Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































SUB PORTIC

istorie












ALTE DOCUMENTE

ARTA SCRISULUI LA EGIPTENI
9 MAI, 10 MAI
Comunismul
Al II-lea razboi mondial in Europa
ETICA LUI MARX - Teoria morala a istoricismului
Politica interna a imparatului Constantin cel Mare
STAREA SUFLETELOR DUPA MOARTE
INDIA INAINTE DE GAUTAMA BUDDHA: DE LA SACRIFICIUL COSMIC LA SUPREMA IDENTITATE ATMAN-BRAHMAN
DE CE S-A PRABUSIT SISTEMUL COMUNIST
La originile utopismului romanesc: mentalitati si evenimente

SUB PORTIC

īn ochii lui Platon, zeii homerici care violenteaza prin purtarea lor legile moralei, contraziceau notiunea īnsasi de divin. Savantii erau liberi sa afirme ca zeii reprezentau fortele naturii, Platon nu se interesa de astfel de cercetari.



Aristotel a dat cu siguranta peste tezele alegoristilor atunci cīnd a scris Probleme homerice, dar nu putem sti eu ce ochi le-a privit. Va fi avut īnsa tendinta de a vedea īn miturile poetilor amintirea deformata si īntunecata a unor vechi speculatii filosofice 1. Vom vedea ca discipolul sau Palaiphatos se afla la originea exegezei istorice a miturilor si ca īnsusi Aristotel a dat exemplul unei astfel de interpre­tari, prozaice si foarte rationale, a episodului vacilor soa­relui  mīncate  de  tovarasii  lui  Ulise2.

Iata īnsa ca un strain - fiul unui fenician fara īndoiala, nascut īn insula Cipru, Zenon din Citium - sose 545n137f ste īn Atena si se instaleaza aici. Frecventeaza mai īntīi Academia, ur­meaza docil lectiile cinicului Crates, pentru ca apoi sa des­chida el īnsusi o scoala sub Porticul de la Peisianactos. El aducea grecilor o morala austera, care va cuceri mai ales lumea romana. Pentru a-si īntemeia morala era necesara o fizica, pe care o va lua de la Heraclit din Efes. Era nece­sara, de asemeni, si o "teologie": stoicismul va primi cu bra­tele deschise zeii Orientului si Occidentului, pe cei ai po­porului  si  pe  cei  ai  īnteleptilor.

Pentru a putea amalgama aceste aporturi atīt de diferite stoicismul va recurge la procedeul clasic si īncercat al alegoriei, caci scoala va sti sa īntrebuinteze orice fel de mijloc. Ea va extinde cīmpul alegoriei la infinit: genealo­giile hesiodice, miturile orfice vor fi aruncate īn acelasi creuzet ca si zeii lui Homer; īn acelasi timp īi va modifica profund spiritul, pentru ca toti zeii, toate miturile vor trebui sa se integreze īntr-un fel oarecare īn crezul stoic.

113

Vechiul stoicism se Va consacra acestei mari lucrari de adaptare prin cei trei corifei ai sai3: Zenon, Cleanthes, Chry­sippos (mai ales Chrysippos!) si prin discipolii lor mai putin cunoscuti. Panetius si Posidonius, reprezentantii stoicismului mijlociu se vor preocupa mai mult de morala si de stiinta. Ultimii stoici, Epictet, Marcus Aurelius, reveniti la rigo­rismul primitiv, vor decanta doctrina si vor retine doar regulile de viata.

I. Stoicii si zoii fabulei

Cu toate ca operele vechiului stoicism au disparut in īntregime si nu ne sīnt cunoscute decīt prin cīteva fragmente, noi vom interoga tocmai aceste fragmente 4, pentru a ne face o idee, destul de precisa, dupa cum vom vedea, asupra felului de a-i adapta pe zei, mai ales pe cei homerici, fizicii si teo­logiei lor. Aceasta este singura metoda valabila. īn loc de a lua īn bloc tezele lui Heraclit retorul, ale lui Pseudo-Plu-tarh, si ale lui Cornutus, decretind a priori ca ele reflecta pozitiile stoice sau ca deriva dintr-un ,,corpus" stoic de alegorii, vom merge direct la izvoare, pentru a stabili ade­varata īnvatatura stoica īn materie. Vom putea apoi, compa-rīndu-le cu Alegoriile homerice sau cu Viata si. poezia lui Ho-mer sa discernem īn aceste ultime opere rolul jucat de Portic si influenta acestuia.

Am face o enumerare fara rost spunīnd ca Chrysippos īl identifica pe Hefaistos cm focul creator, pe Atena cu eterul, iar pe Dionysos cu suflul hranitor. Ceea ce trebuie facut este sa vedem cum se integreaza aceste asimilari īn doctrina scolii, cum se justifica, ce culoare speciala capata ele repuse In cadrul lor.

Zenon este īntemeietorul stoicismului, dar Chrysippos este marele sau teoretician. Primul a oferit caaavaua, iar cel de al doilea a executat miile de broderii. El a ilustrat afirmatiile lui Zenon mult mai des decīt le-a modificat. Dealtfel de la Chrysippos ne-au ramas cele mai numeroase texte, mai ales privitoare la domeniul pe care īl exploram. Vom axa deci studiul nostru despre vechiul stoicism asupra lui Chrysippos si vom indica pe parcurs punctele īn care Zenon sau Cleanthes au avut pozitii originale.

114

Gīnditorii Porticului nu au avut fata de Homer atitu­dinea ferventa si naiva a unui apologist ca Heraclit. Ei cunosc scrierile sofistilor, iar maestrul lor a profitat de lec­tiile cinicilor. Ei nu-i vor introduce deci pe zeii poetilor si ai cetatilor īn panteonul lor filosofic, doar pentru a-i adora īn mod candid.

Ei stiu cīt valoreaza zeii, ce reprezinta ei. Ei au analizat mersul spiritului omenesc īn elaborarea credintelor, īn for­marea conceptiilor despre lumea supranaturala. Ei ne vor explica cum mai īntīi oamenii au fost izbiti de armonia miscarii astrelor si de catre regularitatea cursei lor, care produc alternarea zilelor si noptilor, ca si revenirea perio­dica a anotimpurilor; ne vor mai spune ca oamenii vazīnd animalele naseīndu-se po pamlnt, plantele si fructele zamis-lindu-se īn sīnul pamīntului, au tras concluzia ca cerul joaca īntr-un fel rolul tatalui, care fecundeaza prin ploi pamīn-tul-mama. Apoi oamenii au divinizat soarele si luna, acesti luminatori vesnic vii.

Omul a facut apoi deosebire īntre divinitatile binefaca­toare, ca Zeus, Ilera, Hermes, Demeter, si cele raufacatoare: Poinai, Erinii, Ares. Omul a creat zei care sa prezideze activitatea omeneasca: Speranta, Dreptatea, Eunomia, iar alti zei pentru a prezida pasiunile, ca   Eros sau Afrodita.

Omenirea a adoptat, īn final, creatiile poetice, cum erau Titanii lui Hesiod si a īnaltat la demnitatea divina pe bine­facatorii sai: Herakles, Dioscurii, Dionysos5. Avem aici o solutie cīt se poate de evoluata si de pozitiva a problemei religioase.

īnvatatura despre zei ne parvine, īn sfīrsit, pe o cale tri­pla: fizica, mitica, politica6. Astfel zis, exista zeii savan­tilor, cei ai poetilor, cei ai preotilor, cei ai cetatilor. si unii si altii contin aspacte fragmentare si complementare ale adevarului. Stoicii expun acest adevar - doctrina lor - coborīnd apoi catre zeii fizicii, ai poeziei si ai cultului pantru a arata ca sīnt īn acord cu stoicismul. Pentru a se realiza aceasta potrivire a fost nevoie, desigur, de cīteva mici ajus­tari, po care epicureii sau altii le-au reprosat adversarilor lor stoici. Acestia īi acuzau di acomodarea si adaptarea miturilor lui Homer, Hesiod, Euripide, Orfeu si Musarios, tezelor stoice. Philodamos, pe urmele lui Phedru, reproseaza

115

acest lucru lui Chrysippos, lui Cleanthes, lui Diogenes din Babilon 7. Cicero va relua refrenul: "Multa silinta si-au dat pe degeaba Zenon, Cleanthes, Chrysippos pentru a explica povesti imaginare, pentru a justifica toate numele zeilor" 8.

La drept vorbind acesta este un repros ce se poate aduce iproape tuturor celor care interpreteaza mituri: ei vad, Inevitabil, īn acestea imaginsa propriei lor gīndiri. Judecind lupa etimologiile sale, Chrysippos tragea grozav de par pe zeii si zeitele fabulei; dar, da fapt, aici este doar o problema ie grad: orice exegeza alegorica trebuie sa īntrebuinteze violenta pentru a extirpa dintr-un text lucruri pe care, n noua cazuri din zece, autorul nu le-a pus.

Marea grija a stoicilor era deci de a regasi peste tot armele adevarului universal: la Homer, desigur, mai mult lecīt la ceilalti dar nu exclusiv. Drumurile care duc la marea sursa sīnt numeroase; ele fac uneori mari ocoluri, īnsa toate ijung pīna la urma.

Stoicii nu au nici un fel da preocupare apologetica sau norala īn exegeza lor si acesta este un lucru important ie subliniat. Patania lui Ares si a Afroditei, care-l scanda-iza atīt de mult pe Platon, nu-l tulbura desigur pe Zenon, īare condamna adulterul doar pentru consecintele sale sociale. >\celasi Zenon nu era zguduit de oroare īn fata incestului iui Oedip si al Iocastei: acest elev al cinicilor socotea relatiile trupesti indiferente īn raport cu adevarata morala; el le punea pe acelasi plan cu contactele cele mai anodni, ca de pilda jele cerute de īngrijirea medicala 9. Stoicul se īnclina īn fata ies'inului, īsi īncorda vointa īn fata durerii, dar sa ne ferim sa-i atribuim cine  stie ce fel  de puritanism.

Aceasta era starea de spirit a filosofilor Porticului fata de mitologie. Sa vedem cum au acomodat-o doctrinelor scolii.

II. SaHeM lumii, si ramificatiile sale

Conceptia lor fizica asupra universului nu ofera tra­saturi originale. Ei admit cele patru aspecte traditionale ale materiei: focul, aerul, apa si pamīntul, care ies unele din altele si se rinduiesc dupa greutate, de la centru catre periferie.  Pamīntul,  scheletul lumii,  ocupa mijlocul; aerul

116



si vaporii umplu prima zona a atmosferei; urmeaza apoi zona eterului īn care se rotesc cele sapte planete; īn fine ste­lele fixe, a caror imensa armata se roteste īmpreuna cu cerul exterior.  Dincolo de ultimul cerc, vidul infinit 10.

Acesta este, daca se poate spune, Corpul lumii. Sufletul lumii este facut dintr-un suflu viu (pneuma) de foc si aer care patrunde toate partile acestui gigantic organism. Acest foc divin, prezent chiar īn obiectele cele mai umile, strabate toata materia, difuzīndu-se ca mierea prin fagure n. Chry­sippos numea acest suflet al lumii, Zeus 12. Reluīnd vechile etimologii din Cratylos, el arata ca Zeus era principiul vietii tuturor fiintelor: chiar si pietrele participa la acest principiu universal de existenta. īn acest sens Zeus este numit "cauza si stapīnul tuturor lucrurilor" 13.

Zeus joaca īn lume acelasi rol ca si sufletul pentru om u. Putem īntelege mai bine conceptia stoica despre univers daca pornim asa cum au facut-o, desigur, stoicii, de la felul cum īsi imaginau raporturile corpului omenesc cu sufletul. Sufletul nostru, compus din aer si foc, este ca un sistem nervos care iriga īntregul corp, trimitānd ramificatii īn toate partile pornind de la postul central de comanda, hegano-nikon-ul. Stoicii comparau sufletul cu o stea de mare cu sapte brate. In capatul fiecarei raze se afla o antena pentru comunicarea cu mediul exterior: simturile; celor cinci sim­turi traditionale ci adaugau vocea si facultatea de repro ducere (spermatikon) 15.

Astfel sufletul-suflu, material ca si corpul cu care se amesteca 16, emite din postul central (hrgemonikon), in­fluxuri, sufluri particulare care ajung la receptorii care sīnt simturile sau la emitatorii care sīnt vocea si functia reproducatoare.

Marele corp al lumii este strabatut si patruns, īn acelas fel de un suflu de foc care īi da miscare, viata, gīndire. Acest suflet este īnsusi Dumnezeu, sau Zeus. Diogenes din Babilon ..auditor" al lui Chrysippos, putea afirma ca lumea este identica cu Zeus sau ca īl contine pe Zeus, asa cum omu cuprinde īn  el īnsusi sufletul sau propriu.17

Diferitele clemente ale cosmosului primesc suflul ar zator al lui Zeus: "pneuma" se extinde la mare si atunc primeste numele de Poseidon; strabate si fecundeaza pa mīntul  si  atunci  se  numeste  Demeter;  se  raspīndeste īr

117

aer si atunci e Hera; vivifica soarele sub numele de Apolo si luna sub numele de Artemis; eterul sub numele de Atena 18.

Stoicii si-au pus īntrebarea īn ce loc se afla postul de comanda, atīt pentru sufletul lumii cit si pentru cel omenesc.

Acest kegemonikon este partea gīnditoare a sufletului. Zenon, Chrysippos si majoritatea stoicilor pretind, spre deo­sebire de Platou, ca acest loc nu se afla īn cap, ci īn jurul inimii: gīndirea trebuie sa se afle acolo unde este si vocea care este expresia sa, forma sa exterioara, or vocea urca de la inima 19.

Unde se afla, pentru lume, sediul supremului guvernator care este gīndirea, sau mai exact īntelepciunea, bunul simt, phronesis ?

Arius Didymus, un stoic din Alexandria, care a trait in intimitatea īmparatului Augustus, fiindu-i maestru si sfatuitor 2°, ne ofera asupra acestui subiect diferitele opinii ale stoicilor.

Chrysippos credea ca hegemonikon-u\ lumii este eterul cel mai pur, deoarece este cel mai nobil dintre elemente, cel care antreneaza lumea īntreaga īn miscarea sa21. si deoarece īn interpretarea traditionala īntelepciunea gīndirii sau phronesis este reprezentata de Atena 22, eterul poate fi numit Atena daca este privit sub acest aspect de element aproape imaterial, atīt de subtil īneīt poate explica gīn­direa 23.

Alti stoici, ne spune Arius Didymus, vedeau liegcmo-nikon-ul lumii īn pamīnt, fara īndoiala din cauza locului sau īn inima universului a carei vatra este, sub numele de Hestia 24.

Cleanthes credea ca gīndirea si conducerea lumii aveau drept sediu soarele: acest astru, cel mai īnsemnat dintre toate, exercita asupra mersului lumii o actiune decisiva, el orīnduind ziua si noaptea, ca si īntregul ciclu al anotim­purilor 25; focul sau binefacator anima si vivifica natura īn acelasi fel īn care focul vital al sufletelor noastre proprii asigura corpurilor noastre conservarea, hrana, cresterea: el guverneaza īntr-adevar lumea 2e.

Acestea sīnt marile principii ale exegezei stoice. Cu toate acestea trei divinitati i-au preocupat īn mod special: He-racles,   Dionysos,   Hephaistos.   Sa  le  examinam  aici,  pas-

trlndu-le grupate. Le vom vedea pe toate devenind divi­nitati solare.

Cleanthes consacrase lungi digresiuni lui Heracles dīnd mai ales o interpretare simbolica celor douasprezece munci. Cornutus face aluzii la aceasta īn Thrologia sa, la sfīrsitul capitolului despre Heracles, dar fara a da detaliile acestei exegeze. De atunci s-a considerat ca īntregul capitol din Cornutus  despre   Heracles  fusese  inspirat  de  Cleanthes27.

Dupa Cornutus, Heracles este "īn univers ratiunea2S, conform careia natura este puternica si suverana", sau natura privita sub aspectul ei de forta si putere 29. Aceasta forta se īmpartaseste si eroilor, a caror vigoare fizica si inte­lectuala este o participare la aceasta energie divina, de unde provine, poate, si numele lui Heraclesb0. Trebuie facuta deosebirea īntre zeul-forta si fiul uman al Alcmenei si al lui Amphitryon. Atributele lui Heracles, pielea de leu si maciuca, sīnt simboluri ale puterii. De asemenea arcul, care īngaduie "de-a lovi peste tot", si sagetile care au "o oarecare  forta  de tensiune"31.

Plutarh ne spune ca, dupa parerea stoicilor, Dionysos este "suflul divin care da nastere si hraneste": este tot su­fletul lumii, īnsa considerat īntr-una din functiile sale parti­culare, cea de a da viata si de a o īntretine. Cīnd acest suflu de viata patrunde si strabate pamīntul, primeste numele special de Demeter; iar daca avem īn vedere efectele sale vivificatoare asupra fructelor si produselor solului, acest suflu  se  poate  numi  Core  sau  Persephone32.

Pentru stoici, Hephaistos era desigur focul33. īnsa Zenon facea o distinctie īntre focul "obisnuit" si focul "artist" sau creator 34. Primul mistuie si consuma, "transforma hrana sa īn el īnsusi"; cel de-al doilea pastreaza dimpotriva cor­purile pe care le patrunde si le sporeste. Sufletul fiintelor vii este facut din acest fel de foc, care construieste īn loc sa distruga: tot din acest fel de foc ingenios si inteligent sīnt alcatuite astrele, soarele, luna35. Dupa Diogene Laertios, stoicii identificau pe Hephaistos cu acest foc "artist"36. Ei se īntīlneau astfel cu interpretarea traditionala, care īl considera pe Hephaistos-ul homeric drept focul si de­miurgul, dar si īn acest caz īl adapteaza pe zeu la filosofia lor, īi impusesera pecetea lor. Hephaistos, ca si celelalte personaje, divine, nu mai este decīt un aspact sau o functie

118

119

particulara a zeului unic, a Zeus-ului stoicilor. Hephaistos este tot sufletul lumii, considerat ca foc creator.

Prin acest procedeu foarte simplu, teologia Porticului nu a avut nici o greutate sa-si īncorporeze pe toti zeii mito­logiei, de la Homer pīna la Euripide; ea a putut accepta si explica atīt teogonia lui Hesiod cīt si pe cea a orficilor.

Stoicismul īnsa s-a straduit īn mod deosebit, si acest lucru era firesc sa aduca si pe Homer sub Portic. Primii sai trei corifei au vorbit mult de Homer, fie īn comentarii speciale, fie īn tratatele lor filosofice. Sa adunam cu rabdare cele cīteva frinturi care au mai   ramas.




III. Zenon: Aīroilita si Dioscurii

Dupa Diogene Laertios37, Zenon compusese o lucrare In cinci carti, intitulata Probleme homerice3S. Fara īndoiala aceasta era una dintre primele sale scrieri, ca si Republica, scrisa, cum se spunea īn gluma, "pe coada ciinelui", atunci cīnd se mai afla sub influenta cinica, dar se pregatea sa "alunece" īn afara sectei, pentru a-si īntemeia propria scoala39.

si īntr-adevar, daca ne raportam la Dio Chrysostoinus 4°, Zenon, īn comentariile sale la lliada si Odiseea, adopta punctul de vedere al marelui patron al cinicilor, Antisthenes: el nu condamna nimic la Homer, īnsa face o deosebire īntre spusele poetului care sīnt conforme cu adevarul, si cele care «int conforme cu opinia41. Zenon dezvolta aceasta teza, doar enuntata de Antisthenes si trece la aplicatiile de detaliu 42.

Cum trebuie sa īntelegem aceasta distinctie dintre "a-devar" si "opinie" ? "Adevarul" se afla oare īn miturile care cuprind o doctrina fizica sub valul alegoriei, iar "opinia" īn tot restul ? Nimic nu este mai putin sigur: cinicii se ocupau de morala mai degraba decīt de fizica. Iar scopul autorului, dupa cum ne precizeaza Dio, era de a rezolva unele contra­dictii aparente ale lui Homer 43. Pentru a interpreta acest text al lui Dio, ne-am putea gīndi la discutiile celor vechi despre idealul moral al lui Homer, la acele lupte de idei īn jurul lui Ulise, ale carui declaratii si atitudini erau destul de variabile, asa cum vom vedea mai departe 44. Zenon putea

120

distinge la Homer īntre ceea ce poetul ia pe seama sa, intre ceea ce el īnsusi da drept adevar obiectiv si opiniile pe care le enunta unul sau altul dintre eroi. Aceste opinii se pot schimba, asupra aceleiasi probleme, de la un personaj la altul: Ulise si Tersit nu au aceleasi conceptii politice; ele se pot schimba, la acelasi personaj, In functie de circum­stante: Ulise, care pare uneori sa-si gaseasca idealul īn efort si truda, nu se sfieste de a-si afirma, la banchetul feacilor, gustul pentru viata agreabila si voluptoasa a gazdelor sale.

Un text aristotelic īnsa (Poetica, 1461 a), pe care 11 vom cita mai departe 44**, ne īndeamna sa īntelegem prin "opinie" credintele comune, adesea false, īn special īn lega­tura  cu zeii.

Lucrarea lui Zenon trebuia sa ramīna, dealtfel, īn linia comentariilor gramaticale ale lui Homer: Strabon se refera desigur la asa ceva, cīnd īl trimite po cititor la Zenon fi­losoful īn "problema" Eremboi-lor - simpla chestiune geo­grafica 45.

Este deci probabil ca nu īn timp ce-l comenta po Homer sub influenta cinicilor s-a lansat Zenon īn interpretarea alegorica. Poate ca s-a īntrebat īn cartea sa Asupra modului de īntelegere a poeziei40, la fel ca si Plutarh īn De audiendis poetis, asupra īntinderii si interesului acestei metode de inter­pretare.

Dimpotriva, īn comentariul sau la Teogonia lui Hesiod, scris, dupa toate probabilitatile, dupa ce elaborase "fizica" stoica, zeii se transforma: Junona, Jupiter, Vesta ne spune Cicero 47, cedeaza locul unor obiecte neīnsufletite si mute 48. Zenon pluteste īn plin alegorism, probabil pe urmele dis­cipolilor  lui   Heraclit  din  Efes.

Ceea ce va servi drept baza alegorismului propriu stoic va fi marea lucrare a lui Zenon Despre Univers 49 īn care acesta īsi expusese conceptiile asupra lui Zeus - Zeu, Inte­ligenta, Destin, corp si suflet al lumii.

Doua din exegezele lui Zenon, pastrate īn tratatul lui Philodemos, Despre pietate, par sa se refere la Homer: una priveste  pe   Afrodita,   cealalta  pe   Dioscuri.

Pentru Zenon, Afrodita este principiul care leaga Intre ele diversele parti ale fiintelor 5°. Pentru stoici, alaturi de corpurile cu adevarat simple 51, se afla cele care sīnt compuse din elemente strīns unite 52, ca de pilda fiintele vii, animale

121

sau plante 53. Transformīnd-o pe Afrodita īn puterea care apropie si leaga īntre ele diversele componente ale unui corp, Zenon urmeaza exegeza homerica curenta, care iden­tifica pe iubita lui Ares cu dragostea, philia lui Empedocle, forta  de  atractie  care  actioneaza  īn  sinul  naturii.

Tot dupa Philodemos, Zenon īi numea pe Dioscuri "ra­tiunile drepte si dispozitiile virtuoase" 54. Dioscurii 55 sīnt simbolul unirii fratesti: Philolaos le consacra deja cele doua semicercuri ale circumferintei, iar mai tīrziu vor fi identi­ficati cu cele doua emisfere.50 Ei par a reprezenta pentru Zenon asentimentul la ordinea universala, marea virtute stoica. Aceasta ordine universala se confunda cu ratiunea divi­na, cu legea lumii, cu Zeus 57. Prin inteligenta sa, omul capata constiinta acestei legi si i se integreaza, potrivindu-si dupa ea "elanurile" si dorintele. Aceasta aliniere a ratiunilor indi­viduale la logosul universal, acest acord permanent al vointei cu exigentele destinului58 sīnt figurate dublu de catre Dios­curi: ei sīnt "copii ai lui Zeus" - numele lor o spune - tot asa cum ratiunea īnteleptului este o emanatie a ratiunii divine iar frateasca lor armonie este tipul īnsusi al perfectei supuneri la legea universala.

IV. Cleanthes si Chrysippos

īn lunga lista a lucrarilor lui Cleanthes, se remarca un tratat Despre poet (desigur Homer) 59, din care au ramas unele urme.

Plutarh00 face aluzie la el pentru a-si bate joc de doua exegeze homerice ale lui Cleanthes, pe care le considera jocuri puerile: una po care nu o precizeaza61, cealalta, ca­reia īi reda esenta, invocatia catre Zeus, "stapīnul Dodonei"62. Cleanthes reunea cele doua cuvinte īntr-unui singur si īnte­legea un "Zeus care tīsneste"; pentru el Zeus era aerul care e xala   si urca  din pamīnt °3.

Clcrnthes īndrepta si epitetul lui Atlas: Homer īl numea "raufacator, redutabil"64 pe acest personaj care sustinea puternicile coloane care separau cerul de pamīnt. Atlas fiind pentru Cleanthes o īncarnare a providentei, punsa spi­ritul aspru, pe oloophron, si cuvīntul capata astfel figura

122

mai buna: Atlas efā "cel care vegheaza asupra universului1', care  "se gindeste la toate" 65.

īn sfīrsit, moly, iarba magica pe care Hermes i-o da lui Ulise īnainte de a patrunde īn palatul Circei66, era pentru Cleanthes un simbol al ratiunii - al ratiunii gratie careia elanuri    si    pasiuni    se    linistesc    si    se    tocesc67.

Chrysippos a fost un scriitor de o rara fecunditate: cinci sute de rinduri pe zi, dupa Diogene Laertios68. El umplea Irsa o mare parte din aceste pagini cu citate poetice. Se spune ca īntr-una din lucrarile sale transcrisese astfel aproape  toata   Medeea lui   Euripide G9.

El recurgea īn orice ocazie la proba prin poeti (manie mostenita de la el de Plutarh); dupa spusele lui Galen īnsa, el o facea fara discernamīnt, citind de-a valma versuri care īi confirmau teza si altele care o contraziceau 7°. Homer trebuie sa fi fost des solicitat, ca īn exemplul citat de Plutarh7l īn care īl facea pe Zeus un dialectician īncercat, cu un ra­tionament puternic, deoarece este numit in Ihada "Cro-nidul cu glas mare" 72.



Spre deosebire de predecesorii sai, Chrysippos nu a con­sacrat o lucrare speciala exegezei lui Homer: el este totusi citat īn scolii pentru chestiuni de limba sau de gramatica 73. Probabil ca le abordase īn lucrarile sale de retorica. īi placea sa legifereze asupra cuvintelor, cum spune Galen: "tocmai el, un cilician abia venit īn Atena, nestiind nici macar sa vorbeasca corect greaca..."74 (Era din Soloi, patria sole-cismelor.)

īn lucrarile sale teologice, In tratatul Despre zei, si īn cel Despre Providenta, avea el sa-i studieze pe zeii fabulei pentru  a-i adapta la  stoicism.

Un pasaj din cartea I a tratatului Despre zei, rezumat de catre Philodemos, pare a se referi la Iliada: "Zeus este aerul din jurul pamīntului, Hades (aerul) obscur, Poseidon, cel   (care   circula)   strabatānd  pamīntul   si   marea" 75.

Cele trei nume reunite: Zeus, Hades si Poseidon, evoca īmpartirea lumii, īn cīntul XIV al lliadei. Exegeza tradi­tionala considera pe Zeus ca fiind focul, pe Poseidon apa, pe Hades aerul. Chrysippos se īndeparteaza sensibil de aceasta explicatie. Mai īntii cei trei zei sīnt, pentru el, doar aer,  īntelegind  desigur  prin  aceasta  acel   principiu  activ

123

care strabate īntreaga materie, amestec de aer si foc, pe care īl numeste cel mai adesea pneuma 78. Mai mult, se pare chiar ca voia sa justifice mai ales versurile care declarau pamīntul comun celor trei divinitati. Din acel moment Poseidon de­venea pneuma divina care patrunde In acelasi timp pamīntul si marea (cutremurele nu erau atribuite lui Poseidon ?); Zeua si Hades sīnt aceeasi pneuma strabatlnd atmosfera terestra, aerul propriu-zis, luminos sub stralucirea soarelui, obscur fara el. Nu va fi vorba aici de eter, care nu are nimic "īn comun"  cu  pamīntul ".

Chrysippos daduse o lunga exegeza - de vreo sass sute de rīnduri, - a relatiilor dintre Zeus si Ilera T8. Era vorba de un tablou expus la Samos 79, inspirat fara īndoiala din vestita scena de pa muntele Ida, īn care fantezia deocheata a artistului fortase putin nota 80. Chrysippos o privea pe Hera ca pe materia "primind īn ea ratiunile seminale ale zeului pentru  elaborarea lumii" 8l.

īntre teoriile stoicilor si cele ale alegoristilor anteriori lui Platon diferenta este neta si o vom preciza mai bine īndata. Sa-l prezentam mai īntīi pe cel care va asigura tran­zitia  īntre  cele   doua:   Xenoerates.

V. Un procursor al stoicilor: Xenoerates

I

Xenoerates din Chalcedon a fost scolarh al Academiei t timp de douazeci si cinci de ani, īntre 339 si 314. Acest om blind si auster (pe el īl povatuise Platon "sa aduca sa­crificii Gratiilor") profesa \m idealism intens, reducīnd ideile la numere; Spcusippos, predecesorul lui si nepotul lui Platon, introdusese deja īn scoala acest pitagorism pro­nuntat82. Iar numerele se reduceau la unu si la multiplu, la monada, unitatea, si la diada, dualitatea sau multipli­citatea. Un fragment din Aetius rezuma teologia lui Xeno­erates 83. Unul sau monada, principiul masculin, jucīnd rolul tatalui, este Nous-xil care domneste īn cer, este primul zeu, este Zeus; diada sau dualitatea este principiul feminin, mama zeilor, stapina regiunilor "de sub cer", sufletul īntre­gului. Alaturi de acesti zei supremi, monada si diada, spirit si suflet, Xenocrate admitea existenta unor divinitati subal­terne, care strabateau elementele materiale. Aceste puteri

divine purtau diverse nume dupa elementul īn care se ras-pindeau: "cea care merge (prin aer?) se numeste (Hades? sau) Invizibilul; cea care strabate umedul, Poseidon; cea care strabate pamīntul  Demeter, izvorul vegetatiei" 84.

Aetius noteaza foarte just ca Xenoerates trasa astfel calea celor de sub Portic, ca el "conducea corul" stoicilor si constituia un preludiu la toate variatiunile pe aceasta tema.

Dincolo de stoici, Xenocrate īi anunta deja pe Plotin si Iamblichos, punīnd deasupra elementelor Spiritul si Su­fletul, monada si diada.

Sa revenim la panteonul, sau mai degraba la panteismul stoicilor,   pentru  a-i   preciza  fizionomia.

Zeii religiei populare, cei pe care īi venereaza cetatile grecesti, cei ale caror nasteri si aventuri au fost istorisite de Orfeu sau Musaios, Homer, Hesiod sau Euripide, pot cu totii sa ia loc īn galeria Porticului. Ei se dezbraca de forma lor umana, de personalitatea lor, pentru a deveni īntr-o oarecare masura fragmente de oglinda reflectīnd acelasi zeu, īntr-o infinita varietate de aspecte. Acest zeu universal, suflu de foc care strabate materia, se extinde asupra aerului sau eterului, apei sau pamāntului, stelelor fixe sau rataci­toare, corpului animalelor, plantelor si fructelor, iar fiecare dintre aceste extensiuni poate lua un nume divin particular; va fi numele divinitatii pe care credintele populare sau ima­ginatia poetilor l-au dat elementului īn discutie: de pilda Apollo psntru soare si Poseidon pentru mare, Hera pentru aer, Demeter pentru pamīnt.

Stoicii nu utilizeaza zeii mitologiei īn slare bruta, asa cum se prezinta la Hesiod, Homer sau altii, ei au īn urma lor o lunga traditie alegorica, ce aproape ca impusese un anumit numar de "relatii": Hera si Hades, pentru a-i cita numai p3 acestia doi, fusesera acceptati de Portic trans­formati deja de catre exegeza anterioara īn elemente ale na­turii ; ei erau socotiti ca echivalenti ai acrului atmosferic, īnsa Zenon, Cleanthes, Chrysippos, pornind de la acesti zei deja identificati cu elementele, le vor modifica aspectul: se poate chiar spune ca īl vor modifica īn mod radical.

124

125

īn loc de a spune, la fel ca alegoristii care i-au precedat, ca Poseidon este unul din cele patru elemente, apa marii; ca Hera este un alt element, aerul, si sa-i tranforme īn felul acesta pe zei īn stoicheia (elemente), facīnd din ei o parte a marelui corp al universului, vor zice ca Poseidon sau Hera sīnt suflul divin care anima marea sau aerul; sīnt sufletul  care  se  ascunde īn aceasta materie.

Fara īndoiala, acest suflu este tot materie, suflu de foc, īnsa materie aproape ■ spiritualizata, suport si cauza a gīndirii.

Neoplatonicii vor continua aceasta exegeza si o vor īmpinge si mai departe: divinitatile mitologice vor ramīne sufletul elementelor, īnsa un suflet cu totul strain lumii senzatiilor. Hera sau Poseidon vor continua sa prezideze asupra aerului sau a marii, īnsa vor deveni realitati ale lumii inteligibile.

Acestea sīnt cele trei stadii ale exegezei alegorice a zeilor mitologiei: de la zeii considerati ca elemente de catre primii exegeti, contemporani cu fizicienii presocratici, s-a trecut, cu stoicii, la zei, ca suflete particulare, īnsa tot materiale, ale acelorasi elemente; asteptānd momentul īn care neopla­tonismul va transporta pe aceeasi zei īn universul inteligibil.

Cel care a deschis drumul filosofilor Porticului de la primul catre al doilea stadiu a fost un discipol al lui Platon, Xenocrate; iar acest lucru merita sa fie subliniat īn mod special.












Document Info


Accesari: 1361
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )