Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Politica interna a statelor europene in secolul XVIII

istorie


Politica interna a statelor europene în secolul XVIII

Secolul al XVIII-lea a fost un "Secol al Luminilor ".Iluminismul a reprezentat un

curent de gândire filosofic,social,politic si literar îndreptat împotriva



reminiscentelor feudale,a dogmelor si prejudecatilor,pe care dorea sa le învinga

prin forta ratiunii,a educatiei menite sa lumineze mintile maselor.Ideile

iluministe s-au raspândit în întreaga Europa,fundamentând mai întâi actiunea

opozitiilor burgheze,iar din a doua jumatate a veacului întemeind teoriile

"despotismului luminat ".În Marea Britanie,influenta unor asemenea conceptii a

fost mai degraba redusa,societatea engleza fiind ostila oric 939g62j aror interventii

centralizatoare,fie ele si cu ambitii rationalizatoare.Un Walpole,de pilda,privea

politica mai degraba pesimist,ca pe o lume a intrigii si a coruptiei;si desi

libertatile civile ale britanicilor stârneau admiratia întregii Europe,nici whigii nici

tory nu s-au aratat permeabili la idealismul politic iluminist.

Dominatia spirituala era exercitata de Franta:savantii si scriitorii ei instaurasera o

noua prepondernta,a spiritului însa,asupra întregii Europe.De la Petru cel Mare

la Frederic II,monarhii absolutisti încercau sa imite Parisul si ideile franceze,iar

autori ca Diderot sau Voltaire erau licitati între aceste curti periferice europene,

carora le aduceau o noua stralucire.Limba franceza oferea de asemenea un.excelent instrument de comunicare,atât diplomatic cât si cultural,pentru lumea

Vechiului Regim.Pe plan intern,situatia Frantei nu era însa nici pe departe

stralucita.Dupa bancruta de la sfârsitul domniei lui Ludovic XIV a urmat caderea

sistemului lui Law,care a antrenat o noua bancruta si a afectat grav încrederea în

creditul public.Scotianul Law a propus înlocuirea completa a numerarului

metalic cu hârtia-moneda;în acest scop el a înfiintat o banca privata,pe care

sprijinul statului a transformat-o în bancă regală (1718);în acelasi timp s-a creat

o companie coloniala pe actiuni,garantata de terenurile virgine din Louisiana.

Când Law a marit emisiunea de bancnote si de actiuni,profitând de imensa

crestere a cursului acestora,sistemul s-a prabusit în 1723,producând efecte

inflationiste,neîncredere în hârtia-moneda,dar si încurajarea activitatilor

comerciale

În viata politica s-a înregistrat o mare instabilitate:Ludovic XV fiind

minor,parlamentele i-au acordat regenta ducelui de Orléans;dar Filip

al Spaniei,instigat de Alberoni,a emis si el pretentii la aceasta pozitie,

care l-ar fi facut arbitrul Europei ceea ce a dus în ultima instanta la

"cvadrupla alianta ".Nici ministrul de la Paris,Dubois,nu a fost mai

capabil sa realizeze unitatea de actiune a celor doua ramuri ale casei de

Bourbon;în schimb aceasta perioada a marcat o puternica reactie

împotriva absolutismului si un reviriment al rolului "corpurilor

intermediare "(Parlamentele).În 1723 la moartea lui Orléans puterea a

trecut ducelui de Bourbon care a continuat aceeasi politica rece fata de

spanioli;devenit nepopular,a fost rasturnat în 1726 de preceptorul

regelui,cardinalul de Fleury,care a exercitat puterea pâna la moartea sa

în 1743.el si-a propus redresarea economica a Frantei si evitarea unor

conflicte în exterior:în acest scop a restabilit si pacea cu Bourbonii de

la Madrid prin întelegerea de la Soissons,însa ulterior presiunile curtii

l-au silit sa intervina în succesiunile poloneza si austriaca.Dupa el,

politica franceza a suferit o serie de esecuri externe ca urmare a rolului

nefast jucat de amanta monarhului,doamna de Pompadour.Abia în a

doua jumatate a veacului ministrul Choiseul a reusit sa ridice din nou

fortele Frantei,epuizate si învinse în Razboiul de sapte Ani.Dupa ce a

refacut prosperitatea coloniilor si comertului francez si a interzis

ordinul iezuit,Choiseul a fost rasturnat de un complot al curtii,ce a dus

la putere o camarila incapabila sa gestioneze grava criza financiara în

care intrase tara.Noul monarh,Ludovic XVI,ajuns pe tron în 1774,a

adus la putere o serie de ministri reformatori:Turgot,Necker,Calonne,



Brienne;dar opozitiile nobiliare si burgheze,pe care slaba putere regala

nu era capabila sa le frânga,au dus la esecul acestor tentative de

refacere financiara a Frantei,pregatind practic Revolutia..Franta nu a fost singura tara în care monarhiei absolutiste i-a luat locul

o epoca de instabilitate politica.În Suedia,dupa asasinarea lui Carol

XII în 1718 a urmat o lunga epoca de reactiune aristocratica numita

"era libertatii ".Dominatia baltica era definitiv pierduta ca urmare a

Razboiului Nordului;în interior partidul nobiliar,"Palariile ",adept al

politicii inflationiste,se înfrunta cu cel burghez,"Bonetele ",sustinator

al stabilizarii financiare.Puterea monarhica decazuse complet,viata

politica fiind dirijata de Dieta în care cele doua factiuni se luptau,

finantate fiind din exterior:în vreme ce partidul burghez se bucura de

subsidii britanice si rusesti,"Palariile "erau cumparate de Franta.Un

ambasador tarist descria astfel aceasta situatie:

Aici este o adevarata Polonie;fiecare este propriul sau

stapân,subalternii nu mai asculta de superiori,

dezordinea este completa.

Comparatia era perfect îndreptatita,caci dupa razboiul de succesiune

Polonia lui August III nu a mai fost decât o marioneta politica a

magnatilor si a marilor puteri.La moartea monarhului saxon în 1763 pe

tron a urcat,dupa un aprig conflict,ultimul rege polon,Stanislav

Poniatowski,impus atât de unchiul sau,influentul Adam Czartoryski,

partizan al întaririi puterii regale,cât mai ales de Moscova si de Berlin,

care în anul urmator au semnat un tratat prevazând imixtiunea comuna

în afacerile interne ale Varsoviei.Politician iluminist,Poniatowski a

facut încercari disperate de a ridica puterea poloneza prin introducerea

veto-ului monarhic si a tolerantei religioase,iar partidul filo-rus din

interior i-a acordat sprijinul sau;dar toate actiunile sale se izbeau de

opozitia nobilimii catolice organizata în Confederatia de la Bar (1768).

Când aceasta a intrat deschis în razboi cu Poniatowski si cu protectorii

de la Moscova,marile puteri au decis sa lichideze statul polonez

împartindu-l între ele.Trupele ruse,prusiene si austriece au ocupat

regiuni întregi ale tarii,a caror anexare a fost consfintita printr-un

acord (1772);singura Maria-Tereza s-a opus acestei actiuni,una dintre

cel mai reprobabile din întregul secol XVIII.Dieta a acceptat aceasta

stare de fapt;ca urmare,20 de ani mai târziu,Berlinul si Moscova au

procedat la o noua dezmembrare,fara a mai tine seama de austrieci.De

data aceasta polonezii s-au rasculat,sub conducerea lui Tadeusz

Kosciuszko,sef al "partidei nationale ";în primavara anului 1794 acesta

a eliberat capitala si a desfiintat servajul,fiind însa rapid învins de

interventia externa;urmarea revoltei a fost completa lichidare a.Poloniei printr-un tratat ruso-austriac la care a aderat ulterior si Prusia

(1795).

Alte tari europene au cunoscut în schimb o evolutie diferita,în directia

întaririi autoritatii centrale sau a instituirii "despotismului luminat ".În

Marea Britanie George III a încercat sa reînvie prerogativele coroanei,

reducând cabinetul la un instrument docil;si a reusit aceasta substituind

coruptiei parlamentare whig propria sa coruptie.Între 1760-1782 el a

guvernat fara partide,reusind sa submineze chiar si prestigiul lui Pitt

(devenit conte de Chatham)care a încercat sa asigure un echilibru între

Coroana si Parlament.Dobândirea independentei de catre coloniile

americane a ruinat însa guvernarea personala a lui George;Comunele

au decis ca rezultatele acesteia erau dezastruoase si ca puterea regala ar

trebui diminuata;ele au adoptat o motiune care condamna dur razboiul

din America si au provocat demisia cabinetului impus de monarh iar la




putere au revenit vechile partide,regenerate însa,cu un personal politic

si cu idei noi.Initial whigii,dusmani declarati ai regelui,au ajuns la

guvernare;în doar un an ei au reusit sa reduca masiv coruptia

parlamentara,dar radicalismul principalului lor teoretician,Edmund

Burke,i-a îndepartat de la putere,aducând în schimb un cabinet tory

condus de tânarul Pitt;se instala astfel domnia oligarhiei conservatoare.

Pe continent modelul "despotismului luminat "a fost adoptat de toate

regimurile autocratice în încercarea de a combate abuzurile vechiului

Regim fara a afecta infrastructura statului si societatii:astfel în Prusia

Frederic II,influentat de Voltaire,a înlocuit vechea organizare feudala

a Brandenburgului,dominata de aristocratia junkerilor ,cu un stat

modern,extrem de dezvoltat economic si de urbanizat,cu un

învatamânt de cea mai buna calitate,capabil sa sustina eforturile

militare enorme în raport cu populatia si dimensiunile tarii.În Imperiul

tarist,dupa Petru cel Mare,a urmat o perioada în care mersul

reformelor a fost încetinit de domnia unor suverane incapabile,

influentate de favoritii lor.Opera lui Petru a fost completata abia de

Ecaterina II (1762-1796)care a continuat expansiunea externa si

dezvoltarea economica si administrativa a Rusiei în ciuda tendintelor

centrifuge atât ale nobilimii,ostila birocratizarii si secularizarii,cât si

ale taranilor,a caror conditie s-a înrautatit.Ele s-au materializat în

razboiul taranesc condus de Emilian Pugaciov,ce a ravasit regiunea

agricola a Volgai între 1773-1775;însa progresele,chiar si fortate,ale

Rusiei nu au putut fi oprite de aceste opozitii.Austria a trecut printr-un

proces similar în timpul Mariei-Tereza (1740-1780)si mai ales al fiului.acesteia,Iosif II (1780-1790).Habsburgii au întreprins cea mai

însemnata tentativa de reformare a statului înainte de Revolutia

Franceza,îmbinând absolutismul politic cu ideile iluminismului.

Unitatea statului si centralizarea administrativa,

organizarea teritoriala a statului prin desconsiderarea

constienta a granitelor istorice,suprimarea tuturor

drepturilor speciale ale starilor si confesiunilor într-un

drept civic general egal pentru toti,eliberarea iobagilor

si repartitia echitabila a sarcinilor de stat asupra tuturor

paturilor sociale si emanciparea statului de biserica

sunt în opinia marelui istoric Otto Hintze trasaturile caracteristice

"despotismului luminat "austriac,numit si iosefinism .Consecintele

acestui program reformator au fost însa discutabile:daca el a permis

ridicarea unor popoare pâna atunci oprimate,precum românii din

Ardeal,a eliminat servajul si a dat un avânt politicilor sanitare si

educationale,în schimb a creat,ca si în Prusia,un Beamtenstaat ,un stat

birocratizat autoritar,reactie necesara la nenumaratele opozitii

întâmpinate de un asemenea interventionism etatic.Din acest punct de

vedere,poate cel mai mare succes al politicii iluministe a fost

înregistrat în Toscana,unde fratele lui Iosif II,viitorul împarat Leopold

II,a aplicat în 25 de ani de guvernare o serie de masuri modernizatoare

moderate,care sa nu loveasca deschis nici în puterile locale si nici în

Biserica.Chiar si în Suedia "Bonetele ",care ajunsesera sa controleze

Dieta au fost rasturnate de la putere de catre Gustav II cu sprijinul

aristocratiei în 1772,instaurându-se un regim de "despotism luminat "

caracterizat prin slabirea puterii marii nobilimi,dar si prin fiscalitatea

excesiva;ca urmare monarhul a fost asasinat 20 de ani mai târziu de

catre aristocratii jigniti de desfiintarea privilegiilor.













Document Info


Accesari: 1823
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )