana a Parintilor desertului în Egiptul secolului IV, Ed. a II-a, traducere de Ioan Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2004, p. 55;

[21] Ibidem, p. 56;

[22] Ibidem, p. 57;

[23] Ibidem, p. 58;

[24] Ibidem, p. 59;

[25] Ibidem, p. 59;

[26] Ibidem, p. 60;

[27] Ibidem, p. 61;

[28] Ibidem, p. 62.













Document Info


Accesari: 3471
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )