Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































STRATEGII PENTRU O DEZVOLTARE SPATIALĹ INTEGRATĹ ďN SPATIUL CENTRAL-EUROPEAN, DUNĹREAN SI ADRIATIC

istorie












ALTE DOCUMENTE

ISTORIE - PLANIFICARE ANUALĂ
Comunism
ZEII SI MITURILE
Stefan cel Mare si Sfint
ROMANIA PE DRUMUL MODERNIZARII. REFORMELE LUI CUZA.
Ansamblul subteran din Montauk
PRIMUL RAZBOI MONDIAL(1914-1918)
PRINŢUL STRĂIN SI REGIMUL POLITIC ÎNTEMEIAT PE CONSTITUŢIA DIN 1866
Politica-expresia desavarsita a iudaismului

VISION PLANET

INTERREG IIC - CADSES



STRATEGII PENTRU O DEZVOLTARE SPAćIALĹ INTEGRATĹ

ďN SPAćIUL CENTRAL-EUROPEAN, DUNĹREAN ÇI ADRIATIC

Orientari,  politici  si  propuneri

Noiembrie 1999


CUPRINS

I.                     PRINCIPALELE PROVOCARI PENTRU COOPERAREA IN EUROPA CENTRALA    SI DE SUD-EST IN DOMENIUL DEZVOLTARII SPATIALE

A. Initiativa

B. Documentul VISION

C. Spatiul VISION

II.                   PRINCIPALELE OBIECTIVE ALE POLITICILOR DE DEZVOLTARE SPAćIALĹ ďN SPATIUL "VISION"

1. Competitivitate, eficienta, crestere economica

2. Dezvoltare echilibrata si coeziune

3. Protectia mediului si a patrimoniului natural si construit

4. Integrare

5. Relatii si interactiuni între obiective: dezvoltarea spatiala echilibrata si durabila

III.                  PERSPECTIVE ALE DEZVOLTĹRII SPAćIALE

A. ďmbunatatirea structurii spatiale
B. Orientarea evolutiei oraselor

C. Dezvoltarea zonelor rurale

D. Dezvoltarea infrastructurilor de transport si telecomunicatii

E. Protectia mediului si gestionarea patrimoniului natural si cultural 

IV.                APLICAREA PERSPECTIVELOR DEZVOLTĹRII SPAćIALE.

      A. Cadrul institutional al dezvoltarii spatiale

      B. Integrarea spatiala / teritoriala

V.    ETAPE URMATOARE ALE COOPERARII

A.  INTERREG III B

B.     Negocieri de pre-aderare si instrumente structurale pentru pre- aderare

C.     Initiative europene si alte organizatii europene

D.     Politici nationale de dezvoltare spatiala si relatii bilaterale


I.                   Principalele provocari ale cooperarii în domeniul dezvoltarii spatiale în Europa Centrala si de Sud-Est

A.    Initiativa

(1)       La zece ani dupa caderea "cortinei de fier" tarile din Europa Centrala si de Sud-est se mai confrunta cu mari probleme economice si sociale. Odata cu transformarile economice care au loc atât în Uniunea Europeana cât si în tarile în tranzitie, disparitatile regionale devin din ce în ce mai aparente.

(2)       In acelasi timp, actorii politici si autoritatile din întregul spatiu european devin din ce în ce mai constienti de necesitatea unei politici integrate de dezvoltare spatiala în Europa. Ca parte a eforturilor de aplicare a principiilor si optiunilor politice formulate în cele doua documente de baza ale planificarii spatiale transnationale în Europa - "Principii pentru o Politica de Dezvoltare Spatiala în Europa" ("Documentul de la Leipzig") - si "Perspective de Dezvoltare Spatiala în Europa" (ESDP), Uniunea Europeana a pus în practica Initiativa Comunitara INTERREG II. Aceasta urmareste promovarea cooperarii în domeniul planificarii spatiale (amenajarii teritoriale)  la nivelul unor macro-regiuni ale Europei. Au fost elaborate mai multe programe INTERREG II.C, printre care si unul pentru Spatiul Central si Sud-est-european, Adriatic si Dunarean (acronim CADSES), initiat de catre guvernele statelor membre ale UE - Austria, Germania, Grecia si Italia. Dintre statele Europei Centrale si de Sud-Est, Albania, Bosnia-Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Republica Ceha, Ungaria, Macedonia, Republica Moldova, România, Slovacia, Slovenia si Iugoslavia, precum si parti din Polonia si Ucraina au fost incluse în acest program.

(3)   O asemenea initiativa în acesta parte a Europei a reprezentat o provocare speciala, deoarece nu au existat puternice traditii de cooperare, cel putin nu în ultimele decenii. In multe tari instrumentele si institutiile de dezvoltare si planificare spatiala sunt înca în faza de formare. Initiativa de a elabora o perspectiva de dezvoltare spatiala comuna - ca un prim pas spre o mai strânsa cooperare - nu a fost precedata de o decizie guvernamentala la nivel înalt, ci a urmat drumul invers "de jos în sus".

(4)   Ideile de baza ale acestei cooperari au fost prezentate în octombrie 1997. Prima reuniune de lansare, la care au luat parte reprezentanti ai tuturor tarilor interesate, a avut loc la sfârsitul lunii ianuarie 1998. In lunile care au urmat, participanti din 11 tari au cazut de acord asupra obiectivelor, structurii si continutului acestui proces de cooperare. Acest document - denumit în continuare documentul VISION - este rezultatul tangilbil al acestui efort conjugat.

 (5) Documentul VISION a fost elaborat de un Grup de Lucru international, format din specialisti în amenajarea teritoriului din Austria, Bulgaria, Croatia, Republica Ceha, Germania, Ungaria, Italia, Polonia, România, Slovenia, Slovacia si Serbia ca parte a Republicii Federative Iugoslavia. Sarcina coordonarii si-a asumat-o Biroul Federal pentru Constructii si Amenajarea Teritoriului din Germania. Activitatea Grupului de Lucru a fost însotita si îndrumata de un grup (panel) format din reprezentanti oficiali ai statelor implicate si sprijinita de un grup de experti independenti.

(6) Exista state ale regiunii ale caror reprezentanti, din diferite motive, n-au putut lua parte efectiva la elaborarea si dialogul asupra documentului. Aceste state sunt Albania, Bosnia-Hertegovina, Macedonia, Moldova, Ucraina si Muntenegru. Participantii la VISION PLANET n-au renuntat totusi la obiectivul ambitios de a include toate statele regiunii studiate în viitorul demers de cooperare transnationala în domeniul dezvoltarii spatiale.

(7) Partenerii din cadrul VISION PLANET coopereaza strâns cu un alt proiect INTERREG II C - CADSES. Este vorba de proiectul ESTIA, care se concentreaza asupra tendintelor de dezvoltare spatiala, perspectivele si politicile din Europa de Sud-Est, cu accent asupra Greciei, Bulgariei si României.

A.    Documentul VISION

(8) Dupa cum s-a mentionat, zona CADSES ridica probleme specifice în ceea ce priveste cooperarea în dezvoltare spatiala. Ca urmare exista diferente semnificative între documentul VISION si alte "viziuni spatiale" elaborate anterior. Aceste diferente în continut si metoda rezulta în principal din compozitia diferita a zonelor din spatiul CADSES, precum si din noile evolutii care au avut loc de la elaborarea documentelor anterioare:

·         Majoritatea tarilor din Europa Centrala si Sud-Estica erau pâna recent asa-zise state socialiste cu active preponderent nationalizate sau colectivizate. Aceste state trec în aceasta decada printr-un proces foarte dificil de transformare care comporta -- dincolo de consecintele politice, sociale si economice inerente - si binecunoscute - efecte teritoriale si regionale cu bataie lunga. Este absolut necesar sa se analizeze acest proces de transformare spatiala cu impactul sau complex si sa se traga concluzii pentru cooperarea viitoare între autoritatile responsabile pentru politicile de amenajare teritoriala în statele din zona. Documentul VISION este primul document de dezvoltare spatiala transnationala care trateaza în mod cuprinzator problemele tranzitiei.

·         Zona Central- si Sud-Est-Europeana cuprinde sapte "tari în proces de pre-aderare" în Uniunea Europeana. Cerintele integrarii au un impact complex si profund asupra dezvoltarii spatiale care trebuie analizate si evaluate cu atentie.       

(9)  Documentul VISION este unul transnational. Termenul de "transnational" este folosit aici nu - sau nu numai - în sensul obisnuit de "teritoriu cuprinzând mai multe state". În interpretarea noastra, înseamna urmatoarele:

·         documentul VISION este interesat, în primul rând, de trasaturile comune ale dezvoltarii spatiale si de provocarile comune ale politicilor de amenajare teritoriala. Nu exista capitole sau subcapitole dedicate câte unui stat individual;

·         majoritatea tarilor participante si-au elaborat propriile concepte de dezvoltare spatiala. Intentia autorilor documentului VISION nu este nici de a concura aceste documente nationale, nici de a se amesteca în punerea lor în practica. Toate optiunile politice si recomandarile pentru masuri concrete sunt definite ca transnationale, referindu-se la teritoriul mai multor tari. În acest sens, documentul VISION completeaza documentatiile la nivel national, nu le înlocuieste. 

(10)    Toti partenerii care au contribuit la elaborarea documentului au fost constienti de faptul ca aceasta cooperare este înca într-o faza initiala. Acest proiect nu a avut drept scop prezentarea ca rezultat a unui plan cuprinzator de actiune pentru politicile de dezvoltare spatiala în zona CADSES. Tinând seama de heterogenitatea si diversitatea zonei, constientizarea sarcinilor si posibilitatilor pentru o dezvoltare spatiala integrata trebuie sa stea la baza oricarei initiative comune.   

(11)        Cu toate acestea, toti participantii au fost constienti de faptul ca, o serie de decizii cu impact spatial semnificativ trebuie luate acum sau în viitorul apropiat. Din aceasta cauza, în paralel cu elaborarea unei baze de întelegere reciproca, este inevitabila elaborarea unor propuneri si optiuni pentru punerea în aplicare a politicilor regionale, precum si a unor politici sectoriale relevante.

(12)        Optiunile politice si recomandarile privind masurile concrete prezentate în documentul VISION sunt general-orientative, ele neavând caracter obligatoriu. Cu cât este mai înalt nivelul autoritatilor si cu cât este mai mare numarul tarilor care sunt de acord si sprijina obiectivele si propunerile importante ale documentului, cu atât sunt mai multe sanse pentru luarea lor în consideratie si implementarea lor.

(13) Propunerile documentului se adreseaza:

-                       autoritatilor nationale, pentru a le lua în considerare în elaborarea sau revizuirea conceptelor si programelor de amenajare a teritoriului national ş 434s182e ;i în formularea politicilor sectoriale. Cu toate acestea, autoritatile nationale nu sunt, sub nici o forma, constrânse de acest document, utilizarea sa si calitatea în care va fi utilizata este întru totul la latitudinea autoritatilor nationale;

-                       autoritatilor regionale si locale, pentru a le furniza informatii privind problemele si conditiile transnationale care influenteaza elaborarea propriilor lor politici spatiale si sectoriale;

-                       Comisiei Europene si altor institutii ale Uniunii Europene, cu cererea de a le lua în considerare la formularea cadrului urmatoarei etape de programare pentru INTERREG III. si la implementarea instrumentelor de preaderare PHARE, ISPA si SAPARD;

-                       institutiilor de finantare si investitorilor internationali, ca informare orientativa cu privire la perspectivele si strategiile teritoriale din regiune;

-                       organizatiilor non-guvernamentale care au ca obiect de activitate sau sunt interesate de elemente de amenajare a teritoriului, în principal la nivel regional sau local;

-                       si în final, comunitatii profesionale a specialistilor în amenajarea teritoriului, elaboratorilor politicilor regionale si cercetatorilor regionali, pentru a contribui la o mai buna întelegere a problemelor din zona. 

(14)  VISION PLANET a fost initiat de trei state membre ale UE, Austria, Germania si Italia. Proiectul pune accentul, totusi, nu pe aceste state, ci pe evolutia din statele ne-membre ale UE din regiunea CADSES, pe relatiile dintre ele si pe relatiile lor cu cele trei state membre. Explicatia acestei "asimetrii" este evidenta: exista numeroase alte institutii, instrumente financiare si documente (printre care si ESDP) care slujesc cauza cooperarii si care contin optiuni de politici teritoriale pentru tarile membre ale UE. Principala functiune a proiectului VISION PLANET pentru tarile membre UE este aceea de a prezenta o imagine a ce se întâmpla "în afara", dincolo de frontierele Uniunii Europene si sa întareasca  cooperarea cu tarile ne-membre în domeniul planificarii spatiale. Acesta este si cazul proiectului ESTIA în ceea ce priveste relatia statelor ne- membre ale UE cu Grecia. 

    

(15) Documentul VISION consta din doua parti principale:

·         "OptiunilePolitice" (prezentul document) care contine principalele obiective si optiuni politice  pentru cooperarea în domeniul planificarii spatiale (amenajarii teritoriale) în regiunea CADSES, precum si recomandari de masuri propuse de colectivul de elaborare si asupra carora urmeaza sa cada de acord  reprezentantii oficiali ai tarilor participante;

·         "Raportul de Baza" - care contine principalele concluzii si rezultate ale procesului comun de elaborare si care fundamenteaza si expliciteaza obiectivele si masurile descrise în documentul "politic".

          Din definitiile de mai sus, rezulta ca cele doua parti - desi armonizate si complementare prin continut - servesc unor scopuri diferite, pe care ar trebui sa le îndeplineasca chiar tratate separat. 

C. Spatiul VISION

(16) Teritoriul cuprins în zona CADSES (denumit în continuare zona VISION) are o suprafata de 1.618.000 km2, si o populatie de 197 milioane. Acesta reprezinta 7% din teritoriul Europei (23,4 % daca nu luam în calcul Rusia) si 26,5 % din populatia continentului. Se întinde pe teritoriul a 18 tari europene, 13 cu tot teritoriul lor (Albania, Bosnia-Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Republica Ceha, Grecia, Ungaria, Macedonia, Moldova, România, Slovacia, Slovenia, Iugoslavia) si cinci cu parti din teritoriul lor (Austria, Germania, Italia, Polonia si Ukraina).

(17) Spatiul este caracterizat, pe de o parte, de diferente mari din punct de vedere al situatiei sociale, economice si geografice:

- Nivelul dezvoltarii economice este foarte diferit în cadrul regiunii. Spatiul VISION cuprinde unele din cele mai dezvoltate regiuni ale Europei (Viena, Baden Wurttenberg, Bavaria, Emilia-Romagna), dar regasim si regiuni mai slab dezvoltate (Kosovo, Albania, Macedonia). Diferentele sunt enorme chiar în zona estica VISION1[1].

- Structura economica si a fortei de munca este, de asemenea, foarte diferita. În unele tari estice VISION, procentul populatiei ocupate în agricultura este la un nivel redus, comparabil celui din Bavaria, Italia si Austria (între 4 si 7 %), dar în alte tari este mult mai înalt (între 25 si 40 %), si chiar în crestere în ultimii ani.

- Acelasi lucru se poate spune si despre datele demografice. ćarile cu cea mai mare rata a natalitatii (Albania, Macedonia), dar si cu cea mai mica (Italia, Germania) se gasesc în spatiul VISION. De asemenea, regasim tarile europene cu cea mai mare mortalitate (Ungaria), precum si cele cu cea mai mica mortalitate (Albania, Macedonia). ďn consecinta, exista diferente extreme în migratia naturala neta a populatiei.

(18)  În pofida diferentierii extreme, exista totusi trasaturi comune importante care reclama un efort colectiv pentru a modela viitorul amenajarii teritoriale în regiune:

- Una este istoria zbuciumata a secolului 20 de care au avut parte toate tarile din regiune. Pentru a mentiona doar o trasatura a acestei istorii: lungimea totala a granitelor terestre din zona este de 16.000 km. Din acestea, exista doar 420 km unde nu s-a modificat nici linia frontierei si nici denumirile statelor învecinate în timpul secolului 20: aceasta este o parte (nu toata) din frontiera dunareana între România si Bulgaria. Mai mult de 95 % din granitele zonei VISION au fost modificate în acest secol, unele chiar de mai multe ori.

- Cu toate ca unele tari VISION apartin zonei Mediteranei, mare parte din regiunea VISION poate fi privita ca fiind mai degraba continentala. 6 din cele 17 tari participante au numai granite terestre si majoritatea celorlalte dispun de coaste maritime relativ scurte. În timp ce în Uniunea Europeana 84 % din totalul frontierelor sunt linii de coasta, indicatorul corespunzator zonei VISION este de 31 %. Lungimea granitelor terestre în regiunea VISION este mai mare decât în toata Uniunea Europeana. 

- 15 din cele 17 state VISION (inclusiv Germania de Est) au trait, pret de aproape o jumatate de secol, într-un sistem în care capacitatile productive erau nationalizate sau colectivizate, economia era planificata de la "centru" si hegemonia unui singur partid a marcat toate institutiile politice, judiciare, culturale, sociale si de învatamânt. Uniunea Sovietica a facut eforturi, desi fara un succes deplin, sa impuna aceleasi structuri si institutii (ale sale proprii) acestor state. În consecinta, situatia de pornire pentru toate tarile confruntate cu tranzitia era cel putin similara, ceea ce a permis formularea unor elemente ale unei strategii comune de amenajare a teritoriului. Cu toate acestea, traseul evolutiv al tarilor a fost, în ciuda mostenirii comune, sensibil diferit în ultimul deceniu.

- Un element de coeziune interna este reteaua relatiilor intensive economice si comerciale în interiorul zonei. În ciuda apartenentei la blocuri economice diferite pe o perioada atât de lunga, relatiile economice între cele doua jumatati ale zonei VISION n-au încetat niciodata, si au crescut în intensitate foarte curând dupa schimbarea politica. În zilele noastre, cota comertului intern în cadrul zonei VISION depaseste 50 % în 12 din cele 17 tari VISION. Chiar în tarile în care nu se regaseste aceeasi situatie la nivel national (Germania, Italia, Ukraina), regiunile participante la legaturi mult mai intensive cu zona VISION.

- ďn fine, dar nu în ultimul rând, toate tarile din regiunea VISION doresc sa faca parte din procesul de integrare europeana. Stadiile în care se afla tarile sunt - pâna acum - diferite, unele sunt deja membre ale UE, unele sunt în curs de aderare, altele nu au atins înca acest statut. Totusi, intentia este aceeasi peste tot. Cooperarea în domeniul amenajarii teritoriului poate si trebuie sa fie un pas important în acest proces de integrare.

(19)  Luând în considerare diferentele si asemanarile în cadrul spatiului VISION, Grupul de Lucru a identificat 6 regiuni mari pentru a aborda mai direct problemele specifice ale dezvoltarii spatiale. Trei dintre aceste regiuni sunt situate în zone europene cu importante resurse de apa si care trebuie tratate, fiecare în parte, ca o singura regiune din punct de vedere economic, turistic, al dezvoltarii transporturilor, al mediului, precum si din punct de vedere ecologic si al mostenirii culturale (regiunea Adriatica, a Marii Negre si a Dunarii). Celelalte trei zone se confrunta cu provocari de dezvoltare specifice, a caror solutionare este vitala nu numai pentru respectivele regiuni, dar si pentru întregul continent. Aceste zone sunt: în primul rând zonele situate la granita actuala a UE, unde impacturile si provocarile deschiderii si largirii se fac simtite mai direct; în al doilea rând zona de referinta si impact a Pactului de Stabilitate pentru Europa de sud-est: în al treilea rând, Regiunea Carpatica, punând serioase probleme economice, sociale si de transport în Europa Centrala. Aceste regiuni, de regula, nu urmaresc granitele de stat. Ele cuprind zone din mai multe tari care se suprapun, astfel ca o anumite arie apartine uneia sau mai multor regiuni. Exista, desigur, în zona CADSES, alte arii - mai mici - de cooperare transnationala si transfrontaliera. Aceste arii nu pot si nu trebuie sa fie prescrise în cadrul proiectului VISION PLANET. In ceea ce priveste relatiile transfrontaliere, proiectul si documentul urmaresc mai degraba facilitarea cooperarii între actorii nationali, regionali si locali, prin identificarea criteriilor si temelor posibile pentru aceste zone de cooperare.


II.                Principalele obiective ale dezvoltarii spatiale în regiunea "VISION"

(20) Pentru întreaga regiune VISION exista patru obiective fundamentale comune în domeniul amenajarii spatiale (teritoriale):

1. Politicile de dezvoltare spatiala trebuie sa contribuie la o dezvoltare generala, economica si sociala, sub semnul eficientei marite, dinamismului si stabilitatii, prin îmbunatatirea competitivitatii structurii spatiale (teritoriale) a economiei si infrastructurii (obiectivul competitivitatii, eficientei si cresterii economice);

2. Politicile de dezvoltare spatiala trebuie sa contribuie la o structurare mai echilibrata a economiei si societatii prin întarirea coeziunii economice, sociale si teritoriale si prin sustinerea arealelor cu probleme de subdezvoltare sau de schimbari structurale severe (obiectivul dezvoltarii echilibrate si coeziunii);

3. Politicile de dezvoltare spatiala trebuie sa contribuie la prezervarea patrimoniului natural si cultural, la durabilitatea dezvoltarii si utilizarii resurselor, precum si la protejarea mediului pentru generatiile viitoare (obiectivul protectiei mediului si patrimoniului natural si construit);

4. Politicile de dezvoltare spatiala trebuie sa contribuie la permeabilizarea zonelor transfrontaliere pentru contacte si interactiuni, la apropierea între regiuni si orase în sens temporal, economic, social si psihologic, precum si la rezolvarea împreuna si în colaborare a chestiunilor comune sau interdependente (obiectivul integrarii).        

