Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































PRINŢUL STRĂIN SI REGIMUL POLITIC NTEMEIAT PE CONSTITUŢIA DIN 1866

istorie


PRINŢUL STRĂIN SI REGIMUL POLITIC NTEMEIAT PE CONSTITUŢIA DIN 1866



-   DE LA DOMNUL PĂMNTEAN, LA PRINŢUL STRĂIN.

-   PRELIMINARIILE SI SEMNIFICAŢIA ZILEI DE 10 MAI 1866.

-   PRIMA CONSTITUŢIE INTERNĂ ROMNEASCĂ; GENEZĂ, PRINCIPII,
SISTEM ELECTORAL.

De la domnul pamntean, la printul strain. Domnia reprezinta o creatie politica romneasca. Alaturi de Biserica ea constituie principala institutie din secolele al XIV-lea - al XIX-lea. De-a lungul veacurilor amintite, "descalecatorii" statelor romnesti si urmasii lor- Basarabii si Musatinii - sunt ncoronati potrivit ;elor doua principii cunoscute: electiv si ereditar. Prin tratate internationale, vlihai Viteazul, Dimitrie Cantemir si alti voievozi obtin recunoasterea domniei sreditare pentru familiile lor. Interventiile Imperiului Otoman si ale Rusiei, mai ales spre sfrsitul "secolului fanariot", determina pe marii boieri sa se gndeasca a varianta ncoronarii unui suveran apusean.

Reamintim, n aceasta privinta, memoriul prin care, la nceputul secolului al KlX-lea, boierii olteni propun candidatura marelui duce de Toscana la tronul Ţarii Romnesti. Concomitent, Poarta fixeaza la sapte ani durata domniei, termen nentionat oficial si dupa reinstaurarea domnilor pamnteni. Repetatele ocupatii nilitare tariste, n mod deosebit cea din prima parte a razboiului Crimeii, impun ■eformularea revendicarii referitoare la desemnarea domnitorului dintre aersonalitatile politice ale unuia din statele democratice de pe continent. Se ajunge, astfel, la cunoscutele "dorinte" din cele doua Divanuri ad-hoc: deplina autonomie a ambelor Principate, unirea acestora "ntr-un singur stat cu numele ie Romnia", condus de un "principe strain, cu drept de mostenire la tron, ales dintr-o dinastie europeana".

Reprezentantii celor sapte Mari Puteri nu respecta aceste optiuni; n ,Conventia de la Paris, privind Principatele Unite Moldova si Valahia", ei prevad, ntre altele, cte un domn n fiecare tara. Triumfa nsa punctul de vedere al jnionistilor romni, datorita carora se ajunge la dubla alegere a lui Alexandru I. Cuza Voda. Sustinerea domnitorului Unirii este considerata "o necesitate nationala" chiar de catre "radicalii" I.C. Bratianus\ CA. Rosetti. Acestia se opun ncercarii unor mari boieri, multi din vechile familii domnesti, de a se nscrie intr-unproiect de constitutie, dezbatut la Focsani, ideea Unirii depline cu un print strain. n conjunctura externa, se da de nteles n paginile ziarului "Romnul", din /ara anului 1859, ca un asemenea sef de stat ar deveni un "instrument n mna Turciei sau Rusiei".

106


Dupa integrarea administrativa de la 24 ianuarie 1862, alcatuirea guvernului condus de catre un fruntas conservator, Barbu Catargiu, duce la ndepartarea de persoana lui Alexandru I. Cuza a celei mai puternice grupari apartinnd curentului politic liberal. I.C. Bratianu si exprima, cteva luni mai trziu, "convingerea ca instalarea unei dinastii straine devenise un -obiectiv important". mpreuna cu alti 30 de deputati, printre care liberalii Ion Ghica si stefan Colescu, conservatorii Gr. M. Sturdza si G.B. stirbei, el semneaza un amendament la proiectul de adresa la mesajul tronului, datat 22 ianuarie 1863, care reprezinta nceputul luptei comune, a conservatorilor si liberalilor, pentru "apararea regimului constitutional si (...) ngradirea tendintei de guvernare personala, peste vointa corpului legislativ".

Din 1863, reprezentantii coalitiei actioneaza si n strainatate. Ei urmaresc "dobndirea asentimentului Frantei la detronarea lui Cuza", cum apreciaza un urmas al lui Eugeniu Carada. Acesta din urma, sprijinit de un alt liberal, Anastase Panu, dar si de conservatorul Gr. Bibescu Basarab-Brncoveanu, obtine consimtamntul printului Napoleon de a ocupa tronul Romniei (aprilie 1864); acest membru al familiei imperiale franceze conditioneaza nsa ncoronarea de adoptarea, n Adunarea Legislativa de la Bucuresti, a unei ample reforme agrare. Reprezentantul conservatorilor nu se angajeaza n acest sens.

Urmeaza lovitura de stat de la 2 mai 1864. n iunie 1865, opozitionistii conservatori si liberali semneaza un "legamnt": domnitorul sa fie silit sa abdice, eventual chiar printr-o actiune armata (armele erau deja procurate); n "caz de vacanta a tronului", tot "prin toate mijloacele", urme a se actiona pentru "alegerea unui principe dintr-una din familiile domnitoare din Occident".

La erodarea tronului lui Alexandru I. Cuza contribuie nsasi camarila din jurul domnitorului. Dupa ndepartarea lui Mihail Kogalniceanu, aceasta preia "frnele administratiei, dispretuind (...) autoritatile guvernamentale". De asemenea, venalitatea si abuzurile de putere sunt practicate fatis si n magistratura.

Alexandru I. Cuza nsusi constata ca regimul guvernarii personale nu are succes, n pofida istoricei sale opere reformatoare. n 1865, att n Camera, ct si ntr-o corespondenta catre mparatul Napoleon al ///-/ea, domnitorul Unirii declara ca "singurul mijloc de a elibera Romnia de marasmul politic n care se zbatea era acordarea unui principe strain ereditar". n mod deschis, deci, si exprima ideea renuntarii la tron. Are n vedere, faptul ca Poarta recunoscuse deplina unire politico-administrativa numai pentru timpul ct traieste el. De aceasta prevedere restrictiva tin cont si opozantii sai.

Asadar, detronarea lui Cuza nu reprezinta o surpriza. Regretabil este modul n care ea are loc.

Se formeaza imediat o Locotenenta domneasca si un guvern provizoriu. Prim-ministru si ministru de externe, n acelasi timp, este desemnat scriitorul si economistul Ion Ghica. Celelalte ministere sunt repartizate, n proportie egala, unor oameni politici si de cultura moldoveni si munteni.

Conducatorul noului guvern propune convocarea urgenta a Parlamentului. Astfel, n aceeasi zi, la prnz, Camera si Senatul se reunesc, proclamnd ca domnitor al Romniei, sub numele de Filip I, pe fratele regelui Belgiei, Leopold

107


al //-/ea (1865-1909), care refuza tronul romnesc (la 25 februarie 1866), fara a da explicatii. Autoritatile de la Bucuresti nu fac public acest refuz, pna nu au garantia urei alte candidaturi care sa concretizeze programul unionist din 1857.



Preiiminaniie <;;. semnificatia zilei de 10 Mai =866. Detronarea lui Alexandru I. Cuza nelinisteste puterile garante, care se vad, iarasi, n fata unui fapt mplinit al romnilor. Reactioneaza prompt si vehement Austria, Rusia, Poarta. Ultima cere, la 26 februarie 1866, revocarea Protocolului din 6 septembrie 1859, prin care Imperiile Otoman si Habsburgic recunoscusera dubla alegere a lui Alexandru I. Cuza. Nemultumirea Curtii suzerane creste dupa ce, la 1 martie 1866, ncepe sa functioneze Banca Romniei, creata prin transformarea filialei din Bucuresti a "Bancii Imperiului Otoman", cu capital preponderent britanic. Sultanul Abdul-Aziznsusi se opune. Totodata, Poarta cere desfacerea nentrziata a Unirii Principatelor. Asemanator procedeaza celelalte doua imperii vecine, pentru ca un stat romn, n perspectiva independent si unitar, devenea o bariera n calea expansiunii habsburgice si tariste spre Balcani.

Pentru discutarea problemei Principatelor Unite este convocata Conferinta de la Paris a celor sapte puteri europene. Lucrarile acesteia ncep la 10 martie 1866 si se vor desfasura timp de peste o luna. Cum ducele de Flandra refuzase tronul Romniei, iar majoritatea participantilor la ntrunirea din capitala Frantei sprijina punctul de vedere otoman, politicienii romni ncearca sa obtina acordul tacit al lui Napoleon al ///-/ea, n legatura cu printul strain. Pentru aceasta, pe lnga titularul agentiei diplomatice romne, Ion Ba/aceanu, la Paris actioneaza si I.C. Bratianu, trimis special al autoritatilor de la Bucuresti. Demersurile lor se dovedesc rodnice. Prin doua telegrame diferite, ambele cu aceeasi data, 25 martie 1866, ei comunica n tara numele noului candidat la tronul Romniei -principele german Caro/de Hohenzollern - Sigmaringen.

De la Paris, I.C. Bratianu merge la Dusseldorf. n ziua de 31 martie 1866, trimisul romn comunica gazdelor ca, n urma unui "aviz al mparatului Napoleon, Locotenenta domneasca a Romniei are de gnd sa propuna poporului alegerea ca domn pe al doilea fiu" al demnitarului german, printul Carol. Aceasta este acceptata n principiu, hotartoare urmnd a fi cunoasterea atitudinii oficiale a Frantei si, mai ales, a regelui Prusiei, fara nvoirea caruia "nu putea sa faca un pas att de important".

n acest timp, n Romnia continua activitatea pentru consolidarea statului national. Un decret din 29 martie 1866, promulgat de Locotenenta domneasca, axe n vedere "guardia oraseneasca", menita "a proveghea la paza ordinei" n toate centrele urbane. n ziua urmatoare, prin Legea pentru tocmeli de lucrari agricole si pentru executarea lor, este oficializata folosirea aparatului de stat n organizarea si desfasurarea campaniilor agricole. Dupa votarea acestui act normativ, n aceeasi zi de 30 martie 1866, vechiul organ legislativ este dizolvat, ntruct din el nca mai faceau parte cunoscuti colaboratori ai domnitorului detronat.

Un alt decret al Locotenentei domnestiprevede,''la 13 aprilie 1866, nfiintarea celui mai nalt for cultura-stiintific al statului national, n acel moment, respectiv Societatea Literara Romna. Alaturi de moldoveni si munteni, ardeleni, bucovineni, basarabeni si macedoneni sunt reuniti pentru a pregati determinarea ortografiei, elaborarea gramaticii si a dictionarului limbii romne.

108


Initiativa cea mai nsemnata a autoritatilor provizorii de la Bucuresti este nsa aceea privind plebiscitul pentru alegerea ca domn al Romniei a printului Caro/ de Hohenzollern - Sigmaringen.

Dupa anuntarea organizarii plebiscitului de catre noile autoritati politice romnesti, Poarta acuza guvernul romn de "ncalcare a tratatelor". Trupe otomane sunt concentrate la sud de Dunare si ameninta cu "invadarea Romniei spre a restabili [chipurile], ordinea de lucruri legala". La rndul lor, autoritatile de la Bucuresti raspund prin mobilizarea armatei (peste 40.000 de ostasi) si organizarea, n plus, a unui corp de 10.000 ele voluntari, n frunte cu generalul pasoptist Gheorghe Magheru. Se ajunge, astfel, la un efectiv egal cu cel al soldatilor otomani ncartiruiti peste fluviu.

Plebiscitul ncepe la 2/14 aprilie 1866. Cu prilejul acestei consultari prealabile, ce se va desfasura timp de sase zile, cetatenii sunt chemati sa se pronunte prin "da" sau "nu" n legatura cu alegerea lui Carol.

n a doua zi de desfasurare a plebiscitului, separatistii de la 1857 - 1859 ncearca subminarea actiunii oficiale. Astfel, la 3/15 aprilie 1866, cteva sute de persoane, stimulate si sustinute de diplomatia tarista, manifesta pe strazile orasului lasi cernd desprinderea de "Valahia"; ei "aleg" chiar un "domn" al Moldovei, Nicolae Roznoveanu. Autoritatile anihileaza cu usurinta aceasta miscare separatista. Episodul este totusi plin de nvataminte. Oamenii de spirit si de actiune ai vremii, inclusiv cei devotati lui Alexandru I. Cuza- poetul Vasile Alecsandri, generalul Carol Davilla si altii - se conving ca pastrarea si ntarirea Unirii pot fi garantate numai prin alegerea unui principe strain. Cu toate acestea, n celelalte zile ale plebiscitului, manifestarile de simpatie si de recunostinta fata de ultimul domnitor pamntean nu nceteaza.

n aceste conditii, n ziua de 16 aprilie 1866, printul comunica tatalui sau "hotarrea nestramutata de a primi coroana Romniei si de a pleca, n contra vointei Conferintei de la Paris, direct la Bucuresti". Peste trei zile, aceeasi hotarre este adusa la cunostinta regelui si cancelarului Prusiei.

n ziua de 8/20 aprilie 1866 se ncheie plebiscitul. Succesul este evident: 685 965 de voturi sunt favorabile si numai 224 contrare nscaunarii principelui Carol (numarul abtinerilor era de 124 837). n continuare, ntre 21 si 29 aprilie, au loc alegeri pentru Adunarea Constituanta. Ca nsemnatate, nsa, n prim-plan trece activitatea diplomatica, att cea desfasurata de demnitarii romni, ct si aceea la care participa nsusi viitorul conducator al statului national romn modern.

ntre timp, cu o majoritate simpla, Conferinta puterilor garante a respins alegerea printului strain pe tronul Romniei, "areopagul" european dovedindu-se, nca o data, depasit de evenimente. Acestea vor evolua nsa n favoarea "faptului mplinit".




La 20 aprilie -2 mai 1866, ambasadorii puterilor garante, ntruniti la Paris, comunica autoritatilor din Bucuresti ca, n cazul mentinerii Unirii, trebuie ales un nou domn pamntean. Cinci zile mai trziu, /. C. Bratianusi I. Balaceanu sosesc iarasi la Diisseldorf, venind din capitala Frantei. n ziua de 8 mai, dupa o "conferinta lunga la printul Carol-Anton", este acceptata deplasarea nentrziata a printului Carol spre Bucuresti.

Convocati la Bucuresti, n ziua de 28 aprilie/10 mai 1866, noii alesi n forul legislativ al tarii "proclama solemn si pentru ultima oara vointa nestramutata a

109


"Principele Carol depune juramntul la 10 mai 1866"

Romniei de a ramne una si nedespartita, avnd n fruntea sa pe Carol I din dinastia de Hohenzollern - Sigmaringen". Aceasta declaratie este adoptata cu 109 voturi dintre cele 115 exprimate (nici un vot contra, doar sase abtineri). Imediat, prin telegraf, 14 mesaje ale locuitorilor principalelor orase din Moldova, Muntenia si Oltenia ajung la Duselldorf, determinnd pe print sa respecte planul initial de calatorie, pe traseul cel mai scurt, catre Bucuresti. Carol a scris regelui Prusiei o epistola de recunostinta si cererea de demisie din armata, ambele datate din Salzburg si urmnd a fi depuse la posta, de parinti, n ziua cnd el va pasi pe teritoriul Austriei.

Caro/ntreprinde un drum lung cu multe peripetii. Duminica 8/20 mai 1866, la un ceas dupa ce pasagerii se instaleaza pe un vapor, pe Dunare, soseste -"cu totul pe neasteptate", venind "direct de la Paris fara nici o ntrerupere" -I.C. Bratianu. nstiintat despre prezenta printului, comunica nsotitorilor acestuia ca, pentru asigurarea succesului deplin al actiunii secrete, se va preface ca nu-l cunoaste'pe Carol.

Pe drumul spre Bucuresti printul se opreste la Slatina, Pitesti si Golesti unde semneaza primul sau act oficial intern ca domnitor romn. Este vorba despre gratierea Mitropolitului Moldovei, Calinic Mic/eseu, care participase la miscarea separat/sta din 3/15 aprilie, de la lasi. Plecarea din Golesti, spre Bucuresti, are loc n primele ore ale zilei de 10/22 mai.

n apropiere de Baneasa, cortegiul domnesc este ntmpinat, n strigate de "Ura", de 30 000 de locuitori ai Capitalei, n frunte cu primarul acesteia Dimitrie Bratianu. Se constituie un nou alai, care strabate Podul Mogosoaiei si urca pe dealul Mitropoliei.

110


Guvernul Romniei la 10 Mai 1866

Dupa Te-Deum, Carol, nsotit de Mitropolitul primat, de cei trei locotenenti domnesti si de ntreg guvernul, se deplaseaza spre sala de sedinte a Parlamentului. n prezenta deputatilor celor 33 de districte ale tarii, presedintele Adunarii, Emanoil Costache Epureanu, l invita la "tronul princiar ridicat pe tribuna". Pe masa din fata acestui tron, Mitropolitul primat asaza Crucea si

111


Evanghelia. Colonelul Nicolae Haralambie citeste juramntul n limba romna: "Jur a fi credincios legilor tarii, a pazi religiunea romnilor, precum si integritatea teritoriului (...) si a domni ca domn constitutional!". Cu mna pe Evanghelie, Carol rosteste, tot n limba romna: "Jur!".

Fapul mplinit la 10/22 mai 1866 a strnit initial reactii complexe, negative, n rndul Marilor Puteri garante. n vreme ce, de la Paris, mparatul Napoleon al ///-/ea s-a declarat placut impresionat, ministrul sau de externe a considerat nscaunarea lui Carol un afront adus Conferintei din aprilie. Din Constantinopol au venit nsa semnale alarmante. Iritata, Poarta se arata hotarta sa ocupe Principatele. Abia sosit la Bucuresti, principele se si vazu obligat sa ordone, din nou, mobilizarea si sa protesteze energic mpotriva intentiilor otomanilor.

La 27 mai Safet-pasa a depus pe masa Conferintei de la Paris un memoriu mpotriva venirii n tara a lui Carol. Nu era avizata interventia militara, dar guvernele celor sapte Mari Puteri interzic emisarilor lor din capitala Romniei sa ntretina relatii cu guvernul lui Carol.

Izolarea tarii pare deplina. Este, totusi, momentul de vrf al crizei, treptat dezamorsata de nentelegerile dintre puteri si de atitudinea ferma a domnitorului si a guvernului sau.

La 4 iunie 1866, cnd Rusia a propus o misiune de ancheta otomana n Principate, doar Austria s-a aratat de acord "n principiu". Peste o luna, n a doua jumatate a lui iulie, Napoleon al ///-/ea se angajeaza sa obtina recunoasterea noului domn din partea Portii.

mpotriva atitudinii rigide a Imperiului Otoman ce-si mentine amenintarile, Carol inspecteaza trupele de la Giurgiu si constata, pe malul opus, o activitate militara minima, semn ca, treptat, conflictul se stinge si ca nu era prea departe momentul intrarii sale n legalitate.

Daca presiunile internationale jucasera, ca de obicei, un rol important, remarcabila a fost, n vara anului 1866, si decizia interna de a statua rapid un regim politic si o structura institutionalizata, care, acceptate de reprezentanta nationala, sa dea trainicie noilor optiuni politice.

. eneza, principii, sistem elec-

ora' Aleasa, nca n aprilie 1866, Adunarea Constituanta si ncepea dezbaterile n vederea adoptarii unei legi fundamentale a statului, imediat. Situatia exceptionala n care se afla tara cerea un sacrificiu - guvernul constituit de print, n fruntea caruia se afla Lascar Catargiu, avea n componenta sa att pe conservatori, ct si pe liberali si, firesc, n noul for legislativ cele doua forte majore ale tarii se ntlneanu si, orict de ascunse, nentelegerile ajungeau pna la print. nca de la nceput el a tinut sa-si impuna punctul de vedere. La 16 iunie s-a pronuntat ferm pentru mentinerea Senatului, iar sase zile mai trziu, cnd i s-a oferit doar un drept de veto conditionate subscrierea legii, Carol a cerut unul absolut.



La 27 iunie 1866 ramasesera doar patru probleme nerezolvate: chestia Senatului, a dreptului de veto, cea evreiasca si a succesiunii colaterale la tron. Dupa ce la 3 iulie s-a adoptat articolul 7 care conditiona cetatenia romna de apartenenta la crestinism, iar la 8 iulie se acorda printului dreptul absolut de veto, noua lege fundamentala a statului era adoptata de Adunare (29 iunie/11 iulie) si promulgata de Carol (1/13 iulie 1866). Constitutia a fost structurata pe 8 titluri,

112


mpartite, la rndul lor, pe capitole si acestea din urma pe sectiuni. n ansamblu, continutul ei se refera la teritoriul Romniei si la drepturile romnilor, la puterile n stat si la reprezentanta nationala, la prerogativele Domnului si ale ministilor, la celelalte puteri n stat (judecatoreasca, armata etc).

Avnd drept model Constitutia belgiana, se proclamau o suma de principii de drept impuse de revolutia franceza: "libertatile si drepturile fundamentale ale cetateanului", "suveranitatea nationala", "separarea puterilor n stat", "responsabilitatea ministrilor". n continuarea Regulamentelor Organice, a Conventiei de la Paris si a Statutului dezvoltator societatea romneasca facea un pas mai departe pe drumul modernizarii principalelor sale institutii, asezarii lor n concordanta cu marile transformari politice petrecute n Europa la nceputul secolului al XJX-lea.

Potrivit legii fundamentale, Romnia (prima oara numita oficial astfel) este un stat de tip monarhic constitutional, proclamat regat prin modificarile aduse Constitutiei, n 1884, care are n Domn pe seful statului. Prerogativele sale erau foarte largi. Astfel, seful statului convoaca, amna si dizolva Adunarea Deputatilor si Senatul (alese una pentru 4 ani, cealalta pentru 8 ani, cu dreptul de a se rennoi pe jumatate la mijlocul mandatului) care si ncep de regula sesiunea, cu durata de 3 luni, la 15 noiembrie; initiaza orice proiect de lege (prin ministrii sai) pe care o sanctioneaza (si da acordul) si o promulga (ordona executarea dupa adoptare).

Pe lnga drepturile n materie legislativa, Domnul beneficiaza si de drepturi executive. El numeste si revoca ministrii, numeste sau confirma n toate functiile publice, este capul puterii armate, calitate n care confera gradele militare. Desi puterea judecatoreasca este ncredintata judecatorilor iar instanta cea mai nalta este Curtea de Casatie, toate hotarrile tribunalelor se executa n numele Domnului. Amnistia, gratierea, dreptul de a declara razboi, de a ncheia tratate si conventii, de a conferi decoratii, de a bate moneda i apartineau de asemenea.

Reprezentanta Nationala cuprindea doua adunari: Camera si Senatul. ntre prerogativele Adunarii Deputatilor (Camerei) se numara dreptul de autocon-ducere, de raspuns la mesajul tronului, de legiferare, de interpelare (a executivului ministerial n orice chestiune). Atributia speciala a Camerei este cea referitoare la dezbaterea si adoptarea bugetului.

Rezulta deci implicarea domniei n toate structurile de putere ale statului -n exercitarea celei legislative mpreuna cu Adunarile si a celei executive, cu ministrii.

Expresie a unui compromis politic ntre marii proprietari funciari si burghezia liberala, Constitutia era completata cu o lege electorala care promova exclusiv interesele acestor forte sociale si politice. De asemenea, declara sacra si inviolabila proprietatea, dar statua, ntre altele, drepturi rar ntlnite n alte legi fundamentale ale timpului, precum cel la azil politic si la libertatea, aproape absoluta, a cuvntului scris, n nici un fel ngradita de cenzura sau de cautiune. Promulgarea de domn fara a tine cont de suzeranitatea otomana sau de garantia colectiva a celor sapte Mari Puteri, Constitutia din 1866 reprezenta un act viguros de independenta, n cele din urma recunoscut ca atare de comunitatea

113


internationala. Potrivit ei, societatea romneasca si structura institutiile si afirma un cadru de existenta statala a carui viabilitate se va mentine pna n ceasul desavrsirii unirii nationale.

Raspunsul lui Carol I la cuvntarea presedintelui Camerei, la 10 mai 1866:

"Ales spontan de natiune Print al Romniei, am parasit fara a ezita patria si familia pentru a raspunde chemarii acestui popor, care mi-a ncredintat destinele sale. Punnd piciorul pe acest pamnt sfnt am devenit romn. Acceptarea plebiscitului mi impune, o stiu, mari datorii. Sper c mi va fi dat sa le duc pna la capat. Va aduc pentru asta inima mea loiala, intentii curate, vointa ferma de a face binele, un devotament fara margini pentru noua mea patrie..."

Vlad Georgescu despre domnia lui Carol I:

"Domnia lui Carol I (1866-1914) a debutat prin unanima adoptare de catre Parlament... a unei noi Constitutii. Clasa politica, nca putin numeroasa, dominata de cteva puternice personalitati, s-a adaptat fara aparenta greutate noilor reguli ale jocului, renuntnd la vechea anarhica lupta pentru putere; domnia straina s-a dovedit, din acest punct de vedere, a fi ntr-adevar factorul de stabilitate pe care si-l dorise partida nationala de la ?802."

TEMĂ:

1.     Precizati contextul istoric al instaurarii domniei lui Carol I

2.     Care a fost caracterul Constitutiei din 1866?













Document Info


Accesari: 1652
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )