Spre ".introspectii profunde, complexe si comprehensive"

Spre ".introspectii profunde, complexe si comprehensive"

Care ar fi resorturile care au impins in avanscena lumii artistice acesta efervescenta ideatica si picturala?.

Influenta dezvoltarii stiintelor si tehnicilor proprii picturii in evolutia artelor practice este bine stabilita. In plus, evolutiile fotografiei in secolul al XIX-lea, a eliberat pictura - eufemistic, vorbind - de "obligativitatea" reprezentarii realitatii. In acelasi timp, domenii aparent indepartate de pictura au condus la modificari sensibile in pozitia artistului fata de realitatea/lumea inconjuratoare.

De exemplu, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, optica fiziologica a facut progrese importante sub impulsul activitatii lui von Helmholz (1821-1894). Ea distinge doua etapa in teoria sa: unul, la nivelul ochiului, radiatuiile luminoase producand "o impresie/impresisonare" pe care nervul retinei o transmite la nivelul creierului sub forma de senzatie.

O parte dintre artisti au evoluat sub influenta acestor innovatii de ordin stiintific sau tehnic. Impresionoistii au avut tentatia de a reda impresia (prima etapa) pe care o lasa natura la nivelul ochiului. Altii pictori au recunoscut ca este in van incercarea de restituirea a naturii sub semnul unei totale obiectivitati pentru ca, sustineau ei, senzatiile vin sa perturbe procesul creatiei care era mult mai complex decat impresia goala, usor mecanica (optica) Nu mai este vorba doar de o simpla inregistrare pasiva de informatii, forme si culori ci de implicarea mecanismelor neurologice importante care conduc la un rezultate neasteptate si specataculoase. Ne putem gandi, la redarea rezultatelor unei introspectii profunde, complexe si comprehensive, mult depatata de

" traditionala"copierea fidela, in registrul plastic, a naturii si efectelor ei.

Frantisek Kupka (1871 -1957), pioner al abstactionsimului in pictura. a sesiszat rapid impactul acestei noi viziuni asupra finalitatii artei perceputa pana caum ca o imitatie a naturii. Senzatiile picturii se inscriu acum ca o prioritate ca viziunii sale. Kupka se intereseaza de aspectul psihologic al culorilor: " ni se pare mul mai oportun de a considera si de a interoga senzatiile luminii, carcateru si valoarea diferita atat timp cat elle susscita starea sufletului nostru" Se poate vorbi de un « ochi solar».

Evolutiile inregistrate in alt domeniu stiintific, a celui de intelegere a naturii ondulatorii a luminii si a sunetului au deschis noii perspective. Ele au fost puse la punct de catre cercetatori, a instrumentelor pentru proiectia colorata. Acestea sunt utilizate, cu acompaniament muzical. - unul din inventatorii acestei "muzici cromatice" -, care astazi se numeste "sunet si lumina", Wallace Rimington, scria in 1895: «In pictura, culoarea a fost utilizata doar ca un element al imaginii. Noi nu avem inca imagini in care nu exista nici forme nici subiect ci numai culoarea pura. In acelasi sens, continua el: «.In fapt, nu am avut niciodata arta pura a culorii , . nici combinarea culorilor capbila de a fi un mijloc al propriei expresii."

In acea epoca, concertele sale de culori au avut succes. Deci nu este deloc intamplator faptul ca intr-un articol pulblicat in 1908 se afirma ca «legile armoniei picturii si ale muzicii sunt aceleasi » (Henri Rovel), continutul acestei afirmatii, in spiritul muzicii cromatice a avut o mare influenta asupra lui Kandinsky (1866-1944), Larionov (1881-1964) si Kupka. Intr-un alt articol, Rovel confirma faptul ca: «Viata este carcterizata prin vibrare. Fara vibratii, nu exista viata .Lumea intreaga este supusa acestei legi»

Era aceiasi epoca, in 1911, cand compozitorul rus Scriabine (1872 - 1915) prezenta simfonia «Prometeu, poemul focului" a carei executie necesita prezenta unui pian in culori in orchestra. Scriabine dorea sa se adreseze tuturor simturilor auditorilor sai pentru a le dona perceptia unei lumi in vibratie constanta.

Revenind la pcitura , adopatad aceasta noua viziune asupra lumii, nu va fi pus in situatia de a reproduce sau a imita. El se va inspira din senzatiile, vizuale si acustice pentru a da o viziune interioara mult mai aproape de noile achizitii stiintifice. Cu alte cuvinte, trebuie apropiata arta de. Gauguin scria la un moment dat: Culoarea care este vibratie in aceiasi masura in care muzica este vibratie ceea ce este vag si general in natura: forta sa interioara" Accentul este pus deci pe o functie emotionala a culorii identice cu functia emotionala a muzicii. Este ceea ce se numeste eufemistic "ochiul muzical.

Din aceiasi perspectiva, altii cercetatori au reusit sa transpuna in inscriptiile grafice vibratiile sonore. Cliseele de acest tip au sedus multii artisti. Astfel au fost jalonate principalele jaloane ale picturii abstracte.

Cum s-a dezvoltata abstractionismul in plan pictural? Jean-Louis Ferrier (mare critic de arta si autor al lucrarii « l'Aventure de l'Art au XX Siècle » )a definit 3 fondatori egali ca importanta in acest proces.

Vassily Kandinsky este unul din artistii care poate fi consdierat ca initiatorul artei abstracte. Lucrarile lui de debut din anii 1910 la Munchen a folosit un evantai impresionant de culori si de tehnici picturale. In scrierile lui Kandinsky anunat aca va abandona aparentele exterioare in speranta de a putea comunica mai direct sentimentele catre spectatori. Kandinsky considera ca culorile si formele puteau comunica adevaruri spirituale ascunse in spatele aparentelor cotidiene si care sunt dificil de a fi descrise prin cuvinte. El vedea aceiaisi similitidudinee intre muzica si pictura scriind in 1912 culoare este un pian. Ochiul este ca un ciocan. Sufeltul este un pian cu numeroase corzi. Artistul este mana care face sa vibreze sufletul prin mijlocirea uneia sau alteia dintre note.

In Rusia in aceiasi epoca, Kasimir Malevitch picteaza aranjamente de forme abstracte care parea suspendate in spatiu. Dar geometria rigida a unui tablou "Rectangle noir suprématiste" contrasta net cu aspectul relaxat al operei lui Kandinsky, este indicatorul progresul tehnic mai mult decat intr-o lumea care evoca natura. Opera lui Malevitch evolueaza la divizarea cubismului. Melevitch, ca si Kandinsky, considera culorile ca si sentimenetele, care floteaza peste suprafete albe care pentru el reprezenta "vidul". Careurile lui si retengularele erau noi simboluri in ruptura evidenta cu instrumentele picturale ale trecutului. Malevitch califica ca suprema tipul lui de pictura ceea ce semnifica "conducator suprem sau absoluta.

Rusul Alexandre Rodtchenko a fost, fara indoiala, nefericit de a vedea tabloul sau aurait sans doute été malheureux de voir son "Tablou fara obiectiv" calificat drept opera de arta. Aceasta lucrare nu a fost conceputa ca un obiect destinat contemplatie estetica ci ca o explorare a liniei si a spatiului care putea avea alte aplicatii, in desen sau arhitectura.

Artistes [modifier]

Robert Delaunay

Vassily Kandinsky

Paul Klee

Frantisek Kupka

Kasimir Malevitch

Joan Miró

Piet Mondrian

Jackson Pollock

Mark Rothko

Absolventa a Sectiei de Fotografie a Universitatii de Arte si Design din Cluj-Napoca, Simona Gocan (n. 1975, Cluj-Napoca) s-a facut remarcata nu numai ca fotograf, ci si ca pictorita. Alaturi de aceste doua domenii complementare carora le acorda o egala atentie, biografia sa include un stagiu de pregatire in scenografie si lightning design la Teatro alla Scala, Milano (1999-2001), experienta cu valoroase consecinte in planul viziunii sale artistice.

Prin tematica abordata, lucrarile din seria "Compozitie" suscita conexiuni involuntare cu zona picturii intimiste din preajma lui 1900: anumite interioare ale lui G. Marculescu (daca

Error! Filename not specified.

avem in vedere spatiul romanesc) sau pictura lui Eugene Carriere, evocate de transparentele si lumina difuza a acestor lucrari, sunt doar doua repere ce pot fi aduse in discutie.

Comparatiile nu pot merge insa dincolo de aceste semnalari generice; desi aparent imaginile sale traiesc in descendenta simbolismului, prin limbaj, pictura Simonei Gocan, cu alunecarile ei spre un abstractionism (compozit) lirico-geometric cu notatii vag descriptive (Gradina mea frumoasa, Mireasa, u/p, 2006, Sfarsitul monologului, 2006; Ultimul gand, u/p, 2006), se racordeaza la prezent. Stimulata in egala masura de experientele din zona fotografiei (seria de nuduri) si a luminii de scena, pictura artistei aduce in prim-plan calitatile fluide ale materiei descompuse de lumina, transparenta delicata a culorii. Imaginea este transferata intr-un registru ireal al lumii interioare, al solilocviilor. Tema visului a constituit o preocupare de durata concretizata de-a lungul anilor in trei proiecte expozitionale: un prim pas in aceasta directie l-a constituit cea din 1997 (anul terminarii facultatii) deschisa la Galeria Atash din orasul natal, urmat apoi de doua reveniri, ambele sub titlul Omagiul lui Morfeu (Accademia di Romania 1999 si Galeria Vento d'Arte, Milano,2002).

Lucrarile de pictura si fotografie de data recenta continua sa puna in evidenta gustul pentru un abstractionism ambigu: (de)focalizari si decupaje vin sa sa disloce sensul descriptiv al motivului - Cautandu-te (fotografie digitala, 2007), Ochiul melancolic (u/p, 2006).