1.   Competitivitate, eficienta si crestere economica

(21)   Pentru a reduce decalajul existent, si în anumite cazuri în crestere, de bunastare si dezvoltare dintre cele doua jumatati ale continentului, tarile din jumatatea estica a zonei VISION au nevoie de o crestere mai dinamica. O mai mare competitivitate si eficienta sunt premisele acestei cresteri dinamice. Unele regiuni din statele membre ale UE (cum ar fi estul Germaniei, sudul Italiei si Burgenland) se confrunta cu aceeasi problema. Planificarea si dezvoltarea spatiala sistematica si echilibrata poate îmbunatati substantial premisele cresterii eficientei si sustinerii cresterii economice.

 (22)  Economiile din estul zonei VISION s-au dezvoltat si au existat timp de mai multe decenii în conditiile economiei planificate. Structurile lor teritoriale sunt departe de a fi optime din multe puncte de vedere: necesitatile lor functionale de transport sunt de câteva ori mai mari decât cele din economiile de piata comparabile; lipsa infrastructurii este o piedica în calea cooperarii eficiente si neobstructionate; lipsa unor preturi corecte de piata pentru factorii de productie atrage multe decizii de localizare gresite si neadecvate; lipsa competitiei a permis supravietuirea, timp de mai multe decenii, a multor producatori ineficienti. Restructurarea teritoriala echilibrata si coerenta ar putea avea rezultate economice semnificative în termenii eficientei si cresterii.

(23) In prezent, în majoritatea tarilor în tranzitie, investitiile straine directe si investitiile sectoriale guvernamentale sunt concentrate în zonele mai dezvoltate. Pentru dezvoltarea regionala sunt alocate resurse foarte limitate, în special pentru regiuni sarace sau care sunt în situatie de criza. In viitor va trebui sa se produca schimbari în alocarea resurselor catre regiunile mai putin dezvoltate si catre regiunile aflate în criza. Acest lucru trebuie însa facut cu precautiune: tinând seama ca în majoritatea tarilor numai câteva regiuni si orase sunt purtatoare ale competitivitatii, atragatoare ale investitiilor straine, ale exporturilor si cresterii, iar sustinerea lor în crearea unor conditii tot mai bune pentru afaceri ramâne vitala pentru economia nationala în ansamblul ei.

(24)  Chiar daca politicile economice si regionale din deceniile premergatoare au cauzat multe dezechilibre si esecuri în dezvoltare, nu tot ce a rezultat din sistemul economiei planificate a fost prost, fals si ineficient. ďn acesta perioada au aparut retele de orase mai echilibrate. Sistemele de transport public au fost eficiente si benefice în multe locuri, ponderea diferitelor moduri de transport de marfuri si calatori a fost favorabila atât din punct de vedere al eficientei economice cât si al protectiei mediului. In multe tari s-a putut evita urbanizarea excesiva si necontrolata, distributia ca marime a fermelor agricole a permis - în principiu - o productie mai eficienta. A urmari obiectivul eficientei înseamna sa se pastreze - pe cât se poate - ceea ce s-a dovedit eficient si sa se schimbe ceea ce nu s-a dovedit.

2. Dezvoltare echilibrata si coeziune

(25) Unul din obiectivele fundamentale ale politicilor teritoriale si regionale este ca toate regiunile si toate tipurile de asezari sa se bucure de realizarile si roadele dezvoltarii economice si sociale. În acest scop, regiunile mai putin dezvoltate si regiunile confruntate cu crize structurale serioase necesita atentie speciala si sprijin. Pe termen lung, este de dorit ca decalajul dintre regiunile mai bine dezvoltate si mai slab dezvoltate sa fie redus, sau cel putin sa se evite marirea lui. Urmarind realizarea acestui obiectiv, se vor lua în considerare urmatoarele:

(26) ďn sprijinirea regiunilor ramase în urma sau în situatii dificile, în primul rând vor trebui stabilite premisele dezvoltarii si cresterii economice. Frecvent, va fi necesar sprijinul venit din afara, dar dezvoltarea trebuie sa se bazeze în primul rând pe resursele endogene si dotarile locale competitive. Ajutorul extern ar trebui sa aiba un caracter suplimentar si limitat în timp.

(27) Dezvoltarea si cresterea spatiala diferentiate - îndeosebi pe termen scurt si mediu - nu reprezinta în sine fenomene negative si nedorite. Zonele si orasele din vârful plutonului pot reprezenta forta motrice a dezvoltarii, iar prin difuzie - si partial, prin redistribuire - pot contribui astfel la antrenarea dezvoltarii si altor zone.

(28) Coeziunea si dezvoltarea echilibrata este o necesitate atât la nivel international cât si la cel national. Cele doua niveluri diferite sunt legate între ele. ćarile care asteapta ajutor extern în dezvoltarea lor ar trebui sa demonstreze ca au luat toate masurile, în limita competentei si posibilitatilor lor economice, pentru a asigura coeziunea regionala si dezvoltarea regionala echilibrata. Realizarea coeziunii trebuie sa fie rezultatul efortului comun al actorilor locali, regionali si nationali, precum si internationali. In afara sustinerii centrale, una din garantiile unei dezvoltari echilibrate este ca regiunile sa fie lasate sa actioneze în mod autonom si sa-si apere interesele la luarea deciziilor la nivel national ş 434s182e ;i sectorial.

(29) O dezvoltare convergenta la nivelul unor zone mari poate ascunde diferente la nivelul unor subzone mai mici. De aceea este important sa se identifice acele niveluri teritoriale la care se refera diferitele elemente de coeziune si de dezvoltare echilibrata. În cadrul UE acestea sunt reprezentate de unitatile teritoriale NUTS 2 si NUTS 3. ćarile din estul zonei VISION trebuie sa-si defineasca aceste regiuni.

(30) Urmarind atingerea obiectivului dezvoltarii echilibrate si coeziunii, trebuie sa se acorde atentie si repartizarii "echilibrate" a investitiilor în infrastructura  si promovarii investitiilor directe, cu participare publica si privata, precum si altor aspecte de dezvoltare economica si sociala.

3. Protectia mediului si a patrimoniului natural si construit

(31) Politicile adoptate de catre statele din jumatatea estica a zonei VISION în ultimele decenii nu au acordat suficienta atentie mediului si patrimoniului natural si construit. Aceste politici au dus la deteriorarea serioasa a starii mediului în anumite locuri. Azi, aceleasi tari traverseaza o perioada de tranzitie ale carei tendinte nu pot fi proiectate cu exactitate în viitor. Prabusirea structurilor economice din trecut - cel putin pâna în prezent - au dus la diminuarea emisiilor de poluanti, dar tarile se confrunta cu enormele pagube acumulate în trecut. Pe de alta parte, au aparut noi tipuri de amenintari, ale caror efecte urmeaza a fi evaluate.

(32) O dezvoltare mai "prietenoasa" fata de mediul - natural si construit - trebuie sustinuta la toate nivelurile, presupunând tehnologii noi, structuri si practici de protectie si consum noi, cât si institutii, instrumente si/sau mecanisme noi. Noile reglementari trebuie concepute în scopul promovarii si sprijinirii dezvoltarii durabile în conditiile economiei de piata.

(33) O schimbare radicala - asteptata si necesara - în mentalitatea si obiceiurile oamenilor implica un nou mod de convietuire si educatie, în scopul primordial de a schimba atitudinea oamenilor fata de mediu si de patrimoniul natural-cultural în majoritarea tarilor VISION. Trebuie întarita atitudinea de protejare si atentie voluntara fata de mediu. Realizarea acestei schimbari în modul de gândire este, probabil, la fel de dificila ca si schimbarea tehnologiilor.

4. Integrarea

(34) ďn timp ce precedentele trei obiective se refera la dezvoltarea spatiala a întregului continent european (chiar daca au trasaturi aparte în zona VISION), obiectivul integrarii este specific atât în timp cât si în spatiu acestei regiuni. Integrarea este o provocare specifica pentru regiune, formata dintr-un mare numar de state mici si independente, cu 16.000 km de granite terestre si tarata de multe conflicte istorice, politice, etnice si religioase. Faptul ca majoritatea tarilor din zona au optat pentru aderarea la Uniunea Europeana demonstreaza importanta si actualitatea obiectivului integrarii, dar tendinta generala ar fi atras oricum, mai devreme sau mai târziu, tarile din zona.

(35) Economia mondiala evolueaza rapid catre globalizare si comert liber. Mentinerea barierelor comerciale între aceste state ar însemna aparitia unei "rezervatii" de protectionism între state mici într-un continent al comertului liber.

(36) Barierele vamale nu sunt singurele în calea miscarii libere a bunurilor, capitalului si oamenilor. Reglementarile si legislatiile diferite în materie de standarde, de munca, de atestari profesionale, de transport de marfa etc. sunt obstacole la fel de serioase ca si taxele. Transparenta si convergenta reglementarilor, precum si punerea în practica a cât mai multor elemente ale acquis-ului comunitar nu sunt doar exigentele integrarii în UE. Acestea vor facilita intensificarea legaturilor economice între tarile din centrul si sud-estul Europei, chiar independent de aderarea la UE.

(37) In afara barierelor vamale si a diferitelor reglementari, integrarea europeana presupune si îndeplinirea unor conditii de natura fizica si de infrastructura. Adica, o accesibilitate marita a tuturor regiunilor continentului. Elementele acestei accesibilitati transnationale îmbunatatite sunt o retea transeuropeana de cai de comunicatii bine dezvoltata, legaturi de transport si telecomunicatii frecvente, rapide si sigure, un numar mare de puncte de trecere a frontierei si proceduri de trecere rapide si eficiente.

(38) "Spiritualizarea" granitelor nu înseamna numai asigurarea unor conditii pe plan fizic si institutional, dar si o mare densitate a contactelor si interactiunilor. Euroregiunile, parteneriatul dintre orase sau regiuni, proiecte în comun pentru dezvoltarea infrastructurii, prezervarea patrimoniului natural si construit comun, cooperarea transfrontaliera la nivelul locurilor de munca si al întreprinderilor mici si mijlocii, toate acestea sunt componente ale integrarii europene teritoriale.

(39) Unul dintre "proiectele" procesului de integrare europeana pentru urmatorii ani este aderarea statelor central - si sud-est-europene la Uniunea Europeana. Dar procesul de integrare europeana nu se restrânge numai la aderare. Integrarea dintre Vest si Est, dar si între Est si Est are o multitudine de elemente:  unele care sunt independente de aderare si acestea nu sunt mai putin importante decât celelalte.

5. Relatiile si interactiunea între obiective: dezvoltarea spatiala echilibrata si durabila

(40) DEZVOLTAREA DURABILA este notiunea care desemneaza integrarea diferitelor obiective ale dezvoltarii spatiale. Înseamna o cale de dezvoltare care poate fi sustinuta  timp îndelungat, fara favorizarea unei generatii fata de alta si fara periclitarea echilibrului dintre activitatile umane, mediu si resurse naturale. Dezvoltarea teritoriala durabila are aspecte si dimensiuni demografice, economice, sociale, de mediu (natural si construit) si în esenta, e vorba de stabilirea echilibrului dintre aceste aspecte diferite. Este în mod deosebit important sa se defineasca cerintele dezvoltarii durabile într-o perioada de tranzitie critica cu care se confrunta majoritatea tarilor din regiunea VISION. Durabilitatea ca principiu fundamental trebuie cultivata si sprijinita în proiectare si reglementarea comportamentului investitorilor si utilizatorilor de terenuri.

(41) INTERDEPENDENćA dimensiunilor sociale, economice si de mediu trebuie practicata ca o metodologie integrata în amenajarea teritoriului si în politica regionala. Se va acorda prioritate masurilor care promoveaza implementarea mai multor obiective. ACCESIBILITATEA mai buna poate fi privit` ca instrument deopotriva al competitivitatii si cresterii, cât si al coeziunii si al integrarii europene.

(42) Stabilirea unui echilibru adecvat si delicat între realizarea diferitelor obiective este una din sarcinile politicilor si planificarii spatiale. Nu exista o ierarhie prestabilita a obiectivelor. ORDINEA DE PRIORITĹćI ADOPTATĹ poate fi stabilita de situatia concreta si momentul respectiv. Aceasta tine de "arta negocierii" dar este si o provocare la adresa politicilor si planificarii spatiale.


III.  Perspectivele dezvoltarii spatiale

(43) Politicile de dezvoltare spatiala trebuie sa urmareasca obiectivele fundamentale descrise mai sus în conditiile economice si sociale date. Situatia de pornire are anumite puncte tari si puncte slabe, ofera oportunitati si comporta anumite amenintari.

(44) Modificari spatiale radicale în amplasarea activitatilor si locuirea populatiei este putin probabil sa se produca în urmatoarele decenii. Procesele tranzitiei vor avea loc mai mult sau mai putin în structurile teritoriale prezente. Îmbunatatirea structurii teritoriale nu trebuie, astfel, sa se bazeze pe schimbari majore la nivel regional, (desi nu se poate exclude posibilitatea unei oarecare migrari interregionale, în special dinspre foste zone puternic industrializate sau zone agricole suprapopulate), ci mai degraba pe modificari (micro) structurale si ocupationale în cadrul unor zone mai mici, precum si pe modernizarea si competitivizarea capacitatilor existente.

(45) Principalele obiective ale politicilor spatiale în zona VISION trebuie implementate în diferite domenii de activitate:

A. ďmbunatatirea structurii spatiale.

B. Modelarea evolutiei asezarilor umane si a oraselor în special.

C. Transformarea zonelor rurale.

D .Dezvoltarea transporturilor si telecomunicatiilor.

E. Protectia mediului. Gestionarea patrimoniului natural si construit.

(46)       In urmatoarele pagini vor fi detaliate principalel probleme si sarcini în aceste domenii. Dupa o scurta descriere a schimbarilor fundamentale recente si a situatiei actuale, sunt definite propunerile de politici. Propunerile de politici sunt expuse în cadrul fiecarui capitol într-o ordine care începe cu cele mai cuprinzatoare si continuând cu cele specifice. Propunerile de politici se adreseaza, în primul rând, factorilor de decizie la nivel national.

A. ďmbunatatirea structurii teritoriale

(47)       Prin îmbunatatirea structurii teritoriale a economiei si societatii se întelege totalitatea masurilor complexe care se refera atât la zonele urbane si rurale cât si la retelele de infrastructura. Având în vedere constrângerile si conditionarile existente, îmbunatatirea structurii spatiale (teritoriale) ar trebui sa se concentreze pe cinci mari teme:

                        A.1. Contracararea cresterii dezechilibrelor regionale

                        A.2. Stabilirea unui nou tip de relatie urban-rural

                        A.3. Gestionarea problemei zonelor periferice

A.4. Diversificarea structurilor economice regionale si mobilizarea resurselor interne.

A.5. Asigurarea accesului mai facil la informatie si cunostinte în toate regiunile.

A.1. Contracararea cresterii dezechilibrelor regionale

(48) În trecut, dezechilibrele teritoriale în tarile din estul regiunii VISION erau relativ moderate. În conditiile economiei planificate - cu salarii si preturi identice peste tot - principalul element de dezechilibru a fost nivelul de industrializare si nivelul echiparii tehnice. Forurile decizionale în domeniul planificarii si-au propus un nivel de industrializare aproximativ unitar la scara unitatilor teritoriale majore. Aceste eforturi au avut mai mult sau mai putin succes, cel putin în domeniul locurilor de munca. Dupa schimbarile politice si economice, dezechilibrele dintre orase si regiuni au început sa creasca. Avantajele si dezavantajele localizarii, dar si diferentele latente, traditionale, de experienta în domeniul economiei antreprenoriale si de piata au iesit la iveala. Anumite orase si regiuni au fost afectate în mod diferit de fortele pietei interne si externe. Dezechilibrele au fost accentuate de localizarea selectiva a investitiilor straine directe. Din moment ce disparitatile cresc pe masura desfasurarii fortelor pietei si a proportiei crescânde de investitii straine directe, dezechilibrele regionale sunt mai vizibile în tarile aflate într-un stadiu avansat al tranzitiei, iar celelalte tari urmeaza sa se confrunte cu acutizarea acestora în viitor.

(49) Cresterea disparitatilorlor nu înseamna doar accentuarea diferentelor existente dintre regiuni. Ele antreneaza schimbari substantiale în pozitia lor relativa si în ierarhizarea regiunilor. Exista zone cu o situatie relativa mai buna, în timp ce altele, fiind mai bine cotate înainte, au suferit o înrautatire semnificativa. Desigur, evolutiile la scara regionala sunt mai complexe: exista regiuni a caror pozitie s-a schimbat de mai multe ori în anii tranzitiei. Cu aceste rezerve, se pot diferentia clar trei tipuri de regiuni:

(50) Regiuni si orase cu performante si situatie îmbunatatita sunt - în general - orasele capitala, porturile majore, câteva zone si regiuni aflate de-a lungul principalelor coridoare de infrastructura si la frontierele cu UE. Aceste regiuni atrag mare parte din investitiile straine directe. Cele mai dinamice tipuri de servicii (banci, asigurari, servicii pentru întreprinderi, publicitate, noi forme de comert, presa etc.) sunt localizate, de asemenea, cu precadere în asemenea zone. Aceste regiuni sunt purtatoare ale cresterii nationale si ca atare toata economia nationala este interesata în dezvoltarea acestora..

(51) Regiuni privilegiate anterior si care au suferit o înrautatire sensibila a situatiei sunt, în principal, zone miniere sau cu industrie grea, zone confruntate cu probleme deosebit de mari de restructurare. Aceste probleme sunt partial similare cu cele ale zonelor industriale în declin din Vest, partial însa diferite. Diferentele apar pentru ca o mare parte din muncitorii din industrie locuiesc si astazi în sau au migrat recent dinspre zone rurale, existând astfel tendinta - prin concedierea, în primul rând, a acestor oameni - de a întârzia solutionarea situatiei si de a transfera necesitatea restructurarii industriale în problema somajului rural.

(52) Situatia multor zone rurale s-a înrautatit în ultimul deceniu, desi exista diferente mari si în evolutia zonelor rurale. Unul din factorii responsabili pentru situatiile înrautatite este situatia financiara si cresterea competitiei externe în agricultura. Al doilea factor este incertitudinea si confuzia prelungite în privinta proprietatii asupra terenurilor si în privinta utilizarii terenurilor în multe din estul zonei VISION. Al treilea factor este faptul ca unele zone rurale sunt cel putin la fel de afectate de recesiunea industriala ca si zonele industriale traditionale. Cauza acestui fenomen este partial întoarcerea oamenilor din zonele industriale aflate în criza, astfel ca procentajul salariatilor în agricultura, ridicat chiar înainte de aceasta situatie, a mai crescut în unele tari în ultimul deceniu.

(53) Propuneri de politici:

§         Una din prioritatile principale ale politicilor de dezvoltare spatiala trebuie sa fie sustinerea dezvoltarii în regiunile mai putin dezvoltate si în regiunile care se afla în criza structurala. Cea mai mare parte a resurselor pentru dezvoltare regionala va fi absorbita de aceste obiective. Cu toate acestea, politicile regionale si spatiale nu trebuie rezumate doar la aceste obiective. Dezvoltarea infrastructurii, a transporturilor, protectia mediului, trebuie promovate si în regiunile care sunt în vârf, pentru a încuraja investitiile si o crestere mai accelerata la nivel national.

§         Desi toate, sau aproape toate, regiunile din tarile candidate vor fi eligibile pentru sustinere structurala, guvernele trebuie sa aiba grija sa nu risipeasca în prea mare masura resursele disponibile. In fiecare perioada de buget numai un numar mic de regiuni cu probleme ar trebui selectate, pentru a concentra eforturile de dezvoltare si a obtine mai curând rezultate palpabile.

§         Dezvoltarea regiunilor conducatoare si dinamice nu înseamna suport financiar si facilitati pentru afaceri, ci furnizarea unei oferte suficiente de teren urban si infrastructura.

§         Zonele industriale în declin sunt acelea care necesita cel mai mult sprijin din partea guvernului si a organismelor internationale, atât sub forma dezvoltarii infrastructurii, cât si prin crearea de noi locuri de munca în industrii dinamice. Investitiile straine directe ar trebui sa beneficieze de un anumit sprijin si facilitati în aceste zone. Ar trebui promovate renovarea si reutilizarea infrastructurilor existente.

§         Pe termen lung, politicile regionale ar trebui sa-si propuna în primul rând transformarea marilor zone rurale. Dezvoltarea infrastructurii si îmbunatatirea accesibilitatii sunt doar câteva dintre prioritati. Alta prioritate este diversificarea structurii economiei sprijinind, în primul rând, întreprinderile mici si mijlocii în aceste zone.

A.2. Stabilirea unui nou tip de relatie urban-rural

(54) ďn tarile din estul zonei VISION, dihotomia urban-rural a fost în trecut si a ramas pâna în prezent o dihotomie si o mare discrepanta traditionala. Sub raport istoric, a existat o mare distanta sociala, si în unele cazuri, chiar o diferenta de compozitie etnica, între asezarile urbane si rurale. A fost si în parte mai exista un mare decalaj între nivelul de dezvoltare al echiparii edilitare în localitatile urbane si rurale. Difuzarea cresterii economice si a inovatiei de la oras la sat s-a facut mult mai putin organic si continuu decât în partea de vest a Europei.

(55) Politicile de dezvoltare urbana si rurala, chiar daca au existat în trecut, nu erau armonizate între ele. Acestea erau privite ca fiind în competitie unele cu altele si nu ca aspecte interconectate ale unei politici spatiale comprehensive. Industrializarea si constructia pe scara larga a locuintelor în orasele mari a atras si a golit de resurse umane si antreprenoriale mediul rural, lasând prea putine resurse pentru dezvoltarea rurala. Pe de alta parte, au existat perioade scurte ( de ex. în timpul si dupa colectivizare) când prioritatea a constituit-o agricultura si dezvoltarea urbana a fost neglijata.

(56) Dezvoltarea retelei de centre urbane a fost subordonata dezvoltarii industriale si administrative si nu considerentelor de dezvoltare a serviciilor si a cooperarii locale. Exista zone fara un centru corespunzator de servire si fara un punct nodal de dezvoltare a interactiunii.

(57)  Propuneri de politici:

§         Politicile de dezvoltare urbane si rurale trebuie privite ca aspecte ale politicii de dezvoltare spatiala care se interconditioneaza reciproc si care trebuie coordonate si armonizate între ele, pentru obtinerea unor efecte de sinergie. Amenajarea oraselor si a zonelor lor înconjuratoare trebuie sa faca obiectul unui proces unic de planificare si finantare. La nivel national trebuie asigurata implementarea unor politici urbane si rurale echilibrate si coordonate din punct de vedere organizatoric si financiar.

§         Trebuie dezvoltata o retea de centre mici si mijlocii, care sa acopere întreaga suprafata a tarii si sa includa si centrele din zonele frontaliere ale tarilor vecine. Astfel, un centru corespunzator va fi accesibil în limite rezonabile de timp.

§         Este necesar sa se îmbunatateasca substantial legaturile de transport (de calatori si marfa) între centrele urbane si împrejurimile lor. Retelele de transport  în cadrul unor zone mai mici ar trebui sa beneficieze de aceeasi atentie ca si retelele trans-europene în aceste tari. Transportul în comun ar trebui sa aiba un rol important în cadrul acestor retele.



§         In tarile în care a avut loc re-privatizarea terenurilor agricole, amenajarea localitatilor rurale  trebuie sa ofere posibilitati de activitati economice pentru întreprinzatorii privati din agricultura. ďn acelasi timp, ar trebui sa asigure conditii de viata corespunzatoare pentru numarul crescând de rezidenti non-agricultori care opteaza sa traiasca mai aproape de natura si totusi, în conditii "suburbane". Reglementarile de proiectare în mediul rural ar trebui sa fie mai flexibile si mai diferentiate, dar concomitent, mai bine concertate pentru  conservarea patrimoniului cultural al asezarilor rurale.

§         Centrele mici trebuie sa beneficieze de tratament echitabil si egal cu cel al centrelor mari si centrelor administrative, în ceea ce priveste reglementarea veniturilor si alocarea unor granturi si subventii guvernamentale. Localitatile centrale trebuie sa ofere servicii de nivel mai înalt pentru zona lor înconjuratoare si sa îndeplineasca functiuni organizatorice în promovarea schimbarilor economice si structurale în aceste zone. Finantele locale trebuie sa tina seama de aceasta simbioza urban-rural. Vor trebui aplicate aranjamente administrative si financiare corespunzatoare, care sa tina seama de functiunile regionale ale centrelor mai mici. Vor trebui promovate scheme de asociere si cooperare dintre autoritatile urbane si rurale.

A.3. Gestionarea problemei periferalitatii

(58) Mare parte a regiunii VISION este situata în Europa Centrala. Regiunea VISION,  în totalitatea sa, se situeaza mai aproape de centrele metropolitane ale Europei decât unele regiuni din Uniunea Europeana. Periferalitatea în aceasta regiune nu este determinata geografic, cât  mai degraba ca o consecinta a evolutiei istorice, politice si economice.

(59) Partea estica a regiunii VISION a fost izolata pentru mai multe decenii, de catre Cortina de Fier, de celelalte regiuni ale Europei. De aceea, nu a putut lua parte nici în procesul de integrare europeana, nici în acele evolutii politice, culturale, economice si tehnologice care au modelat structurile economice si sociale actuale si modul de viata din partea occidentala a continentului. Drept consecinta a acestor evolutii, zona estica VISION are, în întregul sau, în multe privinte, un caracter periferic.

(60) Exista 16.000 km de frontiere terestre în zona VISION. Mai mult de 50 % din zona VISION poate fi privita ca regiune frontaliera (atât din punct de vedere spatial, cât si al populatiei). Lungimea frontierelor în zona VISION chiar a crescut în ultimul deceniu. Timp de multe decenii apropierea de granita a reprezentat o situatie periferica în aceste tari.

(61) Periferalitatea nu depinde doar de numarul si capacitatea punctelor de trecere a frontierei. Daca de cele doua parti ale granitei vor domina reglementari foarte diferite, monezi reciproc neconvertibile, preturi distorsionate si o multitudine de restrictii, atunci cel mult va prospera contrabanda si economia neagra, pentru o anumita perioada, dar relatii reciproce si durabile nu se vor dezvolta.

(62) Ca o consecinta a slabei dezvoltari a retelelor de transport, a retelei de localitati urbane sau a serviciilor de baza nesatisfacatoare, exista - în afara periferiilor de-a lungul granitelor - "periferii interne" considerabile în interiorul tarilor. Aceste zone duc lipsa de centre urbane de servire si organizare pe o raza rezonabila si sunt greu accesibile fata de alte zone ale tarii.

(63) Optiuni  de politici:

§         Periferalitatea zonelor frontaliere poate fi atenuata prin "deschiderea" frontierelor, înmultind punctele de trecere si contactele transfrontaliere, simplificând procedurile de trecere a granitei, dar si îndepartând barierele economice, politice si fizice din calea liberei circulatii transfrontaliere a marfurilor, persoanelor si capitalului. Zonele îndepartate de aglomeratiile nationale îsi pot gasi piata în apropierea granitelor si îsi pot extinde zona de atractie dincolo de granite.

§         Intelegeri la nivel national, regional si local pot facilita cooperarea transfrontaliera. Reteaua "Euro-regiunilor" trebuie extinsa la acele sectiuni ale zonelor frontaliere unde ele lipsesc în prezent. Marile echipamente de transport, energie si mediu (aeroporturi, porturi, terminale logistice mari, centrale producatoare de energie etc.) situate în apropierea granitelor vor trebui folosite în comun.

§         "Periferalitatea interna" ar trebui privita în cadrul politicilor regionale si rurale ca un singur fenomen. În procesul de dezvoltare a retelei de localitati si de cai de comunicatii, o atentie deosebita va trebui acordata acestor zone.

A.4.  Diversificarea structurilor economice regionale si mobilizarea resurselor endogene

(64)  Economiile planificate de tip centralizat gândeau în termenii unor mari unitati. Intreprinderi mici si mijlocii nu prea existau în tarile din partea de est a regiunii VISION, înainte de schimbarile politice. Dezvoltarea economica a unui oras însemna crearea unuia sau a doua mari întreprinderi industriale, specializate în fabricarea unui anumit produs sau a unui mic numar de produse. In multe cazuri unica unitate sau doua unitati erau principalele surse de locuri de munca, venituri si servicii pentru întregul oras. In anii tranzitiei economice si politice, a recesiunii industriale, falimentul întreprinderii unice putea însemna declinul dramatic al întregului oras. In acelasi timp, o mare parte a spatiilor rurale era caracterizata printr-o agricultura de mono-cultura. Din cauza existentei unor mari uzine si a unei agriculturi de mono-cultura, regiunile din partea de est a tarilor din zona VISION sunt mai vulnerabile si mai expuse fluctuatiilor economice.

(65) Principalul instrument al diversificarii este sprijinirea si promovarea întreprinderilor mici si mijlocii, deoarece diversitatea profilelor si domeniilor lor de activitate este cel mai bun garant al unei baze economice mai stabile a regiunilor si oraselor. Întreprinderile mici si mijlocii ale unei regiuni coopereaza si initiaza actiuni comune si parteneriate. Ele pot pune bazele dezvoltarii "endogene". Se grupeaza în asa-numite "clustere", "ciorchini" de firme în interiorul carora dezvoltarea si cresterea au loc într-o interactiune reciproca, iar reteaua de cooperare serveste drept plasa de siguranta în cazul unor fluctuatii sau recesiuni într-un anumit sector. Investitiile straine directe sunt de dorit dar nu sunt suficiente pentru a crea baza economica a unui oras. Ele vor avea un impact pozitiv real numai daca în procesul de productie iau parte si un mare numar de furnizori autohtoni.

(66)  Dezvoltarea serviciilor, mai putin expuse fluctuatiilor din industrie si agricultura, va avea un impact de stabilizare asupra regiunilor si oraselor.

(67) Cel mai bun mijloc de a obtine diversificarea structurilor economice regionale si utilizarea resurselor endogene este combinarea si armonizarea obiectivelor si masurilor de dezvoltare spatiala si planificare. Politicile rurale si de protectie a patrimoniului natural, politicile urbane si protectia patrimoniului cultural, modelarea sistemelor de orase si gestionarea dezechilibrelor regionale sunt interdependente si se completeaza reciproc, dând nastere la o structura teritoriala mai diversificata si durabila.

(68) Propuneri de politici:

§         Politica de dezvoltare regionala trebuie sa sprijine diversificarea structurilor economice ale oraselor si regiunilor catre dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii si a serviciilor, prin modelarea instrumentelor în acest sens.

§         Guvernele nationale si autoritatile locale trebuie sa initieze programe de sprijin pentru stabilirea de relatii între întreprinderile transnationale si IMM-urile locale si regionale.

§         Diversificarea structurii economice este un obiectiv prioritar si în zonele rurale. Având în vedere capacitatea productiva limitata a agriculturii, numai o structura economica diversificata poate asigura dezvoltarea durabila în aceste regiuni. Dezvoltarea turismului si loisir-ului rural vor putea reprezenta principalul mijloc pentru diversificarea profilului ocupational si surselor de venit la sate.

§         Un prim pas trebuie sa fie identificarea sistemelor locale în jurul carora sa se poata cladi o strategie sociala si economica integrata. Este necesara implementarea unui transfer masiv de informatie catre dezvoltarea locala si proiectarea unor sisteme autonome. Politicile economice regionale trebuie integrate foarte strict cu alte politici publice relevante.

A.5. Asigurarea accesului la informatie si cunostinte în toate regiunile

(69) ďnca din deceniile trecute, tarile VISION au facut parte din cele în care nivelul educational era înalt. Cercetarea stiintifica si dotarile culturale si artistice s-au bucurat de alocatii bugetare relativ mari. Schimbarea sistemului politic a adus cu sine obstacole si dificultati noi, financiare si structurale.

(70) Sistemul educational este, bineînteles, în continuare, sursa majora de cunostinte si informatie. Dotarile de învatamânt functioneaza, totusi, într-o retea teritoriala si de localitati, motiv pentru care se impune armonizarea politicilor educationale cu cele teritoriale.

(71) Scaderea populatiei rurale face inevitabila o anumita consolidare a sistemului educational la sate. În acest proces, totusi, nu trebuie scapat din vedere faptul ca în mediul rural, scolile nu sunt doar dotari de învatamânt, ci si centre ale vietii intelectuale si culturale la sate.

(72) Învatamântul la nivel mediu si instruirea profesionala sunt de prima importanta pentru restructurare si posibilitatile de munca. În ajustarea instruirii de specialisti la nevoile economiei, se va evita îngustarea gamei de profile, corespunzator cererii actuale - în special în zone rurale -, pentru a nu compromite viitorul restructurarii.

(73) Institutiile de învatamânt superior îndeplinesc, în afara de functia educationala, si rolul unor foarte importante centre de viata stiintifica si C-D (cercetare-dezvoltare). Astfel, cererea de amplasare de asemenea centre în toate regiunile mari este justificata. Pe de alta parte, în unele tari VISION centrele universitare sunt prea mici si prea dispersate pentru a exploata eficient potentialul intelectual, informatia si infrastructura de dotari de cercetare. Astfel, consolidarea organizatorica se poate dovedi utila, fara a se vorbi neaparat de o centralizare teritoriala.

(74) Cultura si informatia sunt, de asemenea, importante pentru pastrarea si înfortarea identitatii nationale, regionale si locale. În aceasta privinta, presa regionala (presa scrisa, televiziunea, radio), precum si institutiile culturale si educationale de nivel regional joaca un rol covârsitor. Sunt importante în special pentru minoritatile nationale si etnice care traiesc în regiunea VISION.

(75) Tehnologia informationala moderna are, în special, un rol important în asigurarea accesului la cunostinte si informatie în zona VISION. Aceste tehnologii si dotari sunt de data recenta, asa ca nu se pune problema handicapului istoric la fel ca în cazul altor infrastructuri. Decalajul de start poate însemna chiar un avantaj, acela de a aplica ultimele realizari, sisteme si tehnologii în constituirea sistemelor de retele (cum ar fi, de exemplu, Internetul).

(76) În timpul precedentului sistem, cercetarea-dezvoltarea (C-D) a beneficiat de atentie prioritara, în special în domeniul stiintei si în anumite sectoare speciale ale industriei. Pe parcursul tranzitiei, C-D a fost semnificativ restrânsa din cauza reducerii alocatiilor bugetare si a exodului cercetatorilor, dar în egala masura si din cauza nivelului scazut al investitiilor private în C-D, inclusiv al investitiilor straine directe. Mai nou, exista tendinta de a redescoperi avantajele existentei unor dotari de C-D. Cu toate acestea, lipseste interactiunea dintre zona întreprinderilor si afacerilor si baza regionala si locala de cercetare.

(77) Alta preocupare a forurilor administrative trebuie sa fie nevoia de dezvoltare a unor noi aptitudini si problemele economice si sociale ale integrarii zonelor rurale în activitatile economice de interes major. Elementul principal al acestei sarcini este constientizarea potentialului noilor aplicatii si servicii.

(78) Trebuie acordata prioritate actiunilor la nivel regional si cooperarii interregionale, cum ar fi munca si învatarea la distanta, retelele de centre de cercetare, serviciile telematice pentru IMM-uri si canalele de informare urbana. În acest sens, sunt deosebit de semnificative parteneriatele în cadrul sectorului public (incluzând si universitatile), precum si cele cu sectorul privat sau cu organizatiile sociale.

(79) Cooperarea transfrontaliera trebuie de asemenea utilizata în promovarea accesului mai facil la cunostinte si infrastructura. Învatarea limbii tarii învecinate, schimburile de elevi, studenti si profesori, precum si colaborarea în cercetare sunt mijloace si masuri aflate în slujba acestor obiective.

(80) Optiuni de politici

§         În procesul restructurarii si dezvoltarii sistemului educational, trebuie sa se acorde mai multa importanta factorilor spatiali. Structurile spatiale si de localitati restrâng, într-o oarecare masura, posibilitatile de centralizare si specializare excesiva în educatie.

§         Trebuie acordata o semnificatie majora noilor tehnologii ale informatiei în promovarea accesului la cunostinte si informatie.

§         Trebuie sprijinita producerea si difuzarea la nivel local si regional a informatiei pentru a promova identitatea locala si democratia. Autoritatile nationale si regionale trebuie sa aloce sume rezonabile acestor activitati.

§         Trebuie sprijinite si promovate legaturile si interactiunile între baza de cercetare de nivel local si regional, pe de o parte, si societatile comerciale, pe de alta parte. Trebuie acordata prioritate crearii unor retele integrate între centrele de cercetare  si "incubatoarele" întreprinderilor mici si mijlocii pentru lansarea de produse inovative pe piata globala. Retelele existente ar trebui înfortate si extinse, în special cele create în jurul marilor laboratoare de cercetare avansata.

§         Strategiile Nationale ale Societatii Informationale si planurile de actiune aferente trebuie sa contina, printre altele, capitole dedicate în mod special aspectelor regionale ale expansiunii infrastructurilor informationale si utilizarea acestor infrastructuri în protectia diversitatii culturale si lingvistice. 

§         Autoritatile regionale si centrale trebuie sa promoveze, împreuna cu operatorii respectivi, dezvoltarea de infrastructuri pentru servicii avansate de telecomunicatii în domenii ca sanatatea, învatamântul si bibliotecile, indiferent de amplasare. 

B. Modelarea dezvoltarii oraselor

(81) Timp de secole, orasele Europei au fost locurile unde se întâmpla ceva, unde s-a putut desfasura progresul stiintei umane, a culturii si tehnologiei, si unde s-a nascut însasi democratia. Situatia a ramas, chiar si astazi, mai mult sau mai putin aceeasi, chiar daca informatia si tehnologiile telecomunicatiilor au dus la micsorarea considerabila a rolului locului si distantei în comunicarea umana.

 

(82) În spatiul studiului VISION, orasele au jucat acelasi rol. Exista totusi câteva elemente specifice care particularizeaza strategia dezvoltarii urbane în regiune.

B.1. Prioritati în evolutia sistemului urban

(83) Inainte de cel de al doilea razboi mondial, în majoritatea tarilor spatiului VISION politica de dezvoltare urbana se concentra în orasele-capitala. In anii '60, '70 si '80, dezvoltarea a fost orientata spre orasele de rangul doi. Acest sistem de prioritati al dezvoltarii urbane a permis aparitia unui grup destul de puternic de orase de marime mijlocie[2]. Rolul decisiv în determinarea soartei viitoare a acestor orase l-a avut functia administrativa. Cele mai multe unitati industriale noi au fost construite în aceste centre administrative, aici s-a investit cel mai mult în constructia de locuinte de stat. In consecinta, ponderea excesiva a orasului- capitala s-a redus peste tot si s-a dezvoltat o retea urbana mai echilibrata. Astfel, din punct de vedere cantitativ, nu exista diferente semnificative între partea de est si de vest a zonei VISION în ceea ce priveste ponderea populatiei urbane si reteaua oraselor mai mari. Reteaua actuala de orase - în majoritatea tarilor VISION - reprezinta o baza corespunzatoare pentru dezvoltari viitoare.

(84) Inevitabil, au existat si orase care au fost dezavantajate de aceasta strategie de dezvoltare:  În primul rând, au fost dezavantajate orasele fara functie administrativa centrala. Acestea aveau incomparabil mai putine sanse de dezvoltare si de sprijin de la stat decât centrele administrative în care era concentrata puterea de stat si de partid. Marea parte a migratiei urbane s-a desfasurat înspre centrele administrative, în timp ce multe alte orase au pierdut din populatie. Într-un anumit sens, au fost dezavantajate orasele care nu erau cuprinse în cadrul general de centre administrative. Orasele a caror arie de influenta si atractie depaseste teritoriul administrativ de facto - si în unele cazuri, granita statului - n-au putut sa-si exercite aceste functiuni  în cadrul sistemului. Exemple de asemenea orase sunt Cracovia în Polonia, Brno în Republica Ceha,  Lvov si Cernauti  în Ukraina,  Leipzig  si  Dresda  în  fosta  RDG.  În  sfârsit, capitalele de importanta europeana au pierdut de asemeni unele din functiunile lor. Ele au fost izolate de alte centre europene; departe de curentul general al dezvoltarii economice si culturale ele nu si-au putut exersa functiunile de centre financiare, comerciale si mediatice internationale.

(85) Dar chiar beneficiile celor favorizati de acesta politica sunt discutabile: marile platforme industriale, cartierele rezidentiale monotone - principalele rezultate ale urbanizarii - sunt azi zone-problema, unde se pune în mod presant problema modernizarii, întretinerii, precum si a îmbunatatirii cadrului natural si social.

(86) In multe tari estice VISION numarul, populatia si importanta relativa a unor orase mai mici (sub 30.000 locuitori) sunt reduse (Bulgaria, România, Ungaria, Polonia, Ucraina, Croatia, Macedonia). Intarirea retelei acestor orase este o pre-conditie importanta a dezvoltarii.

(87) Propuneri de politici:         

§         Nu cresterea urbana extensiva, ci restructurarea si reabilitarea oraselor trebuie sa fie obiectivul prioritar în tarile VISION. In unele tari trebuie sa dispara statutul defavorizat al oraselor mai mici, stabilindu-se o structura mai echilibrata a retelei de orase.

§         In unele tari, sistematizarea ierarhica si uniforma a oraselor trebuie înlocuita cu o dezvoltare mai diversificata, policentrica si diferentiata.

§         Pentru a-si exercita mai eficient functiunile urbane, este util sa se identifice punctele  tari  ale  fiecarui  oras si sa se  stabileasca  un fel de diviziune a sarcinilor (la nivel national ş 434s182e ;i international). Capitalele central- si sud-est europene, precum si orasele de rangul doi trebuie sa ajunga la o anumita diviziune a muncii dincolo de frontierele nationale, pe baza concentrarii anumitor functiuni. Anumite trasaturi ale unei asemenea specializari se remarca deja, altele se vor dezvolta pe parcursul integrarii. Dar diviziunea între mai multe orase a unor functiuni si institutii de importanta nationala poate avea loc si în interiorul tarilor. Exista, în partea de est a regiunii VISION, orase care nu sunt capitale si care sunt capabile sa preia anumite functiuni de importanta nationala. Colaborarea oraselor în retea trebuie promovata, îndeosebi de-a lungul zonelor de coasta, a principalelor râuri si a coridoarelor trans-europene.

B.2. Transformarea structurii oraselor

(88) Una din cele mai mari provocari ale viitorului este transformarea structurii interne a oraselor din estul regiunii VISION. În trecut, aceste structuri puteau fi caracterizate astfel:

(89) Centrul istoric sau traditional al oraselor a fost neglijat decenii de-a rândul. Acolo unde s-a facut reconstruirea centrului, aceasta s-a produs prin demolarea cladirilor vechi si ridicarea altora noi, straine de mediul traditional. Fondul vechi de locuinte din centru n-a fost reparat, astfel calitatea si confortul lor s-a deteriorat. Functiunile specifice unui centru, cum ar fi comertul, loisirul, serviciile financiare si bancare, dotarile turistice, fie lipseau, fie aveau un rol secundar.

(90) Locuintele noi au fost construite, de cele mai multe ori, la periferia oraselor, sub forma unor mari cartiere rezidentiale monofunctionale, cu cladiri din elemente prefabricate. Desi ofereau  un confort mai mare decât locuintele vechi, lipsite de confort, unele au început sa puna probleme serioase imediat dupa darea lor în folosinta: erau subdimensionate, neadecvate functional, aveau probleme de izolatie termica, deficiente la infrastructura si servicii etc.

(91) Proliferarea în suburbii a zonelor rezidentiale a evoluat în mod diferit. În timp ce în unele tari estice VISION a avut loc o explozie exagerata a suburbiilor, cum ar fi în Slovenia, Croatia si Ungaria, în celelalte tari a fost restrictionata  sau a îmbracat forme specifice. Au aparut fie "casele de vacanta", fie "gradinile de hobby" cu  baraci, ocupând, uneori, suprafete mai mari decât zona rezidentiala urbana în sine.

(92) Dupa schimbarile politice, factorii care au modelat structura orasului s-au schimbat radical, impunându-se automat si schimbarea abordarii planificarii urbane.

(93) Centrele si zonele centrale ale oraselor si-au recâstigat valoarea în urma schimbarilor economice. Numarul magazinelor si punctelor de vânzare cu amanuntul a crescut cu peste 100 % în patru ani (1990-1994) în Polonia, Ungaria, România si Bulgaria. Aceasta schimbare s-a întâmplat în special în centrele oraselor. Noile banci comerciale si-au construit cladiri pentru sedii si filiale tot în centre, cladiri care acum marcheaza imaginea acestor orase. Cladirile din zona centrala a oraselor au fost modernizate, locuirea fiind înlocuita de functia de birouri. Unele fenomene ale dezvoltarii au, totusi, efecte negative asupra centrelor oraselor:  centrele comerciale si de distractii, cinematografele multiplex construite la periferii, sustrag cumparatorii si clientii de la magazinele din centru.

(94) Marile cartiere de locuit, construite în ultimele decenii, reprezinta un motiv serios de îngrijorare. Datorita tehnologiilor rigide, apartamentele nu pot fi modificate sau marite. Costurile încalzirii cresc rapid. Se apropie scadenta unor renovari tehnologice, lipsa tehnologiilor de reparatie adecvate si eficiente devine tot mai presanta. Are loc o segregare sociala, persoanele cu venituri mai mari parasesc aceste locuinte si cumpara fie apartamente în centru, fie case individuale în zonele rezidentiale de lux din împrejurimi. Grupurile de persoane cu venituri mici ramân pe loc sau se muta în blocuri în locul celor care au plecat. În statele din estul zonei VISION (inclusiv fosta RDG), circa 17 milioane de persoane, aproape 20 % din populatie locuiesc în asemenea cartiere mari, iar în cele din vestul zonei VISION, mai multe sute de mii.

(95) Se poate prevedea ca în viitorul apropiat va avea loc dezvoltarea suburbiilor, în acele state din estul zonei VISION în care nu s-a produs pâna în prezent. Ridicarea restrictiilor privind constructia de locuinte proprietate particulara si migratia catre orase, va întari inevitabil acest proces. Suburbanizarea si aparitia aglomerarilor urbane vor fi fenomenele marcante ale dezvoltarii urbane, mult mai mult decât în trecut.

(96) Proiectarea urbanistica se confrunta cu dificultati mari în perioada de tranzitie. Problemele sunt deosebit de mari acolo unde s-a facut retrocedarea terenurilor si cladirilor urbane. Relatiile de proprietate sunt de multe ori neclare, cadastrul imobiliar neputând sa tina pasul cu ritmul privatizarii. Autoritatile locale nu dispun de rezerve de teren sau bani, prin care sa influenteze preturile pietei imobiliare, drepturile si competentele lor nu sunt clar reglementate. Punerea în practica a reglementarilor este mai anevoiasa si mai problematica decât în trecut. Cele mai multe planuri urbanistice nu mai sunt utile, iar cele noi sunt greu de elaborat din cauza situatiei neclare.

(97)  In multe tari în tranzitie are loc o reactie la centralismul anterior, sub forma fragmentarii autoritatilor locale. Se are în vedere - în multe cazuri - realizarea unei mai bune baze de colectare a impozitelor. Cu toate acestea, procesul în cauza poate deveni o amenintare serioasa pentru planificarea urbana complexa si pentru dezvoltare.

(98) Propuneri de politici:

§         Dezvoltarea si planificarea urbana în tarile estice ale zonei VISION trebuie sa tina seama de noile conditii de proprietate si de piata. In paralel cu încurajarea si promovarea constructiei de locuinte private, trebuie prevenite extinderea si cresterea necontrolata a zonelor urbane. Trebuie acordata prioritate reabilitarii si renovarii zonelor centrale. Planurile urbanistice nu trebuie sa se limiteze la limitele administrative, ci trebuie sa cuprinda întreaga zona urbanizata.

§         Centrele oraselor trebuie renovate, pastrându-se pe cât posibil imaginea si stilul lor original (reabilitare urbana). Este rational, de asemenea  sa se pastreze si functiunea de locuire. Reconstruirea zonelor rezidentiale deteriorate din centru trebuie sa ia în considerare atât obiectivele economice si sociale, cât si cele de mediu. Trebuie avuta în vedere si întretinerea zonelor verzi si zonelor de circulatie. Deschiderea de noi centre comerciale si reprezentante de întreprinderi trebuie controlata mai strict.

§         Transformarea si renovarea marilor cartiere rezidentiale este un obiectiv prioritar. Apartamentele trebuie modernizate cu ajutorul noilor tehnologii (izolarea termica fiind prima problema de rezolvat). În aceste zone, se va urmari crearea de noi servicii, dotari de loisir si noi locuri de munca (unele crese, gradinite, scoli elementare care, datorita evolutiilor demografice, nu mai sunt necesare, pot fi convertite). Spatiile plantate trebuie extinse. Tinând seama de structura si caracterul similar al acestor cartiere rezidentiale, schimburile de experienta internationale, de tehnologii si proceduri, ar putea fi deosebit de utile si ar trebui intensificate.

§         In cazul constructiilor ilegale, trebuie aplicate reglementarile privind constructia. O atentie speciala trebuie acordata asezarilor "informale" (neregulate), aparute în urma miscarilor masive de populatie dinspre zone de conflict sau foarte sarace. Succesul acestor masuri poate fi asigurat totusi numai daca se elaboreaza sau se revitalizeaza simultan constructia de locuinte sociale si politica de locuinte sociale

§         Metodele si procedeele proiectarii de urbanism trebuie reconsiderate si emise noi reglementari în acest sens. Trebuie impulsionata modernizarea evidentei cadastrale. Trebuie reexaminate instrumentele normative si clasificarile privind terenurile, constructiile, locuirea, mediul si alte domenii relevante.

B.3. Locuirea urbana, bugetele locale si serviciile urbane

(99) Politica de locuire este una din problemele cheie ale dezvoltarii oraselor. Constructia de locuinte sociale de stat a descrescut rapid sau practic a stagnat în multe tari. În acelasi timp, locuintele proprietate de stat au fost retrocedate sau vândute locatarilor. În Bulgaria, Ungaria si România, mai mult de 90 % din totalul locuintelor sunt în proprietate particulara, procentaj mai înalt decât în orice stat din Vestul Europei. Locuintele urbane au fost privatizate pentru ca nici autoritatile centrale, nici cele locale nu erau în situatia de a subventiona  functionarea si repararea acestor locuinte, iar chiriile de stat nu puteau fi marite pâna la nivelul necesar acoperirii acestor cheltuieli. Exista pericolul ca nici noii proprietari (fostii chiriasi) sa nu aiba capacitatea de a finanta reparatii majore si modernizari. În acest caz, o mare parte din fondul de locuinte urbane este sortita deteriorarii si degradarii. Alta problema este mobilitatea. Cu preponderenta - aproape exclusiva - a proprietatii private ca forma de locuire, lipsind alternativa închirierii si a sistemului de credit ipotecar (înca în faza incipienta) mobilitatea este redusa, costisitoare si complicata.

(100) ďn afara de lipsa cantitativa, o problema grava este si neadecvarea calitativa a locuintelor. Modernizarea si renovarea stocului existent de locuinte, precum si îmbunatatirea structurii pe grupe de dimensiuni - din cauza preponderentei covârsitoare a locuintelor mici atât în mediul rural cât si în cartiere rezidentiale postbelice - sunt deopotriva sarcini importante si presante.

(101) În multe tari, exista un numar în scadere, totusi înca semnificativ, de locuinte si dotari culturale si edilitare în proprietatea si responsabilitatea unor mari întreprinderi foste sau actuale de stat. Acest lucru, în multe cazuri, împieteaza asupra competitivitatii întreprinderilor care poarta povara finantarii locuintelor si a serviciilor. Mai mult, aceasta restrânge mobilitatea fortei de munca chiar mai mult decât proprietatea particulara asupra locuintelor, pentru ca locatarii nu sunt legati numai de oras, ci chiar de întreprinderea proprietara a apartamentelor.

(102) Administratiile locale îndeplinesc doua tipuri de functiuni. Pe de o parte, actioneaza ca agenti ai statului, punând în practica sarcinile primite de la parlament si autoritatile centrale si/sau regionale (cum ar fi unele functii administrative, educatie generala), iar pe de alta parte, duc la îndeplinire obiective si hotarâri adoptate la nivel local, în cadrul propriilor competentele. Daca s-ar baza doar pe resursele financiare locale, posibilitatile consiliilor locale ar fi extrem de diferentiate, astfel încât unele dintre ele nu si-ar putea exercita functiunile de baza încredintate lor de catre autoritatile centrale. Bazându-se numai pe sprijinul de la centru, se slabeste autonomia si interesul comun al consiliului local si cel al cetatenilor comunitatii.

(103) Propuneri de politici:

§         Pentru marirea mobilitatii, pentru a permite renovarea urbana si a atinge unele obiective sociale, autoritatile nationale si locale vor trebui sa duca o politica complexa a locuirii si sa reia constructia de locuinte sociale. ďn noile constructii, precum si în cele renovate, trebuie promovata flexibilitatea si trebuie sa aiba prioritate locuintele accesibile de dimensiuni sensibil mai mari decât cele construite anterior.

§         Trebuie promovata mobilitatea în locuire. În acest scop, trebuie introduse o varietate de subventii si stimulente.

§         Fostele întreprinderi de stat ar trebui degrevate de povara întretinerii dotarilor si  serviciilor  edilitare,  straine  de activitatea  lor  specifica. Aceasta ar face posibila asigurarea unor servicii mai cuprinzatoare si rationale în cadrul oraselor.

§         Multe servicii pot fi, totusi, contractate catre sau asigurate  de întreprinzatori particulari. Acest lucru presupune o definire exacta a sarcinilor si obligatiilor, o licitatie publica corecta, conditii egale de sprijin pentru furnizori, independent de persoana sau sector, precum si evaluarea stricta a costurilor. Finantarea si furnizarea serviciului ar trebui separate din punct de vedere organizatoric, chiar daca furnizorul este firma proprie a autoritatilor locale.

§         Veniturile administratiilor locale trebui sa provina atât din impozite si taxe locale, cât si din sustineri de la bugetul central. Sprijinul financiar central ar trebui sa fie de natura normativa si globala, fara specificari sectoriale prea detaliate, permitând administratiilor locale sa-si stabileasca propriile prioritati. Taxele locale ar trebui sa asigure venituri pe cât posibil stabile, usor de gestionat si de colectat, fara sa fie specifice unui anumit grup sau tip de platitori locali de taxe. Sunt necesare reglementari clare în privinta alocarii sumelor si subventiilor bugetare catre consiliile locale. Acolo unde autoritatile locale actioneaza ca agenti ai statului, sumele, raportate la cantitatea de servicii asigurate, ar trebui sa fie egale pentru toate consiliile locale.

§         Serviciile asigurate nu doar pentru o comunitate ci pentru un teritoriu mai extins ar trebui sa fie încredintate autoritatilor regionale, sau - daca sunt efectuate de autoritati locale -- sa beneficieze de aranjamente financiare speciale, astfel încât sa nu constituie o povara suplimentara  pentru cetatenii acelor orase care asigura functiuni sau servicii pentru o zona mai mare.

C. Dezvoltarea zonelor rurale

(104) Problemele zonelor rurale în estul regiunii VISION sunt substantial mai mari ca dimensiune si chiar mai eterogene decât în Europa occidentala. Desi majoritatea zonelor rurale si-au pierdut deja caracterul exclusiv agricol, totusi agricultura în aceste zone are o pondere mai mare decât în Europa de vest.  70 % din populatia activa în agricultura a Europei (nesocotind Rusia) traieste si lucreaza în zona VISION, din care 90 % în jumatatea estica si 10 % în cea vestica. Numarul total al populatiei active în agricultura este de aproape 15 milioane, în timp ce în întreaga Uniune Europeana numarul total este de 9 milioane.

(105) Diferentele în structura si dezvoltarea zonelor rurale sunt în parte rezultatul diferitelor stadii de dezvoltare în care se afla tarile respective. Structura asezarilor rurale este, de asemenea, influentata de conditiile geografice. În regiunile montane (Alpi, Alpii Dinarici, Carpati) forma dominanta de asezare este tipul dispersat, în timp ce în zonele de câmpie, predomina asezarile rurale mari, cu structuri mai centralizate. În unele tari, zonele rurale sunt caracterizate prin rolul primordial al agriculturii, în timp ce în altele, locurile de munca din agricultura sunt de importanta secundara în majoritatea satelor.

(106) În ultimul deceniu, au avut loc schimbari fundamentale în zonele rurale ale tarilor din estul regiunii VISION, cu influenta decisiva asupra politicilor rurale. Mare parte a terenurilor agricole a fost restituita sau privatizata în majoritatea tarilor. Aceste schimbari difera, însa, de la o tara la alta si în interiorul unei tari.

(107) Primul tip de evolutie este tipic pentru tarile Europei Centrale, precum fosta RDG,  Republica Ceha, Slovacia si partial Ungaria, dar se observa si în alte tari.  Tinând seama de faptul ca o mare parte a populatiei a parasit în deceniile precedente zonele rurale, o mare parte a terenurilor a ramas în folosinta fostelor cooperative agricole de productie, majoritatea acestora fiind transformata în societati comerciale. Acestea au fost scutite de obligatia de a-si angaja toti fostii membri. Numarul persoanelor ocupate în agricultura a scazut substantial. Cealalta parte a terenului agricol este cultivata de agricultori privati. S-a dezvoltat o productie agricola multisectoriala, atat în ferme mari, cât si în ferme mici, pâna în prezent slab reprezentata prin ferme mijlocii.

(108) Al doilea tip de evolutie se poate observa în tarile Europei de Sud-Est, dar nu numai acolo. Spre deosebire de grupul precedent, majoritatea cooperativelor si a fermelor de stat au fost desfiintate, fermele de dimensiuni mici devenind predominante. Acestea practica o agricultura de subzistenta, facând putine investitii si producând foarte putin pentru piata. O parte din somerii de la oras au gasit de lucru în agricultura privatizata (mare parte a acestor oameni muncisera si înainte în agricultura în afara activitatii lor non-agricole). În contrast cu primul tip de regiuni, numarul celor ocupati în agricultura a crescut în continuare. Acest fenomen de crestere a locurilor de munca în agricultura a atenuat problema somajului în anii tranzitiei, dar va crea probleme grave în viitor.

(109)    Un proces accelerat de diferentiere a zonelor rurale are loc si în acele tari în care nu a avut loc în trecut colectivizarea la scara mare. Subventiile mai mici pentru agricultura si competitia cu produsele agricole de import au accentuat situatia critica a fermierilor si au fortat o mare parte a acestora sa-si abandoneze sau sa-si restructureze activitatea.

(110) ćarile din estul zonei VISION se caracterizeaza prin ponderea mare a terenurilor arabile în suprafata totala. Dotarea productiei agricole sunt în general favorabila, dar în unele tari o parte semnificativa a suprafetei arabile este mai putin adaptabila la o productie agricola eficienta: solurile sunt de calitate inferioara, expuse unor riscuri serioase de degradare, alte caracteristici geografice (relief, regimul precipitatiilor, temperaturi etc.) fiind de asemenea nefavorabile.

(111) Reducerea deopotriva a activilor în agricultura si a suprafetelor arabile este inevitabila în majoritatea tarilor VISION. Întrebarea este cum va avea loc aceasta reducere: prin concentrarea productiei agricole în zonele cele mai fertile, abandonând agricultura de pe suprafete întinse, sau mai treptat, introducând si sprijinind metodele de cultivare mai favorabile pentru mediu pe toate tipurile de soluri. Este evident preferabila cea din urma varianta, însa majoritatea tarilor estice VISION nu sunt în situatia de a o aplica, exclusiv prin sprijinirea financiara a agriculturii. De aceea, viitorul zonelor rurale, ca si al agriculturii, depinde de succesul restructurarii si de posibilitatile de a genera în rural surse de venit în sectoare neagricole. Situatia economica a tarilor, dezvoltarile pietelor mondiale, precum si caile si metodele de reinnoire a politicilor agricole comune ale UE, sunt factorii majori care vor influenta dezvoltarea zonelor rurale.

(112) Resurse umane si dotari neagricole neutilizate se gasesc în cele mai multe zone rurale. O politica rurala care sa sprijine si sa promoveze întreprinderile mici si mijlocii ar putea sa le reuneasca. Aceste masuri s-ar putea constitui într-un important element al transformarii.

(113) O mare parte din asezarile rurale este de dimensiuni foarte mici. Exista 97.000 de sate în estul zonei VISION, doua treimi din acestea având sub 1.000, si mai mult de jumatate, sub 500 de locuitori. Costurile asigurarii unei echipari edilitare si a unor dotari de interes public minimale pentru aceste asezari creste cu repeziciune. În multe asezari mici populatia este formata exclusiv din oameni vârsnici care au nevoie, în primul rând, de servicii sociale si sanitare. În general, cu cât e mai mic un sat, cu atât e mai mare vârsta medie. Îmbatrânirea populatiei rurale va fi una din problemele sociale majore în deceniile viitoare.

(114) Autoritatile locale din mediul rural si-au recâstigat autonomia, competentele lor legale si financiare au fost întarite. O mare parte din ele, totusi, nu sunt în situatia financiara de a întreprinde lucrari publice majore si construirea de infrastructuri si de a înlocui activitatile fostelor cooperative.    

(115) Mediul natural la sate este amenintat de incoerenta dezvoltarii infrastructurii. Retelele de alimentare cu apa se extind rapid în zonele rurale, iar în paralel creste si consumul de apa. Executia retelelor de canalizare însa, nu tine pasul cu acest ritm. Astfel, apele freatice din localitatile rurale au devenit grav poluate. Un fenomen similar se poate observa în domeniul depozitarii deseurilor.

(116) În deceniile agriculturii cooperatiste, activitatea fermierilor particulari fie era tinuta între limite foarte restrânse, fie nu era îngaduita deloc. În consecinta, locuintele din mediul rural deserveau strict functiunea rezidentiala si au fost proiectate si construite ca atare. Acum, dupa privatizare, aceste locuinte si loturi sunt nepotrivite pentru practicarea agriculturii chiar la scara medie, acest lucru fiind un impediment serios în dezvoltarea fermelor private.

(117) O mare parte a zonelor agricole din regiunea VISION este amenintata de degradarea solurilor. Eroziunea de ape a straturilor de suprafata este deosebit de grava în zona Alpilor Dinarici si în Carpati. Eroziunile provocate de vânt au afectat terenurile în Moldova, în câmpiile Ungariei si în Moravia. Compactarile si salinizarile reprezinta amenintari serioase în câmpiile din Ungaria si România. Desi exista numeroase solutii tehnologice pentru oprirea eroziunilor, conservarea solurilor a fost o problema îndelung ignorata, astfel ca unele modificari au devenit ireversibile.

(118) Datorita privatizarii, agricultura a fost în parte eliberata de presiunea pe care marile monoculturi o exercitau asupra mediului. Pe de alta parte însa, agricultura privata la scara mica a devenit o noua sursa de amenintare pentru mediu. Intretinerea sistemelor mari de irigatii si de desecari a devenit mai dificila. Exista pericolul defrisarii padurilor în proprietate privata si a cultivarii neadecvate a arealelor protejate peisagistic, restituite fostilor proprietari. Pe de alta parte, si reîmpadurirea neadecvata poate avea consecinte grave pe planul mediului (pierderea biodiversitatii, scaderea nivelului apelor freatice etc.).

(119) Propuneri de politici:

§         Tarile VISION trebuie sa-si elaboreze strategiile de dezvoltare rurala, incluzând aspectele economice, sociale si de mediu. Strategia de dezvoltare rurala trebuie sa fie parte integranta a unei politici de dezvoltare spatiala comprehensiva.

§         Schimbarea structurala în mediul rural trebuie sa fie un obiectiv prioritar al politicilor de dezvoltare spatiala în tarile estice VISION. Este necesara diversificarea bazei economice a zonelor rurale. În acest scop, trebuie promovata industria prelucratoare a produselor agricole, dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii industriale sau de servicii. Turismul e o activitate suplimentara importanta, în special pentru ca poate fi o cale de promovare si  marketing a economiilor rurale. Silvicultura constituie, de asemenea, o activitate polivalenta.

§         In vederea implementarii restructurarii, trebuie schimbate sistemele (nationale si internationale) de finantare si de subventii pentru agricultura. Ponderea sustinerii restructurarii folosintelor de teren si a locurilor de munca trebuie sa creasca, iar ponderea sustinerii pentru produsele de masa trebuie sa scada. Masurile protectioniste în agricultura trebuie reduse treptat. Sistemele de sustinere trebuie diferentiate pe regiuni, în functie de structura exploatatiilor, a conditiilor naturale si a conditiilor de piata.

§         Cresterea productivitatii si a capacitatii de generare de venituri prin agricultura, promovarea unei agriculturi competitive si prietenoase pentru mediu, trebuie sa fie o parte importanta si indispensabila a politicilor rurale. Politica de dezvoltare rurala nu este identica cu politica agricola, dar problemele de dezvoltare rurala nu pot fi rezolvate în afara acesteia, tinând seama de ponderea mare a activilor în agricultura în unele tari, precum si de pierderile de venit datorate declinului recent al productiei agricole.

§         Situatiile foarte diferite în zonele rurale necesita aplicarea unor politici diferentiate. In regiunile în care restructurarea locurilor de munca a înregistrat progrese (prin scaderea activilor ocupati în agricultura), obiectivele prioritare sunt o mai prietenoasa folosinta a terenurilor si dezvoltarea infrastructurilor, în special cresterea accesibilitatii. In alte regiuni, în care numarul activilor agricoli nu a scazut sau chiar a crescut, obiectivul prioritar este - pentru moment - crearea de locuri de munca ne-agricole, în acelasi timp fiind necesara sustinerea agriculturii.

§         Satele trebuie sa formeze aliante pentru dezvoltare cu alte localitati, în primul rând cu localitatile urbane care sunt centrele unor zone de influenta. Administratiile centrale si locale trebuie sa sustina aceasta cooperare prin sustinerea asociatiilor si a proiectelor comune mai multor localitati. Simbiozele urban-rural si dezvoltarile interconectate sunt indispensabile pentru restructurarea rurala.

·         O alta pre-conditie importanta pentru transformarea rurala o reprezinta restructurarea sistemului de învatamânt profesional rural, care în momentul actual are o orientare predominant agricola. Instruirea  profesionala, precum si învatamântul, în special în zonele rurale, ar trebuie sa profite de dezvoltarea societatii informationale. Telecomunicatiile ofera multe oportunitati zonelor cu populatie dispersata si zonelor periferice. Politicile rurale trebuie sa ia în considerare aceste oportunitati.

·         Trebuie elaborate aranjamente speciale pentru populatia vârstnica, care locuieste în localitati mici si dispersate.

·         Dezvoltarea infrastructurii în zonele rurale trebuie sa aiba în vedere îmbunatatirea accesibilitatii, reducerea decalajelor între dezvoltarea alimentarii cu apa si a canalizarii, precum si între retelele de energie si respectiv sistemele de depozitare a deseurilor.

·         Noile reglementari de planificare si de construire trebuie aplicate si în zonele rurale, planurile urbanistice trebuie revizuite, acolo unde este necesar, pentru a le adapta noilor situatii. Trebuie create conditii de locuire adecvate si diferentiate pentru diferitele categorii de locuitori în mediul rural: cei angrenati în principal în agricultura, cei din alte sectoare si având agricultura ca activitate suplimentara, cei care au ales mediul rural ca loc de resedinta.

·         Trebuie luate masuri pentru protejarea solului de degradari ireversibile, permitând folosinte care nu vor altera ireversibil calitatile solului si nu vor afecta alte folosinte utile. Trebuie creata a retea integrata de monitorizare - armonizata între tarile din zona - pentru a evalua pagubele si a stabili metodele si solutiile de reducere a poluarii solurilor.

D. Dezvoltarea transporturilor si telecomunicatiilor

D.1. Transporturi

(120) Eforturile crescânde în vederea dezvoltarii retelelor internationale de transporturi si telecomunicatii reprezinta caracteristici comune în toate tarile VISION. Dezvoltarea în domeniul transporturilor este în mare masura influentata de diferitele schimbari structurale ce au loc în jumatatea estica si vestica a zonei VISION.

(121) În ultimul deceniu s-au putut observa patru mari schimbari în ceea ce priveste rolul si structura transportului:




- trecerea de la transportul feroviar la cel rutier

- trecerea de la transportul public la cel privat si individual

- trecerea de la transportul intern la cel international

- trecerea de la transportul spre est la transportul spre vest.

(122) Pâna la începutul anilor '90, transportul feroviar a jucat un rol dominant în tarile estice VISION, ponderea acestuia fiind mult mai mare decât în tarile UE. Totusi de la începutul anilor '90 volumul transportului feroviar a scazut dramatic în tarile estice, în 1994 el reprezenta mai putin de 50 % din nivelul anului 1990, în timp ce transportul rutier a crescut. În timp ce autoritatile occidentale fac eforturi mari pentru a devia greul transporturilor de la drumuri catre calea ferata, în tarile estice are loc o schimbare dramatica, dictata de piata, în sens invers.

(123) Aceeasi contradictie este reflectata în modelul proiectelor pentru dezvoltarea retelelor de transport. În timp ce proiectele retelei TEN din tarile membre ale UE sunt în principal concentrate asupra modernizarii si dezvoltarii retelelor feroviare de mare viteza, în tarile estice din cadrul VISION cea mai mare parte a resurselor este dedicata constructiei autostrazilor. Chiar daca se ia în considerare starea deficitara a autostrazilor, aceste raporturi inversate ar putea da nastere unor noi disparitati. Dupa încheierea programelor TEN si TINA, tarile estice vor fi confruntate cu incompatibilitatea retelelor lor feroviare.

(124) Trecerea de la transportul public la cel privat si individual este într-o strânsa relatie cu trecerea de la calea ferata la calea rutiera. Guvernele nu pot si nu vor sa mai finanteze subventiile catre transportul public. Numarul autoturismelor proprietate personala este în crestere, în acest timp, în mod dinamic, în toate tarile estice din cadrul VISION. Dincolo de consecintele pentru mediul înconjurator si eficienta energiei, trecerea de la public la privat are si consecinte sociale suplimentare: reducerea transportului public semnifica o privare a multor persoane - în special, vârstnicii - de mijloace de deplasare. Declinul transportului public are grave consecinte îndeosebi în zonele înconjuratoare oraselor (partial rurale) si în cadrul marilor aglomerari urbane.

(125) Trecerea de la transportul intern la cel international este în strânsa legatura cu modificarile structurale ale economiei. Ponderea importurilor si exporturilor - atât pentru consumul intermediar cât si pentru cel final - a crescut. În domeniul transportului de calatori navetismul intern s-a diminuat, în timp ce traficul international a înflorit. Trecerile de frontiera au devenit serioase strangulari de trafic, extinderea capacitatii retelelor rutiere transnationale devenind o sarcina urgenta. Acest lucru se reflecta în proiectarea coridoarelor de transport trans-europene (TEN) în Europa Centrala si de Est. Aceste dezvoltari au accelerat totusi schimbarea deja existenta si concentrarea proiectelor de dezvoltare a transportului catre unele rute transnationale principale si puncte nodale - în principal în orasele-capitala. Concentrarea investitiilor în aceste coridoare europene ar putea întari structura centralizata, ierarhica, existenta a retelelor de transport.

 

(126) În cadrul transportului international, a survenit o alta schimbare importanta. Atât în ceea ce priveste transportul de marfuri cât si transportul de calatori, ponderea transportului catre si dinspre economiile de piata vest europene a crescut în mod semnificativ, în timp ce intensitatea legaturilor de transport între tarile central- si est-europene a scazut. La granitele estice - foste ale Uniunii Sovietice enorme capacitati de reîncarcare, liniile de cale ferata cu ecartament larg au ajuns sa fie utilizate sub posibilitati, în timp ce îngustari problematice  au aparut la granitele vestice si pe rutele de transport ce conduc catre acestea. În ultimii ani comertul si transportul între tarile estice învecinate din regiunea VISION a început din nou sa creasca, având ca rezultat o structura mai echilibrata a relatiilor economice si de transport.

(127) Dupa schimbarea politica si economica survenita în 1989 - 1990, dezvoltarea infrastructurii a devenit un obiectiv prioritar si s-a concentrat, în numeroase tari, în primul rând pe constructia de autostrazi. În alte tari, totusi, ritmul investitiilor în domeniul transporturilor a scazut (mai ales în sud-estul Europei) si în ritmul actual planurile ambitioase de dezvoltare a unei retele de transport cu greu vor putea fi implementate.

(128) Transportul naval intern a scazut în ultimul deceniu, în principal datorita schimbarilor economice si structurale, si partial datorita evolutiilor politice. În ultimii ani se constata o oarecare crestere. Cea mai mare constrângere pentru transportul pe apa este, totusi, lipsa centrelor de transport multimodal si lipsa stimulentelor economice care sa-l promoveze.

(129) Transportul aerian este, prin contrast, într-o crestere dinamica. Çi în aceasta privinta, asigurarea conexiunilor de transport multimodal are o mare importanta. O data cu cresterea numarului de aeronave particulare, aeroporturile regionale îsi pot regasi justificarea economica de a exista. Mai mult, companiile aeriene relativ mici din Europa centrala si de sud-est vor putea stabili parteneriate strategice sau aliante cu companii occidentale si/sau unele cu altele pentru a deveni competitive pe plan global.

(130) Retelele de electricitate, conductele petroliere si de gaze din cele doua jumatati ale zonei VISION au fost separate unele de altele în trecut. Una din principalele sarcini ale prezentului este interconectarea lor, în scopul de a asigura diversificarea surselor de energie si siguranta alimentarii. Conductele existente sunt în multe cazuri învechite, iar descoperirea unor noi surse de energie necesita constructia unor noi conducte. Exista o competitie mondiala pentru accesul la aceste noi surse. O strategie comuna ar putea îmbunatati pozitia tarilor VISION în raport cu accesul la aceste noi conducte si stabilirea traseului lor.

(131) Propuneri de politici:

·         Dezvoltarea infrastructurii transporturilor si telecomunicatiilor trebuie privita ca o sarcina prioritara a politicii economice si sociale  în toate tarile VISION. O accesibiltate îmbunatatita va servi tuturor obiectivelor principale ale politicii spatiale.

·         Cea mai importanta sarcina este dezvoltarea si îmbunatatirea legaturilor de transport de-a lungul principalelor coridoare europene. In acelasi timp, trebuie mentinut echilibrul între dezvoltarea retelelor internationale, nationale si locale. Proiectarea transporturilor trebuie sa tina seama de prioritatile specifice ale dezvoltarii spatiale. Coordonarea trebuie asigurata atât la nivel international cât si national.

·         Luând în considerare nivelul actual de dezvoltare a retelelor de transport, prioritatile de dezvoltare ale transporturilor pot fi diferite în partea de est si de vest, în ceea ce priveste drumurile si caile ferate. Dar nu este de dorit ca ca aceste divergente sa fie foarte mari, deoarece pot genera noi incompatibilitati si constrângeri pentru viitoarea integrare.

·         Scopul final trebuie sa fie o Retea de Transport Europeana comprehensiva. Aceasta presupune o mai strânsa coordonare a proiectelor separate ale retelelor TEN si TINA, precum si extinderea proiectelor catre acele tari VISION care în prezent sunt excluse din retelele TEN  si TINA.

·         Transportul multimodal este deosebit de important în zona VISION, din mai multe motive (densitatea redusa a retelelor de transport în unele tari, ecartamente diferite ale liniilor ferate, insuficienta utilizare a cailor navigabile si a transportului aerian etc.). Trebuie stabilita o retea de centre logistice care sa serveasca transportul multimodal. Punctele de trecere a frontierei si porturile reprezinta puncte nodale importante ale acestei retele. In proiectarea elementelor noului sistem de transport trebuie aplicata o abordare integrata, luând în considerare interdependentele economice si sociale, precum si impactul asupra mediului. Instrumentele economice vor trebui sa promoveze folosirea transportului multimodal. Este deosebit de urgenta stabilirea unor legaturi multimodale în relatia cu aeroporturile si caile navigabile.

·         Posibilitatile si avantajele partenariatului public-privat trebuie folosite în dezvoltarea retelei de transport. Oportunitatile se gasesc, în primul rând, în transportul aerian. Va trebui totusi tinut seama de faptul ca situatia financiara actuala si densitatile de trafic fac indispensabila participarea guvernelor în dezvoltarea drumurilor, cailor ferate si a cailor navigabile.

·         Multe tari estice VISION au avut sisteme eficiente de transport public. Merita ca acestea sa fie mentinute si dezvoltate.

 

·         În cazul unor tari central europene din cadrul VISION, programele de constructie a autostrazilor vor trebui reconsiderate. Sarcina generala este cea de a lua în considerare reteaua existenta si neglijata de drumuri si potentialul sau de reconstructie si utilizare mai eficienta, înainte de a întreprinde constructia noilor drumuri/autostrazi, în acord cu prioritatile si programele nationale. Este necesara, totusi, modernizarea pâna la categoria de autostrazi a unor coridoare de transport principale. Pentru aceste proiecte este indispensabil sprijinul international.

·         Este imperios necesar sa se standardizeze siguranta tehnica, calitativa si a sistemelor de semnalizare ale retelelor de transport, în special ale celor feroviare, ca o conditie necesara pentru unificarea si liberalizarea transportului european.

·         Un aspect important al cooperarii în transporturi este acela ca, tarile care au porturi la mare sa ofere acces corespunzator si favorabil la porturile lor maritime, pentru acele tari care sunt înconjurate de uscat. Dunarea, ca cel mai convenabil mod de acces la mare ar trebui sa joace un rol foarte important în acesta privinta. In paralel numarul de treceri (poduri, ferry-boat-uri) va trebui sporit substantial în sectiunea Dunarii de Jos. Legaturile maritime între tarile din zona trebuie de asemeni sa fie o prioritate.

D.2. Telecomunicatii

(132) În prezent, cel mai dinamic sector economic în spatiul VISION îl reprezinta telecomunicatiile. Infrastructura de telecomunicatii în tarile din centrul si estul Europei este în general subdezvoltata sau bazata pe vechile tehnologii. Modernizarea si dezvoltarea infrastructurilor de telecomunicatii ofera mari oportunitati pentru piata si sunt foarte atractive pentru investitorii straini. Privatizarea în acest domeniu este o forta motrice a dezvoltarii. Principalele tendinte tehnologice în telecomunicatii în tarile estice VISION pentru anii urmatori sunt: digitalizarea retelelor telefonice, marirea numarului si calitatii "portilor de acces" la retelele internationale, furnizarea mai multor servicii cu valoare adaugata si utilizarea evolutiei dinamice a comunicatiilor mobile.

(133) La fel ca în majoritatea statelor din UE,  "teledensitatea" în zona VISION este înca mai redusa în afara decât înauntrul centrelor urbane. Este important ca autoritatile sa tina seama de acest aspect teritorial al dezvoltarii infrastructurilor si al tranzitiei la "Societatea Informationala". Accesul la infrastructuri si servicii moderne de telecomunicatii în toate regiunile este o necesitate pentru dezvoltarea economica si sociala. Aspectele tehnice si economice sunt domeniile relevante de interventie pentru a reduce riscul ca dezavantajele economice si sociale sa se acumuleze în zone mai putin dens populate sau, în general, în zone cu o cerere mai redusa a serviciilor de telecomunicatii.

(134) Unele tari din spatiul VISION au introdus deja sisteme de concesii tarifare speciale pentru apelurile telefonice transfrontaliere în zone de granita. Asemenea tarife "de frontiera" înca nu sunt generalizate între tarile estice VISION. Lipsa de tarife de frontiera favorizante este un impediment inutil în dezvoltarea zonelor de granita si un obstacol de nejustificat în calea contactelor transfrontaliere.

(135) Propuneri de politici:

·         ćarile centrale si sud-est europene prezinta avantajul de a fi început târziu procesul de modernizare si de a putea aplica, astfel, cele mai moderne tehnologii în sistemele lor de comunicatii. Aceste realizari recente trebuie utilizate ca un avantaj comparativ în viitoarea dezvoltare spatiala a tarilor din VISION, de exemplu, pentru dezvoltarea rurala sau pentru atragerea industriilor de servire. Procesul în derulare în aceasta regiune trebuie promovat în continuare. Politicile de dezvoltare spatiala pot contribui la acest obiectiv, prin constientizarea si sprijinirea actorilor regionali în exploatarea acestor oportunitati.

·         Dezvoltarea telecomunicatiilor trebuie sa tina seama de informatiile diferentiate în ceea ce priveste disparitatile regionale în domeniul serviciilor de telecomunicatii de baza, al infrastructurilor informationale si al aplicatiilor în regiunea VISION.

·         Sunt necesare actiuni comune între diferite tari si diferiti operatori pentru ajustarea structurilor de tarife internationale, pentru a elimina anomaliile preturilor mari în comunicatiile internationale pe distante relativ mici în zone frontaliere.

E. Protectia mediului si managementul patrimoniului natural si cultural

E.1. Sarcinile privind protectia mediului

(136) Calitatea mediului reprezinta un aspect fundamental al dezvoltarii nationale si regionale. Degradarea structurilor si a sistemelor mediului natural ameninta silvicultura si piscicultura, dar si gospodarirea apei potabile, activitatile de agrement si chiar activitatile agricole; poluarea aerului, a apei si a solului ameninta calitatea locuirii umane si conditiile de viata. Este esentiala formularea unor politici de mediu eficiente, care au ca obiectiv dezvoltarea durabila pe termen lung.

(137) ďn ultimul deceniu, au aparut schimbari fundamentale în starea mediului din tarile estice ale regiunii VISION care determina viitoarele sarcini si strategii ale politicii de mediu:

(138) În perioada anilor '90 emisiile celor mai poluante substante au scazut în mod simtitor în tarile estice VISION. Aceasta evolutie pozitiva s-a datorat doar partial unei politici de mediu mai eficiente a guvernelor. Motivul principal al scaderii emisiilor îl reprezinta declinul productiei industriale si agricole. În industriile cele mai poluante (industria metalurgica, a materialelor de constructii) declinul a fost chiar mai rapid decât în alte ramuri. În agricultura, utilizarea produselor chimice (îngrasaminte, pesticide, ierbicide) a fost redusa la o mica cota din nivelul atins în trecut. O mare parte din marile crescatorii de animale care au poluat în mod consideratibl solul si pânza de apa freatica au fost desfiintate. Fara îndoiala la aceasta au contribuit si masurile guvernamentale, ca aceea de a închide cele mai periculoase "puncte fierbinti" de poluare. Un rol important l-a avut si presiunea exercitata de UE precum si ajutorul acesteia.

(139) În trecut, câteva platforme industriale mari erau la originea celei mai mari parti din emisiile poluante. Monitorizarea, precum si penalizarea poluarii mediului nu au constituit, în mod teoretic, o sarcina dificila, desi au existat impedimente politice substantiale. În prezent, desi marile platforme industriale reprezinta, în continuare, sursa majora de poluare, s-a dezvoltat un mare numar de  intreprinderi mici, care produc o anumita poluare a mediului. Agentiile de mediu, din unele tari, fac cu greu fata acestui numar crescut de surse de poluare.

(140) În afara de reducerea poluarii curente, exista o mostenire din trecut cu care ne confruntam, acumularea pagubelor cauzate mediului, cum ar fi reabilitarea exploatarilor miniere de suprafata, a platformelor industriale, a gropilor de gunoi. În unele tari (fosta RDG, Republica Ceha, Ungaria, Polonia, Slovacia), cazarmele si bazele militare abandonate ale fostei URSS, sunt grav poluate. Costurile reconversiei si recultivarii sunt considerabile si tarile VISION estice nu le vor putea suporta singure.

(141) Zone întinse cu probleme grave de poluare si de gospodarire a resurselor naturale sunt adeseori regiuni transfrontaliere care necesita cooperare transnationala. Sunt indispensabile cooperarea transfrontaliera în mentinerea calitatii mediului natural si promovarea unor politici transnationale de mediu. Emisiunile poluante se deplaseaza masiv odata cu vânturile vestice spre est, apele poluate ajung din tarile din amonte în tarile din aval, iar zonele de coasta sunt interdependente. Aceste realitati geografice de baza fac ca situatiile mediului în tarile respective sa fie puternic interconectate la nivel transnational.

(142) Impactul în crestere al politicilor europene de mediu asupra formularii politicilor nationale va stimula si directiona eforturile actuale ale tarilor membre ce doresc sa devina membre ale UE. În procesul de adaptare la legislatia mediului din UE, va creste permanent importanta protectiei mediului în legislatia nationala.

(143) Uneori se vehiculeaza sume exorbitante de bani care sunt necesari pentru a atinge standardele de mediu, "acquis-ul comunitar" al Uniunii Europene. Investitiile necesare sunt într-adevar foarte mari, dar o mare parte din acestea vor fi implementate de actori privati de-a lungul schimbarii structurale: masinile vechi se vor înlocui cu altele noi, echipamentele  vechi se vor deprecia si vor fi instalate altele noi, etc. Ultimii zece ani au demonstrat impactul modificarilor structurale asupra îmbunatatirii starii mediului. Exista totusi o sarcina mult mai importanta si mult mai dificila: modificarea atitudinii societatii fata de mediu. Poluarea este în mare masura, nu o consecinta a tehnologiilor depasite, ci a lipsei de interes a oamenilor, a nerespectarii reglementarilor de mediu si a efortului insuficient în mentinerea unui mediu curat.

(144) Propuneri de politici:

·         Programele nationale trebuie sa se concentreze asupra rezolvarii celor mai presante probleme de mediu. Autoritatile nationale si regionale trebuie sa formuleze politici care sa ofere stimulente economice pentru activitatile legate de mediu. Trebuie elaborate Planuri Nationale de Mediu, care sa cuprinda tinte cantitative de protectie obligatorii, dar si obiective calitative. Noua situatie necesita noi tipuri de reglementari, noi proceduri administrative si de aplicare. Trebuie întarit rolul actorilor ne-guvernamentali si al administratiilor locale si regionale în aplicarea noii politici de mediu.

·         Evaluarea impactului de mediu trebuie sa fie obligatorie pentru marile proiecte de dezvoltare, întrucât acestea ofera semnale clare pentru administratiile de stat, locale si regionale, privind modul în care trebuie procedat.

·         Trebuie întarita capacitatea administratiilor nationale, regionale si locale, pentru a putea implementa politicile si standardele de mediu ale UE. Este necesara o serioasa modernizare a structurilor administrative, pentru ca acestea sa fie capabile sa faca fata asistentei oferite de EU.

·         Prioritate trebuie acordata reabilitarii si reconstructiei ecologice a zonelor degradate.

·         Eliminarea celor mai mari surse de poluare trebuie sa fie un obiectiv prioritar. In acest context, dezvoltarea si extinderea statiilor de epurare în marile orase este una din sarcinile cele mai importante.

·         Cooperarea transnationala este necesara în mod special în cazul unor mari rezerve de apa, a unor resurse comune, precum si a valorilor naturale, culturale si de mediu, cum sunt Dunarea, Marea Adriatica si Marea Neagra, Alpii si Carpatii.

§         În anumite situatii, privatizarea poate fi cuplata cu reabilitarea mediului prin includerea în contracte a obligatiilor de reducere a poluarii, corespunzând unor facilitati în pretul privatizarii.

§         Sunt necesare un mare efort educational si initiative locale pentru a schimba atitudinea oamenilor fata de mediul lor ambiant.

E.2. Managementul patrimoniului natural

(145) Patrimoniul natural este o componenta esentiala a starii mediului si a conditiilor de viata din fiecare tara. Biodiversitatea si patrimoniul natural în general, sunt supuse diferitelor impacturi adverse ale industrializarii, agriculturii intensive, traficului, urbanismului si turismului intensiv. Politicile eficiente de conservare care au drept scop mentinerea biodiversitatii si protectia patrimoniului natural sunt puncte esentiale pe agenda dezvoltarii durabile pe termen lung.

(146) În spatiul VISION biodiversitatea este enorma. Zonele cu vegetatie alpina si sub-alpina, paduri originale, zone umede, turbarii si lacuri, paduri de arborete pe malul râurilor, de-a lungul fluviului Dunarea si a altor râuri mai mici, dune de nisip, habitaturi unice de-a lungul coastelor Marii Adriatice si ale Marii Negre, formeaza un mozaic foarte bogat al patrimoniului natural în aceasta parte a Europei. Totusi, în fiecare din aceste tari exista probleme grave de conservare a patrimoniului natural si de degradare a habitaturilor unice si a niselor peisagistice.

(147) Conditiile institutionale pentru conservarea celei mai valoroase parti a patrimoniului natural sunt deja asigurate. Exista o retea extinsa de parcuri nationale în regiunea estica din cadrul VISION. Ponderea parcurilor nationale în teritoriile nationale este substantial mai mare în tarile estice VISION decât în partea occidentala a Europei si peste jumatate din suprafetele declarate parcuri nationale în cadrul întregii Europe se gaseste în regiunea VISION. Gestionarea si întretinerea parcurilor nationale lasa, totusi, mult de dorit.

(148) Mai putin extinsa este reteaua de peisaje culturale protejate. În zone cu o activitate umana mai densa, se cere o reglementare si monitorizare mai complexa. În tarile occidentale, peisajele culturale protejate constituie o mare parte a zonelor protejate, însa în tarile estice ponderea lor este mult mai redusa; în unele tari (Moldova, România, Bulgaria) ele nici nu exista ca atare.

(149) O atentie speciala trebuie acordata arealelor unde ecosistemele naturale valoroase, zonele cu biotop sensibil sau peisajele culturale sunt puse în pericol de inundatii, seceta, eroziune, incendii, cutremure si alunecari de teren. Este nevoie de identificarea si pastrarea unei evidente a arealelor expuse la asemenea riscuri, precum si de elaborarea unor reglementari privind culturile, constructiile, protectia si masurile de siguranta adecvate.

(150) Restituirea terenurilor (privatizarea) reprezinta o noua provocare pentru protectia patrimoniului natural. Numeroase zone declarate în deceniile anterioare  ca peisaje protejate sau alte forme de arii protejate au fost restituite proprietarilor originali sau mostenitorilor acestora. Majoritatea guvernelor nu dispun de mijloacele legale si financiare necesare pentru a motiva sau a constrânge pe noii proprietari la respectarea obiectivelor protectiei naturale.

(151) O mare parte a ecosistemelor valoroase este situata în zonele de granita. Granitele sunt fixate în mod traditional de-a lungul râurilor sau lanturilor muntoase, care sunt locurile cele mai potrivite  pentru evolutia acestor ecosisteme. ďn plus, granitele - în special cele vestice ale tarilor din est - au fost interzise, timp de decenii, turismului, schimburilor, chiar si activitatilor economice. Ecosistemele s-au putut dezvolta nealterate în acest rastimp.

(152) Marile dezastre provocate de inundatii producatoare de mari pagube umane si materiale - ca cel produs în vara anului 1997 în zona Oder - au demonstrat ca masurile de protectie împotiva inundatiilor sunt probleme transnationale. Pentru a evita asemenea catastrofe este nevoie de managementul pe termen lung al unor întregi bazine hidrografice. Tot o problema transnationala de mare importanta este reducerea/prevenirea fenomenului secetei.

(153) Propuneri de politici:

·         Reteaua parcurilor nationale este bine stabilita în zona VISION. Drept urmare, tarile estice din zona VISION vor trebui sa se concentreze pe viitor pe respectarea reglementarilor si pe extinderea unor zone protejate cu caracter mai permisiv, îndeosebi a peisajelor culturale protejate.

·         Retelele ecologice existente, legând zonele protejate de importanta europeana, nationala si regionala, trebuie dezvoltate în continuare.

·         Trebuie promovat managementul corespunzator al unor zone cu biodiversitate ridicata, independent de nivelul actual de protectie legala.

·         Trebuie elaborate Planuri de Actiune be baze transnationale si regionale pentru managementul riscurilor în zonele amenintate de dezastre naturale. Programele transnationale de protectie contra inundatiilor trebuie sa identifice zonele cu riscul cel mai ridicat în cadrul unor bazine hidrografice. Riscurile de inundatii existente vor trebuie reduse prin masuri specifice de amenajare a teritoriului pentru agricultura, exploatari forestiere, dezvoltare urbanistica, recreere si alimentari cu apa. Trebuie elaborate planuri transnationale generale si comprehensive pentru întregul bazin, definindu-se instrumentele si costurile necesare pe care le implica masurile propuse.

·         Instructiuni de conservare specifice trebuie elaborate pentru reabilitarea principalelor zone umede supuse riscurilor.

·         Ar putea fi luata în considerare re-cumpararea unor terenuri privatizate de catre autoritatile locale, regionale sau centrale, sau de organizatii neguvernamentale pentru a facilita aplicarea reglementarilor de protectie. O parte din fondurile bugetare ar trebui alocata acestui scop.

·         Va trebui acordata atentie peisajelor caracteristice în zonele în care exista riscul abandonarii agriculturii.

·         ďn anumite zone de granita se recomanda stabilirea unor zone naturale protejate cu caracter transfrontalier.

E.3. Managementul patrimoniului cultural

(154) Patrimoniul cultural este o notiune care depaseste pe cea de patrimoniu arhitectural si nu este neaparat dominata de trecut. Este cheia de bolta a identitatii regionale, nationale si europene. ďn consecinta, planificarea spatiala trebuie sa abordeze acest subiect într-o maniera complexa.

(155) Spatiul VISION a fost beneficiarul unor mari culturi, prezente în tot teritoriul, care stau marturie a unei mosteniri comune, arhitecturale, arheologice si istorice. Într-o masura mai mare sau mai mica, culturile romanica, venetiana, bizantin-ortodoxa, otomana, dar si principalele momente ale artei crestine occidentale si evreiesti sunt prezente, într-o masura mai mare sau mai mica, în toate tarile din Europa centrala si de sud-est. Ca rezultat al marilor schimbari survenite în cursul istoriei în spatiul CADSES, numeroase scoli artistice sau chiar artisti individuali si-au lasat amprenta în mai multe tari. Traseele acestor culturi, punctate de opere semnificative, ofera un numar de oportunitati de cooperare transnationala în domeniul activitatilor comune privind patrimoniul cultural si al utilizarii acestor activitati pentru dezvoltarea spatiala, cum ar fi turismul sau atragerea de investitii straine.

(156) ďn ultimele decenii, chiar daca distrugerea deliberata a monumentelor si bisericilor a fost rara (cu exceptia Albaniei si a fostei Uniuni Sovietice, iar mai recent, în cursul razboiului din Balcani), utilizarea necorespunzatoare si neglijenta au produs multe pagube mostenirii istorice si culturale. Urbanizarea si tehnologiile de constructie, gândind numai în termenii unor mari ansambluri de locuinte, a unor largi piete si artere, a distrus multe elemente ale patrimoniului cultural.

(157) Numeroase zone în partea estica a regiunii VISION sunt locuite de mai multe nationalitati cu patrimoniu cultural distinct si exista arii care în trecut au fost locuite de grupuri nationale sau religioase care nu mai traiesc acolo. Conservarea patrimoniului lor cultural este deci sarcina locuitorilor actuali.

(158) Majoritatea natiunilor din regiunea VISION  au fost multa vreme societati rurale si agricole. Prin urmare, patrimoniul cultural rural si satesc este pentru ele tot  atât de important ca cel urban.

(159) Protectia si punerea în valoare a patrimoniului cultural va deveni o resursa importanta pentru industria turismului, asa cum rezulta din ofertele turistice care includ vizitarea unor orase artistice si centre de interes arhitectural, istoric si monumental.

(160) In prezent, identificarea, protectia si punerea în valoare a patrimoniului cultural nu se face dupa principii comune, univoce, riguros stiintifice, ci dupa reglementari tehnice si administrative. Aceste diferente se regasesc în primul rând în metodologiile de identificare si catalogare a monumentelor care fac parte din patrimoniul istoric, arhitectural, arheologic si monumental. Diferite sunt si profilul si competentele institutiilor guvernamentale (la nivel national sau regional) responsabile pentru cele de mai sus. Difera, de asemenea, si metodele de monitorizare a obligatiilor ce decurg din legislatia de protectie.

(161) O parte din tezaurul cultural si artistic risca, în prezent, sa fie deteriorata de excesele insuficient reglementate ale procesului de tranzitie la economia de piata (distrugerea sau furtul operelor de arta).

(162) Gasirea resurselor financiare este în general problema cea mai dificila. O baza de pornire generala ar trebui sa fie identificarea unor arii de interes clar definite, precum si a unor programe cu mare profitabilitate economica (re-utilizarea unor cladiri care îsi vor spori astfel valoarea intrinseca, justificând cheltuielile; veniturile din turism etc.)

(163) Exista numeroase monumente în zona CADSES declarate de UNESCO ca Mostenire Universala. Aceste declarari sunt importante atât pentru efectele lor practice, cât si pentru eficienta imaginii promovate.

(164) Propuneri de politici:

·         Protectia patrimoniului istoric, arhitectural si monumental trebuie sa se bazeze atât pe considerente politice, cât si economice. Aceasta protectie necesita instrumente juridice adecvate si obiectivele sale trebuie luate în considerare în planificarea spatiala la diferitele niveluri.

·         Trebuie stabilite criterii solide, stiintifice si administrative, prin care sa se urmareasca identificarea si recunoasterea obiectelor care compun patrimoniul istoric, arheologic si artistic.

·         Prevederile legale trebuie sa treaca treptat de la protectia unor monumente individuale la protectia unor ansambluri si peisaje culturale.

·         Toate tarile din regiune au nevoie de aranjamente legale si profesionale, pentru a pastra respectul memoriei colective a tuturor natiunilor si nationalitatilor, a grupurilor etnice si religioase, care au creat patrimonii culturale specifice.

·         Interventiile transnationale coordonate de punere în valoare a unor "drumuri culturale" pot asigura protectia specificitatilor diferitelor comunitati si pot sublinia prezenta valorilor comune, care au fost ignorate de intoleranta. Exemple sunt drumurile romanice, bizantine, venetiene si otomane.

·         Pastrarea arhitecturii satelor, a artelor populare si productia de obiecte de uz casnic, trebuie privita ca parte importanta a bazei economice a mostenirii culturale. Acestea pot servi atât ca baza economica pentru comunitati, cât si ca instrumente în crearea identitatii locale si regionale.

·         Protejarea prin lege a valorilor naturale si culturale este o masura importanta si necesara, dar protectia legala nu poate fi extinsa asupra tuturor valorilor. Învatamântul si o mai eficienta difuzare a informatiilor relevante ar trebui sa contribuie la o schimbare a atitudinii societatii si crearea respectului pentru valorile naturale si culturale.

·         Capitalul privat sau partenariatul public-privat pot avea un rol important în renovarea, întretinerea si folosirea obiectivelor de patrimoniu cultural. Conditiile de utilizare trebuie, însa, foarte riguros definite prin contractele de privatizare, iar autoritatile respective trebuie sa exercite un control sistematic al respectarii acestora.

·         In pofida caracterului de exceptie a declararilor UNESCO, este de dorit sa se urmareasca o serie de pre-aranjamente pentru noi declarari; este necesar îndeosebi sa fie reactualizate ghidurile de protectie existente.


IV. Punerea în aplicare a perspectivelor de dezvoltare spatiala.

A. Cadrul institutional al dezvoltarii spatiale

(165) Crearea institutiilor si instrumentelor joaca un rol-cheie în politicile de dezvoltare si planificarea spatiala. Stabilirea scopurilor, definirea obiectivelor, formularea strategiilor, sunt în mare masura determinate de constructia institutionala.

(166) Politica de dezvoltare spatiala înseamna interventia în schimbarea structurii spatiale, în conformitate cu anumite obiective. Pot fi definite trei modalitati de interventie: planificarea spatiala (amenajarea teritoriala), politica regionala (economica) si integrarea spatiala a politicilor sectoriale si functionale relevante din punct de vedere spatial.

(167) Planificarea spatiala este activitatea de amenajare care se ocupa cu structurile spatiale specifice de utilizare a terenului si - partial - cu dezvoltarea infrastructurii (în special investitiile publice). Politica regionala este cadrul stimulentelor financiare, al instrumentelor bugetare ale dezvoltarii regionale si -al dezvoltarii infrastructurii. Anumite politici sectoriale au, în mod evident, un impact mare asupra dezvoltarii spatiale, astfel încât este necesara cel putin o armonizare generala între obiectivele acestor politici si cele ale politicilor de dezvoltare spatiala.

(168) Dupa schimbarile politice din tarile estice ale regiunii VISION, toate cele trei modalitati de interventie spatiala au fost confruntate cu mari dificultati.

(169) Pentru planificarea spatiala, principala provocare o reprezinta schimbarea structurii de proprietate si a conditiilor legislative si de piata. Acest lucru este valabil în special la nivel local. Situatia proprietatii este adesea insuficient clarificata. Autoritatile se confrunta cu probleme de evaluare a proprietatilor imobiliare, noii proprietari nu pot fi totdeauna identificati cu precizie, procesele juridice pot dura mai multi ani. Statutul si posibilitatile de conversie a terenului agricol se cer de asemeni clarificate. Autoritatile locale nu dispun de mijloacele financiare necesare, nici de rezerve de teren pentru a gestiona pietele imobiliare.

(170) O alta dificultate pentru planificarea spatiala o reprezinta locul sau insuficient definit în cadrul sistemului legislativ, administrativ si de planificare. Sistemul ierarhic al planificarii centralizare a fost abandonat, dar noile relatii între deciziile luate la diferite nivele nu sunt clar definite. In multe tari, calea legala de a aplica reglementari corespunzatoare interesului vital al natiunii si comunitatilor nu este suficient clarificata. Pentru a face fata schimbarilor spatiale masive - curente si viitoare - este imperios necesara stabilirea unui sistem operational de planificare spatiala care sa poata controla schema spatiala a utilizarii terenurilor si infrastructurilor.

(171) Dupa schimbarile politice, majoritatea tarilor au introdus noi reglementari pentru planificarea spatiala. Multe din aceste reglementari au avut însa caracter provizoriu, fara a lua în considerare schimbarile fundamentale ale conditiilor. Majoritatea tarilor au nevoie de noi reglementari comprehesive, care sa defineasca noul loc al politicii regionale si al planificarii spatiale în cadrul sistemului administrativ, al economiei si al societatii.

(172) Politicile regionale necesita ajustari substantiale. Fostul sistem al planificarii centralizate s-a dezintegrat, instrumentele si metodele sale nu mai sunt aplicabile (alocarea marilor investitii industriale de stat, mari subventii si preturi distorsionate, subventionarea de la buget a salariilor în zone preferentiale etc.). In majoritatea tarilor nu exista bugete multi-anuale, chiar si bugetele anuale sunt schimbate în decursul unui an. In aceste conditii, posibilitatile politicilor economice regionale pentru un anumit orizont de timp,  sunt destul de restrânse. Metodele de programare în planificarea bugetului sunt prea putin aplicate. Restructurarea institutionala si înnoirea metodologica a finantelor guvernamentale si a planificarii bugetului trebuie începute atât la nivel national, cât si la cel regional si local. Trebuie promovate initiativele în acest domeniu si publicate experientele relevante.

(173) In timp ce importanta dezvoltarilor spatiale diferentiate a crescut, structurile institutionale, care reflecta dominanta controlului sectorial si al alocarii resurselor, au ramas neschimbate în multe tari. Chiar si sprijinul financial si tehnic al UE (PHARE) a fost organizat pe domenii sectoriale la începutul anilor 90. Colapsul planificarii centralizate comprehensive si abolirea institutiilor sale au întarit, în multe privinte, rolul abordarilor sectoriale.

(174) Provocarile cu care se confrunta dezvoltarea spatiala în zona VISION, descrise în capitolul III, demonstreaza nevoia unei mai intensive coordonari spatiale si unei integrari a politicilor sectoriale relevante din punct de vedere spatial. Deciziile sectoriale la toate nivelurile, atât supranational ş 434s182e ;i national, cât si regional si local, influenteaza evolutia structurii spatiale. Coordonarea orizontala a acestor politici faciliteaza o mai buna eficienta a masurilor luate si  la întarirea coeziunii economice si sociale în toate regiunile spatiului VISION.

(175) In cadrul noului sistem, trebuie gasit un loc corespunzator pentru planificarea transfrontaliera si transnationala. Acestea trebuie sa devina o parte integranta si practicata în mod regulat a sistemelor de planificare spatiala. Este adevarat ca, în domeniul planificarii, crearea institutiilor si instrumentelor în tarile participante joaca un rol-cheie. Aceasta nu înseamna însa ca asemanarile si diferentele dintre structurile institutionale sunt singurele criterii care asigura succesul cooperarilor transnationale. In acest context, doua domenii sunt deosebit de importante: dezvoltarea infrastructurii si stimulentele financiare ale politicilor regionale. Acestea nu sunt relevante numai pentru colaborarea dintre parteneri apartinând diferitelor tari, dar si pentru colaborarea cu Comisia Europeana în problemele politicilor comunitare, precum implementarea Fondurilor Structurale.

(176) Probabil, pâna în prezent, în "ofertele politice" din tarile VISION s-a acordat o atentie insuficienta importantei generale pe care o are întelegerea politicilor de dezvoltare spatiala, asa cum s-a aratat mai sus. Pentru unele tari (si nu numai pentru tarile candidate, dar si pentru cele membre ale UE) planificarea transnationala în cadrul UE poate fi de ajutor în dezvoltarea acesteia si în context national.

(177) Trei aspecte fundamentale constituie baza pentru implementarea obiectivelor si propunerilor formulate în documentul VISION:

§         Actorii care iau parte la implementare trebuie sa-si exprime propriul interes si sa-si exercite autonomia în luarea deciziilor (subsidiaritate) (A.1. Actorii)

§         Contextul spatial specific si tematic al planificarii transnationale (A.2. Contextul spatial)

§         Sa existe o varietate de instrumente pentru implementarea strategiei (A.3. Instrumentele)

A.1. Actorii: rolul si functia regiunilor si administratia teritoriala

(178) ďn ultimii zece ani au avut loc schimbari substantiale în sistemul administratiilor locale si teritoriale în toata partea de est a regiunii VISION (inclusiv în fosta RDG). In majoritatea tarilor, scopul principal al reformei sistemului teritorial-administrativ a fost desfiintarea sistemului ierarhic-centralizat si întarirea autoritatilor de cel mai mic nivel, al municipalitatilor. ďn primii ani de dupa schimbarea sistemului politic, puterea si competentele nivelului mediu, regional, au fost reduse si a fost desfiintata subordonarea ierarhica. In unele tari, nivelele de administratie regionala aleasa au fost complet desfiintate, ramânând doar nivelul administratiei de stat, dar chiar acolo unde organele alese au supravietuit, competentele acestora au fost puternic restrânse. ďn numeroase tari, comunitatile locale mari au fost puternic fragmentate, dând nastere la comunitati mult mai mici în ziua de azi. Practic, în toate tarile nivelul local a ramas singurul nivel de administratie locala cu competente autonome extinse.

(179) ďn conditiile polarizarii teritoriale a dezvoltarii economiei si a disparitatilor regionale crescânde în mare parte a teritoriilor tarilor VISION, lipsa sau slabiciunea nivelului regional în cadrul sistemului administrativ-teritorial al tarilor în tranzitie a devenit treptat una din problemele importante. Astfel, în ultimii ani, în majoritatea tarilor s-au facut eforturi pentru a reforma autoritatile de nivel regional. S-au stabilit sau sunt în curs de stabilire noi niveluri regionale intermediare, desi în unele tari acestea n-au caracterul unor administratii locale alese. În alte tari, se dezvolta cooperarea între regiunile  existente (de dimensiuni mai mici). Nu exista nici posibilitatea politica, nici justificarea impunerii unui anumit model de organizare politica în tarile VISION. Totusi, este nevoie de îndeplinirea anumitor conditii. Prin crearea institutiilor regionale, ar trebui sa fie garantata îmbunatatirea conditiilor (minime) pentru:

§         regionalizarea corespunzatoare a informatiei privitoare la teritoriu

§         mobilizarea initiativelor regionale

§         înlesnirea cooperarii voluntare la nivel national, transfrontalier si international pentru actorii locali si regionali

§         implementarea politicii regionale a UE (parteneriat, programare, cofinantare).

(180) Tinând seama de aceste cerinte, modul de implementare a noului sistem institutional ramâne la latitudinea fiecarei tari.

(181) Politica regionala a Uniunii Europene se bazeaza pe regiuni ca subiect al sprijinului comunitar si unitati de planificare, programare, finantare si control al dezvoltarii si cooperarii transfrontaliere. Tarile în curs de pre-aderare trebuie sa-si defineasca unitatile NUTS (majoritatea lor au facut-o deja), sa culeaga informatii potrivit acestor unitati si sa formuleze programe pentru dezvoltarea lor. Planificarea profesionista, programarea si implementarea agentiilor si institutiilor de supraveghere, formate din reprezentanti ai diferitelor grupuri sociale si de interes, pot fi create la nivel regional fara a schimba neaparat structurile administrative existente. Pe termen lung, este însa rational si de dorit ca structurile administrative sa fie armonizate cu unitatile de programare a dezvoltarii.

(182) Propuneri de politici:

§         Implementarea politicii de dezvoltare spatiala trebuie sa se bazeze pe partenariat, cu implicarea diferitelor nivele ale guvernarii si administratiei (transnational, national, regional, local). Diviziunea muncii si competentele trebuie sa se bazeze pe principiul subsidiaritatii.

§         Tinând seama de resursele profesionale, tehnice si financiare limitate si pentru a asigura o diviziune clara a competentelor, vor trebui restrânse în limite rezonabile atât numarul nivelelor administrative îndreptatite sa puna în practica dezvoltarea spatiala si al celor care aloca resurse, cât si tipurile de planuri spatiale.

§         Autoritatile locale trebui sa aiba drept de actiune autonoma în probleme locale, precum si acces la resurse financiare locale corespunzatoare. Pe de o parte, autoritatile locale trebuie sa intre în competitie unele cu altele pentru resurse financiare, iar pe de alta parte ele trebuie sa aiba drept de actiune colectiva si de reprezentare a intereselor lor în fata autoritatilor centrale.

§         Majoritatea tarilor VISION au administratii locale (municipale) puternice cu largi competente autonome. Urmatoarea sarcina este stabilirea (reînfiintarea) regiunilor cu competente de dezvoltare spatiala specifice. Aceasta este si o pre-conditie pentru accesul viitor la instrumentele structurale. Nu exista o schema generala sau uniforma pentru regionalizare si regiunile de planificare nu trebuie neaparat sa coincida cu unitatile administrative, dar pe termen lung este de dorit armonizarea lor.

§         Autoritatile locale si regionale si administratiile trebuie sa aiba dreptul de a participa în scheme de cooperare transfrontaliera si transnationala si în acest cadru sa-si asume anumite sarcini si obligatii, în limitele competentelor lor.

§         Organizatiile non-guvernamentale - în afara celor guvernamentale - trebuie sa joace un rol mai mare în initierea si implementarea programelor si proiectelor de dezvoltare spatiala.



A.2. Contextul teritorial: identificarea unor subzone specifice si aplicarea unor optiuni politice specifice în functie de necesitatile lor

(183) Perspectiva de dezvoltare spatiala a fost elaborata pentru regiunea VISION ca un teritoriu unic. Nu s-a facut diferentiere între tarile care au aderat la Acordul European si celelalte state ale zonei. Toate tarile fac parte din viitorul proces de integrare europeana. În acelasi timp, însa, exista câteva diferente geografice si economice marcante în cadrul spatiului VISION care reclama abordari si tratari diferite. Scopul documentului VISION nu este acela de a identifica per se aceste sub-zone. Sunt identificate programe si proiecte de importanta vitala care au o arie de impact specifica. Exista doua tipuri de asemenea proiecte:

(184) Programe mari, comprehensive de importanta europeana, a caror arie de impact cuprinde mai multe tari. Aceste arii de impact au fost considerate ca probleme eminamente transnationale si incluse în documentele VISION (În primul rând în Raportul de Baza). (a se vedea Capitolul I/C).

(185) Teritorii mai mici în zone frontaliere, unde se întâlnesc teritoriile nationale a mai multor state si unde apar probleme specifice de mediu, de cai de comunicatie sau de alte infrastructuri. In documentele VISION au fost incluse recomandari pentru selectarea si dezvoltarea acestor zone, dar identificarea si definirea lor este considerata o problema nationala sau bilaterala.

(186) Ca urmare, se constata existenta mai multor niveluri de cooperare spatiala transnationala în regiunea VISION. În afara coordonarii si cooperarii orizontale (intersectoriale, interregionale si inter-municipale), este deopotriva de importanta si diviziunea verticala (între diferite niveluri) a muncii si cooperarea în dezvoltarea regionala si planificarea spatiala. Diviziunea între niveluri a muncii trebuie sa se bazeze pe principiul subsidiaritatii.

(187) Fiecare din aceste zone poate fi identificata dupa criteriile de mai sus, atât cele mari cât si cele mici, având necesitati diferite în privinta dezvoltarii spatiale. Optiunile de politici identificate în Cap. III pot constitui baza pentru o abordare directionata a acestor necesitati. Este la latitudinea actorilor din zonele respective sa identifice si sa aplice acele optiuni politice care sunt cele mai potrivite pentru sarcinile lor specifice si care vor aduce cele mai mari beneficii.

(188) Propuneri de politici:

§         Zonele de amenajare trebuie sa corespunda obiectivelor si instrumentelor de planificare. Obiectivelor diferite trebuie sa le corespunda delimitari diferite. Obiectivele de coeziune pot fi implementate la nivelul unor unitati mai mari (NUTS 2), iar obiectivele de restructurare si în special cele privind dezvoltarea oraselor în teritoriu se pot aplica unor arii mai mici ( NUTS 3 Çi NUTS 4). Obiectivele specifice necesita delimitari mai precise ale ariilor de planificare.

§         La identificarea regiunilor de planificare trebuie sa prevaleze considerentele strategice. Consideratiile tactice (ex. asigurarea eligibilitatii unei regiuni) nu trebuie sa conduca la împartirea unei zone care are o anumita coeziune interna.

§         Desi coincidenta cu unitatile administrative nu este o cerinta imperativa în definirea regiunilor de planificare, trebuie sa existe informatii statistice si cadrul institutional pentru planificare si implementare în zona data.

§         Zonele (sau sub-zonele) de dezvoltare spatiala transnationale vor fi identificate si în raport cu spatiul de referinta al unor actiuni specifice si programe bine definite. Politica de dezvoltare spatiala transnationala trebuie sa se concentreze pe actiuni si probleme care implica mai multe (mai mult de doua) tari, iar elaborarea unor proiecte bilaterale trebuie lasata la latitudinea actorilor nationale si regionali. In prezent, propunerile documentului VISION  pentru zone transnationale de actiuni viitoare sunt urmatoarele: Zona de Interactiune Central-Europeana (zona de 250 km de o parte si alta a granitei axterioare actuale a UE),  zona de impact a Pactului de Stabilitate în Europa de Sud-Est, Zona de Dezvoltare Carpatica, Zona de Cooperare Adriatica, Zona de Cooperare a Marii Negre si Zona de Cooperare Dunareana.

A.3. Instrumentele: modalitatile de aplicare a optiunilor de dezvoltare spatiala

(189) ďn sistemul centralizat al planificarii, alocarea de resurse se baza pe distributia sectoriala si industriala. Obiectivele planificarii si resursele financiare erau distribuite pe baza sectoriala, dimensiunea regionala având un rol secundar. In economiile de piata si în special în Uniunea Europeana dimensiunea regionala este considerata mai potrivita pentru politicile structurale. Pe de o parte, este mai neutra din punct de vedere al politicii competitionale decât anumite industrii si sectoare individuale, iar pe de alta parte, dezvoltarea regionala este un domeniu important în sine, fiind strâns legata de obiectivul politic general al coeziunii (economice si sociale).  In practica, desi considerentele sectoriale joaca înca un rol important, adesea dominant, dimensiunea regionala a politicilor structurale este în crestere.

(190) Privatizarea, mediul de piata, disparitia unor diferente pronuntate între organizatiile sectoriale, precum si cresterea disparitatilor între regiuni, reclama schimbari la nivelul guvernelor si al sistemului de alcatuire a bugetelor în tarile estice ale regiunii VISION. -S-au-produs scimbari în toate tarile, dar profilul final al politicii regionale nu este clar formulat.

(191) Sistemul preturilor, al taxelor si al reglementarii veniturilor în fostele economii planificate au avut un impact deosebit asupra distributiei spatiale a industriei. Prin subevaluarea costului muncii, a terenului si serviciilor de infrastructura, ele au promovat crearea numarului maxim de locuri de munca în toate regiunile tarilor respective. Prin contrast, noile sisteme de taxare introduse si costul fortei de munca si al altor factori sunt mult mai oneroase pentru întreprinderi si au, desigur, ca efect încurajarea si uneori provocarea polarizarii. In consecinta, sunt necesare o serie de stimulente economice regionale, care sa sustina dezvoltarea  regiunilor ramase în urma, sa creeze premisele de infrastructura pentru o dezvoltare competitiva, sa promoveze schimbari structurale si sa sustina crearea de noi locuri de munca în regiunile puternic afectate de somaj.

(192) In majoritatea tarilor VISION exista mijloacele bugetare si creditele necesare acestor scopuri. Dar, întrucât mijloacele financiare sunt împartite între mai multe ministere, acestea se disperseaza, adesea lipsind coordonarea dintre ele. Astfel, eficienta este mai scazuta decât în cazul în care ar exista actiuni coordonate. Este rational si de dorit ca diferitele alocari bugetare si liniile de credit sa fie sa fie consolidate si directionate într-unul singur sau macar în mai putine fonduri de dezvoltare regionala si astfel sa se asigure controlul armonizat al alocarilor. Cel mai potrivit pentru a detine functiunea de alocare ar fi o autoritate pentru dezvoltare regionala, subordonata direct primului ministru (cum ar fi, de exemplu, în Franta), sau un minister al economiei (care nu este sectorial); dar acest lucru depinde în mare masura de structura guvernului fiecarei tari. Important este ca respectivele organizatii guvernamentale sa evalueze impactul spatial al diferitelor politici si masuri guvernamentale si sa fie în situatia de a le putea influenta în mod activ.

(193) Existenta fondurilor nationale pentru dezvoltare regionala este preconditia pentru accesul la fondurile structurale ale UE, întrucât acestea vor permite tarilor sa cofinanteze asistenta comunitara. Alte criterii ale Fondurilor Structurale, cum ar fi concentrarea sau alocarea pe baza unor programe, trebuie de asemeni luate în considerare, nu numai pentru proiectele finantate de catre UE, dar si pentru alocarea fondurilor nationale. Cele mai multe guverne si-au definit deja regiunile proprii eligibile pentru sprijin national. Este de importanta vitala armonizarea acestor prioritati ale politicilor regionale nationale cu obiectivele si masurile UE. Faptul ca, probabil, tot teritoriul sau majoritatea covârsitoare a teritoriului tarilor în curs de aderare va fi eligibil pentru Obiectivul 1, nu trebuie sa conduca la utilizarea dispersata a fondurilor de sprijin.  

(194) Procedurile de alocare a fondurilor UE este discretionara, nu automata. Aceasta înseamna ca fiecare program sau proiect este luat în considerare si evaluat separat, nici un proiect nu este ab ovo îndreptatit pentru finantare. Se recomanda aplicarea acestui principiu de alocare si în cazul fondurilor nationale. Acest lucru se poate face numai în mod descentralizat. Astfel devine importanta crearea unor consilii regionale de dezvoltare sau altor institutii similare la nivel regional. Aceste institutii au cele mai multe informatii privind situatia locala si pot decide mai bine alocarea acestora.

(195) Cea mai corespunzatoare forma de asistenta pentru dezvoltare o constituie sustinerea bugetara sau credite avantajoase pentru investitii si crearea de locuri de munca. Taxele, impozitele si alte facilitati sunt instrumente ambigui din punct de vedere al politicii competitionale. "Zonele economice libere"  si aranjamente similare sunt de asemeni nepotrivite cu politicile competitionale ale UE, în schimb instituirea unor zone industriale echipate cu infrastructura, parcuri stiintifico-tehnice si diferite organizatii de sprijin - cum ar fi Centre de Afaceri si Inovatii, "incubatoare", "parcuri tehnologice", centre de promovare a asociatiilor (SEED) si "zone logistice" - ar fi instrumente importante ale politicilor regionale.

 

(196) O atentie deosebita trebuie acordata unei alocari echilibrate între dezvoltarea infrastructurii si sustinerea directa a întreprinderilor mici si mijlocii creatoare de locuri de munca. Prevalarea uneia si neglijarea alteia ar reduce eficienta si impactul pozitiv al politicii regionale.

(197) Propuneri de politici:

§         Tarile estice VISION trebuie sa creeze institutii guvernamentale si instrumente financiare specifice dedicate politicii si dezvoltarii regionale. Acest lucru este necesar pentru ca, în noua situatie, sunt inerente tendintele atât pentru dezvoltarea echilibrata, cât si pentru o mai mare diferentiere si disparitate. Chiar daca în prezent guvernele dispun de posibilitati limitate de a aloca resurse bugetare semnificative acestui obiectiv, existenta acestor instrumente are o importanta simbolica, demonstrând angajamentul guvernelor si constientizarea problemelor si dezvoltarii regionale.

§         Instrumentele financiare trebuie sa se constituie într-un sistem coerent, în care fiecare instrument în parte se completeaza cu celelalte. Pentru a fi eficiente, mijloacele financiare destinate obiectivelor regionale nu trebuie dispersate la un mare numar de ministere si departamente guvernamentale. Mai degraba, trebuie creat un numar mic  dar consolidat de fonduri de dezvoltare regionala si alocate unei agentii, care este capabila sa implementeze programe si masuri de dezvoltare comprehensive si coordonate.

§         Instrumentele financiare nationale trebuie sa respecte, chiar înainte de aderare, principalele criterii ale fondurilor structurale ale UE: concentrare, aditionalitate, partenariat si programare. Aceasta este o preconditie importanta de compatibilitate cu sustinerea oferita de UE.

§         Instrumentele financiare si legale nationale trebuie sa respecte politica de competitie a UE. UE nu poate sustine proiecte si politici care sunt în dezacord cu politica de competitie.

§         Formularea si reglementarea sistemului trebuie facute în mod centralizat, dar alocarea si sustinerea trebuie descentralizate. Sustinerea trebuie sa fie pe cât posibil discretionara, evaluându-se si aprobându-se fiecare proiect în parte.

B. Integrarea spatiala 

(198) Europa constituie (fara Federatia Rusa) 4,4 % din suprafata continentala a planetei si detine 10,4 % din populatia sa. Stabilitatea si securitatea - si în strânsa legatura cu aceasta, competitivitatea - pe continentul european, pot fi asigurate numai prin integrarea economica, sociala, politica si teritoriala, în viitoarea lume politica si economica globalizata. Astfel, tot spatiul VISION este considerat ca subiect al procesului de integrare europeana, desi ritmul integrarii, datorat unor diferiti factori politici, economici si geografici, este diferit în cazul diferitelor tari.

(199) Conceptul de integrare are diferite semnificatii. Una din acestea este integrarea spatiala. Integrarea spatiala înseamna "apropierea" diferitelor locuri si regiuni geografice în termeni de timp, costuri si distante psihologice. Înseamna crearea unor retele dense de transporturi si telecomunicatii si crearea conditiilor pentru miscarea rapida, frecventa si libera de birocratie, a oamenilor, bunurilor si informatiilor prin aceste canale. Înseamna ca frontierele sa devina cât se poate de penetrabile si "spiritualizate". De asemenea, înseamna crearea unor retele de cooperare transnationala între orase, regiuni si alti actori ai dezvoltarii spatiale.

(200) Trebuie create partenariate la toate nivelurile si în toate domeniile: între autoritatile nationale, între autoritatile regionale si locale, între institutii economice, politice si culturale, între întreprinderi. Relatiile si retelele de partenariat între orase si regiuni sunt cu deosebire importante. Având în vedere cele 16.000 de km de granite terestre, cooperarea transfrontaliera si instituirea Euroregiunilor ar trebui sa se bucure de prioritate.

(201) Trecerile de frontiera sunt înca puncte de blocaj în reteaua de cai de comunicatii în zona estica VISION. Peste 50 % a spatiului VISION poate fi privita ca regiune frontaliera. De aceea, relatiile transfrontaliere au o mare importanta. Neluând în considerare granitele dintre tarile membre ale UE, exista 194 puncte internationale de trecere a frontierei pe 15.400 km de granita, în medie un punct de trecere la 80 de km. Totusi, exista frontiere pe care situatia este mult mai nefavorabila. Având în vedere ca din totalul drumurilor care traverseaza granita, mai putin de 40 % sunt utilizate ca treceri internationale, situatia poate fi îmbunatatita substantial, la costuri relativ moderate. Mai dificila este situatia granitelor fluviale. Exista 3.660 de km de granite fluviale, si doar 54 poduri de frontiera (din care 21 erau în fosta Iugoslavie, de dinainte de razboi). Constructia si reconstructia podurilor de frontiera precum si întarirea legaturilor maritime trebuie sa fie o sarcina prioritara, pentru a carei îndeplinire este necesar un sprijin international.

(202) Una din cele mai importante premise ale integrarii spatiale este crearea retelelor de transport transeuropene. Elaborarea si adoptarea acestor retele a fost organizata în cadrul programului TEN pentru tarile membre ale UE si în cadrul programului TINA pentru tarile în curs de aderare. Coridoarele de transport europene si principalele trasee de transport ale tarilor în curs de aderare se extind si pe teritoriul statelor care sunt în afara procesului de aderare. Este necesara, cât de curând, stabilirea de catre institutiile nationale si supra-nationale, a unui cadru de coordonare a planificarii de retele, care sa cuprinda toate tarile regiunii. Structura TINA poate servi ca punct de plecare pentru acest cadru.

(203) Protectia mediului, reducerea poluarii, conservarea cadrului natural si protectia contra inundatiilor sunt, de asemenea, probleme ce trebuie abordate în comun. În mai multe tari, mare parte a poluarii aerului este de origine exogena, resursele de apa de suprafata - si odata cu ele, poluarea apei - provin din afara frontierelor multor tari. De aceea, masurile individuale si necoordonate de mediu si de prevenire a inundatiilor pot fi sortite esecului. Majoritatea zonelor de protectie naturala si a ecosistemelor valoroase se gasesc în zone frontaliere. Masurile coordonate, în cadrul planificarii spatiale transnationale, vor fi mai benefice pentru toate tarile participante.

(204) O mare parte a problemelor de planificare spatiala este strâns legata de aderarea la UE. Dintre cele 17 tari ale regiunii VISION, 3 sunt state membre ale UE, 7 sunt în curs de aderare si 7 nu au fost înca incluse în procesul de aderare. Cu toate acestea, modalitatea si calendarul largirii UE, vor avea un impact asupra tuturor tarilor din regiune. Alinierea la si aplicarea acquis-ului comunitar, pregatirile pentru aderare vor avea, si partial au deja, un impact asupra structurilor spatiale ale respectivelor tari. Acest impact va fi si mai pronuntat când, dupa aderare, vor fi aplicate reglementarile si instrumentele politicii agricole comune si ale politicii structurale si de coeziune. Largirea va afecta deopotriva si tarile actuale membre. Impactul va fi cel mai puternic în regiunile adiacente, învecinate frontierelor actuale ale UE. Natura acestui impact va depinde în mare masura de competitivitatea si vitalitatea economiei acestor regiuni. De aceea, în perioada de preaderare, o atentie speciala va trebui acordata ajustarii structurale si întaririi acestor regiuni. Aderarea treptata va avea cu certitudine un efect si asupra tarilor si regiunilor care nu fac parte din proces (în domeniul acordurilor de comert exterior, al tarifelor si al reglementarilor privind calatoriile si munca). Trebuie luate masuri si facute aranjamente, chiar înainte de prima etapa de largire, pentru a maximiza impacturile pozitive si a minimiza pe cele adverse, negative de-a lungul noilor frontiere externe - în modificare - ale UE.

(205) Experienta a aratat ca, decizia de a trata toata regiunea CADSES ca teritoriu unic de programare comprehensiva, a fost corecta. În ciuda diferentelor semnificative, toata partea estica a regiunii VISION a împartasit o anumita experienta comuna, a subzistat în conditii politice si institutionale similare, si s-a confruntat cu probleme comune de transformare. Astfel, au putut fi formulate câteva elemente esentiale ale strategiilor si perspectivelor. Partenerii proiectului VISION PLANET intentioneaza, în urmatorii ani, sa-si intensifice colaborarea în domeniul dezvoltarii spatiale transnationale. Ei recomanda luarea în considerare a unei continuari a programului CADSES în cadrul INTERREG III B.

(206) Urmând exemplul Regiunii Marii Baltice, ei propun o cooperare în dezvoltarea spatiala în zona CADSES, cu un caracter mai permanent si institutionalizat. Experienta a aratat ca întelegerile multilaterale pot avea uneori rezultate acolo unde abordarile bilaterale au dat gres. Acordurile multilaterale sunt mai potrivite în cazul resurselor financiare si intelectuale reduse de care dispune planificarea spatiala în tarile Europei Centrale si de Sud-

Est. Mai mult, acordurile multilaterale care includ deopotriva tari membre si ne-membre ale UE, pot servi ca baza pentru stabilirea unui dialog continuu între specialistii în dezvoltarea spatiala din regiune, indiferent de statutul tarilor în procesul de aderare si prin aceasta ele pot întari coeziunea generala si cooperarea în acest spatiu.

(207) propuneri de politici:

§         Integrarea spatiala trebuie realizata în întreaga regiune VISION, independent de statutul în procesul de aderare la UE. Aceasta înseamna stabilirea unor retele dense de transport si trelecomunicatii, care sa faciliteze miscarea rapida, frecventa si libera de birocratie a persoanelor, bunurilor si informatiilor. Insemneaza crearea unor frontiere cât mai penetrabile si spiritualizate. Insemneaza, de asemeni, crearea cooperarii transfrontaliere între retele de orase, de regiuni si alti actori ai dezvoltarii spatiale.

§         Trebuie create partenariate la toate nivelele si în toate sferele: între administratiile nationale, între autoritatile regionale si locale, între institutiile economice, politice si culturale, între întreprinderi. Sunt deosebit de importante partenariatele, relatiile si retelele între orase si regiuni. Tinând seama de cei 16.000 km de frontiere continentale, cooperarea transfrontaliera si stabilirea unor Euro-regiuni trebuie sa fie o preocupare prioritara.

§         Constructia si reconstructia podurilor de frontiera si întarirea legaturilor maritime trebuie sa fie o sarcina prioritara, fiind necesar si suport international pentru implementarea lor.

§         Trebuie creat cât mai curând, de catre institutiile nationale si supra-nationale, un cadru de coordonare pentru planificarea retelelor de transport, care sa cuprinda toate tarile din regiune. Structura TINA trebuie sa serveasca ca punct de pornire pentru acest cadru.

§         Masurile de protectie a naturii trebuie coordonate în cadrul planificarii spatiale transnationale.

§         In perioada de pre-aderare, trebuie acordata o atentie deosebita ajustarii structurale si întaririi regiunilor situate de o parte si alta a granitelor actuale ale UE. Trebuie luate masuri si stabilite aranjamente, chiar înainte de prima etapa a largirii, pentru a maximiza impacturile pozitive si a minimiza efectele adverse, negative de-a lungul noilor frontiere ale UE, în miscare.

§         Partenerii VISION PLANET  intentioneaza, în urmatorii ani, sa-si intensifice cooperarea în domeniul dezvoltarii spatiale transnationale. Aceasta este si intentia partenerilor din proiectul ESTIA, într-o mai strânsa cooperare cu cei din VISION PLANET. Ca urmare, partenerii recomanda o continuare a programului CADSES în cadrul INTERREG III B.

§         Partenerii VISION PLANET propun ca coperarea în domeniul planificarii spatiale în zona CADSES sa aiba un caracter mai permanent si institutionalizat. Aceasta poate avea forma unui comitet (Comitet pentru Dezvoltarea Spatiala) sau a unui secretariat, ori a unei retele de observatoare (ca ESPON). Forma specifica a cooperarii depinde de sarcinile din zona care vor fi formulate prin INTERREG III.


V.               Pasii urmatori pentru cooperare si aplicare

(208) Participantii la proiectul VISION PLANET sunt constienti de faptul ca cooperarea dintre ei se afla înca într-o faza initiala. Cu toate acestea, elaborarea în comun si adoptarea acestui document indica clar hotarârea lor ferma de a continua si adânci cooperarea. Documentul elaborat reprezinta, chiar în aceasta faza initiala a muncii comune, o baza comuna de întelegere a problemelor de dezvoltare spatiala si un punct de pornire pentru implementarea politicilor si pentru cooperarea viitoare.

(209) Exista mai multe optiuni pentru cooperare în domeniul dezvoltarii spatiale si pentru actiuni comune. Una din cele mai importante este cooperarea în cadrul initiativelor si programelor Uniunii Europene.

A  INTERREG III B

(210) Sefii de state si de guverne ale tarilor membre UE, au cazut de acord la reuniunea de la Berlin a Consiliului Europei, în martie 1999, sa prelungeasca Initiativa Comunitara Interreg si în cadrul acesteia a Interreg III B, privind cooperarea transnationala în planificarea spatiala. Parlamentul European si-a dat de asemenea avizul pentru aceasta propunere. In acelasi timp, primele idei legate de intiative au fost publicate de Comisia Europeana si pâna la finele anului 1999 vor fi discutate, între tarile membre si tarile în curs de pre-aderare, orientarile acestor initiative.

(211) Dupa finalizarea orientarilor va urma formularea Programelor Operationale din cadrul diferitelor zone de cooperare transnationala. Programele Operationale contin masurile specifice care trebuie implementate în zonele de cooperare transnationala si volumul finantarii acordat acestora. Atât Perspectiva de Dezvoltare Spatiala, cât si Raportul de Baza al VISION PLANET, vor servi ca baza pentru formularea masurilor necesare si pentru generarea primelor idei pentru proiecte.

(212) Dupa aprobarea Programelor Operationale, urmatoarea faza de cooperare este formularea propunerilor de proiecte, cautarea partenerilor de cooperare, prezentarea propunerilor si selectarea proiectelor care vor fi finantate. Documentele VISION PLANET contin mai multe idei pentru proiecte viitoare: fie sub forma "sub-zonelor propuse" pentru cooperare si care prezinta provocari deosebite, fie sub forma unor propuneri de politici de interes comun.

(213) Panel-ul Proiectului VISION PLANET va putea actiona ca un organism subsidiar, de consultare în procesul de elaborare si selectare, prin propunerea unor masuri si prin evaluarea propunerilor de proiecte.

(214) Grupul de Lucru al  VISION PLANET, alcatuit în principal din specialisti în planificare spatiala, reprezentând institute de cercetare, va putea constitui baza pentru crearea Retelei de Observatoare a Dezvoltarii Spatiale în Europa Centrala si de Sud-Est, asa cum s-a propus de catre mai multe tari.

B  Negocierile de pre-aderare si instrumentele structurale ale aderarii

(215) Analizele si propunerile Perspectivei de Dezvoltare Spatiala si ale Raportului de Baza pot servi ca suport informational si de orientare în cadrul urmatoarelor runde de negocieri privind aderarea la UE, atât pentru Comisia Europeana, cât si pentru statele membre si cele candidate la aderare.

(216) Principalele instrumente ale Uniunii Europene de sustinere a pregatirilor de aderare si dezvoltare sunt PHARE, ISPA si SAPARD. ISPA sprijina în primul rând investitii importante în infrastructura si în protectia mediului. SAPARD este instrumentul de sprijin pentru restructurarea agriculturii si dezvoltarea rurala. PHARE, în paralel cu alte initiative, sprijina dezvoltarea institutionala si, printre altele, dezvoltarea regionala si cooperarea transfrontaliera. Documentele VISION pot servi ca orientare prin stabilirea prioritatilor si prin formularea masurilor pentru toate cele trei instrumente structurale.

(217) Reglementarile privind ISPA[3] au intrat în vigoare la sfârsitul lunii iunie 1999. ISPA sprijina masuri de protectie a mediului care sa permita tarilor beneficiare sa se alinieze cerintelor comunitare privind legea mediului si la obiectivele Parteneriatului pentru Aderare. ISPA sprijina si masurile privind infrastrucutra de transport, în special pe cele care constituie proiecte de interes comun din cadrul orientarilor pentru dezvoltarea retelei de transport trans-europene.[4] Aceasta include masuri care sa asigure inter-conectarea si inter-operabilitatea retelelor nationale între ele, precum si cu retelele trans-europene, asigurând în acelasi timp accesul la aceste retele. Aceasta înseamna ca si masurile care nu sunt incluse în reteaua TINA  pot fi eligibile pentru sprijin financiar.

(218) Alaturi de reglementarile ISPA, reglementarile SAPARD[5] au intrat în vigoare la sfârsitul lunii iunie 1999. Aceste reglementari mentioneaza  anumite zone prioritare specifice. Politica de dezvoltare spatiala trebuie sa asigure ca în fiecare tara sa se acorde o atentie deosebita urmatoarelor prioritati:

-                                       Dezvoltarii si diversificarii activitatilor economice;

-                                       Ameliorarii folosintelor de teren si reparcelarii;

-                                       Imbunatatirii educatiei profesionale;

-                                       Dezvoltarii si îmbunatatirii infrastructurii rurale;

-                                       Managementului resurselor de apa;

-                                       Padurilor.

Trebuie avut, de asemeni, în vedere ca planurile nationale de dezvoltare rurala trebuie prezentate Comisiei Europene pâna la sfârsitul lunii decembrie 1999.

C   Initiative si alte organizatii europene

(219) Documentele VISION trebuie prezentate Consiliului Europei pentru a permite utilizarea lor în finalizarea "Orientarilor privind Dezvoltarea Spatiala Durabila". Acest din urma document va fi discutat si adoptat la reuniunea de la Hanovra a Ministrilor Europeni pentru Dezvoltarea Spatiala (CEMAT) din septembrie 2000. Aceasta ocazie poate fi utilizata pentru a prezenta ministrilor din tarile participante la proiect documentul VISION, spre discutare.

(220) Documentele VISION trebuie prezentate Adunarii parlamentare a Consiliului Europei si Congresului Autoritatilor Locale si Regionale din Europa (CLRAE), pentru a-i informa asupra rezultatelor proiectului si pentru a le putea utiliza în desfasurarea activitatii lor.

(221) Documentele VISION  trebuie prezentate Asociatiei Regiunilor de Granita Europene (AEBR) pentru a-i informa asupra rezultatelor proiectului si pentru a facilita cooperarile transfrontaliere în derulare si pe cele noi.

(222) Documentele VISION trebuie prezentate Secretariatelor Initiativei Central-Europene si a Initiativei de Cooperare Sud-est Europeana (SECI), spre a-i informa asupra rezultatelor proiectului si a le permite sa armonizeze propunerile proiectului cu alte obiective, identice sau similare. Documentele VISION  trebuie, de asemeni, trimise Secretariatelor Comunitatilor de Lucru Alpi-Adria, ale Regiunilor Dunarene si Secretariatului Euroregiunilor Carpatice.

(223) Poate una din cele mai importante oportunitati de utilizare si implementare a rezultatelor proiectului este integrarea lor în activitatile Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Multe din obiectivele Pactului de Stabilitate au pre-conditii spatiale importante si impacturi care pot fi abordate eficient în cadrul structurilor de cooperare existente si care au fost formulate în cadrul proiectului VISION PLANET.

D  Politicile nationale de dezvoltare spatiala si relatiile bilaterale

(224) Analizele si propunerile proiectului VISION PLANET pot fi utilizate la elaborarea si îmbunatatirea legilor si perspectivelor de dezvoltare spatiala la nivel national. Proiectul ofera o perspectiva comparata a problemelor spatiale din diferitele tari, care poate contribui la confirmarea sau modificarea politicilor de dezvoltare spatiala existente si, ca efect final, la întarirea pozitiei politicilor regionale în cadrul politicilor guvernamentale.

(225) Documentele VISION  au "functiune inspiratoare" pentru multe din domeniile activitatilor administratiilor centrale si locale, care include planificarea fizica spatiala, planificarea infrastructurilor, dar si domenii ca protectia mediului, agricultura, educatia, serviciile sociale. De aceea este rational si recomandabil ca documentul sa fie larg distribuit la nivel national, diferitelor institutii si sectoare sau nivele de decizie si cercetare.

(226) Documentele VISION pot contribui la o mai buna întelegere între natiuni si la o mai buna întelegere a problemelor si intereselor comune. De aceea se recomanda utilizarea unora dintre elementele sale la diferitele nivele de educatie si învatamânt de specialitate.

(227) In sfârsit, documentele VISION au evitat sa se implice în probleme bilaterale si transfrontaliere, care sunt de competenta guvernelor respective. Cu toate acestea unele analize si orientari pot fi utilizate în aranjamente de cooperare transfrontaliera bi- sau tri-laterale.


Anexa:  Grupul International de Lucru

AUSTRIA

Institutul Austriac pentru Planificare Spatiala si Studii Regionale (OIR)

Dr. Friedrich Schindegger

POB 562

A 1011 Wien

Tel: +431  533 8747 41

Fax; +431 533 8747 66

Email: schindegger@oir.or.at

REPUBLICA CEHA

TERPLAN a.s.

Milos Cerveny, M.Sc.PhD.

Myslikova 20

CZ 12000 Praha 2

Tel: +420 2 292 388

Fax: +420 2 24 91 5697

Email: terplan.uir@pha.pvtnet.cz

BULGARIA

Centrul National pentru Dezvoltarea Regionala si Politica de Locuire

Prof. Dr. Iulia Spiridonova

14-16 Alabin str.

BG 1000 Sofia

Tel: +359 2 980 1084

Fax: +359 2 980 0312

Email: julia@aster.net

Universitatea Carolina

Facultatea de Stiinte Naturale

Departamentul pentru Geografia Sociala si Dezvoltarea Regionala

Prof. Dr. Petr Dostal

Dr. Paris Kokorotsikos

Albertov 6

CZ 12843 Praha 2

Tel: +420 2 21 95 21 96

Fax: +420 2 29 60 25

Email: dostal@natur.cuni.cz

CROATIA

Ministerul pentru Planificare Regionala, Constructii si Locuinte

Zdravko Svigir

Ulica Republike Austrije 20

HR 10000 Zagreb

Tel: +385 1 37 82-444/420

Fax: +385 1 37 72-822

Ministerul pentru Dezvoltarea Regionala

Ing. Arh. Jaroslav Bedrna

Jana Zelivskeho 20

CZ 13000 Praha 3

Tel: +420 2 697 1443

Fax: +420 2 697 1443

Emai: bedrna@iol.cz

GERMANIA

Biroul federal pentru Constructii si Planificare Regionala (BBR)

Jens Kurnol

Am Michaelshof 8

D 53177 Bonn

Tel: +49 1888 401 2310

Fax: +49 1888 2260

Email: Jens.Kurnol@bbr.bund.de

ITALIA

Regiunea Friuli venezia Giulia

Directia de Planificare

Mauro Pascoli

Via Poscolle 11/A

I 33100 Udine

Tel: +39 0432 555 705

Fax: +39 0432 555 740

Email: pian.terr.ud@regione.fvg.it

Universitatea din Trieste

Facultatea de Arhitectura

Prof. Roberto Costa

Prof. Maurizio Bradaschia

Via Valerio, 10

I 43127 Trieste

Tel: +39 040 676 3483

Fax; +39 040 676 4386

Email: costaro@univ.trieste.it

UNGARIA

Institutul Ungar oentru Planificare Urbana si Regionala (VATI)

Departamentul pentru Planificare Regionala si Dezvoltare Durabila

Erzsebet Vajdovich-Visy

Gellerthegy u. 30-32

H 1016 Budapest

Tel: +36 1 356 9122

Fax: +36 1 356 8003

Email: evisy@vati.ktm.hu

Academia Ungara de Stiinte

Centrul pentru Studii regionale (RKK)

Centrul de Cercetare din Ungaria de Vest

Dr. Mihaly Lados

POB 420

H 9002 Gyor

Tel: +36 96 516-570

Fax: +36 96 516-579

Email: ladosm@edo.rkk.hu

ITALIA

Regiunea Friuli venezia Giulia

Directia de Planificare

Mauro Pascoli

Via Poscolle 11/A

I 33100 Udine

Tel: +39 0432 555 705

Fax: +39 0432 555 740

Email: pian.terr.ud@regione.fvg.it

Universitatea din Trieste

Facultatea de Arhitectura

Prof. Roberto Costa

Prof. Maurizio Bradaschia

Via Valerio, 10

I 43127 Trieste

Tel: +39 040 676 3483

Fax; +39 040 676 4386

Email: costaro@univ.trieste.it

POLONIA

Centrul Guvernamental pentru Studii Strategice - Biroul de Dezvoltare Regionala

Katowice (RCSS - BRR)

Maciej Borsa

Ul. Mariacka 22

PL 40014 Katowice

Tel: +48 32 253 9008

Fax: +48 32 253 7376

Email: region@rcss.brr.katowice.pl

ROMANIA

URBANPROIECT

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Urbanism si Amenajarea Teritoriului

Ileana Budisteanu

Str. Nicolae Filipescu 53-55

RO 70136 Bucuresti

Tel: +401 211 7850

Fax: +401 211 4906

Email; urban@fx.ro



[1] In prezentul document prin "tarile estice" sau "jumatatea estica" a spatiului VISION se intelege zona care cuprinde tarile care nu sunt inca membre ale UE, plus fosta RDG. Conceptul nu este tocmai corect din punct de vedere geografic. In ciuda ambiguitatii sale, el a fost adoptat pentru uzul documentului de fata.

[2] Trebuie subliniat ca orasele de marime medie pot avea diferite dimensiuni, in functie de domensiunea retelei de localitati a respectivei tari.

[3] Reglementarile Consiliului (CE) No 1267/99 din 21 iunie 1999 care stabilesc un Instrument pentru Politici Structurale de Pre-aderare

[4] Decizia No 1692/96/EC a Parlamentului European si Consiliului din 23 iulie 1996 privind Orientarile Comunitare pentru dezvoltarea Retelei de Transport Trans-europene (TEN)

[5] Reglementarile Consiliului (EC) No 1268/99 din 21 iunie 1999 privind Sprijinul Comunitar pentru mĺsurile de pre-aderare pentru agricultura si dezvoltarea rurala în tarile din Europa Centrala si de Est în perioada de pre-aderare












Document Info


Accesari: 3627
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )