6.1. Regina Maria despre regele Ferdinand
6 .2. Casatorii princiare
Se face referinta la executia familiei tariste de catre guvernul revolutionar la 17 iulie 1918.) . În orice caz, este sigur ca daca Olga nu ar fi urcat pe tronul României ea ar fi devenit regina Serbiei, apoi a Iugoslaviei. Dar istoria nu se mai poate da înapoi si în 1921 Alexandru este disponibil.
6.3. Principesa Elena si relatiile sale cu familia regala
A fost bine ca Elena o chemase cu mult timp înainte pe dra St. John, fosta bona a mamei ei de la Atena, caci nasterea a avut loc prematur, la Foisor, pe 25 octombrie 1921.
Au fost complicatii si un timp nici nu s-a crezut ca mama si copilul vor scapa cu viata. [...]
Familia româna era încântata ca succesiunea la tron fusese asigurata prin nasterea unui baiat si s-a luat hotarârea sa fie botezat Mihai, dupa numele celui mai mare erou din istoria României. [...]
Fuga printului mostenitor Carol a produs un soc cât se poate de neplacut întregii tari, întrucât, fiind print, îsi renegase patria, sfidând atât autoritatea Casei Regale, cât si respectul pe care i-l purta poporul, iar ca barbat, se purtase urât cu sotia si copilul sau.
Arthur Gould Lee, Elena. Regina-Mama a României, Printesa de Grecia si Danemarca. O biografie autorizata, Traducere din engleza de Liana Alecu, Bucuresti, Editura Humanitas, 2000, pp. 74-131
Art. unic. Adunarile Nationale Constituante primesc renuntarea A. S. Prin-cipelui Carol la succesiunea tronului si la toate drepturile, titlurile si prerogativele de care, în virtutea Constitutiei si a Statutului familiei regale, se bucura pâna astazi ca principe mostenitor al României si membru al familiei domnitoare.
Pe temeiul art. 77 din Constitutie, ele constata ca succesiunea tronului României revine astfel de drept A. S.R. principelui Mihai, coborâtorul direct si legitim în ordinea de primogenitura barbateasca a regelui domnitor.
b) Legea privitoare la instituirea Regentei
Art. unic. Reprezentatiunea Nationala Constituanta întrunita conform art. 79 din Constitutie primeste Regenta instituita de M.S. regele Ferdinand I, pe temeiul art. 83 din Constitutie pentru a exercita puterile regale si tutela A. S. R. Mostenitorul tronului în cazul când acesta ar fi chemat sa domneasca în timpul minoritatii sale.
Reprezentatiunea Nationala primeste numirea celor 3 persoane care compun aceasta Regenta: A.S.R. Principele Nicolae, I.P.S.S. dr. Miron Cristea, patriarhul României, si d-l Gheorghe Buzdugan, actualul prim-presedinte al Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
6.5. Testamentul regelui Ferdinand I
În urma boalei de care cu vrerea lui Dumnezeu si prin bunele îngrijiri ale medicilor nostri am scapat cu bine, socotit-am de a mea datorie sa-mi asez dispozitiile mele testamentare.
Luând hotarârile din urma si gândindu-ma la sfârsitul vietii mele, îndreptez catre Atotputernicul prinosul recunostintei mele ca mi-a îngaduit sa-mi consacru munca poporului român, a carui propasire a fost, fara preget si fara încetare, scopul vietii mele. Neuitatul si înteleptul meu unchi, Regele Carol I, în lunga si slavita sa domnie a întemeiat puternic si sanatos noul stat al României, dezvoltând minunatele însusiri de munca si de progres ale poporului ei, redestepând si organizând în glorioasa ei armata strabunile virtuti ostasesti ale neamului ei. Rezemat pe aceste virtuti, la rândul meu am putut desavârsi opera nationala si am aflat în clipele celor mai hotarâtoare împrejurari credinta neclintita si eroismul netarmurit al ostirii de care ma simt legat din adâncul sufletului.
A vrut astfel pronia cereasca sa nu lase fara rod domnia mea si a dat dragostei mele de neam cea mai scumpa si sfânta rasplata. Ridic pâna la ultima suflare ruga mea fierbinte ca sa binecuvânteze si în viitor soarta poporului român si sa harazeasca iubitului meu fiu, viitorul rege al României întregite, ajutor ceresc, ca la rândul sau sa întareasca si sa sporeasca mostenirea nationala, unind tot mai strâns puterile si însusirile românilor din toate tinuturile si din toate straturile sociale.
Cu inima de parinte îndemn pe Carol sa nu înceteze în orice clipa si în orice împrejurare de a-si închina toate puterile neamului si statului în a caror slujba îi este hotarât sa traiasca. Multe si grele sunt grijile domnitorului în truda neîncetata în serviciul statului, ele se stapânesc însa prin simtul datoriei si al jertfei de sine; iar în fata greutatilor, binecuvântarea lui Dumnezeu si ajutorul sfetnicilor celor buni nu vor lipsi, precum nu mi-au lipsit în vremea domniei mele. Catre acesti sfetnici îmi îndreptez astazi gândul recunoscator si multumesc bunatatii divine care mi-a îngaduit sa pot pretui, neasemuit ajutor pentru suveran, sfatul celor credinciosi si destoinici.
6.6. Codicil la testamentul regelui Ferdinand I
6.7. Scrisoarea regelui Ferdinand I, cuprinzând ultima sa dorinta
Scumpul meu Presedinte al Consiliului,
6.8. Carol al II-lea despre situatia din România dupa moartea regelui Ferdinand I [1]
Textul declaratiilor din "Le Matin":
Durerea pricinuita de pierderea mult iubitului meu parinte mi-a fost marita înca de faptul ca n-am putut fi lânga dânsul în ceasul din urma.
Cu toata via mea dorinta aratata de atâtea ori de a lua parte la înmormântare, mi s-a adus la cunostinta, în chipul cel mai hotarât, ca prezenta Mea cu acest prilej nu este dorita.
Desi acest raspuns mi-a fost înfatisat ca fiind ultima dorinta a regelui, stiu ca marea dorinta a tatalui meu a fost cu totul dimpotriva.
Acei care s-au facut raspunzatori de acest act lipsit de omenie au crezut oare ca prezenta Mea va provoca tulburari în România?
E departe de mine gândul de a stârni tulburari în tara.
Daca acum un an si jumatate am renuntat la drepturile mele, am facut-o pentru ca, tinând seama de demnitatea mea, am fost constrâns sa o fac în împrejurari grele, de catre oameni si prin mijloace asupra carora cred ca este mai bine sa nu dau amanunte sau sa rostesc vreo judecata.
Am fost adânc întristat când am fost silit sa iau aceasta hotarâre si îi deplâng toate urmarile.
Povestile de ordin sentimental, care au fost raspândite pe seama mea si care sunt necontenit împrastiate în toata lumea, nu au nimic de a face cu hotarârea mea.
De atunci situatia s-a schimbat; astazi însusi viitorul României da mari griji. Acum un an si jumatate pentru orice om cu puteri omenesti de prevedere el se arata sub cele mai bune auspicii. Nici o teama nu putea fi sanatatea regelui si aveam cu totii dreptul sa nadajduim o domnie lunga.
De atunci tatal meu s-a stins lasând o grea mostenire.
Pentru nimic în lume nu putem lasa ca munca încordata a doua generatii sa fie pusa în primejdie.
Ca român si ca tata am dreptul si datoria sa veghez ca marirea neamului, tinta straduintelor a doi regi gloriosi, sa nu sufere nici o atingere pentru ca fiul meu sa culeaga o mostenire neatinsa când va veni vremea lui.
Aceasta situatie îmi da dreptul sa intervin personal.
Sunt si am fost totdeauna un patriot înflacarat si cinstit.
Am în inima dorinta arzatoare de a fi folositor Ţarii mele si de a nu-i provoca dezordini, însa niciodata n-as putea refuza sa ascult dorinta poporului meu si sa raspund chemarii sale, daca ea se îndreapta catre mine.
Arhivele Nationale Istorice Centrale, fond Casa Regala. Carol Caraiman, dos. 2/1927, f.11
6.9. Documente privind "restauratia" din 8 iunie 1930
C. Hamangiu, Codul general al României, vol. XVIII, Bucuresti, 1930, p. 345
"Monitorul oficial", din 8 iunie 1930
|
