Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































REGIMUL COMUNIST N ROMNIA (1948-1989)

istorie


REGIMUL COMUNIST N ROMNIA (1948-1989)



-   STALINIZAREA ROMNIEI.

-   CĂTRE O RELATIVĂ DESTINDERE INTERNĂ.

-   REGIMUL NEOSTALINIST AL LUI NICOLAE CEAUsESCU.

Stalinizarea Romniei. Dupa 1947, n evolutia fortata catre comunism a tarii noastre pot fi indentificate cteva etape de dezvoltare si anume: 1) 1948-1964-perioada preluarii, organizarii si consolidarii puterii de catre comunisti, n cadrul unui proces specific de stalinizare; 2) 1965-1974 - perioada unei relative destinderi interne; 3) 1974-1989 - perioada regimului ceausist, de esenta neostalinista. ntr-o astfel de periodizare trebuie sa tinem seama de amploarea mutatiilor survenite n istoria nationala, ncepnd chiar din 1944, de rezistenta n tara ia instaurarea regimului comunist, de abandonarea Romniei de catre puterile vest-europene si stalinizarea sa de catre U.R.S.S., n urma deciziilor de la lalta, de alunecarea catre comunism, de la unul de inspiratie sovietica la altul de inspiratie nationala, ilustrat de dictatura lui Nicolae Ceausescu.

ncepnd cu 1948, comunistii au avut drum liber n Romnia pentru introducerea modelului stalinist n toate componentele societatii. Prin mijloace economice si politice, uneori pasnice, dar mai ales violente, reprezentantii comunisti au actionat nestingherit mpotriva tututror acelor forte care militau pentru pluralism si democratie, adeptii lor fund, n marea lor majoritate, exterminati fizic. Sistemul represiv practicat de catre comunistii romni a generat o teama viscerala, care si-a pus amprenta asupra mentalului colectiv.

Adept al dirijismului economic, asa cum a reiesit nca din documentele Conferintei din octombrie 1945, partidul comunist a luptat mpotriva proprietatii particulare n economie.

Spre deosebire de politica de nationalizare practicata de unele guverne vest-europene imediat dupa 1946, n Romnia, "nationalizarea", ca si industrializarea de altfel au avut la baza obsesia ideologica a comunistilor de a controla tot; "nationalizarea" comunista a avut, practic, un caracter de confiscare. Un pas semnificativ a fost realizat la 11 iunie 1948, cnd au fost etatizate 1060 de ntreprinderi industriale si miniere. n noiembrie 1948, controlul statului s-a extins asupra cinematografelor si caselor de sanatate, iar pna n 1950 asupra farmaciilor, intreprinderilor chimice si a tuturor unitatilor economice si social-culturale, precum si a unei mari parti din locuinte (proprietate privata).

Deoarece au sperat sa obtina mari profituri, dupa 1949 comunistii si-au intensificat prezenta n lumea satelor, spre a-i sili pe tarani, prin toate mijloacele, de cele mai multe ori violente, sa intre n gospodariile colective. ncepea colectivizarea, un proces punctat de grave abuzuri si violente, care au trezit

379


Demonstratie comunista n Romnia, n 1948

numeroase nemultumiri n rndul taranilor. Colectivizarea a generat rasturnarea grava a structurilor traditionale ale satului romnesc si a sistemului sau propriu de valori. n 1949 se formasera abia 55 gospodarii agricole, iar suprafata arabila aferenta lor reprezenta 8% din totalul arabil. nca din 1946, autoritatile au impus taranilor cote obligatorii de produse agricole, anulate nsa n 1956 sub impactul evenimentelor din Ungaria si Polonia. Dupa 1958 s-a declansat o noua si vasta ofensiva pentru colectivizare. n 1962, 96% din suprafata de pamnt arabil era cultivata de gospodariile colective, dar productiile la hectar nu au atins asteptarile.

Dupa 1958 se constata o relansare n -Gursa catre un stalinism rigid. Ea a fost legata de nentelegerile cu Uniunea Sovietica pe tema integrarii economice a statelor socialiste n C.A.E.R. Acesta a determinat o politica de industrializare fortata a carei baza s-a dorit a fi industria siderurgica, chimica, si constructoare de masini. Astfel s-a nascut si dezvoltat combinatul de la Galati, ntretinut nsa, din greu, pe baza importului de minereu de fier.

Pentru un control riguros asupra economiei nationale, comunistii au impus planurile cincinale. Ele au asigurat, n general, un progres economic. S-a ncercat astfel sa se obtina o rata nalta a acumularii din venitul national care era, n 1961-1965, de 24%. Venitul national a nregistrat, totusi, un salt, de la 180 dolari pe cap de locuitor, n 1950, la 653, n 1965. Cifrele trebuie privite nsa cu circumspectie, mai ales ca sistemul prezentarii de statistici, deseori deformate, a devenit o realitate curenta a politicii oficiale n Romnia comunista. n perioada stalinizarii tarii situatia alimentara si a conditiilor de viata a fost grea, unele semne de mbunatatire aparnd abia dupa 1960.


O nchisoare comunista, n Romnia

Impunndu-si controlul asupra ntregii societati romnesti, P.C.R. a actionat pentru reorganizarea aparatului de stat ce trebuia sa serveasca scopurile sale politice, n martie 1948 au avut loc "alegeri" pentru Adunarea Constituanta, cstigate practic, n conditiile distrugerii sistemului democratiei parlamentare, de Frontul Democratiei Populare, o alianta patronata de partidul comunist si n care mai erau mentinute, doar formal, unele resturi de formatiuni politice sau partide-satelit, ca Frontul Plugarilor, Uniunea Populara Maghiara, Partidul Na-' tional Popular, care, de altfel, si-au ncetat ulterior existenta. S-a constituit Marea Adunare Nationala care a votat, la 13 aprilie 1948, o noua constitutie. Inspirata din cea sovietica, consfintind, prin articolul 3, ca "ntreaga putere emana de la popor (subl.ns.), noua lege fundamentala a statului romn instituia, de fapt, sistemul

monopartitismului politic n tara noastra. Un for de conducere pe linie de stat, era Prezidiul Marii Adunari Nationale, functia de presedinte al sau fiind ocupata succesiv de Constantin I. Parhon (1948-1952), Petru Groza (1952-1958), Ion Gheorghe Maurer (1958-1961). O noua lege fundamentala a fost votata peste patru ani, la 24 septembrie 1952, si a consfintit rolul decisiv al partidului comunist n conducerea Romniei. Ca organ suprem al puterii de stat s-a organizat Consiliul de Stat.

n numele unei asa-zise ascutiri a luptei de clasa, a organizarii si manifestarii dictaturiiproletariatului/din teoria marxist leninista), au fost ncalcate brutal drepturi si libertati democratice elementare ale oamenilor. Orice forma de opozitie a fost reprimata violent. Sub acuzatia imaginara de "tradare", "sabotaj" sau "agenti ai imperialismului" a fost profund afectat tot corpul de elita al vietii politice si culturale interbelice. ntre 1947-1952 au fost nscenate numeroase procese politice, ca cel mpotriva liderilor Partidului National Ţaranesc - luliu Maniu si Ion Mihalache si altele, ce s-au soldat cu pedepse grele la nchisoare sau lagare de munca, unde au pierit multi adversari ai comunistilor. Au fost lichidate, cu brutalitate, ncercarile de rezistenta armata din zona muntilor Bucegi, Fagaras. S-a manifestat totusi, desi firav, o rezistenta militara la instaurarea regimului comunist. Au actionat, astfel, grupuri narmate, ca de exemplu n Banat -Tanase, lonescu, Blanaru, Spiru, n Oltenia -maiorul Dumitriu n Arges - Traian Marinescu, Fagaras - general Arsanescu si fratii Arnutoiu. n cadrul constituirii noului aparat de stat, ntre 1948-1949 s-au creat Securitatea si Militia populara. Securitatea a devenit un instrument de teroare si represiune, ndreptat mpotriva oricarui opozant al noului regim. Ea era coordonata de generali, dintre care unii erau agenti ai serviciilor de spionaj, ca A. Nikolski, P. Bodnarenko. n 1952 si-a nceput activitatea de reprimare Alexandru Draghici, devenit ulterior ministru de interne.


Sistemul detentionar al Romniei comuniste a cuprins numeroase nchisori si lagare de munca, ca acelea de la Gherla, A/ud, Sighet, Pitesti, Rmnicu-Sarat, Portita, canalul Dunare-Marea-Neagra, ce au grupat, ntre 1949-1964 si n anii urmatori, n conditii nfioratoare de munca fortata si de exterminare, un mare numar de detinuti. Masurile antidemocratice au privit si institutia Bisericii, care a fost crunt reprimata. Multi preoti au fost arestati, iar numeroase manastiri nchise, n special ale cultului greco-catolic, dar si ale celui ortodox. La 17 iulie 1948, guvernul romn a denuntat Concordatul cu Vaticanul, iar la 1 decembrie cultul greco-catolic a fost desfiintat si episcopii sai arestati. Noua lege a cultelor, din 14 august 1948, a supus Biserica statului comunist.

Represiunea s-a intensificat, ntre 1956-1959, sub influenta miscarilor anticomuniste din Polonia si a revolutiei maghiare, privind mai ales cercurile intelectualilor. "Zelul" demonstrat de agentii organelor represive a dus, n cadrul impunerii colectivizarii, la stramutarea fortata de sate ntregi, din Banat n Baragan, n 1948, si la judecarea, dupa datele-mentionate chiar de Gheorghe Gheorghiu-Dej, a circa 80 000 de tarani.

ntre personalitatile care si-au pierdut viata n urma represiunii comuniste, amintim pe Iu/iu Maniu, Gheorghe Bratianu, Ion Mihalache, Mihail Manoilescu, Radu Rosetti, Traian Novacovici, col. loan D. Stoiculescu, loan Flueras, Nicolae Batzaria, col. Marius Mihai Kiriacescu, monseniorul Vladirmir Ghica, preotul Dumitru Zamisnicu s.a. Cunoscuti oameni de cultura - loan Lupas, Ion Petrovici, M. Vulcnescu, Lucian B/aga, Simion Mehedinti, Dimitrie Gusti au pierit n nchisori sau au fost marginalizati si au sfrsit n mizerie.

Comunismul a antrenat si grave modificari ale culturii nationale. n ncercarea de a imita modelul sovietic, unii autori, trecuti n slujba culturii comuniste (culturnicii), precum Mihai Roller, losif Kisinevski, losif Ardeleanu, Leonte Rautu, au ncercat rescrierea valorilor traditionale ale culturi nationale sub lozinca demagogica a marxim-leninismului. n slujba noii puteri, din convingere sau pentru a supravietui, ei au modificat, cu buna stiinta, istoria tarii si au fetisizat, n literatura si arta, chipul muncitorului. S-a introdus, dupa 1946 o cenzura foarte stricta, care a afectat peste 2 000 titluri de carti si reviste. n epoca celui mai ncrncenat dogmatism cultural, cultura romneasca a fost profund afectata, n 1948, de reforma scolara si de reorganizarea Ministerului nvatamntului, a Academiei Romne si a institutelor de cercetare. ntre 1956-1959 intelectualitatea a fost lovita de un nou val de represiune. Multi profesori au fost nlaturati din institutele de nvatamnt superior n baza unor acuzatii imaginare. Discipline, care adusesera, altadata, faima stiintei romnesti, au fost etichetate drept "burgheze" - filozofia, statistica, sociologia si au fost practic desfiintate. Cu toate acestea, trebuie sa mentiona""1 . faptul ca s-a desfasurat o lupta contra analfabetismului si deschiderea, fie ea si mutilata, a culturii catre populatie n ansamblu.



n februarie 1948, n mod silit, prin nlaturarea si exterminarea din rndul Partidului Social-Democrat a celor ce se opuneau fuziunii, comunistii au nghitit partidul amintit. S-a format Partidul Muncitoresc Romn, prototipul partidului unic n cadrul regimului comunist. n ciuda unor greutati si nlaturndu-i pe toti contracandidatii, figura centrala n partid a fost, ntre 1945 si 1965, Gheorghe Gheorghiu-Dej.


Conducatori ai comunistilor din Romnia, n 1945. De la stnga la dreapta: Nicolae Ceausescu, Alexandru Draghici, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Emil Bodnaras

n perioada stalinizarii tarii, partidul comunist a concentrat, n mod absolut puterea n minile sale. Devenit principalul agent executor al unui sistem politic dictatorial, partidul si-a sporit rndurile, de la 720 000 membri n 1950 la 1 450 000 n 1965. ntre 1945-1947 chiar si o parte dintre fostii simpatizanti ai Garzii de Fier si-au gasit refugiul n rndurile comunistilor.

n interiorul partidului s-a desfasurat nsa o necrutatoare lupta pentru putere. ntre 1948 si 1952 s-a afirmat o grupare - Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu - adepta a subordonarii totale fata de P.C.U.S. mpotriva sa s-a manifestat Gheorghe Gheorghiu-Dej, partizan al liniei nationale n impunerea comunismului. n 1952, cel din urma a izbutit sa nlature gruparea condusa de Ana Pauker. Gheorghiu-Dej a devenit prim-secretar al partidului si prim-ministru. n 1952 a intrat n Biroul Politic si viitorul dictator, Nicolae Ceausescu.

Noua linie politica, promovata la Moscova de Nikita Sergheevici Hrusciov, consfintita prin celebrul Raport la Congresul din 1956 al P.C.U.S., care ncrimina politica stahnista, a trezit numeroase temeri lui Gheorghiu-Dej. Corobornd duritatea politica interna cu afirmarea formala a fidelitatii fata de aliatul de la rasarit, liderul comunist romn a nlaturat pe toti conducatorii potentiali care ar fi putut sa fie un sprijin pentru politica lui Hrusciovjn Romnia. n acest context se nscrie si cazul Lucretiu Patrascanu. Acuzat nca din 1948 de renuntare la politica "luptei de clasa" si arestat, n acelasi an, sub acuzatia de complot, alaturi de un ntreg grup format din Lena Constante, Elena Patrascanu, Bellu Zilber, Harrry Brauner, Lucretiu Patrascanu a fost supus unui regim de crunta detentie.

377


Dupa un simulacru de proces, n 1954, n realizarea caruia un rol important l-a avut Alexandru Draghici, Patrascanu au fost executat, n acelasi an, la nchisoarea Jilava.

Evenimentele din 1956, din Polonia si Ungaria, punnd sub semnul ntrebarii, n mod serios, stabilitatea regimurilor comuniste, au provocat intrarea celor din urma ntr-o criza acuta de legitimitate. n Romnia, raspunsul a fost ncercarea de racordare a comunismului la o traditie nationala. n acest context si afla originea politica de relativa independenta fata de Uniunea Sovietica initiata de Gheorghiu-Dej.

Pe plan extern, Romnia a fost subordonata U.R.S.S. .prin "Tratatul de prietenie, colaborare si asistenta mutuala" din 1948, continund sa plateasca despagubiri statului sovietic. Expresie a unui control deghizat n economie din partea Uniunii Sovietice au fost Sovromurile, ca de exemplu Sovrompetrol, Sovromlemn, Sovromtransport. Ele aveau sa fie desfiintate abia n 1954, dupa ce au secatuit rezervele naturale ale tarii. S-au ncheiat totodata unele acorduri cu Bulgaria, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia. n 1949, Romnia s-a numarat printre statele ce au semnat acordul de constituire al Consilului de Ajutor Economic Reciproc, iar n 1955 al Pactului de la Varsovia. Campania dura dusa de catre Moscova contra Iugoslaviei, cu ncepere din 1947, sub acuzatia de deviatie, s-a desfasurat n conditiile stabilirii sediului Cominformului la Bucuresti.

n anii '50, relatiile romno-sovietice au evoluat de la o strnsa cooperare la o distantare, ajungndu-se chiar la o autonomie a Partidului Comunist din Romnia si la o relativa independenta, a statului romn. Elementele noi n relatiile dintre cele doua state au fost determinate de nencrederea personala dintre Gheorghiu-Dej si Hrusciov. O astfel de orientare politica era menita, n conceptia liderilor comunisti de la Bucuresti, sa afirme, cu si mai multa putere, rolul partidului comunist n ochii maselor populare.

nca n 1955, Gheoghiu-Dej s-a pronuntat pentru "calea romneasca de constituire a socialismului". n 1956, autoritatile comuniste de la Bucuresti au reprimat orice agitatie, cu precadere din mediile intelectualilor, n legatura cu revolutia din Ungaria. Trupele sovietice au intrat n Ungaria prin Romnia. Liderul revolutiei maghiare, Imre Nagy, dupa arestarea sa de catre sovietici, a fost detinut, pentru o perioada, n Romnia. Dar, exact n acelasi an, ultimul sovrom era desfiintat trecnd n proprietatea statului romn. n 1958, n noul context politic si militar din Europa, conducerea Romniei a obtinut retragerea din tara a unitatilor militare sovietice.

Nentelegerile dintre Bucuresti si Moscova vor reizbucni pe* tema stradaniilor lui Hrusciov de a impune planurile sale privind specializarea economica a statelor membre ale C.A.E.R. n cadrul acestora, Romnia era privita ca o tara cu bogate resurse agricole. Gheoghiu-Dej s-a pronuntat nsa pentru un ritm sporit al industrializarii tarii, pentru a nlatura dependenta economica de alte state. Din 1958, la conducerea tarii s-a impus o echipa politica mai tnara, n care rolul important l-a avut Ion Gheorghe Maurer. Aceasta a prefigurat o posibila reorientare n plan extern.

ntre 1958-1960 s-au ncheiat unele acorduri economice cu statele vest-europene, iar ponderea schimburilor economice, pe aceasta directie, a sporit. n 1961, legatiile Angliei si Frantei au fost ridicate la nivel de ambasada, iar


peste trei ani Romnia a votat n Organizatia Natiunilor Unite - a carei membra era din 1955 - prima data altfel dect statele din Europa de rasarit.

Gheorghiu-Dej s-a folosit cu multa abilitate de conflictul ideologic dintre comunistii chinezi si cei sovietici, ca si de pozitia de fronda a lui losif Broz Tito, liderul comunistilor iugoslavi n rndul miscarii comuniste internationale, pentru a se distanta si mai mult de linia Moscovei. ntre 1960 si 1963, o serie de delegatii economice si politice chineze au fost prezente la Bucuresti. Au fost reluate relatiile cu Albania, iar n 1963 o nalta delegatie romna a vizitat Iugoslavia. n speranta de a obtine o alta imagine n fata Europei, ntre 1962-1964 au fost eliberati peste 2 600 de prizonieri politici din nchisorile romnesti.

Apogeul contradictiilor ntre Bucuresti si Moscova a fost nregistrat n aprilie 1964, cnd s-a publicat Planul Va/ev. Acesta prevedea realizarea unui complex economic care sa cuprinda sudul Uniunii Sovietice, sud-vestul Romniei si nordul Bulgariei si care urma sa reprezinte un veritabil grnar, specializat aproape exclusiv pe productia agricola n deterimentul celei industriale. Comunistii romni au reactionat violent si au ripostat afirmnd ca era vorba de o ncercare de dezmembrare economica a Romniei. n aceste conditii, agravate de situarea tot mai deschisa a autoritatilor romne de partea Beijingului n conflictul cu Moscova, a intervenit, n aprilie 1964, Delegatia cu privire la pozitia Partidului Muncitoresc Romn n problemele miscarii comuniste si muncitoresti internationale. Documentul propunea statuarea de noi principii n relatiile ntre partidele comuniste - egalitate, avantaj reciproc, neamestec n afacerile interne s.a. n acelasi timp, documentul ncerca, pentru prima data, a fi baza teoretica a unei reconcilieri ntre partidul comunist si poporul romn, al carei punct culminant a foat atins n august 1968, n cadrul marelui miting de la Bucuresti cnd a fost criticata agresiunea Pactului de la Varsovia n Cehoslovacia, actiune la care Romnia a refuzat sa participe.

-.,-'-■ i ostinc " x jsrna ntre 1965 si 1974 Romnia a evoluat sub semnul unei relative liberalizari a regimului comunist n politica interna si externa. Ea a fost nsa foarte limitata, mai ales dupa 1971 alunecndu-se catre un regim neostalinist.




n martie 1965 a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej, dupa care a avut loc o lupta ascutita de culise, pentru succesiunea la conducerea partidului comunist. Plenara din aceeasi luna l-a desemnat ca lider al partidului comunist pe Nicolae Ceausescu. El a facut parte, initial, dintr-o conducere colectiva formata din Chivu Stoica - presedinte al Consiliului de Stat - si Ion Gheorghe Maurer -prim-ministru - ultimii doi spernd sa-l controleze pe Ceausescu; o noua generatie de activisti de partid se afirma acum.

Semnele destinderii n cadrul regimului autoritar se regasesc n ntreaga activitate interna, pna catre 1971-1973. Astfel, s-a nregistrat fata de perioada anterioara un relativ progres economic. Accentul a fost pus n continuare pe industria grea si petrochimie, ale caror dimensiuni au fost mult exagerate. S-au preconizat construirea de centrale nucleare, dezvoltarea industriei aeronautice si a transporturilor maritime. n 1972 s-a atins o productie ridicata de cereale.

Cu toate acestea, s-a mentinut si n aceasta perioada un pronuntat dirijism economic. Astfel, nca n perioada 1971-1975 s-a prevazut o rata nalta si nerealista nsa a acumularii, respectiv de 34%. n politica interna, s-a adoptat, n

379


1965, o noua Constitutie, care stabilea ca denumirea tarii sa fie Republica Socialista Romnia, iar peste trei ani o noua lege administrativa, prin care tara a fost organizata n judete. S-au emis unele hotarri cu caracter liberal - privind deplasarea persoanelor n strainatate, ncurajarea proprietatii particulare, nlaturarea unor dispozitii privind regimul politienesc, ce a devenit mai relaxat. n acelasi timp, a avut loc o reorientare a culturii catre matricea sa traditionala. La nivelul partidului comunist, Plenara din 1968 a reabilitat unele personalitati - Lucretiu Patrascanu, stefan Foris - si a criticat Ministerul de Interne pentru depasirea rolului ce-i fusese atribuit n actiunea de reprimare a opozantilor regimului.

Desfasurnd nsa o politica abila, poznd ntr-un campion al "libertatii" si "independentei", Ceausescu si-a ntarit din aceasta perioada, n mod treptat, rolul si atributiile la nivelul conducerii superioare comuniste. n 1967 a devenit presedinte al\ Consiliului de Stat si controla si Consiliul Economic, iar din 1968 Consiliul Apararii. Desi la Congresul al IX-lea al partidului comunist (1965) se parea ca va colabora cu toti membrii organelor de conducere, la Congresul al X-lea (1969) Ceausescu a izbutit sa promoveze, prin schimbarile operate ntre membrii Prezidului Permanent, circa o zecime din protejatii sai politici, prefigurnd ceea ce, mai trziu, va lua forma politicii de familie.

Pe plan international, s-a vehiculat mult n aceasta perioada ideea independentei Romniei fata de politica Uniunii Sovietice. Romnia a primit vizita unor lideri occidentali, precum presedintii Frantei, Charles de Gat///e(1968) si Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon (1969), si respectiv Gerald Ford (1975), a ntretinut raporturi cordiale cu losip Broz Tito, a criticat dur invazia trupelor Pactului de la Varsovia n Cehoslovacia (1968), care a pus capat miscarii reformatoare initiata de Alexander Dubcek si cunoscuta sub numele de "Primavara de la Praga", a stabilit realtii diplomatice cu Republica Federala Germania (1967) si a mentinut, nentrerupt, relatiile diplomatice cu Israelul, dupa razboiul din 1967 cu statele arabe (fata de celelalte state socialiste).

n acelasi timp, Romnia a aderat la o serie.de organisme internationale: Acordul General pentru Tarife si Comert (G.A.T.T.) (1971), Fondul Monetar International Banca Mondiala(1972); n anul urmator s-a nchiat un acord de cooperare economica cu Comunitatea Economica Europeana. Independenta de decizie politica fata de linia Moscovei, a carui exponent n haina nationala a devenit Ceausescu, nu a amenintat, de fapt nicicnd n mod direct, idealul comunist, ci doar unele interese sovietice, de moment. De aceea era si telerata la Moscova.

Regimul neostalinist al lui Nicolae Ceausescu. Aflat deja n contradictie cu alti lideri comunisti, ca Maurer, n problema cailor de dezvoltare a societatii romnesti, Ceausescu a lansat, n iulie 1971, tocmai rentors din vizita n China si Corea de Nord, faimoasele Teze ce semnificau rentoarecea la autoritarismul politic. Ceausescu a criticat cosmopolitismul si s-a pronuntat pentru o "puritate ideologica" si o orientare nationalista n cultura. Guvernarea lui Ceausescu a luat, astfel, dupa 1972, din ce n ce mai accentuat, forma unui regim represiv nsotit de o ofensiva ideologica si propagandistica, n care cultul personalitatii a jucat un rol decisiv. Asa-zisul socialism a devenit o guvernare de familie care a reusit sa-si subordoneze total, mai ales dupa Congresul al XIII (1979), partidul comunist. Devenit dictator, Nicolae Ceausescu a exacerbat orientarea

Qon


nationalista si a conclus un regim neostalinist, caracterizat printr-o represiune politica si politieneasca rar ntlnita n Europa contemporana.

Cei vizati ca oponenti au fost, n primul rnd, membrii ai grupului ce-l sustinea pe Maurer, nlaturati, de fapt, n 1974. n acelasi an, Ceausescu a fost proclamat Presedintele Romniei. Prim ministru a fost numit, n locul lui Maurer, Manea Manescu. n 1973 a intrat n Comitetul Politic Executiv sotia dictatorului, Elena Ceausescu, care a jucat, de asemenea, un rol profund negativ n cadrul regimului politic comunist.

Viata economica a fost marcata de centralizare, dar si de o crestere economica fortata, n conditiile n care piata interna devenea stricta si rigida, n timp ce piata internationala era lipsita de stabilitate. Economia a fost expusa indicatiilor arbitrare ale dictaturii, de fapt, masuri nestiintifice si haotice lansate de Ceausescu nsusi. Stabilirea de catre dictator nsusi a ritmului de dezvoltare a industriei si agriculturii, transferul silit al fortei de munca din agricultura n industrie, exagerarea rolului industriei metalurgice si petrochimice, lipsa pronuntata de valuta a tarii au dus la aparitia, la nceputul anilor '80, a primelor semne ale unei crize economice. n schimb, au continuat sa se construiasca complexe economice, mari consumatoare de energie, precum combinatul de aluminiu din Slatina. Rafinariile de petrol lucrau, n ultimii ani ai regimului ceausist, doar cu 10% din capacitate. Penuria de carburant a fost agravata, dupa 1979, de criza petrolului si de caderea regimului sahului n Iran, ce furniza Romniei petrol la preturi scazute.

Desi autoritatile faceau caz de mari recolte, n realitate nicicnd atinse, populatia s-a confruntat, n anii '70-80, cu o criza alimentara foarte acuta. n 1982 s-a realizat o recolta buna, dar seceta din anul urmator a accentuat criza economica. Datoria externa a crescut mereu, fiind cifrata, n 1983, la 10-11 miliarde de dolari, care vor fi rambursati nsa, ulterior, n principal prin efortul poporului si mai ales pe seama sa. n aceste conditii, nivelul de trai a scazut masiv, aspect demonstrat de raritatea produselor, de cresterea preturilor, si de reintroducerea cartelelor la alimente. Au fost initiate mari obiective - Transfa-garasanul, Canalul Dunare-Marea Neagra, Metroul bucurestean, ridicate, toate, cu eforturi materiale deosebite.

ncercarea de a reglementa n amanunt toate elementele existentei umane a afectat profund personalitatea omului. n 1976 au fost declarate "orase mari" 14 centre urbane, stabilirea n cadrul lor fiind foarte dificila, iar conditiile de viata si de munca aproape imposibile. Au fost luate masuri pentru o sporire artificiala a natalitatii, iar dictatorul dadea sfaturi populatiei pentru o "alimentatie rationala", condamnnd-o la foamete. Masinile de scris si de multiplicat trebuiau nregistrate la militie, iar contactele cu cetatenii straini erau aproape interzise. Ceausescu a initiat o ampla actiune de "sistematizare" teritoriala, de fapt demolari haotice de sate, n cuprinsul tarii, si de cartiere ale Bucurestiului. n Capitala, el a conceput un proiect gigantic, Bulevardul Victoria Socialismului, ce urma sa-i ncununeze opera.

Psihiatria a fost utilizata pe scara larga, n scopuri politice, pentru a anihila orice forma de rezistenta politica fata de regimul dictatorial. Creatia culturala a fost subordonata partidului comunist, care a impus: falsificarea adevaratei istorii nationale, reducerea rolului Academiei Romne, ca for cultural

381


suprem, orientarea activitatii culturale catre preamarirea figurii jalnice a dictatorului si a sotiei sale, justificarea unei ipotetice contopiri ntre partid si stat. Suprimarea aproape totala a libertatii de gndire si nchiderea unor centre de cercetare stiintifica, precum Institutul de Matematica, si a altora, au determinat emigrarea unor intelectuali de seama, precum George Banu, Mihai Botez, Matei Cazacu, Ion Caraion, Vlad Georgescu si altii.

Dumitru Prunariu

Conducerea partidului comunist a devenit, n Romnia, n perioada regimului Ceausescu, o casta politica, fiind controlata de familia Ceausescu prin intermediul unei grupari de activisti. n 1987, partidul numara 3,6 milioane de membri, n marea lor majoritate luptnd sa supravietuiasca n conditii grele de munca si de viata. n martie 1989, gratie unor uriase eforturi materiale, Romnia si-a achitat datoria externa. Zecile de reorganizari de posturi la nivelul conducerii superioare urmareau, de fapt, punerea ntregii



nomenclaturi de partid si de stat sub controlul direct al lui Ceausescu. Devenita din 1980 viceprim-ministru si figura secunda n conducerea comunista, Elena Ceausescu conducea Comisia privind cadrele de partid si de stat si a initiat masuri dintre cele mai dure, staliniste, n vederea construirii unei "societati multilateral dezvoltate".

Dupa 1975, n conditiile ncalcarii brutal; a drepturilor si libertatilor omului s-a dezvoltat si n Romnia o miscare de protest contra regimului comunist. Astfel, desi n forme mai reduse, s-a manifestat fenomenul dizidentei. Dizidentii -Doina Cornea, Dan Petrescu, Radu Fi/ipescu, Paul Goma, Virgil Tanase, Ana Blandiana, Mircea Dinescu si altii - au criticat cultul personalitatii, au solicitat respectarea drepturilor omului si realizarea unor reforme de structura. Ei s-au alaturat protestelor unor largi paturi ale populatiei mpotriva agravarii conditiilor de viata n tara. n august 1977 s-a desfasurat greva minerilor din Valea Jiului, ceea ce a impus prezenta n aceasta zona a primului ministru din acea vreme -Ilie Verdet si chiar a lui Ceausescu personal. n martie 1979 s-a format Sindicatul Liberal Oamenilor Muncii din Romnia. Din conducerea sa au facut parte Vasile Paraschiv, Ionel Cana, Gheorghe Brasoveanu, Nicolae Dascalu, Alexandru Nagy. Acesta a fost printre primele sindicate libere din Europa Rasariteana. El a demonstrat, o data n plus, importanta luptei sindicale. n 1987 au avut loc agitatii n mari orase ale tarii- la 16 februarie, manifestatia studentilor ieseni, iar la 15 noiembrie, puternica demonstratie de protest a muncitorilor din Brasov. La 14 decembrie 1989 era pregatita sa izbucneasca la lasi o actiune de protest antidictatoriala, dar aceasta a fost nabusita n fasa de catre organele de represiune.

382


Una dintre ultimele ntrevederi ale liderilor comunisti din Estul Europei - aniversarea R.D.G.,

din octombrie 1989

Nemultumita de rigorile regimului ceausist populatia a recurs, facilitate de protestele organizatiilor internationale pentru apararea drepturilor omului, si la alte forme de protest, precum trecerea clandestina a frontierei, n special n Ungaria si Iugoslavia sau la emigrarea catre S U.A., Germania si Israel. Totodata, nu au lipsit unele momente de criza la nivelul conducerii superioare, prin fuga unor nalti functionari si diplomati n strainatate sau prin acuzatiile lui Constantin Prvulescu (1979) si chiar ale lui stefan Voitec (1980). la adresa politicii dictatoriale.

n planul politicii externe, n perioada regimului lui Ceausescu, Romnia, n ciuda faptului ca a afisat o p*olitica de "independenta" fata de U.R.S.S., a evoluat, datorita politicii interne autoritare, catre o pronuntata izolare diplomatica. Este adevarat ca pna n 1981 perechea dictatoriala a efectuat peste 150 de vizite n diverse state ale lumii si a primit, la Bucuresti, lideri din 64 de tari. Criza economica si necesitatile de gaze ale Romniei au readus nsa tara noastra tot mai aproape de politica Moscovei, n ciuda nentelegerilor privind criza din Afganistan si a respingerii de catre Ceausescu, n mod vehement, a conceptiilor de democratizare si restructurare dezvoltate de catre liderul sovietic Mihail S. Gorbaciov, n politica de perestroika. ncalcarea flagranta a libertatilor omului a generat racirea relatiilor cu Germania, Statele Unite ale Americii, Franta si Israel ceea ce l-a determinat pe Ceausescu sa se ndrepte catre o cooperare, total ineficienta, cu statele africane si latino-americane. n 1989 sase fosti fruntasi ai partidului comunist, si anume: Corne/iu Manescu, Alexandru Brla-deanu, Gngore Raceanu, Constantin Prvulescu, Gheorghe Apostol, Silviu Bru-can au adresat un apel lui Nicolae Ceausescu n care au solicitat respectarea drepturilor omului si a Constitutiei, oprirea "sistematizarii" teritoriului tarii, ncetarea exportului de alimente, restabilirea prestigiului international al Romniei.

La finele anilor '80, criza de structura a regimului comunist n Romnia s-a adncit. Lupta mpotriva regimului dictatorial, pentru drepturi si libertati democratice, a fost favorizata, ntr-o mare masura si de contextul international - prabusirea regimurilor comuniste din rasaritul si centrul Europei, dar, n principal,

383


386


Imagini din Bucuresti, in dupa amiaza zilei de 22 Decembrie 1989


de sporirea nemultumirilor populare fata de greutatile cotidiene ale muncii si vietii, de represiunea interna fata de orice forma de protest. Acestea au dus, n decembrie 1989 la o puternica revolta populara.

Anul 1989 a accentuat criza regimurilor comuniste. n Polonia s-a constituit primul guvern necomunist, format din reprezentanti ai Solidaritatii. Ungaria, unde reformele economice s-au ntetit, si-a deschis granita de apus refugiatilor est-germani, care doreau sa emigreze n R.F.G. n Bulgaria, Teodor Jivkov a fost nlocuit cu Petar Mladenov. La Praga, dupa marile demonstratii populare, regimul comunist a cazut n cadrul "revolutiei de catifea", iar Vaclav Havel si Alexander Dubcek, cunoscuti dizidenti, au ajuns la conducerea tarii. n octombrie 1989, n R.D.G., sub o uriasa presiune populara, Erich Honecker a demisionat, iar Zidul Berlinului, simbol al divizarii artificiale a continentului european, s-a prabusit, apropiind momentul reunificarii Germaniei.

n schimb, la Bucuresti, desantatul cult al personalitatii continua sa nregistreze, imperturbabil, noi pagini. Dictatorul Nicolae Ceausescu era reales, n noiembrie 1989 (Congresul al XIV-lea), secretar general al partidului comunist. La nceputul lunii decembrie 1989 a avut loc, n insula Malta, ntlnirea ntre liderii S.U.A. si U.R.S.S.

Semnele marii si puternicei revolte populare din Romnia, care au marcat debutul prabusirii comunismului, au nceput la Timisoara, unde, zeci de mii de oameni, pornind de la pretextul evacuarii pastorului Lszlo Tokes, au nfruntat, ntre 17-20 decembrie 1989, represiunea armata soldata nsa cu numeroase victime. Rentors dupa o vizita n Iran, n seara zilei de 20 decembrie 1989, Ceausescu a tinut o cuvntare radiotelevizata n care a nfierat evenimentele din orasul de pe Bega, pe care Ie-a atribuit "unor elemente huliganice". n speranta "reconfirmarii" sprijinului popular pentru actiunile sale, dictatorul a organizat, la 21 decembrie 1989, un miting la Bucuresti. Acesta s-a ntors nsa mpotriva sa. n noaptea care a urmat, strazile Bucurestiullii, piata Teatrului National, a Universitatii, zona Hotelului Intercontinental, Piata Romana, au fost martorele represiunii organizate de comunisti, a dorintei de libertate a mii si zeci de mii de oameni, care au luptat cu minile goale.

La 22 decembrie 1989, sub imensa presiune populara, ce practic asedia sediul Comitetului Central al P.C.R. din Bucuresti, actualul sediu al Senatului, Nicolae si Elena Ceausescu au fugit. Seara a fost lansat, de catre un organ de putere politica nou instituit - Frontul Salvarii Nationale - un apel catre tara, baza pentru noile realitati politice n Romnia. Capturat ulterior, cuplul dictatorial a fost judecat la Trgoviste n mprejurari exceptionale - luptele cu elemente narmate, denumite si "teroristi" - si executat la 25 decembrie 1989, n chiar ziua de "Craciun".

n zilele de 21-22 decembrie 1989, si chiar mai trziu, au avut loc confruntari armate si demonstratii populare si la Arad, Sibiu, Brasov, Cluj-Napoca, soldate cu numeroase victime; tot acum si-au reluat activitatea partidele interzise de regimul comunist, altele fiind create n chiar focul evenimentelor; se nlatura astfel monopolul politic al unui singur partid si se deschidea drumul catre pluripartitism, spre revenirea la traditiile politico-isto-rice romnesti, interbelice. Revolta populara, n spatele careia s-au diseminat

387


grupuri si interese politice, a nlaturat regimul comunist pe cale violenta si a redeschis drumul Romniei catre democratie, pluralism politic si economie de piata.

Vlad Georgescu despre regimul comunist n Romnia

.. Mi se pare limpede ca la capatul a 40 de ani de comunism n Romnia trasaturile negative

le covrsesc n chip evident pe cele care ar putea fi eventual considerate drept pozitive... Un cercetator atent trebuie sa se aplece si asupra societatii comuniste cu aceleasi metode obiective cu care a studiat si societatile premergatoare..."

Victor Frunza despre dictatura ceausista

"Pericolul pe care dictatura lui Nicolae Ceausescu l prezinta pentru poporul nostru este att de mare nct datoria patriotica primordiala n acest moment a fiecaruia este de a actiona pentru a ne salva tara de la o posibila catastrofa, incomparabila cu nici una care a pndit-o pna acum de-a lungul istoriei..."

v TEMĂ:

0.      Cum explicati caracterul violent al stalinizarii n Romnia''

1.  Care a fost specificul procesului de industrializare n Romnia, n perioada regimului
comunist?

2.      Descrieti relatiile dintre Romnia si U.R.S.S. n perioada 1965-1989.

3.      Prezentati mprejurarile interne si externe ale prabusirii regimului comunist n Romnia.













Document Info


Accesari: 3529
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )