Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Mircea cel Batran 1386 - 1418 Campania din Dobrogea

istorie












ALTE DOCUMENTE

DE LA CONSTANTIN LA AETIUS
Letopisetul Tarii Moldovei
HOLOCAUSTUL
RITUL SECRET AL TEMPLELOR EGIPTENE
ARMATA DACICA
Despre legendarul basilisc
RELIGIA LUI ISRAEL IN EPOCA REGILOR SI A PROFETILOR
LUMEA ROMANA SI ISTORIOGRAFIA BARBARA
PLURIPARTITISM SI RESPONSABILITATE GUVERNA¬MENTALA IN PERSPECTIVA INDEPENDENTEI DE STAT
Lucrare de seminar - Femeia in Apoftegmele parintilor egipteni

Mircea cel Batrān

1386 - 1418

Campania din Dobrogea



Ţara Romāneasca (Ungrovalahia, Terra Transalpina sau Walachia, dupa cum apare īn izvoarele istorice ale vremii) se constituie ca stat feudal īn secolele XIII - XIV. Īn urma īnfrāngerii lui Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, de catre Basarab I, domnitorul Ţarii Romānesti, īn batalia de la Posada (9 -12 noiembrie 1330), Ţara Romānesca este recunoscut 20520d36u 9; ca fiind un stat de sine statator. Urmasii lui Basarab I au urmarit mentinerea independentei noului stat creat, precum si continuarea actiunii de unificare a formatiunilor teritoriale locuite de romāni.

     Dintre acesti urmasi se distinge Mircea, numit mai tārziu "cel Batrān", spre a-l deosebi de omonimii din veacul al XV-lea (un pretendent la domnia Ţarii Romānesti Mircea īn anul 1442 si un altul īn 1481) si cei din veacul al XVI-lea (Mircea, domnitor īntre 1509 si 1510 si mai ales Mircea Ciobanul, 1545 - 1552, 1553 - 1554, 1558 - 1559).

     Mircea cel Batrān este fiul lui Radu I, el facānd aceasta mentiune īntr-un act din anul 1387 "sfānt raposatul parinte al domniei mele, Io Radul voievod " si frate cu Dan I. Dintr-un hrisov datat 1391 este mentionata si mama voievodului "mama domniei mele, doamna Calinichia".

Mircea devine domnitor īn 1386, dupa 23 septembrie, data aratata īn "Cronica anonima bulgara" ca fiind cea a uciderii lui Dan I īntr-o lupta purtata la sud de Dunare, īmpotriva lui sisman, tarul bulgar de la Tārnovo.

"Eu, Io Mircea mare voievod si domn singur stapānitor a toata tara Ungrovlahiei si al partilor de peste munti, īnca si spre partile tataresti si herteg al Amlasului si Fagarasului si domn al Banatului Severinului si de amāndoua partile peste toata Podunavia , īnca pāna la Marea cea Mare si singur stapānitor al cetatii Dārstor.", citim īnporunca adresata Tismanei la 23 noiembrie 1406.

Acest titlu reprezinta o realitate, Mircea stapānind efectiv tinuturile enumerate. Banatul de Severin l-a avut īnca de la īnceput, probabil fiind preluat de la predecesorul sau, Dan I. Pentru Ţara Fagarasului, cea dintāi mentiune este cea dintr-un act din 27 decembrie 1391, prin care īntareste drepturile unor boieri munteni. Amlasul, la vest de Sibiu, includea satele romānesti Cacova, Sibiel, Vale, Saliste, Gales si Amlasul. Ca detinator al acestor feude īn Transilvania, voievodul este, potrivit regulilor urmate īn toata Europa, vasal al regelui Ungariei. Prin "partile tataresti" sunt desemnate tinuturile din nordul Deltei, exceptānd Cetatea Alba si o zona din jurul ei ce se aflau sub autoritatea domnitorilor Moldovei. Acest teritoriu a fost numit mai tārziu Basarabia, tocmai din cauza faptului ca era condus de domnitorii munteni, descendenti ai lui Basarab I. Formularea " de amāndoua partile peste toata Podunavia , īnca pāna la Marea cea Mare si singur stapānitor al cetatii Dārstor" face referire la tinutul actualei provincii Dobrogea.

Īn jurul anului 1320, factorii interni si externi prielnici, permit aparitia unui stat independent īn sudul Dobrogei. Īn 1350 noul stat, bine consolidat, īl avea drept conducator pe despotul Balica, acesta fiind recunoscut de Bizant. Īn nordul Dobrogei au loc evenimente ce trebuie recunoscute. Geograful Abulfeda mentioneaza la 1321 ca Isaccea (Isakgi) facea parte din Ţara Vlahilor (Alualak). Basarab I va integra aceasta regiune īn hotarele statului sau, fiind īnsa īn conflict permanent cu tatarii (spre exemplu atacurile hanului Uzbek din jurul anului 1335).

Īn sudul Dobrogei, statul independent al lui Balica evolua, profitānd de razboiul civil din Imperiul Bizantin dintre Ioan al V-lea Paleologul si Ioan al VI-lea Cantacuzino. Balica intervine in conflict, trimitānd un corp de ostasi condusi de Dobrotici, īn ajutorul Anei de Savoia, mama lui Ioan al V-lea Paleologul. Dobrotici se distinge īn lupte, obtinānd si rangul de strateg. Īnsa, cei doi pretendenti la tronul imperial se īmpaca si Ioan Cantacuzino īl someaza pe Dobrotici sa īi predea anumite cetati de pe malul Marii Negre.  Dobrotici refuza si intra astfel īn conflict cu Bizantul care īl īndeamna pe emirul Baheed din Umur, bey de Aidin (Smirna) sa īntreprinda o expeditie navala contra porturilor dobrogene (1341). Īn cursul acestor lupte dispar Balica si Teodor, fratele lui Dobrotici. Īn jurul anului 1366 Imperiul Bizantin recunoaste autonomia politica a statului lui Dobrotici, care se īnvecina cu Ţara Romāneasca, condusa la vremea respectiva de Vladislav Vlaicu (1364 - 1377); īmpreuna cu acesta acorda īn 1369 ajutor lui  Stracimir,cumnatul si varul lui Vladislav Vlaicu, sa redobāndeasca Vidinul restabilind diarhia din Bulgaria (īn nord-vest taratul de Vidin, condus de Stracimir pāna īn 1396, iar īn sud-est, taratul de Tārnovo, condus de sisman īntre 1371 si 1393).

          Īn jurul anului 1370 fiul lui Dobrotici, Ivanco (supranumit si Terter), ocupa Silistra (sau Dārstor, anticul Durostorum) constiituind acolo o formatiune statala. La moartea lui Dobrotici īn 1386, Ivanco preia puterea semnānd la 27 mai 1387 un tratat prin care reglementa diferendele sale cu genovezii, devenind si vasal al turcilor. Astfel Dobrogea devine tributara Imperiului Otoman, fara a fi īnsa efectiv ocupata de acesta.  



          Deoarece sisman si Ivanco refuzasera sa-l ajute pe sultanul Murad I īn batalia de la Pločnik din 1387, ei au fost declarati razvratiti, sultanul trimitānd īn Dobrogea o expeditie de pedepsire. Nesri, unul din vechii cronicari turci, scrie: "Poruncind vizirului sau Ali Pasa, sultanul i-a spus: Trecānd marea cu cu 30 000 de ostasi, sa dai foc si sa distrugi si sa devastezi vilaietul lui Susmanos."

          Īn continuare lucrurile devin neclare. Unele surse mentioneaza faptul ca Ivanco a fost omorāt, iar Mircea a intervenit pentru a īndeparta pericolul otoman si a uni astfel īntr-o singura tara pe romānii din Dobrogea cu cei din Ţara Romāneasca. Altii sustin ca Ivanco a fost cel care a insistat pe lānga Mircea pentru a interveni cu oastea sa īn sprijinul sau. Īn ambele cazuri, Mircea era īndreptatit sa intervina pentru a-i proteja pe romānii din Dobrogea. Unele surse mentioneaza ca Mircea era nepotul lui Dobrotici, deoarece Calinichia, mama sa, era fiica acestuia, Dobrogea fiind astfel mostenirea sa.

          Īn orice caz, īn momentul īn care turcii au ajuns īn fata Silistrei au gasit-o "īntarita cu toata sārguinta", dupa cum mentioneaza cronicarul Leunclavius. Acesta mai adauga la relatarea expeditiei marelui vizir faptul ca, dupa luarea sistovului, Ali Pasa a pornit cu oastea mai departe catre acele cetati si locuri īntarite pe care vlahii transalpini (adica muntenii), trecānd Dunarea, le ocupasera īn Bulgaria". Otomanii, adauga Leunclavius au ocupat cetatile si garnizoanele au fost duse īn prizonierat. Din aceeasi marturie retinem faptul ca oastea romāneasca si-a īnceput operatiunile īn dreapta Dunarii dupa ce Imperiul Otoman atacase taratul de la Tārnovo.

Traditia tārzie bulgara, consemnata de Paisie de la Hilandar, īn veacul al XVIII-lea, mentioneaza: oastea turca "au batut-o vlahii si toti (turcii) pāna la unul sau doi s-au īnecat īn Dunare; astfel au scapat īn acea vreme bulgarii si vlahii de cotropirea turceasca."

Istoricul bulgar Irecek Konstantin mentioneaza ca, īn anul 1390, īn momentul semnarii tratatului de alianta de la Lublin cu regele Vladislav Jagello al Poloniei, Mircea se semna "terannum Dobrodicii despotus et Trisi dominus".

Preluānd stapānirea Dobrogei, teritoriu revendicat si de sultanul Baiazid I Ildīrim, Mircea a declansat īn mod inevitabil conflictul cu puterea otomana. Dupa o prima invazie din anul 1392, urmeaza īn 1394 o campanie condusa de Baiazid īnsusi īn Ţara Romāneasca, cu scopul de a cuceri tara sau de a instala un domnitor aservit intereselor Portii Otomane. Armata Imperiului Otoman este īntāmpinata de ostenii lui Mircea la Rovine, acolo avānd loc o batalie, cel mai probabil la 10 octombrie 1394. Romānii obtin o mare victorie, dar superioritatea turcilor īl obliga pe domnitorul romān sa se retraga spre Transilvania pentru a obtine ajutor. Turcii īl īnscauneaza pe Vlad Urzupatorul, care nu ar fi exclus sa fie unul dintre fii lui Dan I. Leunclavius, vorbind despre aceasta expeditie, o numeste "expeditio pontica" ceea ce denota clar ca Mircea stapānea Dobrogea pāna la Marea Neagra.

Abia īn 1396, dupa īncheierea tratatului de la Brasov cu Sigismund la 7 martie 1395, Mircea revine si īi alunga pe turci si pe Vlad, īsi reia domnia si se ocupa intens de consolidarea statului sau pāna la "Marea cea Mare". El procedeaza la consolidarea si fortificarea cetatilor de la Isaccea si Enisala īn nord, iar īn sud Caliacra si Silistra. Pāna īn 1402 au loc confruntari de mai mica anvergura cu turcii, iar o data cu invazia lui Timur Lenk īn Asia Mica, Ţarile Romāne au parte de liniste. Īn urma dezastrului de la Ankara, Baiazid este luat prizonier de Timur Lenk, care se va retrage apoi īn Asia Mica, purtāndu-l pe sultanul turcilor īntr-o cusca.

Īn Imperiul Otoman au loc lupte īntre pretendentii la domnie, Musa si Soliman. Mircea intervine, sprijinindu-l pe Musa, care īl īnfrānge pe Soliman, dar este īnfrānt la rāndul sau de fratele sau Mahomed I, care ajunge singur stapānitor al Imperiului la 1413. Mircea īl sprijina din nou pe un alt pretendent la putere, Mustafa, fiu nelegitim al lui Baiazid. Acesta este īnsa īnvins de Mahomed I, care va organiza o expeditie de pedepsire a lui Mircea.

Īn anul 1417, ostile otomane ataca īn Dobrogea, unde cuceresc Enisala si Isaccea, apoi īn stānga Dunarii, unde cuceresc cetatile Giurgiu si Turnu. Dupa tratativele purtate, īn care fostii demnitari ai lui Musa, refugiati īn Muntenia, au servit drept intermediari, Mircea accepta sa plateasca tribut sultanului. Trebuie mentionat īnsa ca Ţara Romāneasca īsi pastreaza autonomia, un lucru deosebit de important, tinānd cont ca tarile vecine (Serbia, Bulgaria) intrasera de mult sub dominatia Imperiului Otoman.




Mircea a murit la 31 ianuarie 1418, data de 4 februarie consemnata de cronicile sārbesti fiind cea a īnmormāntarii sale la mānastirea Cozia. Domnitorul Mircea a ramas īn constiinta romānilor, cāt si a adversarilor sai. Cronicarul Leunclavius mentiona despre el: "Principe īntre crestini, cel mai viteaz si cel mai ager" ; este o recunoastere deplina a calitatilor lui Mircea cel Batrān. A fost viteaz īn razboaie, reusind acolo unde cavalerii Apusului au esuat īn mod lamentabil. A fost un diplomat iscusit, semnānd un īntreg sistem de aliante pentru organizarea unui front comun īmpotriva Imperiului Otoman. De asemenea, a organizat bine politica interna, tara cunoscānd o dezvoltare īn vremea sa, mai ales datorita facilitatilor accordate negustorilor aflati īn tranzit prin Ţara Romāneasca. Nu mai putin important este si  faptul ca Mircea a stiut sa īsi impuna autoritatea si asupra fiilor sai. O dovada clara a acestui fapt sunt atāt dificilele momente din anul 1394, cānd nici unul din apropiatii sai nu a īndraznit sa pactizeze cu dusmanul, dar si izbucnirea luptelor pentru putere de abia īn anul 1420, dupa moartea domnitorului Mihail, fiul lui Mircea, desemnat de acesta sa īi fie urmas.

Mircea cel Batrān si domnia sa au constituit o sursa de inspiratie pentru poetii romāni, dintre acestia remarcāndu-se Mihai Eminescu cu a sa "Scrisoare a III-a", care l-a ales pe Mircea cu scopul de a exemplifica maretia statului medieval romān. O serie de sate, artere principalee, licee de prestigu īi poarta numele lui Mircea  cel Batrān, iar monumente comememorative se gasesc pretutindeni, cel mai nou dintre ele apartināndu-i sculptorului Ion Jalea si fiind situat īn orasul Tulcea. Mircea  cel Batrān si-a legat numele si de "Marea cea Mare", Academia Marinei Militare numindu-se Mircea  cel Batrān iar generatii īntregi de marinari si-au facut ucenicia pe nava scoala a Marinei Militare romānesti - bricul Mircea.

Vorbind despre Mircea cel Batrān, istoricul P. P. Panaitescu spunea īn monografia sa "Mircea cel Batrān":

"Asemenea oameni īn trecutul nostru se numeau ctitori si precum biserica are parintii ei, care i-au asezat temeliile, si tarile au pe ai lor, fara de care n-ar fi fost temelia tare a īnceputurilor."

Bibliografie:

1.     Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu - Istoria Romānilor

2.     Nicolae Constantinescu - Mircea cel Batrān

 













Document Info


Accesari: 3683
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )