Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































ROMNIA N RELAŢIILE INTERNATIONALE, N PERIOADA INTERBELICA

istorie












ALTE DOCUMENTE

Proiecte de modernizare ale Romniei
24 ianuarie 1859-Unirea principatelor
Zeii si zeitele Romei Antice
ROMNIA - \"STAT NAŢIONAL LEGIONAR\'
CIVILIZAŢIA ROMANĂ - Izvoarele civilizatiei romane
CULTURA SI CIVILIZATIA LATINA
MITROPOLITUL VARLAAM
CUCERIREA INDEPENDENŢEI DE STAT A ROMNIEI
Primele linii de cale ferata de pe teritoriul Romaniei
ROMNIA N RELAŢIILE INTERNATIONALE, N PERIOADA INTERBELICA

ROMNIA N RELAŢIILE INTERNATIONALE, N PERIOADA INTERBELICA





-  SITUAŢIA POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ N PERIOADA INTERBELICĂ.

-  NOUL CADRU TERITORIAL AL ROMNIEI DUPĂ MAREA UNIRE; PRINCIPA
LELE SALE OPŢIUNI N POLITICA EXTERNĂ.

-  RELAŢIILE ROMNIEI CU VECINII SĂI N ANII 1918-1940.

-  ROMNIA LA CONGRESUL DE PACE DE LA PARIS-VERSAILLES.

-  RQMNIA N RELAŢIILE POLITICE INTERNAŢIONALE N ANII 1920-1930. MICA
NŢELEGERE.

-  ROMNIA N RELAŢIILE INTERNAŢIONALE N PERIOADA ANILOR 1930-1936.
NICOLAE TITULESCU SI POLITICA SECURIT
ĂŢII COLECTIVE.

-ROMNIA N RELAŢIILE POLITICE INTERNAŢIONALE N ANII PREMERGĂTORI DECLANRII CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (1936-1939).

Situatia politica internationala n perioada interbelica. La sfrsitul primului razboi mondial, conferinta de pace desfasurata la Paris si-a asumat raspunderea de a organiza, pe baze noi, pacea att de greu obtinuta. Principalele puteri nvingatoare (Anglia, Franta, SUA, Japonia) s-au aratat de acord cu propunerile presedintelui W. Wilson. S-a nascut astfel Societatea Natiunilor, iar pe ruinele imperiului Austro-Ungar s-au ntemeiat state nationale. Din pacate, modul n care au fost tratate "micile puteri", ntre care si Romnia, a creat, de la nceput, o serie de probleme. Delegatia noastra a protestat deschis mpotriva modului n care a fost elaborat tratatul cu Germania (exclusiv de catre cei "patru mari") si a amenintat ca daca situatia se va repeta se va retrage de la masa tratativelor, ceea ce, n cele din urma, a si facut.

Mai grav era ca, si n timpul conferintei si mai cu seama ulterior, ntre principalii beneficiari ai victoriei aveau sa se manifeste multe nentelegeri, cu grave consecinte pentru pacea mondiala.

Daca putea fi considerata ncheiata constituirea sistemului politic de la Paris-Versailles o data cu semnarea celui de-al doilea tratat cu Turcia (1923), nainte nca de aceasta data se produsesera semnificative polarizari n viata politica internationala care primejduiau grav opera politica savrsita n capitala Frantei.

La 19 noiembrie 1919, Congresul american a respins ratificarea tratatului cu privire la constituirea Societatii Natiunilor s\, implicit, a tratatului cu Germania. SUA refuzau, astfel, sa sustina procesul de reasezare politica n Europa; n plus, absenta lor din marea organizatie pacifista internationala va avea grave consecinte. Statutul oarecum asemanator atribuit Germaniei - tara nvinsa -si Rusiei Sovietice - devenita ntre timp URSS, din 1922 - le va apropia.' Nu mai poate surprinde, astfel, ca cele doua state au cooperat, nca din primii ani ai

271


deceniului trei, n multiple domenii, mereu nsa n directia eludarii sistemului versaillez.

Astfel, la 16 aprilie 1922, la Rapallo, era semnat un Tratat de colaborare, care a fost imediat extins si la Ucraina, Georgia, Azerbaidjan si Armenia si care cuprindea si o serie de anexe secrete. Era un prim si un semnificativ succes al fortelor revizioniste.

n ceea ce priveste tabara puterilor nvingatoare, relatiile franco-engleze au fost, de la nceputul perioadei interbelice, dominate de nencredere reciproca si n niciuna din chestiunile vitale ale asigurarii pacii si securitatii europene nu s-a putut ajunge la o cooperare loiala ntre ceie doua Mari Puteri, fapt ce a avut grave urmari asupra tarilor din rasaritul Europei si, nu n ultimul rnd, asupra Romniei.

Anii 1922-1926 au produs noi si semnificative mutatii n planul relatiilor internationale, n special n directia revizuirii tratatelor de pace. Marile Puteri au dus fata de Germania politica de "appeasement" (linistire) sau conciliatorism al caror pret a fost izolarea politica a statelor interesate n conservarea statu-quo-ului lor teritorial, inclusiv, fireste, al Romniei.,

Ocuparea Ruhrului (11 ian. 1923-31 iulie 1925) parea a da cstig de cauza Frantei, n dificila chestiune a reparatiilor germane, iar "P/anul Dawes", adoptat la 16 august 1924, sublinia puternicul cerc de interese anglo-american n refacerea economica a principalei puteri nvinse n primul razboi mondial. "Pactul de garantii renan" semnat la Locarno, la 1 decembrie 1925, si ansambW acordurilor economice si politice sovieto-germane din primavara anului 1926 puneau n evidenta prapastia dintre blocul Marilor Puteri europene, nvingatoare sau nvinse, dispuse sa-si faca reciproc concesii, dar si completa indiferenta fata de soarta natiunilor din estul Europei, curnd devenite obiect de negociere n mpartirea sferelor de influenta si putere. Replica diplomatilor acestor state, din ce n ce mai constiente de minima implicare a Frantei n apararea independentei si suveranitatii lor sau de slabiciunea Societatii Natiunilor, a fost participarea acestora la un sistem de tratate si acorduri regionale de securitate.

Cei sase ani care separa lumea de instalarea puterii fasciste n Germania au fost caracterizati, deci, de adncirea prapastiei dintre vorbele si faptele Marilor Puteri. Astfel, s-au consumat splendide, dar formale actiuni pacifiste de interes general, precum "Pactul Briand-Kellogg" (27 august 1928), prin care razboiul era interzis ca instrument de reglementare a intereselor nationale (63 de state participante), si "Protocolul de la Moscova", semnat de vecinii europeni ai URSS, la 9 februarie 1929, care se obligau sa-l puna n aplicare imediat, nainte chiar ca ratificarea acestui tratat sa fi fost facuta de toti semnatarii sai.

Pacea parea nstapnita pe o lunga axa teritoriala, de la Marea Baltica la Marea Negra, dar ce valoare aveau aceste angajamente atta vreme ct printr-un alt protocol (24 iunie 1931), URSS prelungea Tratatul sovieto-german (1922, rennoit n 1926) si ngaduia acestei tari sa-si refaca potentialul militar si sa continue, astfel, politica revansarda si revizionista. ntre timp, adoptarea "Planului Young" (\\ august 1929) reducea reparatiile germane cu 20%, iar "Conferinta internationala te la Geneva pentru dezarmare''(2 februarie 1932 -11 iunie 1935) nu se abatea de la regula mai sus numita. Dupa ce la 9 iunie 1932 au fost anulate, practic, toate datoriile de razboi germane, Franta, sustinuta

272


si de Romnia, se pronunta pentru o dezarmare progresiva, subordonata securitatii, n vreme ce Anglia, SUA si Germania afirmau nevoia unei depline egalitati, a tuturor Marilor Puteri, n materie de armament. Prin "Declaratia celor cinci puteri" (Anglia, SUA, Italia, Germania si Franta), la 11 decembrie 1932, acest principiu si gasea recunoasterea internationala asteptata. n cele din urma, n locul dezarmarii s-a ajuns la narmare, pacea si securitatea, (avnd la baza respectarea tratatelor), fiind tacit nlocuite cu revizuirea, de fapt, a acestora.

Se poate lesne ntelege ca ansamblul actelor politice savrsite de Hitler, dupa ianuarie 1933, nu facea altceva dect sa valorifice mprejurarile favorizante care se nascusera nainte de preluarea puterii de catre nazisti: dezbinarea dintre Marile Puteri europene ct si, indiferenta lor suverana fata de soarta statelor nationale din partea rasariteana si sudica a Europei.

Facndu-se parca a nu ntelege adevarata natura a nazismului, (desi, Hitler si expusese doctrina n "Mein Kampf nca n 1926), trei dintre garantii pacii mondiale - Franta, Anglia si Italia - semnau, la 15 iulie 1933, mpreuna cu Germania, "Pactul de ntelegere si colaborare a celor patru puteri''care instituia un directoriu "al celor patru" (cu Germania) asupra problemelor europene, desigur, fara participarea celorlalte state.

n contextul esecului Conferintei de dezarmare (1935) se poate aprecia, totusi, ca un succes semnarea la Londra, la 3-5 iulie 1933, a "Conventiilor de definire a agresiunii", ntre U.R.S.S., Estonia, Letonia, Polonia, Romnia, Turcia, Persia, Afganistan, Cehoslovacia, Iugoslavia, Lituania si, mai trziu, Finlanda. n acelasi timp, Franta, constienta de fragilitatea pacii europene, a initiat seria Tratatelor de asistenta mutuala cu URSS la care au fost invitate Cehoslovacia si Romnia. (Tratatul franco-sovietic - 2 mai 1935, cehoslovaco-sovietic - 16 mai 1935). Acestea se adaugau Tratatului de neagresiune sovieto-polon, semnate la Moscova, pe 25 iulie 1932. Ansamblul acestor tratate, care reluau, n fapt, prevederile "Pactului Briand-Kellogg", s-au dovedit, n fond, greu de transpus n viata.

Anul 1936 avea sa marcheze turnanta decisiva spre razboi. ncurajata de ezitarile Frantei, Germania a denuntat tratatul de la Locarno (7 martie 1936) si a v ocupat zona demilitarizata renana.

n rasaritul Europei, URSS s-a folosit imediat de succesul primei mari actiunui agresive ntreprinse de Hitler si a renuntat, treptat, la condamnarea agresiunii germane n centrul continentului.

La rndul lor, Anglia si Franta au continuat politica conciliatorismului, aratndu-se dispuse sa faca jocul Germaniei n rasaritul Europei cu pretul sacrificarii independentei acelor state pe care se obligasera sa le sustina n cadrul sistemului politic versaillez. Ocuparea Austriei (11-12 martie 1938-"Anschluss-ul") si "Acordul de la Munchen" (29-30 septembrie 1938) vor consolida pozitiile revizionismului. "Pactul Anticomintern"(semnat la Berlin, ntre Germania si Japonia, la 25 noiembrie, la care, n 6 noiembrie 1937, adera si Italia, constituindu-se "Axa Beriin-Roma-Tochio") si, ulterior, "Tratatul Ribbentrop-Molotov" (23 august 1939) vor arunca omenirea n cel de-al doilea razboi mondial.

Se impune deci, concluzia ca, departe de a fi rezultatul exclusiv al celor sapte ani care l-au precedat, conflictul mondial, declansat la 1 septembrie 1939,

273


si are cauzele n modul n care Marile Puteri au nteles sa separe doua
probleme indisolubil legate una de cealalta: echilibrul de putere n vestul Europei
si raportul vestului cu estul continentului. Partajarea acestuia din urma si
abandonarea na
tiunilor mijlocii si mici nsemnau nu numai tradarea spiritului
politic care prezidase pacea mondiala dupa razboiul ncheiat n 1918, dar ele au
adus
si grave prejudicii echilibrului global, cu consecinte dramatice si n prezent,
itorial al Re a'Unire; principalele sale

optiuni "■'. ■'-''tir? externa. Reia > - - ~ .<-.. -u vecinii sai, n anii 1918-1940. Politica externa a Romniei n perioada interbelica a avut drept obiectiv prioritar recunoasterea de catre Marile Puteri si comunitatea internationala a unitatii nationale romnesti, apararea nestirbita a integritatii teritoariale si a suveranitatii sale. Daca primul obiectiv a fost atins n cadrul Conferintei de Pace de la Paris (18 ian. 1919-21 ian. 1920), celelalte si-au gasit, treptat, rezolvarea, n principal, prin aderarea tarii noastre la aliante bi- si multilaterale alcatuite din state care desfasurau o puternica actiune antirevizionista si de aparare ferma a statu-quo-ului impus de Conferinta de Pace de la Paris. ntr-un sens mai larg, potrivit unei formulari a lui Nicoale Titulescu, din 1934, drumul politicii externe romnesti a mers "de la coordonarea progresiva a actiunii noastre cu aceea a statelor cu interes comun pna la integrarea ei n grupuri internationale din ce n ce mai mari. De la national prin regional spre universal, iata lozinca Romniei peste granita".



n 1918, Romnia Mare masura 295 049 km2, mai mult dect dublul ntinderii sale de dinainte de razboi, configuratia frontierelor, implicit a vecinilor, fiind nsa radical schimbata. Daca la nceputul secolului al XX-lea era nconjurata de marile Imperii, rus si dualist'austro-ungar, precum si de regatul Bulgariei, acum, la fruntariile sale, locul statelor autocrate a fost luat de federatia sovietica si cehoslovaca (ambele republici), de cea iugoslava (un regat), de Polonia republicana, precum si de regatele maghiar si bulgar (primul nsa doar cu regent).

Se pot constata, de la bun nceput, att avantajele ct si dezavantajele acestei noi situatii, tarile vecine alcatuind, prin raportare directa la Romnia, doua grupe distincte: una compusa din Cehoslovacia, Iugoslavia si Polonia, cu care relatiile, de regula foarte bune, s-au concretizat n acorduri bi- si multilaterale, si alta n care au intrat Rusia sovietica (URSS dupa 1922), Ungaria si Bulgaria. Primul grup de state se nascuse, asemenea Romniei, la sfrsitul primului razboi mondial si apara ferm sistemul politic de la Versailles, n vreme ce celalalt era asezat n tabara fortelor revizioniste nca dinainte ca primul razboi mondial sa se fi ncheiat.

n preajma unirii Basarabiei cu Romnia, la 13/26 ianuarie 1918, Consiliul Comisarilor poporului din Petrograd a hotart, unilateral, ruperea relatiilor diplomatice cu Romnia. Cu acest prile} s-a afirmat: "fondul romn de aur care se gaseste la Moscova este declarat intangibil pentru oligarhia romna. Guvernul sovietelor si asuma raspunderea de a conserva acest fond si a-l remite n minile poporului romn".

Adaugata problemei tezaurului, chestiunea Basarabiei a alimentat puternice tensiuni ntre cele doua state cu att mai mult cu ct regimul de la Moscova nu a recunoscut niciodata si n nici o forma drepturile noastre legitime

asupra teritoriului dintre Prut si Nistru, parte din trupul tarii, locuit din vechime de o populatie majoritar romneasca. n acest sens, semnificativa este pozitia delegatiei'sovietice la negocierile de la Riga, la 13 ianuarie 1932, cnd s-a pus pentru prima oara problema unui tratat de neagresiune cu Romnia, n care s-a afirmat raspicat ca din formularile sale vor lipsi urmatorii termeni: 1) integritate; 2) inviolabilitate; 3) suveranitate.

n ce priveste Ungaria, aceasta s-a aratat de la nceput refractara semnarii Tratatului de pace. Pozitia ei ferm exprimata era net potrivnica recunoasterii hotarrii Adunarii Nationale din 1 Decembrie 1918, dar pentru mentinerea Ungariei milenare (cu teritorii din Romnia, Cehoslovacia si Iugoslavia).

La 6/19 martie 1919 Comitetul militar interaliat de la Paris a cerut trupelor maghiare din Transilvania sa se retraga pe linia de demarcatie Satu Mare-Oradea-Arad pna la ncheierea pacii, care va hotar noile granite politice. Proclamarea la 21 martie 1919 a Republicii Sovietice a Sfaturilor la Budapesta a condus aproape imediat la declansarea ostilitatilor, la initiativa partii maghiare.

Dupa lupte grele, la 16-18 aprilie 1919 armata romna atingea Tisa si, mpreuna cu trupele cehoslovace, zadarnicea o posibila jonctiune ungaro-sovietica. Desi ministrul de externe maghiar Bela Kun a recunoscut justetea drepturilor romnesti asupra Transilvaniei, iar la 11 si 13 iunie 1919 Conferinta de Pace a reglementat frontiera dintre cele doua tari, nu a putut fi evitat un nou atac maghiar n perioada 20-23 iulie 1919 materializat ntr-o ofensiva a trupelor ungare pe Tisa. Contraofensiva romna declansata la 24 iulie se ncheia cu ocuparea capitalei ungare, la 4 august 1919. Declaratia imediata a guvernului de la Bucuresti sublinia ca s-a avut n vedere numai asigurarea granitei noastre apusene. n momentul stabilizarii situatiei politice a acestei tari trupele romne s-au retras (14 noiembrie 1919-20 martie 1920).

Deschiderea lucrarilor Conferintei de Pace de la Paris (1919)

275


Romnia la Congresul de Pace de la Paris-Versailfes. Pozitia Marii Britanii si a Frantei fata de marile probleme ce priveau Romnia s-a definit n perioada imediat postbelica n functie de interesele economico-politico-strategice urmarite, n Europa centrala si sud-estica, n functie de factorul german, factorul sovietic, factorul reprezentat de tratatele de pace si problema reparatiilor. Concurenta franco-britanica pentru hegemonie n Europa a ajutat direct si indirect politica de refacere a militarismului german si de pregatire a razboiului de revansa.

La 28 aprilie 1919 era adoptat, la propunerea presedintelui american Wilson, statutul Societatii Natiunilor. ntre cei 36 de membri fondatori se numara si Romnia, care va juca un rol eminent n viata acestei organizatii.

Desi i-a cunoscut continutul cu numai cinci minute nainte, delegatia romna va semna Tratatul de Pace de la Versailles ntre Puterile Aliate si Germania, cu Germania la 28 iunie 1919. Fata de asemenea practici Ion I.C. Bratianua afirmat ca, n felul acesta, ni se impune sa abdicam de la apararea suveranitatii noastre de stat independent. Avertismentul sau nu a fost nsa luat n considerare.

nca la 30 mai 1919 "Consiliul celor patru" a prezentat un rezumat al Tratatului de pace cu Austria, care continea clauze inacceptabile pentru tara noastra. Astfel, minoritatile nationale beneficiau de protectia speciala a Marilor Puteri, singurele care puteau sa decida "masurile pe care le vor crede necesare" n sprijinul lor. Se prevedea, de asemenea, deplina libertate, vreme de cinci ani, a tranzitului de marfuri pe teritoriul nostru si acoperirea unei sume cu titlu de reparatii n contul teritoriilor eliberate de sub dominatia austro-ungara. Aceste clauze au strnit, fireste, nemultumiri, carora li s-au adaugat altele prilejuite de stabilirea frontierelor Romniei cu Iugoslavia si Ungaria (11 si 13 iunie 1919). Pentru ca punctul de vedere al delegatiei noastre nu a fost respectat, I.I.C. Bratianu a parasit negocierile de pace si, mai trziu, pentru a nu semna fara discutii si fara rezerve Tratatul cu Austria, pe 10 septembrie si-a dat demisia de la conducerea guvernului.

Dupa semnarea la 10 septembrie 1919, a Tratatului de la Saint-Germain en Loye ntre Puterile Aliate si Austria, "razboiul notelor ultimative" adresate Romniei a mers pna la amenintarea ca, daca nu va reveni n opt zile la masa tratativelor i va fi'retras dreptul de a participa la conferinta. Abia la 10 decembrie 1919 sub guvernarea "Blocului parlamentar" prezidat de Alexandru Vai-da-Voevod, dupa lungi negocieri, era semnat tratatul cu Austria si, la aceeasi data, Tratatul de Pace cu Bulgaria, la Neuilly-sur-Seine, hotarul dintre cele doua state ramnnd cel fixat n 1913. Tratatul minoritatilor, tot atunci semnat, acorda tuturor locuitorilor, fara deosebire de origine, nationalitate, limba, rasa sau religie, deplina si ntreaga ocrotire a vietii si deplina exercitare a libertatilor cetatenesti. Erau recunoscute, astfel, unirea Bucovinei cu Romnia, precum si frontiera romno-bulgara din 1913.

O mai lunga istorie a avut Tratatul cu Ungaria. Lupta decisiva pentru recunoasterea drepturilor noastre istorice asupra Transilvaniei s-a desfasurat la Londra, ntre 3-8 martie 1920, cnd delegatia romna condusa de Al-Vaida-Voevod a reusit sa convinga membrii Consiliului Suprem de justetea pozitiei noastre. Textul definitiv al Tratatului, nmnat delegatiei maghiare la 6 mai 1920, a fost semnat la 4 iunie 1920, la Trianon, si de Romnia, stipulnd


Palatul Sturdza din Bucuresti, sediu al Ministerului de Externe n perioada interbelica

libertatea de navigatie pentru vasele comerciale si de razboi, att pe timp de pace ct si n timp de razboi, partea romna fiind reprezentata prin Nicolae Titulescu, care finalizase negocierile, si dr. loan Cantacuzino. n text se specifica: "Ungaria renunta n favoarea Romniei la toate drepturile si titlurile fostei monarhii austro-ungare situate dincolo de frontierele Ungariei".

Tratatul cu Turcia, ultimul din cele cinci, a fost semnat la 10 august 1920, la Sevres; datorita clauzelor sale considerate nrobitoare, care au determinat o puternica reactie nationala, nu a fost aplicat niciodata. Abia la 24 iulie 1923, n cadrul Conferintei de la Lausanne, va fi finalizat un nou acord cu aceasta tara, caruia i s-a adaugat si o noua Conventie a strmtorilor, cea din urma semnata si de Romnia.

Sistemul politic de la Versailles a fost completat pentru Romnia cu Tratatul dtrla Paris, din 28 octombrie 1920, prin care patru din cele cinci Mari Puteri nvingatoare (Anglia, Franta, Italia si Japonia) recunosteau unirea Basarabiei cu Romnia.

Cu toate imperfectiunile care rezultau din politica de forta si dictat, tratatele semnate cu tara noastra n anii 1919-1920 au reprezentat recunoasterea internationala a statului unitar romn, oferindu-i teoretic si garantiile necesare pentru mentinerea si consolidarea sa.

Romnia n, rmaiiiie poetice internationale ;n anii y O-'niJi.. iic? ntelegere.

Poltica externa a Romniei n deceniul al treilea a fost marcata de tendinta

revizuirii tratatelor semnate cu tarile nvinse. ntre acestea este cunoscut

proiectul esuat al "Confederatiei danubiene", lansat de Ungaria, prin care se

preconiza refacerea vechii monarhii dualiste, prin revenirea pe tron a ultimului

"mparat Carolde Habsburg, si refacerea n fapt a Ungariei milenare.

277


Romnia, Cehoslovacia si Iugoslavia, n egala masura amenintate, i-au ispuns prompt. nca n august 1920 se ajunsese ntre cele trei tari la un acord 3 principiu, ntrziat doar de speranta cooptarii, pe o larga platforma ritirevizionista, a Poloniei si Greciei.

n septembrie-noiembrie 1920, Take lonescu va face o calatorie diplo-latica la Paris, Londra si, ulterior, la Varsovia, ocazie cu care el a precizat ca reconizata alianta n cinci va fi o bariera att n calea Germaniei, ct si n cea a nei eventuale aliante a acesteia cu Rusia sovietica. Diplomatul romn arata ca rganizatia este deschisa si Austriei si Ungariei.

Reactia favorabila n capitalele franceza si engleza a contracarat "Confede-jtia danubiana" si a asigurat succesul fortelor care se opuneau revizuirii tratatelor, a Varsovia nu s-a ajuns la o ntelegere, dar s-a convenit ca alianta sa fie com-letata cu un tratat polono-romn semnat de altfel, la 3 martie 1921, la Bucuresti.

Mica ntelegere se va forma la scurt timp, la 22 aprilie 1921 si 7 iunie 1921, nd erau definitivate conventiile de alianta defensiva romno-cehoslovaca si omno-iugoslava. n sfrsit, la Praga, n septembrie 1921 un act similar ntre :ehoslovacia si Polonia desavrsea actiunea.

La nceputul deceniului trei, noul organism reprezenta cea mai sigura arantie a pacii si securitatii n aceasta parte a Europei iar Ungaria era escurajata n tendinteje ei revizioniste. n acelasi timp, n eventualitatea ca ar fi orit sa se ncadreze Midi ntelegeri, drumul i era deschis.

Romnia n-a putut rezolva contenciosul ei cu Uniunea Sovietica, desi pe arcurs au fost unele semne ncurajatoare. La nceputul anului 1920 guvernul 3mn a declarat ca nu va ataca Rusia Sovietica, pentru ca unirea Basarabiei cu ara a rezolvat toate litigiile cu acest stat. Dupa contactele de la Copenhaga Februarie 1920) si Varsovia (octombrie 1921), n 1922 Romnia a manifestat o ititudine favorabila URSS la conferintele internationale de la Geneva, de la )desa si Haga, privitoare la problemele economice.




Anul 1924 s-a caracterizat prin evolutii contradictorii. Pe de o parte, ecunoasterea URSS de catre o serie de state din Europa si America reprezenta i presiune indirecta asupra Romniei, n sensul reluarii raporturilor diplomatice, ie de alta parte, nsa, tensiunea dintre cele doua state atinsese, la nceputul inului, cote foarte nalte, ceea ce l-a determinat pe Ion I.C. Bratianusa faca, n a loua saptamna a lunii martie, o scurta vizita n Basarabia. Faptul nu era ntmplator: n zilele urmatoare urmau sa se desfasoare, dupa ndelungi discutii :ontradictorii, trativele romno-sovietice de la Viena.

Deschise fiind tratativele la 25 martie 1924, punctele de vedere ale celor loua delegatii au devenit publice la 28 martie. Reprezentantul romn a aratat ca eluarea relatiilor reciproce este conditionata de recunoasterea frontierelor rasari-ene. n replica, seful delegatiei sovietice a afirmat ca guvernul sau tine seama nu-nai de dreptul la autodeterminare al popoarelor si a propus un plebiscit n Basarabia. Punctul de vede al delegatiei sovietice coincidea, pna la identitate, cu eza impusa de conducerea Internationalei a lll-a Partidului Comunist din Romnia, pe care acesta a popularizat-o, din februarie 1924, prin organele de >resa ale sale. Rennoite la 2 aprilie, propunerile sovietice au fost respinse ntruct puneau n discutie tratatele de pace. Conferinta s-a ntrerupt, partea omna aratndu-si nsa disponibilitatea pentru noi contacte.

178


La 8 august 1924 era alcatuit din initiativa Internationalei Comuniste planul de declansare al operatiilor "revolutionare" n Romnia, avnd 'drept centru sudul Basarabiei si Tatar-Bun'arul.

n aceasta zona se vor desfasura, n zilele de 12-17 septembrie 1924, nfruntari sngeroase ntre forte infiltrate din U.R.S.S., dublate de simpatizanti de la fata locului, si trupe ale armatei romne, care s-au soldat cu morti si raniti.

Consecintele imediate ale esecului sovietic au fost constituirea, la 12
octombrie 1924, a Republicii Autonome Sovietice Moldovenesti, n stnga
Nistrului, subordonata R.S.S. Ucrainene. n contextul acestor evenimente,
Parlamentul de la Bucuresti a suspendat activitatea P.C.R., care sustinuse fatis
dezmembrarea Romniei.

Ca urmare a acestei politici antinationale ndreptata mpotriva Marii Uniri, Parlamentul Romniei a hotart ilegalizarea P. C. R.

Un capitol aparte n consolidarea unitatii si integritatii noastre nationale l reprezinta tratatele semnate de Romnia n cursul anului 1926. ntr-un moment n care Anglia si Franta se aratau din ce n ce mai putin interesate sa garanteze echilibrul politic al Europei rasaritene, Romnia si Polonia rennoiau mai vechiul lor acord din 1921, prin care se angajau sa pastreze, contra oricarei agresiuni, independenta lor politica. Sub presiunea noilor ntelegeri romno-polone (de altfel, rennoite n 1931), dupa aproape 2 ani de negocieri, tara noastra a semnat Tratatul de amicitie cu Franta, prin care ni se garanta sprijinul n cazul unei conflagratii generale. n sfrsit, la 16 septembrie 1926 era semnat la Roma Pactul de amicitie si colaborare cordiala romno-italian. Importanta acestui act politic nu trebuie nsa supraestimata. Cefdoi parteneri si propuneau ajutor n eventualitatea ca securitatea unuia din ei ar fi fost primejduita. Cum sperantele Italiei de a ncorpora Romnia n sfera hegemoniei sale economice nu s-au realizat, tratatul a fost denuntat de guvernul lui Mussolini n 1934.

Spre sfrsitul deceniului trei Romnia a desfasurat o activitate remarcabila n cadrul Societatii Natiunilor, al carei lider, autoritar n epoca, a fost marele diplomat romn Nicolae Titulescu si a actionat pentru dezamorsarea treptata a conflictului

Consiliul permanent * al Micii ntelegeri

279


j U.R.S.S. Ramne nca de stabilit n ce masura angajarea noastra foarte Dtarta alaturi de blocul antirevizionist ne-a adus avantaje sau prejudicii atta eme ct politica reala a democratiilor occidentale fata de tarile din centrul si isaritul Europei nu a fost totdeauna perceputa aici la adevaratele ei dimensiuni.

Romnia n relatiile internationale, n perioada aniior 1930-1936. icolae Titulescu si politica securitatii colective. Anii de la nceputul sceniului patru au adus importante si semnificative mutatii n planul vietii xinomice si politice pe continentul european. S-a dezvoltat, cu toate teribilele ale consecinte, cea mai puternica criza economica din cte cunoscuse pna unei istoria si, n contextul ei, a sporit numarul regimurilor politice dictatoriale si rtremiste. Preluarea puterii n Germania de catre partidul nazist condus de Adolf itier a fost imediat nsotita de afirmarea revizionismului ca politica oficiala de stat, >ea ce a determinat o puternica neliniste n tarile Europei centrale si sud-estice.

"Cnd pacea este amenintata nu se raspunde cu razboiul, ci cu ganizarea pacii", declara N. Titulescu - din 1932 ministru de externe al omniei - n legatura cu noul pact de organizare a Micii ntelegeri, adoptat la 5 februarie 1933, la Geneva, de cele trei tari membre. Raporturile de amicitie si ianta ntre participantii la acest sistem de tratate primeau o baza organizatorica abila prin unificarea politicii lor generale. Datorita acestei organizari, Mica telegere s-a transformat, n timp, ntr-o Mare Putere care a actionat constant ntru mentinerea statu-quo-ului teritorial n spiritul tratatelor de la Versailles.

Participarea Romniei la Conferinta internationala pentru dezarmare, itiata de Societatea Natiunilor(1932-1935), s-a ncheiat cu un singur rezultat incret: semnarea la Londra, n zilele de 3-5 iulie 1933, a cunoscutelor conventii ;ntru definirea agresiunii. Textul documentelor fusese elaborat de N. Titulescu, r actele echivalau cu un veritabil pact de neagresiune ntre URSS si o seama itre vecinii sai asiatici si europeni; dar semnificatia conventiilor ar fi crescut n iportanta daca Franta sau Anglia i s-ar fi alaturat.

n contextul nrautatirii climatului politic international n toamna anului 1933, nistrul romn de externe, mpreuna cu alti reprezentanti ai statelor balcanice a (sfasurat o sustinuta activitate pentru extinderea frontului antirevizionist.

n octombrie-noiembrie el va vizita succesiv Belgradul, Sofia, Ankara si ena. Roadele acestor negocieri vor fi cuprinse ntr-o mai lunga serie de tratate caror corolar va fi Pactul ntelegerii Balcanice. Conceput initial ca un tratat n ici (si cu Bulgaria, care nsa a declinat oferta), actul a fost redactat la Belgrad, zilele de 2-4 februarie 1934, si semnat la Atena, la 9 februarie 1934, de nistrii de externe ai Romniei, Iugoslaviei, Greciei si Turciei. Menit sa nsolideze pacea n Balcani, acordul prevedea obligatia fiecarei parti de a nu reprinde nimic fara a.se fi consultat cu ceilalti rr"T,Dri ai pactului. "Securitatea, elegerea, asociatia, integrarea, iata cele patru coloana ale templului pe care m ridicat astazi pacii", avea sa spuna N. Titulescu.

Completarea sistemului de aliante al Micii ntelegeri cu ntelegerea i/canica si cstiga ntreaga sa relevanta daca Romnia si-ar fi normalizat Dorturile politice cu URSS, desigur n conditiile respectarii intereselor noastre tionale.

Dupa semnarea Conventii/or de definire a agresiunii de la Londra, siunea Consiliului Permanent al Micii ntelegeri desfasurata la Zagreb, la 22

0


Semnarea ntelegerii Balcanice, n 1934

ianuarie 1934, a hotart reluarea raporturilor diplomatice cu URSS atunci cnd

conditiile necesare vor fi ntrunite. n mai 1934, N. Titulescu si Maxim Litvinov,

ministrul de externe sovietic, au definitivat acordul de principiu asupra restabilirii

relatiilor -reciproce. La 9 iunie 1934, un schimb de note diplomatice afirma ca

-cele doua guverne si garanteaza reciproc respectul integral al suveranitatii si si

asigura mutual a6tinerea de la orice amestec n treburile interne ale celuilalt.

Schimbul de trimisi extraordinari s-a produs la nceputul lui decembrie 1934.

I Deschiderea celor doua ambasade la Moscova si Bucuresti nu a adus, nsa,

I dupa sine, asteptata recunoastere a integritatii teritoriale romnesti, pozitia

I sovietica ramnnd cea afirmata n 1932, la Riga.

| n conceptia diplomatiei noastre, de altfel ca si a Frantei, semnarea unui

| pact de asistenta romno-sovietica, dupa ce, anterior, ambele state definisera
| agresiunea si teritoriul, ar fi nsemnat un pas nainte pe calea consolidarii
t securitatiin aceasta parte a Europei. De la nceput, nsa, a devenit evident ca
\ nu este posibil ca partea sovietica sa recunoasca drepturile Romniei asupra
[Meritoriilor dintre Prut
si Nistru, ba mai mult, s-a cerut ca problema Basarabiei sa
| fie considerata o chestiune litigioasa ntre cele doua tari. Este ntru totul
t laudabila abilitatea lui N. Titulescu care, n perioada anilor 1934-1936, mpotriva
t acestor obstacole, a reusit sa mbunatateasca substantial raporturile reciproce.
n acest context, n iulie 1935, regele Carol al II si guvernul Tatarescu

<t acordau ministrului nostru de externe depline mputerniciri, pentru negocierea V unui pact de neagresiune cu U.R.S.S. Dupa tatonarile de la Geneva, din | septembrie 1935, N. Titulescu a ales prilejul oferit de conferinta de la Montreaux, \, n iunie-iulie 1936, spre a-l discuta n amanunt.

281


Readucerea la lasi, n 1935, a osemintelor lui Dimitrie Cantemir

Cu o noua mputernicire primita de la Bucuresti (14 iulie 1936) N. Titulescu

negociat cu M. Litvinov bazele viitorului tratat, care au fost consemnate ntr-un

rotocol. Titulescu ar fi dorit ca tratatul sa fie semnat imediat, dar ministrul de

xterne sovietic a amnat pentru toamna acelui an. Nu dupa mult timp nsa,

l Titulescu a fost ndepartat din guvern (la 29 august 1936), sub pretextul unei

ntlnirea lui Nicolae Titulescu cu Maxim Litvinov, n 1936

!82


remanieri. n consecinta, URSS a refuzat sa continue discutiile, chestiunea tratatului de asistenta mutuala fiind astfel definitiv nchisa.

Desigur ca, n legatura cu demiterea lui Titulescu si abandonarea pactului sovieto-romn, se pot face infinite speculatii. Ramne nsa cert ca, dupa remilitarizarea Rhenanieisi sfrsitul firesc al acordurilor de la Locarno, URSS nu mai putea fi interesata sa recunoasca intergritatea teritoriala a unui stat cu un potential militar inferior. E deci foarte posibil ca, ntre tratratul negociat de M. Litvinov si viziunea conducerii de stat sovietice n aceeasi problema sa fi existat o mare diferenta, ceea ce explica amnarea semnarii. nlocuirea lui N. Titulescu cu V. Antonescu la conducerea Ministerului Afacerilor Straine nu a modificat nsa pozitia Romniei fata de URSS.



Romnia n relatiile politice internationale, n anii premergatori declansarii celui de-al doilea razboi mondial 1936-1939. Datorita complexitatii situatiei politice internationale, Romnia si-a aratat dorinta de a mentine, n continuare, relatii de buna vecinatate cu U.R.S.S., dar, n paralel a initiat normalizarea raporturilor sale cu Germania. Gheorghe Bratianu, cunoscutul istoric si om politic, va deschide seria contactelor cu AdolfHitler, la 16 noiembrie 1936.

Preluarea puterii de catre guvernul Goga-Cuza, n decembrie 1937, nu a nsemnat o modificare a politicii noastre externe. Noul prim ministru declara, de altfel, la 7 ianuarie 1938, ca Romnia si va pastra fidelitatea fata de Societatea Natiunilor, ca relatiile cu Franta vor continua si se va strnge prietenia cu Anglia. Cu Germania si Italia se doreau tratative pentru ncheierea unor noi acorduri comerciale.

n concordanta cu aceasta orientare, Istrate Micescu, ministru de externe n noul guvern, va vizita, n ianuarie 1938, Cehoslovacia si Iugoslavia, partenerele noastre din Mica ntelegere, si Geneva, sediul organizatiei mondiale.

Primele semne ngrijoratoare privind destructurarea statala a Europei centrale si sud-estice, sub presiunea Marilor Puteri revizioniste, au fost corect receptionate la Bucuresti. Dupa ocuparea Austriei de catre Germania (12 martie 1938), la Bucuresti se luau masuri imperative mpotriva organizatiei extremiste de dreapta, Garda de Fier, iar la 30 aprilie 1938, n contextul declansarii crizei cehoslovace, era aprobata survolarea teritoriului romnesc de catre avioanele achizitionate de Cehoslovacia din URSS.

n a doua jumatate a anului 1938, Romnia se va stradui sa descurajeze tendintele agresive ale Ungariei si va ntreprinde o intensa activitate diplomatica n sprijinul integritatii Cehoslovaciei. Dupa ce n zilele de 29-30 septembrie 1938, la Miinchen, primii ministri ai Angliei, Frantei, Germaniei si Italiei au cedat regiunea sudeta a Cehoslovaciei Reichului, consacrnd, astfel, pe seama noilor state nationale din Europa centrala si sud-estica, nefasta politica a conciliatorismului, Mica ntelegere s-a vazut nevoita sa-si ncheie, practic, existenta.

mpotriva acestei situatii Romnia continua sa ramna credincioasa vechilor ei aliati. La 18 octombrie 1938, factorii de decizie ai tarii noastre se opuneau categoric ncorporarii Ucrainei subcarpatice la Ungaria; pe de alta parte, erau ferm respinse ofertele Poloniei ca o parte a acestui teritoriu sa fie anexat Romniei ntruct era locuit de conationalii nostrii. Cu toate acestea, la 2 noiembrie 1938, prin "primul dictat de la Viena", dezmembrarea Cehoslovaciei se agrava, un teritoriu de 12 000 km2 cu o populatie de un milion locuitori fiind ncorporat Ungariei.

Situatia internationala ngrijoratoare a Romniei, credincioasa pactului

■Societatii Natiunilor si aliantei cu democratiile occidentale, dar presata de

Germania fascista spre concesii, l-a determinat pe regele Caro/ al II sa

283


ntreprinda vizite oficiale n Marea Brttanie (15-18 noiembrie 1938) si Franta 18-21 noiembrie). Vizita particulara n Germania a cuprins si o convorbire cu \dolf Hitler \a Berghof (24 noiembrie), n cursul careia cancelarul Reichului a erut Romniei sa rupa legaturile cu Anglia si Franta si sa aduca la putere lartidul legionar. Replica regelui nu a ntrziat; n noaptea de 29-30 noiembrie 938 Corneliu Zelea Codreanu a fost mpuscat mpreuna cu alti 13 membri ai ormatiunii sale politice, fapt ce a deteriorat imediat relatiile romno-germane.

Retras pentru mai bine de o luna de la postul sau, ministrul Reichului la Jucuresti se va ntoarce abia la 30 ianuarie 1939, prilej pentru guvernul romn ,a reia, aproape imediat, tratativele economice ntre cele doua tari. Interesul Romniei era acela de a obtine din partea lui Hitler, n schimbul unor importante ivantaje, recunoasterea frontierelor sau, n cel mai bun caz, un angajament de espectare a statu-quo-ului teritorial. Negociat fara nici un fel de conditii jrealabile, "Tratatul asupra promovarii raporturilor economice"ntre cele doua an va fi semnat la 23 martie 1939. Aplicarea lui a ntmpinat nsa numeroase ezistente guvernamentale si a fost mult taraganata.

ntre timp, criza cehoslovaca se apropia de final. La 14 martie 1939 Slovacia si proclama independenta, n vreme ce trupele maghiare intrau n Ucraina jubcarpatica. A doua zi, la 15 martie 1939, Cehia era invadata de armatele jermane, Praga fiind la rndul ei ocupata. n fata acestei situatii si a unui posibil tac germano-maghiar, pe 20-21 martie 1939 guvernul romn ordona concen-rarea preventiva de trupe n Transilvania. Initiativei Marii Britanii si Frantei, ngrijorate de soarta statelor europene amenintate de fascism, i se raspundea ca ,suntem hotarti sa ne aparam hotarele si neatrnarea". Puterile occidentale erau solicitate sa nu mai admita "noi schimbari n hotarele si starile din Europa".

La 21 martie 1939 guvernul romn decreteaza mobilizarea, mprejurare n :are se desfasoara ultima faza a negocierilor economice romno-germane, nclusiv semnarea tratatului mai sus amintit. Urmau, aproape imediat, un acord ■eferitor la platile comerciale ntre Franta si tara noastra, un protocol comercial ntre aceleasi parti, care prevedea, ntre altele, dublarea exportului de produse jetrohere n schimbul unui import masiv de motoare, instalatii industriale, fier si Dtel, si, la 12 iunie 1939, un acord prin care guvernul britanic acorda garantii Dentru sporirea exportului acestei tari catre Romnia.

La 13 aprilie 1939, prim-ministrii Angliei si Frantei, n numele guvernelor or, dadeau Romniei si Greciei asigurarea ca daca va fi ntreprinsa o actiune ce Dune n pericol independenta lor "cele doua se angajeaza sa le dea dendata toata asistenta care le sta n putere". n contextul situatiei complicate n care se afla Romnia, garantiile democratiilor occidentale au constituit un sprijin pentru ntarirea pozitiei internationale a tarii noastre. Vizita la Berlin a ministrului de Bxterne romn, GrigoreGafencu (18-20 aprilie 1939), confirma opinia ca, cel putin deocamdata, Hitler nu era interesat sa sprijine revizionismul maghiar n schimbul prieteniei Romniei.

Intensele contacte diplomatice, care au inclus si actiuni de salvare a ntelegerii Balcanice, dupa disparitia Micii ntelegeri, pun n evidenta vointa tarii noastre de a ramne departe de conflictul mondial care se pregatea, cu vizibila preocupare pentru mentinerea, n noile conditii, a integritatii teritoriale. nca la 11 august 1939, n ntrevederea dintre suveranul Romniei si presedintele Turciei, cele doua tari hotarau un demers comun pe lnga guvernele englez si francez, n cazul unui atac, Caro/ al II se arata interesat chiar de un pact de neagresiune cu URSS, pe care l-ar fi dorit negociat de Ankara.

284


Semnarea tratatului germano-sovietic'Ya 23 august 1939, la Moscova, instituia suprematia celor doua puteri asupra Europei sud-estice si pregatea declansarea, n viitorul cel mai apropiat, a celui de-al doilea razboi mondial. n protocolul aditional secret, cunoscut abia dupa 1945, se afirma, la punctul trei, interesul manifestat de partea sovietica pentru Basarabia si totalul dezinteres al celei germane fata de aceste teritorii. ntr-o lume partajata de interese contradictorii si n preajma celei mai teribile catastrofe din ntreaga sa istorie, Romnia afirma, la 28 august 1939, obiectivele esentiale ale politicii sale externe: apararea ferma a independentei si integritatii teritoriale a tarii, respect fata de toate angajamentele asumate, consolidarea ntelegerii' Balcanice, destindere n raporturile cu Bulgaria si Ungaria.

Din instructiunile lui Ion C Bratianu pentru delegatia romna care urma sa negocieze la Viena (martie-aprilie 1924) normalizarea raporturilor Romniei cu URSS.

,De la nceput, veti insista asupra faptului ca noi nu ne-am amestecat si nu ne vom amesteca n afacerile interne ale Rusiei si ca noi, ntotdeauna am refuzat sa intervenim pentru a ajuta pe dusmanii ei, oferindu-le ample asigurari asupra intentiilor noastre pasnice, veti declara ca noi suntem gata sa reluam cu ei relatii normale si amicale, dar ca, pentru aceasta recunoasterea frontierei este necesara, caci fara frontiera se pot obtine armistitii, dar nu relatii normale ntre cele doua tan '

Textul pactului de asistenta mutuala sovieto-romn adoptat si parafat n vara 1936

1. Asistenta mutuala n cadrul Societatii Natiunilor care sa nu vizeze n mod special un stat, ci n general orice agresor european

-~ 2 Intrarea n actiune a fiecaruia dintre tari se va face numai cnd Franta va fi intrat n

actiune

3. Guvernul sovietic recunoaste ca n virtutea diferitelor obligatii de asistenta, trupele sovietice nu vor putea trece niciodata Nistrul fara o cerere formala n acest sens din partea guvernului regal al Romniei, la fel cum, Guvernul regal al Romniei recunostea ca trupele romne nu vor putea trece niciodata Nistrul n URSS fara o cerere formala a guvernului sovietic

4 La cererea guvernului regal al Romniei, trupele sovietice trebuie sa se retraga imediat de pe teritoriul romn la est de Nistru, dupa cum la cererea guvernului URSS, trupele romne trebuie sa se retraga imediat de pe teritoriul URSS, la vest de Nistru"

*

ntr-o scrisoare adresata regelui Carol al II dupa demiterea sa din functia de ministru de externe, Nicolae Titulescu relateaza unul din dialogurile sale cu N Litvinov la Talloires n vara 1937.

"n sfrsit Litvinov mi-a spus "va amintiti conditiile n care am reluat relatiile noastre diplomatice? Va era att de teama de ministrul rus n Romnia nct mi-ati pus ntrebarea si daca acest ministru intra n biroul meu si mi cere n mod pasnic Basarabia n virtutea articolului 19 din Pactul Societatii Natiunilor?"

Am raspuns atunci l veti da afara

Romnia repet - n zadar spuneti contrariul - si-a schimbat politica externa Vrem ca potentialul pe care l reprezinta Basarabia sa devina rus si nu german De aceea tin sa va comunic ca vom ncerca sa reluam Basarabia prin toate mijloacele juridice si militare care ne vor fi posibile".

' TEMĂ

1   Care au fost principalele trasaturi ale diplomatiei romnesti n anii dintre cele doua razboaie
mondiale?

2   Caracterizati relatiile romno-sovietice n perioada interbelica

3   Care au fost cauzele nlaturarii, n 1936, a lui Nicolae Titulescu din guvern?

4   Prezentati situatia diplomatica a Romniei n anii 1938-1939












Document Info


Accesari: 6805
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )