Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload






























REZISTENTA PARTIZANILOR SI URMARIREA LOR

istorie


REZISTENTA PARTIZANILOR SI URMARIREA LOR






In momentul in care au plecat in munte, membrii grupului de rezistenta de la Nucsoara au iesit de sub protectia legii. Ei stiau acest lucru inca din momentul in care s-a discutat proiectul constituirii grupului. Dar legile in vigoare in 1949 enuntau numai ca apara drepturile politice si civile ale oamenilor, fara 333j93d ca acest lucru sa se intample in realitate. Actul de a deveni partizan era un protest total la adresa sistemului care produsese o parte a acestor legi. Dar in momentul in care au devenit partizani, acesti oameni ay declansat un mecanism al carui scop era arestarea sau lichidarea lor. Fiind sustinute de stat, eforturile Securitatii puteau angrena sute de persoane si metode mai simple sau mai complicate pentru atingerea acestui scop.

La randul lor, partizanii si-au dezvoltat in stae si in munte propriul sistem de informatii. In aceste conditii, fiecare zi in munte era un risc. Intoarcerea acasa era o sinucidere. In fiecare zi se traia o lupta surda si mocnita, care uneori izbucnea in conflicte armate si producea victime de o parte sau de cealalta.


TEHNICI DE URMARIRE Primul lucru pe care

ALE SECURITATII Securitatea urmarea sa-l afle, in momentul constituirii unui grup de partizani, era structura grupului. Se urmarea centralizarea unei cantitati cat mai mari de informatii care sa acopere diverse aspecte: membrii grupului, motivele pentru care devenisera partizani, zona natala, familie, prieteni, obiceiuri, slabiciuni. Aceste date erau indispensabile, constituind punctul de plecare al oricarui plan de anulare a grupului. Iata ce reiese din sedintele de "analiza a muncii" din cadrul D.G.S.P: "O situatie clara a tuturor elementelor fugare. [] Trebuie verificat pentru ce sunt fugare, cine ii urmareste si pentru ce motiv. Multi sunt urmariti pentru vini lipsite de importanta, sau au fugit datorita muncii gresite fie a organelor noastre, fie a organelor de Militie. [] Dupa aceia se va face fisa fiecarui element fugar in parte, cuprinzand date complete, eventual fotografiile, specificand pentru ce vina este urmarit, de cand este fugit, ce face familia, daca are copii, etc. Se va face fisa si pentru membrii familiei fugarului respectiv".

Toate aceste informatii erau necesare intrucat se stia ca partizanii nu pot supravietui fara sustinatorii din sate. Aceasta pentru ca partizanii aveau continuu nevoie de alimente, imbracaminte si informatii despre actiunile Securitatii. O eventuala izolare totala de sat putea fi temporar suplinita cu ajutorul ciobanilor si muncitorilor de la lucrarile forestiere din munte sau prin vanatoare. Dar o atare situatie nu putea sa continue permanent. Mai devreme sau mai tarziu trebuia sa se revina la sustinatorii din sate. De aceea erau necesare fise cat mai complete nu doar pentru partizani, dar si pentru familiile si prietenii acestora.

In ce priveste grupul de la Nucsoara, fisele partizanilor aveau pana si fotografii, datorita unei greseli din partea lor. Din raportul referitor la o combinatie informativa reies urmatoarele: "Intre datele de 18-20 septembrie 1949, CHIRCA EUGEN si MILEA BENONE s-au deplasat pe valea raului Doamnei pentru a pescui. Cand au venit la bordei [] ne-au povestiti urmatorele. In timp ce se gaseau pe malul raului Doamnei si pescuiau a aparut in spatele lor un cetatean [] La inceput ei s-au oprit si au incercat sa ia armele pe acre le aveau langa ei , insa acel cetatean i-a oprit, spunandu-le ce el este inginer, ca vede ca ei sunt <partizani> si ca nu-i va divulga nimanui. Acesta purta la gat un aparat de fotografiat. [] In continuare, cetateanul [] i-a intrebat daca nu fac parte din <gruparea de partizani> condusa de col.Arsenescu, intrebare la care ei au raspuns afrimativ. I-a mai intrebat cate elemente fac parte din grupare si unde ne gasim in acel moment. Apoi i-a fotografiat pe ei cu armele in spate, spunandu-le ca de aceste fotografii are el nevoie la Bucuresti si ca le va trimite si lor cate una. Tot acesta - inginerul - a insistat mult sa mearga cu ei sa ne aduca si pe noi ceilalti membri ai bandei pentru a-i fotografia." In realitate "cetateanul" era un ofiter de Securitate.


CULEGEREA INFORMATIILOR Culegerea informatiilor se facea in mai multe feluri. Cea mai eficienta metoda era creerea unei retele informative in zona unde activau partizanii. Datele obtinute in acest fel erau completate cu cele obtinute prin anchetarea sustinatorilor si folosite in organizarea patrularilor de munte sau a combinatiilor informative.

"Agentura informativa" este cel mai important element in eforturile de lichiadre a grupului de partizani. asupra ei se insista in toate sedintele de "analiza a muncii", intrucat putea suplini actiunile de anvergura ce angajau trupe de Securitate. Reteaua informativa era alcatuita din informatori calificati si necalificati, din informatori de suprafata si de profunzime. In general, era recrutat un numar cat mai mare de informatori, prevaland cantitatea si nu calitatea. De aceea cei mai multi erau informatori necalificati si de suprafata. Acestia erau recrutati mai ales din randul vecinilor sau prietenilor sustinatorilor din sate: informatiile oferite de ei acopereau in general intamplari cotidiene, vizibile la o privire de suprafata, rareori lucruri de mare importanta. De aceea se reproseaza frecvent existenta unui surplus de informatori: " exista lipsuri si in ce priveste munca cu agentura in sensul ca nu s-a reusit ca din agentura existenta sa se elimine toti informatorii nesinceri." ; "agentura informativa, care era formata dintr-un numar mare de informatori, in majoritate de suprafata, a fost revizuita prin eliminarea elementelor necorespunzatoare ."

Informatorii valorosi erau cei de profunzime. ei erau recrutati dintre rudele sau prietenii intimi ai sustinatorilor. Acestor informatori li se facea un instructaj amanuntit despre felul in care sa obtina informatiile .

Cel mai important factor era faptul ca informatorii de profunzime nu inspirau neincredere celor urmariti de Securitate, fiind cunostinte vechi ale persoanelor pe langa care erau plasati. Informatorii de profunzime calificati erau rareori introdusi pe langa sustinatorii partizanilor, tocmai pentru ca ar fi trezit imediat banuieli. Dar ei erau folositi cu succes la lucrarile silvice din munte, cabane si stani: " cunoscandu-se faptul ca odata cu luarea zapezii, banditii vor esi din adaposturile lor si vor cauta sa atace unele depozite sau magazii ale IFET - ului afalate in munte pentru a le jefui, au fost formate si introduse la aceste lucrari un numar de 6 echipe a cate 3 lucratori de Militie inarmati. Echipele au fost introduse sub forma de angajati ai acestor unitati, unde indeplinesc functii reale ca: magazioneri, pontatori, etc. Combinatii asemanatoare au mai fost facute la cabana turistica Voinea, la locurile unde obisnuiau banditii sa vina la pescuit, pe linia punctelor sanitare si pe linia echipelor de cercetari stiintifice aflate in munti."

Pentru grupul Arnautoiu , se lucra in 1952 cu o agentura de 43 de informatori, dintre care 27 calificati si 16 necalificati.6 Activitatea tuturor acestor infomatori trebuia dirijata si controlata periodic de ofiteri de securitate.Acest lucru insa trebui facut cu extrema precautie pentru a nu deconspira informatorii. Intalnirile dintre ofiteri si informatori ar fi trebuit sa se produca extrem de discret, eventual in case conspirative. La acest capitol insa se inregistrau numeroase lipsuri: "Am spus de atatea ori ca munca informativa este baza si in problema bandelor se poate spune ca este o crima ca se desconspira informatorii, nu se asigura apararea lor, nu avem atentie fata de ei si aceasta este o pozitie criminala. Avem cazuri cand informatorii au fost omorati sau maltratati fiindca-i desconspiram nu-i aparam ne intalnim cu ei la Sfatul Popular, postul de Militie sau mergem in cisme sau imbracati in haine de securitate. Nu sunt admisibile nici un fel de explicatii in ce priveste desconspirarea informatorilor."

"In unele regiuni in mod deosebit la Pitesti si Stalin sunt recrutati informatori din randul muncitorilor forestieri, flotanti, pe acre sunt nevoiti sa-i abandoneze deaorece acestia schimba mereu locul de munca."

"Astfel, in multe locuri nu se pastreaza contactul permanent cu informatorii, iar la intalnirile ce au loc discutiile intre lucratorul operativ si infomator se desfasoara in mod anarhic; fara un plan bine definit, fara sa urmareasca canalizarea activitatii acestora catre problemele principale. In alte cazuri materialul furnizat de informator nu este exploatat si astfel nu se dirijeaza pe mai departe munca informatorului, acesta pierzandu-si increderea in seriozitatea organelor noastre."

Pentru grupul Arnautoiu, in 1953 agentura ajunsese la un numar de 105 informatori, dintre care numai 15 erau calificati.


ARESTAREA SI ANCHETAREA O alta metoda de a obtine informatii referitoare la partizani era arestarea si anchetarea cu batai si torturi a sustinatorilor. In aceste cazuri, impresuineaza in mod deosebit brutalitatea acestor anchete. Nu de putine ori oamenii erau mutilati. de aceea uneori declaratiile lor sunt pure fantezii, menite sa puna capat torturii: "Securitatea il tot lua pe el si-l chinuia mereu, ca sa spuna de ei. Acum ei daca plecasera [in munte] nu ne spuneau noua unde sunt. Si nu mai stiai ce sa spui, ca era urgia pamantului. Daca stiai de ei nu era bine, daca nu stiai, tot asa, tot te batea. [] Ne dadea drumul acasa rupti de oase. [] Pe sora mea [Matilda] au arestat-o si-au dus-o la Bradulet si acolo aveau o roata si au pus-o pe roata aia de o bateau. O bateau pana cadea in nesimtire. Dupa ce lesina o dadeau jos, o puneau pe podea si aruncau apa pe ea si o trezeau din nou."

"Pe mine m-a luat si m-a dus in Nucsoara . M-a chinuit, mi-a pus catusele de maini la spate, m-a suit pe un scaun, de pe scaun pe masa. Era un plutonier, unu Marinica. Si m-a legat de-un belciug in tavan. Tineau 3 insi de lant si unul mi-a tras masa de sub picioare si m-au lasat atarnat cu mainile la spate, ca mi-a rupt mainile. De atunci nu mai pot ridica mana asta mult. Ma intepau prin picioare sa spun, ca stiu de ei si nu spun."

Asupra violentelor la care erau supusi anchetatii nu exista nici un dubiu. Acest fapt este consemnat nu doar in interviurile luate recent, ci, surprinzator, chiar in documente: "Cei de mai sus au fost trasi la grinda cu funia, legati cu mainile la sapte, dupa care au fost trimisi in munte dupa banditi. [] A fost ridicata fata fugarului Jubleanu Titu in varsta de 17 ani, aceasta a fost batuta, mai mult I s-a dat foc l apartea de jos a corpului, astfel copilul fiind nevoit sa spuna diferite minciuni, la care a revenit spunand ca nu-i adevarat ci a spus numai minciuni de frica."

"In drum informatorul a fost imbracat cu un trenic de militie si sapca in cap, dandu-i si doua incarcatoare de pistol mitraliera in mana, iar informatorul a spus sa I le bage in buzunar intrucat in mana nu le poate duce fiindca vinele erau sucite si inflamate."18

Asadar si aceasta categorie de persoane era considerata de Securitate ca "informatori". Totusi exista o evidenta distinctie fata de celelalte categorii de informatori. Faptul ca dadeau informatii sub tortura si amenintari nu ii poate incadra in categoria clasica a informatorilor. De altfel, nici partizanii nu ii considerau informatori. Asemenea situatii i-au impins pe unii la moarte: "De la stana Coltii Gemenii a fost ridicat baciul Rotaru I. din comuna Petrosani - Muscel, care a fost intrebuintat ca, calauza si totodata a ne procura informatii intrucat banuiam ca este imposibil ca su stie nimic, data fiind ocupatia lui care il tinea in permanenta la poalelel muntilor. Susnumitul pentru a evita anumite marturisiri si-a spintecat abdomenul si chiar dupa 24 ore a recunoscut sa [nu] spuna nimic fiindu-i frica de partizani intrucat a depus juramant."

Obtinute intr-un fel sau altul, aceste informatii trebuiau exploatate pentru lichidarea grupului de partizani. Organizarea acestor informatii se facea la diferite nivele, mai direct sau mai subtil. Cea mai eficienta metoda de exploatare a lor erau combinatiile informative. Era totodata si cea mai completa, presupunand conspirativitate totala si subtilitate.


COMBINATII INFORMATIVE Combinatiile informative presupuneau lansarea unor informatori de profunzime in mediul partizanilor cu o legendacat mai verosimila. Acesti informatori aveau diferite misiuni. Unii trebuiau sa ia legatura cu partizanii in calitate de vechi cunostinte si sa cultive aceasta realtie. Altii trebuaiu sa isi ofere serviciile partizanilor pentru a le castiga increderea si a-i putea astfel localiza. Altii erau lansati ca "fugari", cerand partizanilor sa fie primiti in grupul de rezistenta. Altii aveau pur si simplu ordin de a deschide foc atunci cand ii intalneau.

Pentru grupul Aranutoiu au fost create numeroase combinatii informative: "s-a trimis ca informator preotul GEORGESCU din com. Laicesti Muscel, caruia I s-a simulat o arestare, si a scapat de sub excorta/acesta in urma prelucrarii si angajamentului luat de el/ de a se duce ca fugar la banda si cu prima ocazie ne va anunta personal locul unde se gaseste banda."

"In vederea depistarii acestei bande de catre D.G.S.S. s-a intocmit un plan de combinatie, prin creerea unei bande de diversiune care la 1 august a.c. [1951] a fost introdusa in teren pe raza D.R.S.S. Arges."

"Astfel, au fost puse in aplicare un numar de 6 combinatii si anume

a) Avand experienta ca odata cu luarea zapezii banditii vor iesi din adaposturile lor si vor merge la diferite depozite sau magazii ale I.F.E.T23-ului aflate in munti pentru a le jefui, asa cum au facut si in alti ani, au fost fomate si introduse un numar de 6 echipe inarmate, la diferite lucrari ale acestei unitati. Aceste echipe sunt formate din cate doua organe de Militie imbracate civil si cate un informator calificat, care au sarcina ca la aparitia banditilor la una din aceste Unitati, sa actioneze cu foc. In acest scop s-a tinut seama sa fie dotate cu armament verificat si coerspunzator, incat sa formeze o unitate de foc superioara fata de a banditilor.



b) In acelasi scop a fost introdusa o echipa de taria a trei oameni (organe de Militie) sub forma de salariati aflati la cura, la cabana C.G.M. Voinea.


d) Intrucat din unele informatiimaia vechi este cunoscut faptul ca banditii in perioada pescuitului isi fac aparitia pe valea Raului Doamnei, a fost recrutat24 fost coleg de scoala si prieten bun cu banditul Toma Arnautoiu care sub forma de pescar a fost dirijat pentru a stabili o legatura cu banditii.

e) Cum comuna Nucsoara nu are preot (cel care a fost se afla arestat25 [], a fost introdus informatorul "I.T." de profesie preot, care sa deserveasca parohia respectiva, fiind dirijat in randul elementelor de sprijin ale bandei, cu scopul de a stabili o legatura de durata cu banda, si care deasemeni ulterior sa ne permita a trece la operatiuni."

In afara combinatiilor informative, o metoda frecvent folosita era organizarea asa - numitelor "scotociri". Acestea constau in acoperirea cu trupe de Securitate a unei largi suprafete in zona unde erau semnalati partizanii. Trupele erau dispuse in cercuri concentrice, astfel incat sa ii impiedice pe partizani sa paraseasca zona. Distantele dintre soldati erau aproximativ egale, fiecare avand obligatia de a cerceta cu atentie teritoriul unde era repartizat. Pentru a completa supravegherea zonei respective, se instalau posturi de panda. Acestea apareau mai ales dupa incheierea "scotocirii". Erau alcatuite din cativa soldati si subofiteri si erau plasate in punctele obligatorii de trecere si pe potecile mai importante.

Pentru supravegherea potecilor existau mai multe metode: se asezau betigase astfel incat, trecand, sa fie lovite noaptea; o portiune de nisip fin unde se imprima urma pantofului; fire subtiri de ata asezate la inaltimea omului etc.

Dar si in cazul unor asemenea actiuni nu s-a pastrat nici un fel de conspirativitate, comenzile dandu-se cu glas tare, in asa fel incat banditii puteau sa auda de la distante mari apropierea trupelor care scotoceau si sa ia masuri de prevenire. [] O parte a ostasilor n-au pastrat disciplina focului [], nu au stiut sa foloseasca focul la distanta mica, fapt pentru care s-au soldat accidente, prin ranirea a 4 ostasi prin imprudenta."

O deficienta esentiala consta adesea in faptul ca aceste operatiuni aveau o baza pur teoretica. Ordinele veneau "de sus", fara ca ofiterii operativi din zona sa fie intotdeauna consultati. Aceste proiecte se faceau de multe ori pe baza unot rapoarte anterioare, desi era posibil ca situatia sa se fi schimbat intre timp.

Rotirea ofiterilor operativi era un alt neajuns. Ofiterii nou veniti aveau nevoie de timp pentru a se familiariza cu zona si persoanele de care aveau nevoie. Insuccesele erau explicate prin incompetenta predecesorilor.

Mai erau apoi si neintelegerile dintre ofiterii de Securitate si cei de Militie. Primii se considerau superioro, tratand militienii ca subalterni. De aici o sursa de conflict.

In realitate, ofiterul de Securitate cu gradul cel mai mare in zona era un mic tiran. El putea dispune anchete, scotociri si adesea isi permitea abuzuri. De aici imaginea ireparabil negativa care se pastreaza "securistului".


SUPRAVIETUIREA PARTIZANILOR. Partizanii stiau din VIATA COTIDIANA viata de zi cu zi despre aceste tehnici de urmarire ale Securitatii. Au avut ocazia sa simta practic abilitatea sau punctele slabe ale acestor metode. Desigur, toate greselile Securitatii, mari sau mici, erau imediat speculate de partizani. Pentru fiecare dintre aceste metode ei trebuiau sa gaseasca un antidot pentru a putea supravietui.

Astfel, partizanii aveau in sate propria lor retea de informatii. Inca de la plecarea in munte au existat sustinatori, adica persoane care le puneau la dispozitie alimente, imbracaminte si informatii. Acestia proveneau in primul rand dintre rude si prieteni, dar erau si sateni obisnuiti, convinsi de legitimitatea actiunii lor.

Sustinatorii sau cercul doi al rezistentei, erau victimele predilecte ale brutalitatilor Securitatii. Desi nu erau arestati cu titlu permanent, asupra lor exista o presiune continua de ordin fizic si moral, ceea ce ei numesc "hartuiala". In general, Securitatea stia cine erau oamenii din sat ai partizanilor. Nu erau imediat deferiti justitiei tocmai in speranta ca pot fi folositi drept momeala si nu atat din lipsa unor dovezi concludente. Dupa cum am vazut, o parte (daca nu majoritatea) deveneau in timp "informatori". Unii se lasau chiar instruiti in vederea unor combinatii informative. Puteau fi astfel mai de folos partizanilor dandu-le informatii asupra intentiilor Securitatii. Ofiterii de Securitate remarca acest lucru in sedintele de analiza a strategiei de lucru: "S-a mers pe linia de a crea o agentura numeroasa si multi dintre acestia sunt informatorii banditilor."30 "Superficialitatea cu care s-au facut unele recrutari a dus la desconspirari dovedindu-se mai tarziu ca au fost folositi nesinceri, care in fond informau pe banditi despre intentiile organelor noastre."

Sustinatorii din sate erau indispensabili partizanilor. Acestia coborau deseori din munte pentru a lua legatura cu "cercul doi", tocmai pentru a contracara o parte din proiectele Securitatii si a se aproviziona: " comunele de la poalele muntilor de unde sunt originari o parte din banditi, unde de foarte multe ori se duc, se aprovizioneaza si chiar se informeaza de opreatiunile intreprinse de organele Securitatii pentru prinderea lor."

"Am stat o zi in padurea din Suhara si seara ne-am dus in satul Nucsoara la GHICA BELU MICU si ne-a dat alimente - malai, carene si ne-am intors in Suhaia. In domiciliul acestuia am stat si am servit masa cu care ocazie ne-a spus ca in sat se gaseste multe patrule. [] Am luat legatura de aceasta data si cu sotia lui Basoiu. Dupa ce ne-a gazduit la plecare ne-a dat alimente malai, pastrama si cas, tigari si am plecat. [] Tot in acest timp am fost si la Constantin I.Pasol, am stat putin de vorba cu el si ne-a dat informatii ca in sat se afla multe patrule." "in acest timp la data de 3-4 august 1951 am luat legatura cu Gherman din Corbi pe care il cunoasteam si ne-a dat informatii ca se gaseste armata prin comuna, dupa care am plecat inapoi in padure."

Oamenii din sate nu erau insa singura sursa de alimente si informatii. Exista intotdeauna vanatorii, zona muntoasa fiind bogata in vanat. Aceasta avea insa inconvenientul ca presupunea risipa de munitie, atat de necesara apararii. De asemeni, daca in zona se faceau scotociri, focurile de arma ar fi atras atentia asupra localizarii partizanilor.

A treia posibilitate era aprovizionarea de la stane, cabane si lucrari silvice. Intotdeauna cand se face referire la asemenea cazuri in documentele oficiale, se foloseste termenul de "jaf". El apare atat in sintezele anuale pe activitatea grupului, cat si in declaratiile de ancheta ale pasrtizanilor. Ultima situatie este, desigur, un rezultat al presiunii anchetei. Aceste "jafuri" au mai multe elemente paradoxale. In primul rand, de fiecare data partizanii lasau la fata locului bonuri in care treceau alimentele si lucrurile luate in cantitati exacte. Aceste bonuri erau semnate de grupul Arnautoiu cu "Partizanii libertatii". In aceste bonuri se spunea clar ca toate lucrurile au fost jefuite. Singurul scop al acestor bonuri era de a evita ca ciobanii sau cabanierii sa fie acuzati de complicitate. Dupa un oarecare timp de la plecarea partizanilor , acestia anuntau Securitatea de "jaful" comis, aratau bonul si astfel scapau de acuzatii. Desigur, asta nu ii impiedica sa repete gestul de cate ori treceau partizanii prin zona.

Chiar declaratiile in care partizanii recunosc ca au jefuit asemenea obiective contin si elemente contradictorii. Iata ce declara Toma Arnautoiu in interogatoriul din 14 octombrie 1958: "ne-am dus sa atacam stana din muntele Capatana, pe care am jefuit-o lunad cantitatea de 30 kg branza si 30 kg malai. La acea stana am gasit baci pe Ion Miticel din Stanesti - pe Vintila din Stanesti si alti ciobani. Am discutat cu acestia dusmanos la adresa regimului democrat popular din R.P.R. si alte probleme despre armata care ne urmarea". Asadar, desi au "jefuit" stana respectiva, partizanii au conversat "dusmanos" la adresa regimului cu ciobanii. Situatia este cel putin paradoxala.

In aceeasi declaratie alui Toma Arnautoiu apare: "am plecat sa dam o lovitura la o lucrare a I.P.I.L din punctul <Oticu>. Am gasit la aceasta lucrare cca 5 oameni, restul fiind plecati. Am cunoscut pe MOICEANU, BALAN, NAE JUGARISTU si altii - din Rucar sunt aceste persoane. La aceasta lucrare am stat timp de 3 zile. Am jefuit aceasta lucrare luand 200 kg malai, fasole, sunca si 8 paturi pe care le-am ascuns in padure in apropiere de stana."

Reiese clar ca partizanii ii cunosteau pe muncitorii de la lucrarea respectiva. Mai mult decat atat, au stat impreuna cu ei trei zile. In aceste conditii este greu de crezut ca a avut loc un jaf. In majoritatea covarsitoare a cazurilor, partizanii cunosteau persoanele carora li se adresau. Orice necunoscut putea fi un informator intr-o combinatie subtil gandita. De aceea se adresau persoanelor verificate, cunostinte mai vechi, in care aveau incredere: "Din Leaota in drum spre Dambovita ne-am intalnit cu ciobanii de la sterpele din caldarea Zarnei anume CULICI PAVEL din Domnesti, NICA MARIUT din Corbi si unul ION din catunul ZARNA si altul Victor din Rucar si altul Dumitru din Valeni raion C.Lung Muscel. Am dormit noaptea cu ei la bordei, cu care ocazie am discutat dusmanos la adresa regimului democrat popular din R.P.R."

Uneori la stani erau fixate posturi de panda. De aceea, de obicei, partizanii supravegheau o vreme stana sau lucrarea respectiva inainte de a se apropia. In ce priveste alimentele aduntae, acestea erau asezate in depozite (gropi captusite cu lemne si astupate), la care isi fixau puncte de reper pentru a le recunoaste. In asemenea depozite se aflau cantitati destul de mari de alimente: "am cautat la gropile cu alimente si le-am masurat ca sa stim ce ratie ni se cuvine pe zi si am gasit noi 45 oale de malai, 12 oale de fasole, 25 oale de faina, 50 kg de branza si am avut si ca 12 kg carne uscata si 4 kg unt, praz, morcov."

Cu toate acestea, partizanii erau adesea flamanzi. Pentru a evita localizarea de catre Securitate in fiecare zi erau strabatute distante kilometrice. Nu intotdeauna se aflau in apropierea unor asemenea depozite de alimente sau a sustinatorilor din sate. Datorita acestei patrulari continue reau foarte geru de localizat. Chiar daca informatorii de la stani sau lucrari silvice si cabane raportau ca au fost zariti intr-un loc, acesta era parasit curand. Niciodata nu ramaneam intr-un loc mai mult de cateva zile. Cand se faceau "scotociri" ale muntilor de trupe de Securitate, aveau doua optiuni: dac erau preveniti de sustinatori, paraseau zona inconjurata; daca erau luati prin surprindere, se strecurau printre randurile de soldati, mai ales prin zone abrupte si periculoase, evitate de acestia. Uneori se recurgea si la diversiuni se lasau intentionat vazuti intr-o anumita zona, pe care o paraseau apoi imediat. Astfel securitatea ii cauta acolo unde nu erau.

Din principiu, partizanii evitau sa fie vazuti de orice persoana necunoscuta, fiind foarte precauti fata de orice strain: "Pe ziua de 8 ianuarie 1951, auzim niste chiote de femei. Stam noi sa ascultam si se apropiau din ce in ce de noi erau doua femei dupa bureti si una cum a trecut ca a dat mai pe aproape si a observat ceva. Atunci domnul Tomita a iesit la ea si i-a spus ca este padurar, le-a intrebat de biroul populatiei [] nu mai puteam sti ce fac ele si a doua zi am plecat de acolo."

Alteori, patizanii isi faceau de bunavoie simtita prezenta unor straini. Aceasta se intampla insa mai rar, mai ales atunci cand doreau sa transmita un mesaj politic: anume ca nu au murit si ca nu si-au schimbat parerile - "Ajunsi la aceasta lucrare am gasit pe un paznic []. Cu aceasta ocazie terorista Plop Maria, in ura ei fata de regimul democrat popular din R.P.R. a distrus tabloul unui conducator politic al U.R.S.S. care se afla afisat intr-un dormitor din baraca atacata de noi. Tot aici teroristul Marinescu Ion a distrus tablourile conducatorilor partidului si guvernului R.P.R. care se aflau afisate in baraca atacata de noi."41

Semnificativa este si scrisoarea intitulata "Domnule sef Prim" trimisa presedintelui comitetului provizoriu al comunei Nucsoara: "Ai mare grija si urmeaza drumul renumitului dumitale antecedent si urmati aceeasi ura si teroare, arestati lumea nevinovata, infundati puscariile, notati si talhariti mereu oamenii care s-au deschis ochii etc-etc. Numai te sfatuiesc sa ai mare grija ca ceeace doriti altora va va darui Dumnezeu []. Te mai sfatuiesc sa-ti mai pui si Dta intrebarea dac este legal si mai ales dupa <Constitutia dvs. democrata> faptul ca tineti inchisi fara vina oameni batrani []

Aud mereu fel de fel de planuri pe care le paziti pentru prinderea noastra si regret ca va hraniti cu iluzii desarte, dupa cum credeti ca Aud mereu fel de fel de planuri pe care le paziti pentru prinderea noastra si regret ca va hraniti cu iluzii desarte, dupa cum credeti ca o sa mosteniti pamantul, nedandu-va seama ca sunteti foarte aproape de sfarsitul care va gadila la picioare deja."



Totusi, optimismul din aceste randuri este usor demonstrativ. La jumatatea anilor '50 speranta "venirii americanilor " se destramase aproape complet. Partizani iti dadeau seama ca ,in aceste conditi, rasturnarea regimului era mult mai dificila.Dar calea inapoi era, oricum inchisa, asa ca nu avau decat sa traiasca mai departe acesta "poveste" a durerii.Iate ce scrie Constantin Jubleanu intr-un jurnal recuperat de Securitatedin ultimul adapost al partizanilor : "Era mai seara am luat creasta aproape pana la Zbuciumatul si acol ne-am lasat la vale pe dunga neagra si am urcat spre Scarisoara, prin coltii Pojeni. Coltii erau inghetati si cu zapada si femeile erau incaltate cu opinci si ce sa vezi ca abia le-am uscat in creasta. Foamea ne intetise si era seara si noi nu mancasem nimic [] N-am mers mult si a scapat Maria pe omat, norcul a fost ca n-au fost colti pe acolo ca acolo ii ramaneau oasele. [] Si atunci ne-am safatuit sa dam pe Valsan in jos, asa am facut si cand am ajuns in marginea jipului am pierdut hatasul. Am cautat noi dupa el dar nu am gasit ca era noapte si atunci am rams in margine, am scormonit noi dupa vro doua lemne cu chiu cu vai am facut un pic de foc, era o zapada mare si mai si ningea cate putin. Am facut noi mancare ca nu mai puteam de foame si de frig dupa ce am mancat ne-am culcat putin, dar ce sa dormi ca era frig grozav de credeam ca nu se mai face ziua."


ARESTAREA Din toamna anului

1952 s-a produs o schimbare de tactica la grupul de partizani. Pana atunci ei gravitasera in jurul comunelor Nucsoara, Slatina, Sboghitesti, unde aveau cei mai multi sustinatori. Dar in aceste sate Securitatea isi crease deopotriva o agentura informativa destul de ampla. De aceea la sfarsitul anului 1952 partizanii s-au retras in apropierea comunelor Corbii, Poenarei, unde aveau mai putine legaturi. Ca urmare, erau si mai putin vulnerabili, intrucat Securitatea nu stia unde se aflau partizanii si nu putea crea o retea informativa. Din 1953 legaturile cu Nucsoara au fost intrerupte aproape total. Singurele persoane de contact cu acest sat au ramas surorile Ana Simion si Marina Chirca. Tot ele trasmiteau stirile sotilor Arnautoiu, care insa nu au mai avut nici un contact personal cu fiii lor Toma si Petre, incepand cu acel an. In perioada 1953 -1958, Securitatea nu a detinut alte noutati despre partizani decat "jefuirea" unor stani, cabane, lucrari silvice. Ele nu permiteau insa localizarea grupului ( alcatuit atunci din Toma si Petre Arnautoiu, Tica Jubleanu si Maria Plop). Probabil prin 1953 - 1954, acestia s-au stabilit definitiv in apropierea comunei Poenarei, in punctul "Rapele cu brazi". Aici si-au facut un bordei complet camuflat, folosit pana in 1958: intr-un perete abrupt si lutos au sapat o camera adanca de cativa metri, la intrare era fixata o usita camuflata cu pietris si vara cu frunze si vegetatie. Bordeiul fiind in peretele abrupt, nu se putea ajunge la el decat pe o scara destul de lunga, pe care partizanii si-o confectionasera din franghie. Tocmai din aceste motive era foarte greu de vizualizat.

Nici una din tehnicile Securitatii amentite anterior nu a dus la desoperirea acestui bordei. In cele din urma, arestarea a fost posibil datorita unei tradari. Totusi, pentru a ajunge la momentul arestarii, Securitatea a folosit trei combinatii informative deosebit de ingenioase.

Prima combinatie o viza pe Ana Simion, legatura partizanilor din Nucsoara. Ea era singurul punct viabil de pornire al Securitatii pentru localizarea partizanilor: "In com. Nucsoara - satul <Bahna> exista o magazie a S.M.T. -ului. In apropierea acestei magazii domiciliau Marinica Chirca si sora acesteia. Agentul trebuia deci mutat intr-o functie oarecare la aceasta magazie de alimente. [] In felul acesta agentul <Mohora Mihail> a fost introdus in zona chiar in vecinatatea surorilor Chirca. [] Intrucat agentul esra necasatorit, el a cerut unui cunoscut al sau sa- caute in sat o femeie care ar putea sa-i gateasca mancare contra plata. Ca urmare, cunoscutul agentului i-a comunicat acestuia dupa un timp ca ar putea sa ia masa la locuitoarea Ana Simion [] Intrucat agentul <Mohora Mihail> se mutase cu domiciliul la Ana Simion, el avea posibilitatea sa stabileasca toate deplasarile facute de cele doua femei. [] Cateva luni mai tarziu, prin natura relatiilor care se creasera intre agentul <Mohora Mihail> si Ana Simion, agentul devenise un fel de stapan al casei. El incepuse sa arepare acareturile din curte, salariul castigat il aducea in casa, cumparase un vitel pe care il crestea, facea planuri in legatura cu repararea casei si alte asemenea treburi gospodaresti, fapt care a determinat-o pe Ana Simion sa vada in agentul nostru un om cu intentii serioase de aramane in comuna si de se casatori cu ea."

In aceste conditii, agentul sa faca impreuna un drum la Miercurea Ciuc pentru a-si ridica certificatul de nastere in vederea casatoriei si a o prezenta<versioarei> sale ce locuia in acest oras. Pe drum, cei doi sunt arestati sub pretextul detinerii unei mari cantitati mari de alcool si au fost adusi la Militie, apoi la Securitate. In aceste imprejurari, Ana Simion a fost recrutata ca agenta in vederea arestarii partizanilor. In aceasta combinatie se miza mult si pe influenta pe care agentul o avea asupra ei Totusi, combinatia a fost un esec, Ana Simion a fost cuprinsa de remuscari. Odata intoarsa acasa, fuge impreuna sora sa in alt sat, unde vor sta ascuse cativa ani, pana au fost arestate in 1963.

A doua combinatie informativa il miza pe preotul Andreescu, din Nucsoara, despre care se sti de asemeni ca are legaturi cu partizani. Preotul Andreescu a fost scos din satul natal, intrucat arestarea sa ar fi dus imediat la schimbarea pozitiei partizanilor: "Prin Departamentul Cultelor (de la Bucuresti) s-a solicitat imputernicitului de culte regional si Episcopului de Arges sa dea 5-6 preoti care, timp de o luna sau doua, sa mearga in N Moldovei in misionarism, pentru combaterea stilismului. [] Astfel, organele securitatii de stat, printre persoanele propuse imputernicitului de culte l-a numit si pe preotul Andreescu Nicolae din comuna Nucsoara. Pentru ca in zona sa nu se nasca banuieli, au fost propusi si doi preoti din comunele vecine in care preotul Andreescu isi desfasura activitatea bisericeasca. [] La Mitropolia din Iasi, organele noastre au aranjat ca acesti preoti sa fie repartizati cat mai departe unul de altul."

Astfel a fost posibila arestarea preotului Andreescu si anchetarea sa. Pe aceasta filiera s-au obtinut informatii extrem de importante ce au permis elaborarea combinatiei finale, care a dus la arestarea partizanilor.

Combinatia l-a avut ca subiect central pe Grigore Poinareanu. "Studiind si alte elemente de legatura ale bandei, organele noastre s-au oprit totusi asupra numitului <Marinache Ghe> deoarece el ramasese ultima legatura a bandei cunoscuta organelor noastre si singurul deci in masura ca intr-un timp relativ scurt sa predea organelor securitatii de stat intreaga banda."

Grigore Poinareanu era considerat de catre partizani o persoana de mare incredere. Timp de cativa ani acesta il sustinuse permanent, punandu-le la dispozitie haine si alimente. De asemenea era una dintre putinele persoane la care partizanii veneau acasa dupa retragerea din 1953, aceasta si fiindca locuia in Poenarei, deci aproape de bordei. Totusi Poinareanu avea punctul sau slab, care l-a determinat sa accepte colaborarea cu Securitatea: "Faptul ca <Marinache Ghe> ducea o viata de huzur, ca-i placea viata desfranata si de placeri, ca era foarte comod, determina organele de securitate sa credea ca el nu va renunta cu atata usurinta la acest mod de viata si indeosebi la libertate."

Poinareanu avea fixata o intalnire cu partizanii pentru seara de 19 mai 1958, in apropierea casei sale. A adus cu sine o sticla de tuica in care fusesera introduse narcotice puternice. Partizanii nu au fost surprinsi, intrucat mancasera si bausera cu Poinareanu si inainte. Cand narcoticul si-a produs efectul, Poinareanu a dat semnalul ofiterilor de Securitate aflati in apropiere si s-a produs arestarea: "M-am dus si am condus pe Poinareanu pana aproape de casa fiind ora 24, m-am intors la Arnautoiu Petre pe care l-am gasit dormind, aproape intepenit. Am tras de el si l-am zgaltait fara sa-mi dau seama ce are, si vazand cu nu se poate scula , am cazut si eu alaturi de el. Aceasta se intampla pe la ora 1. Imi mai aduc aminte ca la ziua a aparut mai multe siluete, eu fiind ridicat in picioare, striga ceva, am rupt-o la fuga si am auzit impuscaturi - rafale de pistol automat. Nu stiu ce s-a mai intamplat ca m-am trezit la arestul securitatii din Pitesti."

"Dupa arestarea lui Arnautoiu Toma eu m-am retras in directia nord, spre comuna Corbii. Dupa ce am parcusr circa 1 km stationand in marginea raului Doamna, am fost descoperit si am trecut raul Doamna prin apa. [] Am parcusr iarasi vreo 400 m si m-am ascuns intr-un boschet, asteptand ca organele ce ma urmaresc sa treaca neluand in seama acel loc. [] am fost nevoit ca la aducerea cainilor de urmarire sa ma ridic din boscheti si astfel am fost arestat. [] De aici, la cererea organelor de stat, am condus aceste organe la locul unde aveau bordeiul pentru arestarea si a celorlati doi - respectiv Jubleanu Constantin si Plop Maria. La strigatul meu si la somatia organelor de stat, Plop Maria a esit din bordei impreuna cu copilul si coborand pe scara, a fost arestata cand a ajuns jos.

Privitor la comportarea lui Jubleanu C-tin, am fost de fata cand, la somatiile facute, in loc sa se predea, a deschis foc de arma."

Acesta a fost sfarsitul "Haiducilor Muscelului": Constantin Jubleanu a murit in schimbul de focuri, la bordei, iar Toma si Petre Arnautoiu, ca si Maria Plop si fiica ei de doi ani au fost arestati.





Arhiva Serviciului Roman de Securitate,fond "D", dos.11251, f. 82

idem, dos. 1238, vol. 53, f. 27

idem, dos. 10135, f. 7

ibidem, f. 8

ibidem, f. 9

Voicu - Arnautoiu - Luptatorii din munti. Toma Arnautoiu. Grupul de la Nucsoara. Documente ale anchetei, procesului, detentiei, Bucuresti, editura Vremea, 1997, p. 524

idem, dos. 10104, f. 10

regiunea Stalin cuprindea zona de nord a Fagarasului

Arhiva Serviciului Roman de Securitate,fond "D", dos.10104, f. 51

ibidem, f. 52

ibidem, f. 24

este vorba despre Constantin Jubleanu

este vorba despre Maria si Titu Jubleanu



Interviu cu Verona Jubleanu, comuna Nucsoara, judetul Arges, 22 iulie 1997

Interviu cu Constantin Tefeleu, sat Slatina, comuna Nucsoara, judetul Arges, 21 iulie 1997

este vorba despre Matilda Jubleanu

I. Voicu - Arnautoiu - op.cit., p. 319

ibidem, p. 321

ibidem, p. 130

Arhiva Serviciului Roman de Securitate,fond "D", dos.11251, vol. 1, f. 32

idem, dos. 2168, vol. 20, f.17

am preluat din document doar 4 din cele 6 exemple

IFET - urile erau lucrarile forestiere din zona

text incomplet

este vorba despre preotul Ion Dragoi

Arhiva Serviciului Roman de Securitate,fond "D", dos.2168, vol. 18, f. 42

I.G. Ogoranu - "Brazii se frang, dar nu se indoiesc", Timisoara, Editura Marineasa, 1993, vol. VII, p. 84

Arhiva Serviciului Roman de Securitate,fond "D", dos.10104, f. 54

ibidem, f. 28

ibidem, f. 7

ibidem, f. 51

ibidem, f. 50

I. Voicu - Arnautoiu - op.cit., p. 387

ibidem, f. 417

ibidem, p. 415

ibidem, p. 416

Arhiva Serviciului Roman de Securitate,Fond "D", dos.11251, vol. 2, f. 14

idem, dos. 1238, vol. 48, f. 29

este vorba despre Toma Arnautoiu

A S R I, fond "D", dos 1238, vol. 45, f 10

Ibidem, vol. 43, f 12

precedent

I. Voicu-Arnautoiu-op. cit, p. 234

ibidem, p.p. 639 - 640

Este vorba despre Ana Simion

Este vorba despre Ana Simion si Marina Chirca

I. Voicu-Arnautoiu-op. cit, p.p. 601-605

ibidem, p.p. 618-619

Este vorba despre Grigore Poinareanu

I. Voicu-Arnautoiu-op. cit, p.p. 601-605

ibidem, p. 627

ibidem, p. 633

Este vorba despre Ioana Voicu - Arnautoiu, nascuta in munte

Ioana Voicu - Arnautoiu - op.cit., p. 636





Document Info


Accesari: 3918
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )