Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































PARTICIPAREA ROMANIEI LA RAZBOI. MISIUNILE INDEPLINITE DE ARMATA ROMANA PE TIMPUL ACTIUNILOR ANTIOTOMANE

istorie












ALTE DOCUMENTE

Decizia de lansare a bombei atomice. Proiectul Manhattan
Bizantul. Imperiul Bizantin
Basarabia 1940. Dovezile unei tradari (I)
Misterul cuceririi Americii de catre carpato-dunareni
CIVILIZATIA MICENIANA
RELATIILE ECONOMICE DINTRE BIZANT SI MUSULMANI INTRE SECOLELE VII - IX
Marea Unire din 1918
Spatiul romanesc si marile puteri la inceputurile modernitatii
RAZBOIUL DE SECESIUNE DIN STATELE UNITE
Expansiunea Imperiului Otoman sub Soliman Magnificul

PARTICIPAREA ROMANIEI LA RAZBOI. MISIUNILE INDEPLINITE DE ARMATA ROMANA PE TIMPUL ACTIUNILOR ANTIOTOMANE

2.1.CONCEPTIA POLITICO-MILITARA A GUVERNULUI ROMAN PRIVIND COOPERAREA IN LUPTA ANTIOTOMANA



Guvernul si comandamentul roman au dorit de la inceput o cooperare militara romano-rusa impotriva Imperiului otoman, Conventia din 4 aprilie facilitand posibilitatea unei astfel de cooperari.

In Consiliul de coroana a fost exprimat acordul pentru o astfel de cooperare.

Intr-o serie de intalniri intre delegatii ale celor doua armate, se fac demersuri in vederea cooperarii pe front. Printul Carol se intalneste cu principele Nicolae la Ploiesti, cei doi sunt de acord in privinta cooperarii in lupta, atat pe timpul trecerii Dunarii cat si la sud de fluviu cu conditia pusa de Carol ca trupele noastre sa aiba sector independent si sa actioneze sub comanda nationala.

Guvernul rus, care urmarea gurile Dunarii si stramtorile Marii Negre, a fost impotriva:

                     considera ca trupele sale sunt indestulatoare pentru infrangerea Turciei;

                     miza pe o victorie facila;

                     in ultima instanta ar fi acceptat cooperarea cu conditia subordonarii armatei romane.

Ca urmare fiecare stat si-a dus, in aceasta etapa, razboiul sau propriu, urmarind obiective specifice. Mentionam ca la nord de Dunare cooperarea era realizata prin asigurarea liniei Dunarii de catre armata romana (Corpul 1 - intre Calafat si Olt, Corpul 2 - la est de Olt, iar dupa sosirea trupelor ruse la Dunare, Corpul 2 s-a repliat la vest de Olt) si prin acordarea in sprijin a celor patru nave fluviale de razboi si a unor slepuri si ambarcatiuni (navele "Stefan cel Mare", "Romania", "Randunica" si "Fulgerul", cu o parte din echipajele lor, participau alaturi de navele rusesti la neutralizarea flotei turcesti).

La cererea inaltului comandant rus, comandantul suprem roman a sprijinit fortarea Dunarii de catre trupele tariste prin puternice trageri de artilerie.

2.2. COOPERAREA MILITARA ROMANO-RUSA LA SUD DE DUNARE

Planul rus prevedea o actiune pe trei directii :

         Armata principala - pe directia Tarnovo, peste Balcani, Adrianopol, Constantinopol

         Armata de est - avea misiunea sa cucereasca Rusciukul si sa intre in aparare pe raul Lom, asigurand flancul stang al armatei principale

         Armata de vest - avea misiunea sa ocupe Nicopolele, apoi sa intre in aparare asigurand flancul drept al Armatei principale.

Conform planului, pe 9 iunie se forteaza Dunarea pe directia secundara, pe la Macin.

Dupa cateva zile pe 14 iunie se trece Dunarea pe directia principala - Zimnicea.

Romania dorea sa participe la luptele antiotomane de la sud de Dunare, dar acesta nu era, asa cum am vazut, reglementata.

Planul rus nu a putut fi indeplinit deoarece pozitia otomana de la Plevna - in urma celor doua batalii (8 iulie si 18 iulie) - nu a putut fi cucerita, amenintand spatele principalei armate ruse.

Fortata de imprejurari, Rusia, prin ducele Nicolae, a inceput sa ceara ajutor.

Initial a cerut Diviziei 4 romane sa treaca Dunarea si sa preia garnizoana Nicopole si pe prizonierii din zona. Comandantul diviziei romane a refuzat, intrucat nu putea primi ordine de la un general apartinand altui stat.

Dupa demersurile facute de tarul Alexandru pe langa Carol, s-a acceptat ca o parte a Diviziei 4 sa treaca Dunarea incepand cu data de 17 iulie.

Dupa a doua batalie (esuata!) de la Plevna, ducele Nicolae a cerut cu insistenta Romaniei sa intre in razboi.

Pe data de 19 iulie el a trimis urmatoarea telegrama:". Turcii adunand cele mai mari mase de trupe la Plevna ne zdrobesc. Rog sa faci fuziune, demonstratiune si, daca se poate, sa treci Dunarea cu armata, dupa cum doresti, intre Jiu si Corabia. Demonstratiunea aceasta este neaparat necesara pentru inlesnirea miscarilor mele".

Romania a acceptat cererea, urmand ca detaliile cooperarii militare sa se fie stabilite ulterior.

Armata romana a fost reorganizata in functie de noua situatie :

o       Armata de operatii - comandata de generalul Cernat (peste 43000 de militari);

o       Corpul de observatie - comandat de generalul Lupu;

La inceputul lunii august 1877 au fost definitivate toate aspectele privind aceasta cooperare, asa cum a dorit guvernul roman - toate trupele ce actionau asupra Plevnei, constituite in Armata de vest, au fost puse sub comanda domnitorului Carol, avand ca sef de stat major pe generalul rus Zotov. Pe 21 august, prin ordin de zi, Carol I prelua comanda acestei armate.

2.3 A TREIA BATALIE DE LA PLEVNA (30 AUGUST)

Conceptia acesteia viza ca lovitura principala sa fie data in sectorul dintre Grivita si Tucenita, cu Corpurile 9 si 4 ruse, Armata romana - intre Bucov si Grivita; Divizia Scobelev si detasamentul Imeretinski - la vest de Tucenita.




Armata romana a actionat cu Diviziile 3 si 4 in esalonul intai (divizia 3 pe 2 esaloane, iar Divizia 4 pe trei esaloane).

Trupele turcesti se aparau intr-un sistem foarte puternic, constituit din redute si redane.

Divizia 3 a actionat asupra redutei Grivita II. Regimentele 8 infanterie si 10 dorobanti au luptat cu un eroism deosebit. In fruntea subunitatii sale cade maiorul Gh. Sontu, atacul este continuat de batalionul comandat de N.V.Maracineanu (cade in lupta si acesta). Atacul continua, insa in lupta cad aproape toti ofiterii din linia intai si jumatate din efectivele comandate de ei.

Divizia 4 a actionat asupra redutei Grivita I. Sau remarcat in mod deosebit batalioanele: 2 vanatori, 1 din Regimentul 16 dorobanti, 2 din Regimentul 5 infanterie, 1 din Regimentul 14 dorobanti. S-au remarcat ofiterii: colonelul Sergiu Voinescu, maiorul Alexandru Candiano-Popescu, capitanul Moise Groza s.a.Dupa contraatacuri repetate, pe 30 august (orele1900) este cucerita reduta Grivita I.

Cu tot eroismul dovedit in lupte, Plevna nu a putut fi cucerita. Ca atare, s-a hotarat asedierea ei: trupele au ocupat dispozitivul de asediu pe cinci sectoare; au fost intrerupte legaturile Plevnei cu exteriorul; caile sale de aprovizionare au fost taiate; au fost respinse atacurile otomane. Pe data de 28 noiembrie, Osman-pasa a incercat sa iasa din incercuire prin forta, dar nu a reusit. Sub loviturile ruso-romane este nevoit sa se predea ( colonelului roman Cerchez). Au fost capturate: 10 pasale (generali), 130 ofiteri superiori, 2000 ofiteri inferiori, 40.000 soldati pedestri, 1200 calareti, 77 de tunuri s.a.

Cauzele succesului limitat al celei de a III-a batalii de la Plevna sau datorat faptului ca

lovitura principala s-a dat in sectorul cel mai puternic (trebuia data in cel mai slab), cercetarea topografica a fost incompleta, cavaleriei i s-au dat misiuni secundare; nu au fost folosite rezervele; artileria nu a fost eficace impotriva fortificatiilor otomane;

2.4. BATALIA DE LA RAHOVA (7-9 NOIEMBRIE)

Aici existau circa 3000 de oameni care o aparau de pe pozitii fortificate.

Pentru cucerirea Rahovei - care ameninta spatele fortelor ce asediau Plevna in sectoarele nord si nord-vest - s-a hotarat executarea a doua lovituri - cea principala de catre detasamentul condus de colonel Staniceanu, iar cea secundara de catre detasamentul ruso-roman comandat de generalul Meyendorf.

Sau dat lupte grele pentru cucerirea pozitiilor intarite, la datorie cazand bravul maior Constantin Ene. Prinse ca intr-un cleste, trupele din Rahova parasesc cetatea si se retrag spre Vidin.

Dupa doua zile, Rahova a fost cucerita prin efortul principal al trupelor romane.

2.5. BATALIA DE LA VIDIN (DECEMBRIE-IANUARIE)

Dupa capitularea Plevnei trupele ruse au continuat ofensiva spre sud, trupelor romane revenindu-le misiunea sa cucereasca Vidinul si sa mentina garnizoanele Rahova si Nicopole.

In acest scop s-a constituit Corpul de vest, cuprinzand diviziile 1,2 si 4,comandat de generalul Haralambie.

Trupele romane de la nord de Dunare au primit ordinul sa se concentreze in zona Calafat si sa sprijine cu artileria actiunile Corpului de vest.

Pentru ocuparea Vidinului s-au stabilit 3 sectoare de actiune :

1. Sectorul 1 - intre Dunare si Belorad, unde actiona D.4

2. Sectorul 2 - la centru, aici actionand D.1

3. Sectorul 3 - la nordul dispozitivului, in care actiona D.2

Vidinul era puternic fortificat, cele mai puternice pozitii de aparare sprijinindu-se pe localitatile Inova, Smardan, Tatargic etc.

Actiunile de lupta s-au desfasurat in conditiile unei ierni foarte grele

Unul dintre cele mai puternice atacuri s-a dat pe 12 ianuarie 1878, dupa o puternica pregatire de artilerie la care au participat 100 de tunuri. In urma actiunilor curajoase ale romanilor au fost ocupate cele mai puternice pozitii din fata Vidinului: Rupcea, Rainovcea, Inova, Smardan.

O contributie deosebita la obtinerea victoriei de la Vidin si-au adus-o: generalul Mihai Cerchez, comandantul diviziei a II-a; locotenent-colonelul I.Cotrut, comandantul liniei intai de atac din zona Smardan, generalul Haralambie, comandantul Corpului de vest, multi alti eroi anonimi cazuti in cumplitele inclestari din zona acestei puternice cetati otomane.

Pe data de 15 ianuarie s-a hotarat inceperea unui bombardament de artilerie de 10 zile asupra Vidinului, cu artileria de la nord si de la sud de Dunare (148 guri de foc) dupa care urma sa aiba loc atacul decisiv. Dupa 5 zile de trageri comandamentul roman a cerut, din spirit umanitar, lui Izet pasa, sa se predea. Acesta a refuzat propunerea romaneasca ,context in care tragerile de artilerie au continuat pana pe 22 ianuarie 1878, cand s-a comunicat incheierea armistitiului ruso-turc.

Vidinul a fost ocupat de trupele romane ,aceasta victorie fiind amplu comentata pe plan intern si international[1].

2.6.MISIUNILE INDEPLINITE DE MARINARII ROMANI IN RAZBOIUL DE INDEPENDENTA

De la inceputul razboiului Imperiul otoman a desfasurat pe Dunare o intensa activitate, materializata in: acte pirateresti impotriva porturilor si pichetelor romanesti; capturarea de catre cuirasatele turcesti a unor nave incarcate cu diferite produse; concentrarea de nave in scopul vadit de a trece pe tarmul romanesc; executarea de trageri de artilerie asupra oraselor-porturi romanesti s.a.

Imperiul otoman - a treia putere navala a lumii acelei perioade!- avea pe Dunare 23 de nave intre ele 5 fiind monitoare cuirasate.

Rusia in prima parte a razboiului nu avea forte pe Dunare. Flota rusa s-a constituit treptat prin: punerea la dispozitie a celor patru nave romanesti; cumpararea unor nave de la particulari; sechestrarea altora de la turci si aducerea unor salupe si torpile din Rusia, pe calea ferata). La cererea guvernului rus, guvernul roman a pus la dispozitia armatei ruse navele: "Randunica", "Stefan cel Mare", "Fulgerul" si "Romania" (fara echipajele de punte),in schimbul pieselor de artilerie de la Calafat. Prin inalt decret, la 10 mai 1877 maiorul Murgescu este detasat pe langa comandamentul flotei ruse.

Misiunile indeplinite de marinarii romani :




Ø      Participa impreuna cu fortele fluviale rusesti la punerea barajelor de la

Reni - gura Prutului si gura Siretului; Ghecet, pe bratul Valciului; in fata insulei Gasca Mare.

Ø      Atacul navelor turcesti de pe canalul Macin - 12/13 mai 1877. Participa si

salupa "Randunica" pe care era imbarcat maiorul I. Murgescu. Prin atacul executat de "Randunica" este scufundat monitorul turcesc "Duba Seifi" (dupa unii cercetatori Hivzi Rahman). Pentru contributia adusa la acest atac maiorul Murgescu este decorat de guvernul rus cu ordinul Sf. Vladimir.

Ø      Atacul executat de navele"Fulgerul", "Randunica" si "Xenia" (8 iunie)

asupra navelor inamice din Harsova.

Ø      Marinarii romani au sprijinit fortarea Dunarii de catre trupele ruse (9/10

iunie pe la Braila-Galati; 14/16 iunie pe la Zimnicea) prin punerea la dispozitie a mijloacelor necesare, apararea acestor mijloace cu artileria de la mal.

Ø      Marinarii debarcati de pe nave au armat 8 baterii la Calafat, comandate de

maiorul N.D.Maican, care au indeplinit o serie de misiuni importante : pe 9 iunie este scoasa din lupta o baterie turceasca; la adapostul focului executat de bateriile romanesti s-au facut recunoasteri pe malul inamic; au sprijinit fortarea Dunarii; au protejat trecerea navelor ruse si romane in amonte si aval de Vidin; scufundarea monitorului turc "Podgorita".

Ø      Construirea si apararea podului de la Silistioara - Magura,necesar pentru

trecerea trupelor romane la sud de Dunare. In scopul executarii acestei misiuni se cer inapoi de la rusi unele nave si mijloace care au fost puse la dispozitia armatei ruse, au fost reangajati toti meseriasii flotilei concediati anterior, au fost rechizitionate unele mijloace particulare, se inchiriaza, de catre guvern, navele "Jiul" si "Bucur", de la Calafat sunt luati 4 ofiteri, 10 piloti si 50 de soldati. In timp de 5 zile podul cu o lungime de 1036 m. a fost terminat (19.08.1877). Dupa trecerea trupelor romane la sud de Dunare, podul a fost demontat si dus la Turnu-Magurele, unde a functionat pana la 11 decembrie cand a fotst demontat din cauza sloiurilor de gheata care-l amenintau.

Ø      Punerea barajului de la Nedeia (la 15 km. de Rahova). Acesta a fost

executat sub conducerea maiorului Murgescu, la operatiune luand parte si capitanul Draghicescu. Instalarea lui a inceput in noaptea de 25/26 octombrie, aceasta fiind prima misiune de acest gen executata exclusiv de flotila romana. Barajul s-a mentinut pana in luna decembrie, cand a fost rupt de sloiurile de gheata de pe Dunare. Sub protectia acestuia, navele turcesti nu au putut ataca podul de la Turnu-Magurele.

Ø      Scufundarea monitorului Podgorita (7 noiembrie).

Acest monitor constituia un pericol in zona Vidin. Rusii au incercat sa-l scufunde (2 ofiteri si 40 de soldati), dar au renuntat din cauza dificultatilor. Misiunea de a-l distruge o primeste N.D.Maican care,dupa ce face recunoasterea necesara, instaleaza o baterie de 3 mortiere de 150 mm. langa insula Canapa, la 1850 m de nava. In noaptea de 7 noiembrie incepe atacul (0340-0430); la a 77-a lovitura, nava este lovita in dreptul magaziei de pulbere si se scufunda, o data cu monitorul scufundandu-s nava "Socrate" si doua slepuri.

Ø      Salvarea navei "Ada" cu echipaj rusesc.

La trecerea prin dreptul Vidinului, turcii au deschis un foc puternic; echipajul rus a incearcat evitarea prin manevra dar s-a pus pe uscat, situatie in care au abandonat-o.Un grup de marinari romani, constituit in mod voluntar, a adus nava la mal, sfidand puternicul foc executat de 100 de pusti si tunuri otomane.

Ø                  Executarea de transporturi in folosul frontului. Navele au avut un rol deosebit mai ales dupa distrugerea podului de la Turnu-Magurele.

Avand in vedere componenta, efectivele flotilei romane si misiunile indeplinite

de marinarii romani pe timpul razboiului, rezulta urmatoarele concluzii :

v     conlucrarea si cooperarea stransa intre unitatile de uscat, nave si populatia din zona Dunarii



v     multiplele si diversele misiuni indeplinite de marinari evidentiaza un alt invatamant cu valoare crescanda in zilele noastre si anume: nevoia pregatirii multilaterale a marinarilor, formarea lor ca buni specialisti, stapani pe 2-3 specialitati

v     razboiul a validat stradania inaintasilor pentru formarea flotilei militare ca arma distincta in cadrul fortelor chemate sa apere independenta si integritatea patriei

v     fata de dotare si efective flotila romana a indeplinit in razboiul de independenta un rol mult mai mare si mai important

v     pentru o tara ca Romania, cu intinse hotare maritime si fluviale, existenta unei arme specializate in lupta pe apa a fost (este) absolut necesara

2.7. ROLUL HOTARATOR AL MASELOR IN CUCERIREA INDEPENDENTEI DE STAT

Razboiul a intrunit intr-un grad superior girul moral si material al intregului popor roman. Toate provinciile romanesti indiferent sub ce autoritate se gaseau, au considerat independenta Romaniei ca o problema fundamentala a lor si au actionat sub toate aspectele pentru dobandirea ei.

Masele largi populare au constituit forta principala in razboi. Taranimea si de data aceasta a dus greul razboiului, ea a asigurat majoritatea luptatorilor, si a sustinut frontul cu cantitati mari de alimente, furaje, a contribuit la rechizitii. Alaturi de taranime, meseriasii, intelectualitatea, fortele inaintate ale burgheziei, alte categorii sociale, au fost prezente pe front si au contribuit material la subventionarea armatei.

Cateva cifre sintetice sunt edificatoare:

         au functionat 60 de comitete care se ocupau de adunarea bunurilor pentru armata

         pe front au fost voluntari din toate provinciile romanesti

         din donatii s-a adunat suma de 1.639.798 lei, cu care s-au achizitionat 50.000 de pusti

         pentru intretinerea trupelor au fost adunate sub forma de bunuri si bani fonduri in valoare de 9.247.000 lei, suma cu care se putea intretine armata pe toata durata campaniei

         numai din Transilvania s-au adunat pentru front bunuri in valoare de cca. 1.000.000 lei

Toate reflecta faptul ca razboiul a avut un pronuntat caracter popular, a constituit o cauza nationala a tuturor romanilor.



[1]Aprecieri straine referitoare la eroismul dovedit de armata romana in razboiul de independenta :

- " Memorial diplomatique" :"In numeroasele lupte care au inundat cu sange imprejurimile Plevnei, romanii s-au purtat cu un eroism caruia Europa intreaga ii aduce omagiul".

- "Londoner Journal" :"La Plevna romanii s-au batut ca leii si au castigat lauri de glorie".

- Un reporter belgian (Grivita II) :"Abea acum am putut sa-mi dau seama de curajul de care este capabil soldatul roman. Ei bine acesti sarmani tarani romani, cu mantale rupte si cu caciuli impodobite cu pene, ei care au fost atat de mult desconsiderati (de straini) au dovedit ca stiu sa moara ori sa invinga";"Au fost acolo trasaturi de eroism pe care nu sunt in stare sa le povestesc".

- "Gazeta de Chicago" :"Niciodata n-as fi crezut ca vad atata bravura. Armata romana merita sa fie pusa langa oricare alta armata din Europa si oricine poate fi mandru de soldatii si ofiterii ei care au dat probe atat de stralucitoare de vitejie".

- Generalul Totleben :"Felicit armata romana a carei comportare, indiferent de grad, de la soldat la general, a fost mai presus de orice lauda".

- Principele rus Nicolae :"Rezultatele stralucite care s-au dobandit la Plevna sunt datorate in mare parte bravei armate romane".

- Tarul Alexandru II catre Carol I :"Ma bucur de stralucita bravura cu care a participat la lupta armata voastra. Trupele romane au dat dovada in zilele de 30 si 31 august de un curaj eroic luptand sub unul dintre cele mai nimicitoare focuri ale inamicului".












Document Info


Accesari: 2374
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )