Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






Tezaurul Romaniei la Moscova

istorie











ALTE DOCUMENTE

Gladiatori romani
Nasterea infinitului. Revolutia nominalista, 1300-1450
Tribul din Montauk
Plan Trilobat in Moldova si Tara Romaneaasca
Femeile in Egiptul antic
Revolutia din 1848-1849
EXPANSIUNEA PORTUGHEZA IN ASIA DE SUD
AMERIGO VESPUCCI SI ORIGINEA DENUMIRII "AMERICA'
Polibiu
PERIREA SI CUCERIREA TARILOR PERU SI CHILE


Tezaurul Romaniei la Moscova

EDITIE DE COLECTIE

Au trecut 87 de ani de la noaptea in care o garnitura de tren trecea, in mare secret, Prutul cu destinatia Moscova. 94 de tone de aur erau depozitate la Kremlin, dupa intelegerea dintre Guvernul roman si cel rus. Sapte luni mai tarziu, alte comori si arhive erau depozitate langa aur, ca urmare a ocuparii Romaniei de catre trupele germane. Doar o mica parte a tezaurului s-a intors acasa.

EDITIE DE COLECTIE

Noaptea de 14 spre 15 decembrie 1916. Spre ora 3:00, o garnitura pleaca din Gara Iasi - orasul in care se mutase Guvernul din cauza ocupatiei germane - spre rasarit. 17 vagoane pline cu aur pur, in lingouri sau monede, alaturi de alte patru, cu cei 200 de jandarmi care insoteau transportul. Cele 94 de tone de incarcatura, reprezentand aurul BNR, precum si bijuteriile Casei regale, aveau sa fie depozitate la Kremlin, ca urmare a intelegii dintre Guvernul roman si cel rus: averea Romaniei trebuia pusa la adapost in fata nemtilor care inaintau vertiginos spre Moldova.

CRISTIAN GROSU

Sapte luni mai tarziu, in vara anului 1917, un alt transport avea menirea sa ascunda la Moscova comorile Romaniei, in fata situatiei disperate de pe front: tezaure antice din aur, descoperite pe teritoriul Romaniei - unele vechi de peste 3500 de ani, arhivele Academiei, mii de tablouri de patrimoniu, odoare si obiecte de cult din manastiri. Numai aurul trimis in primul transport valoreaza astazi peste 1,2 miliarde de dolari.

Nu avea sa se scurga anul 1917 si in Rusia izbucnea Revolutia bolsevica. Cine sa mai respecte protocoalele incheiate cu guvernul tarului intr-un imperiu dominat de haos?

85 de ani de tratative

In 1922, Romania deschidea pentru prima data tratativele de recuperare a tezaurului. Lucrurile inaintau anevoios. Abia in 1935, o data cu reluarea relatiilor diplomatice, Rusia a restituit o parte din arhive. Iar in 1956, comunistii romani primeau de la tovarasii rusi o alta transa: tablouri, cateva comori antice si ceva documente. Restul a ramas in Rusia si nu au fost restituite nici astazi, in ciuda solicitarilor tenace ale tuturor conducatorilor perindati in fruntea Romaniei. Caci, in problema tezaurului, indiferent de regim, culoare politica si/sau pozitie fata de marea noastra prietena de la rasarit, autoritatile romane au avut aceeasi pozitie: "Vrem tezaurul inapoi!".

De la Bratianu la Titulescu, de la maresalul Antonescu la Gheorghiu-Dej si Ceausescu, toti au purtat ample tratative pentru recuperarea aurului. Guvernatorii BNR din 1922 incoace si-au transmis unul altuia dosarul juridic al depozitului metalic depozitat la Kremlin, o data cu datoria de onoare de a nu renunta niciodata la revendicari.

O incercare realista

O data cu semnarea, anul trecut, a Tratatului bilateral romano-rus, chestiunea tezaurului e reluata intr-o maniera serioasa. Ca anexa la tratat, declaratia comuna a ministrilor de Externe consemna infiintarea unei comisii comune romano-ruse care sa studieze problema tezaurului. Deocamdata, studiul va oferi doar o perspectiva istorica, concluziile sale fiind lipsite de relevanta politica sau juridica. Abia Ministerele de Externe ale celor doua tari vor putea lua astfel de decizii, atunci cand comisia isi va fi incheiat lucrarile. Cand? Nu stim. Stim doar ca aceasta comisie s-a constituit, ca are un regulament de functionare si e sustinuta cu fonduri guvernamentale din ambele tari. Prima intalnire in plen va avea loc la toamna, la Bucuresti.

Oricat de pragmatice si chibzuite s-ar arata autoritatile romane in relatia cu Rusia, nu trebuie uitat un luru. Un nou refuz al acesteia de-a restitui tezaurul nostru va conserva o anume ostilitate a romanilor obisnuiti, care asteapta ca noile relatii dintre state, de dupa 1989, sa minimizeze nedreptatile istorice. Caci romanii simt ca, prin Tezaur, au pierdut ceva mai mult decat zecile de tone de aur sau miliardele de dolari cat valoreaza acesta.

Multumim istoricilor Viorica Moisuc, Ioan Scurtu, Ion Calafeteanu, Cristian Paunescu, Gheorghe Buzatu, Florin Constantiniu - ale caror studii si prelegeri ne-au ajutat, sau pe care i-am consultat in documentarea materialului de fata.

Aurul nostru: ultima incercare

EDITIE DE COLECTIE

O noua incercare de anvergura de a recupera ce-a mai ramas la Moscova din Tezaurul romanesc este pe cale sa inceapa in aceste zile. O comisie comuna romano-rusa va studia toata povestea averii transferate in urma cu 87 de ani in pivnitele Kremlinului.

E greu insa de spus cand ne vom recupera Tezaurul pe care razboiul ne-a fortat sa-l ascundem la prieteni. Am incercat sa aflam acest lucru chiar de la conducatorii comisiei.

CRISTIAN GROSU

Luna trecuta a avut loc la Moscova o intalnire la care au participat patru oficiali - doi romani si doi rusi - pentru a pune la cale detaliile ce vor sta la baza unei noi negocieri cu privire la tezaur. De fapt, e impropriu spus "negociere": problema se va pune in sensul studierii relatiilor bilaterale romano-ruse, cu o prioritate in privinta Tezaurului romanesc ramas la Moscova.

Totul a inceput in vara anului trecut, o data cu semnarea tratatului bilateral intre presedintii Iliescu si Putin. Tratatul evita cu grija orice referire la tezaur, dar in anexa sa, semnata de ministrii de Externe ai Romaniei si Rusiei, este prevazuta formarea unei comisii mixte romano-ruse care sa dezbata si sa stabileasca un punct de vedere comun asupra tezaurului.

Fara relevanta politica sau juridica

Comisia comuna e formata in principal din istorici, care studiaza tezaurul intr-un context mai larg - cel al relatiilor dintre Romania si Rusia. La intalnirea de luna trecuta de la Moscova, din partea romana au participat prof. Ioan Scurtu, copresedinte al comisiei, si Victoria Gavrilescu, secretar al comisiei. De partea rusa au participat academician Alexander Ciubarian, ca si copresedinte al comisiei ruse, si Viktor Ischenko, secretarul acesteia. S-a cazut de acord asupra unui regulament de functionare a comisiei comune si a calendarului intalnirilor care vor urma. Primele discutii vor avea loc in toamna aceasta, la Bucuresti.

Concluziile acestei comisii nu vor avea insa valoare juridica sau politica. Ele vor fi inaintate Ministerelor de Externe ale celor doua tari, care vor decide apoi ce si cum cu privire la tezaur. Sansa recuperarii tezaurului nostru sta in aceasta ultima incercare de anvergura de a stabili, pe baza documentelor, ce anume a fost transportat in Rusia, ce anume a fost returnat si ce anume a mai ramas acolo.

Samsarii tezaurului

Infiintarea comisiei bilaterale romano-ruse de studiere a problemei tezaurului este calea oficiala aleasa la semnarea tratatului bilateral. Pentru ca aurul romanesc de la Moscova a infierbantat si spiritele intermediarilor care s-au oferit sa mijloceasca readucerea tezaurului la Bucuresti. Unul dintre acesti intermediari care si-a oferit serviciile autoritatilor romane este firma germana Capital Consulting.

O oferta suspecta

Un reprezentant al firmei Capital Consulting LTD din Stuttgart a trimis in ianuarie anul acesta o scrisoare catre Guvernul Romaniei, solicitand interes pentru oferta facuta. Este interesant ca firma dovedea cu documente ca este imputernicita sa reprezinte Ministerul Dezvoltarii Economice din Federatia Rusa in negocierile cu partea romana privind retrocedarea aurului romanesc. Ca o dovada a acestei imputerniciri, reprezentantul firmei punea la dispozitia autoritatilor din Romania cateva monede care ar fi facut parte din tezaurul BNR transportat in 1916 la Moscova. Contactele cu reprezentanti ai diferitelor institutii din Romania au fost numeroase si nu a lipsit nici o incercare de-a sustine mediatic oferta, prin strecurarea in presa romaneasca a acestui subiect.

Cateva intrebari nu au gasit insa raspuns: de unde proveneau monedele pe care reprezentantul firmei germane le aducea ca dovada a imputernicirii sale de catre partea rusa? Si in ce masura autoritatile ru 232p151c sesti alesesera o cale paralela de retrocedare a tezaurului, cand la acea ora Tratatul bilateral era semnat, iar infiintarea comisiei romano-ruse era pe ultima suta de metri?

Problema retrocedarii Tezaurului romanesc prin firma germana a ramas in coada de peste. Pe de o parte, Claus Rhayle, reprezentantul nemtilor, declarase in scrisoarea catre Guvernul roman ca unii dintre oficialii pe care-i contactase, si-l refuzasera, incercasera apoi sa ia legatura cu partea rusa pentru a lucra "pe direct". Pe de alta parte, unul dintre expertii care urmeaza sa lucreze cu comisia ne-a declarat ca decizia MAE roman este sa se evite orice drum paralel de a obtine tezaurul. Asa ca toata speranta ramane in activitatea comisiei comune.

Evaluari sumare ale tezaurului nerestituit de Moscova

Dupa anul 1956, nici URSS, nici Federatia Rusa nu au mai restituit Romaniei alte valori ale tezaurului nostru, depozitate la Moscova in perioada 1916-1917. Totusi, chestiunea tezaurului a ramas o constanta a convorbirilor dintre Bucuresti si Moscova in deceniile ce au urmat. La fel si in prezent. Confruntarile facute de-a lungul timpului au relevat diferente intre asa-numitele inventare sovietice si cele vechi romanesti. Doar in comisia comuna, constituita dupa semnarea tratatului bilateral de anul trecut, mai sta speranta intr-un consens, in urma caruia Romania sa nu mai fie nedreptatita.

Zeci de tone de aur, ramase la rusi

In linii mari, din primul transport - 1916 - nu s-au mai intors niciodata bijuteriile Reginei Maria, cele 94 de tone de aur ale BNR, precum si bancnote si monede de aur, argint, nichel, bijuterii si alte valori trimise in 1917 de catre Casa de Depuneri. Totodata au ramas depozitele apartinand bancilor, diferitelor institutii, societati comerciale si industriale, documente si alte tablouri si obiecte de arta valoroase. Si multe din averile manastirilor si bisericilor.

Bijuteriile Reginei Maria valoreaza milioane de lei-aur

Conform estimarilor facute in 1916, tezaurul Bancii Nationale a Romaniei era evaluat atunci la peste 300 milioane de lei-aur. Bijuteriile Reginei Maria valorau tot atunci in jur de 7 milioane de lei-aur. Valorile CEC ajungeau la peste 100 milioane de lei-aur. Tipografia de la Moscova a Bancii Nationale pentru imprimarea bancnotelor ajungea la 225.000 de ruble, la valoarea din acea vreme, iar depozitele Bancii Nationale aflate in diferite banci din Rusia fusera evaluate la 2.493.525 de ruble.

Toate acestea reprezinta insa o evaluare sumara, valoarea reala a inventarelor nescoase inca la lumina fiind cu siguranta mai mare. (Cristina Hurdubaia)

Traditie BNR: "Nu renuntam la tezaur"

In luna aprilie, la seminarul organizat cu prilejul aniversarii BNR, guvernatorul general Mugur Isarescu ridica din nou problema tezaurului de la Moscova al bancii. Termenii transanti in care Isarescu punea problema, precum si semnificatia dosarului "Tezaurul" pentru toti guvernatorii care s-au perindat de la primul razboi incoace erau semnalul ca BNR nu va renunta niciodata la aurul sau. Isarescu declara atunci ca, in 1921, banca centrala si-a pus la punct documentele care dovedeau ce cantitate de aur romanesc fusese depozitata la Kremlin. Din 1921 incoace, fiecare guvernator i-a transmis succesorului sau acest dosar, ca pe o misiune care s-a transmis vreme de 85 de ani, indiferent de conjuncturile politice ale ultimului veac.

Retrocedare, doar "in contextul relatiilor romano-ruse"?

"Abia am inceput cercetarile legate de Tezaurul Romaniei. Nu avem in acest moment prea multe detalii, am avut o intalnire cu domnul profesor Scurtu, dar mai sunt cercetari de facut, intalniri cu partenerii de la Bucuresti", ne-a declarat saptamana trecuta copresedintele comisiei pentru studierea chestiunii tezaurului si a relatiilor bilaterale romano-ruse, Alexandr Ciubarian, prin intermediul asistentului sau, Denis Fomin-Nilov.

Daca Ciubarian a fost zgarcit cu detaliile, secretarul partii ruse al comisiei, istoricul Viktor Isenko, a explicat la sfarsitul lunii martie in ce context va fi tratata problema Tezaurului Romaniei, cel putin din perspectiva comisiei ruse. "Obiectivul comisiei, pentru ca este o comisie bilaterala, este de a analiza si a discuta cu colegii romani soarta aurului romanesc, cum i se spune aici, returnarea Tezaurului romanesc, acea parte a subiectului care se refera la istoric, in ce imprejurari tezaurul a ajuns in Rusia, cum a fost utilizat sau caror scopuri a servit el, aflandu-se in Rusia, iar apoi in Uniunea Sovietica", a precizat Isenko intr-un interviu acordat corespondentului Radio Romania Actualitati. Comentatorul radioului public aprecia insa, in baza teoriilor vehiculate printre istoricii rusi, ca problema retrocedarii tezaurului ar putea fi analizata doar in contextul general al relatiilor dintre Romania si Rusia. (Lavinia Tudoran)

Cand ne vom recupera tezaurul?

Discutiile despre o chestiune atat de limpede cum este aurul Romaniei depozitat la Moscova si nerestituit, nu sunt atat de simple pe cat ar parea la prima vedere. Desi Rusia nu a contestat niciodata existenta zecilor de tone de aur sau a celorlalte valori transferate in primul razboi mondial, ambele parti ale comisiei (romana si rusa) dovedesc acum o prudenta iesita din comun. Astfel, Jurnalul National le-a adresat saptamana trecuta cateva intrebari celor doi co-presedinti (Alexandr Ciubarian, de partea rusa, si Ioan Scurtu, de cea romana) in speranta ca va lamuri, pentru cititorii sai, cateva neclaritati referitoare la modul in care va fi abordata problema tezaurului. Am fi dorit sa aflam in ce masura problema aurului romanesc va fi analizata separat de contextul relatiilor bilaterale din ultimul secol, in ce masura concluziile la care va ajunge comisia au valoare juridica si politica si, in definitiv, cand isi va primi Romania tezaurul inapoi. Nici unul dintre cei doi co-presedinti nu a fost generos in raspunsurile sale. Domnul Ciubarian ne-a trimis un mesaj vag prin secretarul sau, iar partea romana pur si simplu nu a raspuns intrebarilor noastre.

Cel de-al doilea transport: Arta si istoria Romaniei

EDITIE DE COLECTIE

Decizia trimiterii la Moscova a celui de-al doilea transport, cu restul Tezaurului national, s-a luat in toamna anului 1916, datorita dezastrului militar de pe fronturile primului razboi mondial. Pierderea aurului trimis in Rusia cu primul transport a avut un efect dramatic, reflectat insa doar asupra economiei. Pierderea celui de-al doilea transport a fost de-a dreptul devastatoare.

VASILE SURCEL

Pierderea, fie ea si temporara, a bunurilor trimise la Moscova cu cel de-al doilea transport a avut infatisarea si proportiile unui veritabil "genocid" cultural. Si asta pentru ca in acel transport s-au trimis in Rusia nenumarate vestigii istorice cu o inestimabila valoare de patrimoniu, precum si opere de arta, medievala si moderna, care constituiau niste repere definitorii pentru spiritualitatea nationala. Spus in putine cuvinte, o data cu cel de-al doilea transport a plecat intr-o pribegie dramatica o parte deosebit de importanta a istoriei si a sufletului romanesc.

9,416 miliarde de lei aur

Privit chiar si numai din punct de vedere strict contabil, cel de-al doilea transport trimis in Rusia a fost cu mult mai valoros decat primul. El a cuprins atat restul bunurilor Bancii Nationale, ramase inca in tara, cat si averea Casei de Depuneri si Consemnatiuni. Un inventar sumar al acestui transport atesta valoarea bunurilor trimise atunci in Rusia, marcand clar aceasta diferenta. Banca Nationala a expediat la Moscova 188 de casete, a caror valoare se ridica la 1.594.836.711,09 lei aur. Concret, aceasta cifra era defalcata astfel: 574.523,57 lei - valoarea "stocului metalic" al Bancii Nationale ramas in tara dupa primul transport; 500.000 de lei aur - valoarea arhivelor Bancii Nationale; 1.593.762.197,52 lei aur - valoarea "titlurilor, efectelor, depozitelor si altor valori, aflate in proprietatea Bancii Nationale". Casa de Economii si Consemnatiuni a expediat in al doilea transport 1.621 de casete. Acestea contineau "numerar, bijuterii, tablouri si diferite alte depozite, facute de particulari, institutiuni publice si private", a caror valoare se ridica la 7.500.000.000 lei aur. Aceasta este insa doar valoarea strict contabila, inregistrata in documente, adusa si la cunostinta autoritatilor de la Moscova. Valoarea reala a noului transport era insa cu mult mai mare, pentru ca in compunerea lui au intrat obiecte unice, apartinind patrimoniului national, obiecte care, in conditii normale, nu pot fi evaluate in bani.

Incarcarea celui de-al doilea transport s-a facut in perioada 23-27 iulie 1917. Intregul convoi, compus din 24 de vagoane CFR, a ajuns la Moscova la 3 august. O parte din tezaur (lazile care apartineau BNR) au fost depuse in Sala Armurilor din Kremlin, iar lazile cu averea Casei de Depuneri si Consemnatiuni au fost duse in depozitele blindate ale Casei de Stat de Imprumuturi si Depuneri din Moscova.

Istoria romaneasca, "surghiunita" la Moscova

Totalitatea relicvelor si a obiectelor cu valoare de patrimoniu, care au luat calea Moscovei o data cu cel de-al doilea transport, acopera peste 3.500 de ani de istorie. Cele mai vechi dintre ele apartin epocii bronzului. Cele mai noi aveau, in vara anului 1917, o vechime de doar cateva decenii. Toate la un loc si fiecare in parte aveau insa o caracteristica comuna: erau legate, intr-un fel sau altul, de istoria milenara a acestor meleaguri. Fie ca era vorba despre obiecte antice rarisime, de monede medievale emise de primii nostri voievozi, ori de obiecte pretioase ce apartinusera pana de curand unor personalitati romanesti care-si pusesera amprenta asupra secolului al XIX-lea, toate fusesera adunate cu osardie decenii la rand, alcatuind tezaurul unor celebre colectii publice sau particulare. Trimiterea lor la Moscova a pustiit peste noapte tezaurele unor asezaminte culturale de interes national, care s-au vazut vaduvite, brusc, de cea mai scumpa avutie a lor. Listele-inventar care au fost alcatuite atunci atesta valoarea aproape imposibil de socotit a patrimoniului istoric "evacuat" in Rusia cu cel de-al doilea transport.

Muzeul National De Antichitati din Bucuresti a trimis la Moscova, conform inventarului oficial, un total de 43 de "obiecte". Termenul sec de "obiecte", total inadecvat in acest caz, ascundea o realitate deosebit de complexa. Unul dintre acele "obiecte" era "Tezaurul de la Turnu-Magurele", cea mai veche componenta a marelui tezaur evacuat la Moscova. Este vorba despre 419 inele, plus alte cateva obiecte ornamentale, toate din aur, descoperite in anul 1880 in apropierea localitatii de la care si-au luat numele. Cercetarile specialistilor au demonstrat ca acele podoabe apartin epocii bronzului, fiind confectionate in jurul anului 1500 i.Hr. Vestigiile istorice cele mai spectaculoase si mai importante trimise de Muzeul National de Antichitati la Moscova sunt insa "Closca cu puii de aur", cea mai vestita dintre comorile romanesti.

O alta piesa celebra trimisa de Muzeul de Antichitati la Moscova a fost si "Rhiton-ul de la Poroina", un stravechi vas de cult, frumos ornamentat, confectionat din argint aurit. Specialistii afirma ca ar data din sec. III-II i.Hr.

Restul colectiei trimise la Moscova de Muzeul National de Antichitati se compunea din diferite obiecte de cult provenite din diverse biserici si manastiri si apartinea unei perioade istorice cuprinse intre anul 1396 ("Epitaf"-ul de la Manastirea Cozia") si sec. XVI. Printre acestea se numarau "Evanghelia slavona" de la Manastirea Tismana - manuscris din anul 1405, dar si diferite alte odoare bisericesti de pe timpul lui Stefan cel Mare, Constantin Brancoveanu si Serban Cantacuzino.

Academia Romana si-a trimis si ea la Moscova o parte importanta a averii sale. Biblioteca Academiei a "evacuat" cu acea ocazie 14 carti vechi romanesti, raritati tiparite intre anii 1512 si 1821, intre care "Evangheliarele" si "Psaltirile", tiparite de Coresi si Dosoftei, precum si "Psaltirea de la Govora". Acestea erau cele mai celebre. Tot de acolo s-au trimis la Moscova si numeroase manuscrise emise de cancelariile domnesti, cu pecetii voievodale, care le certificau autenticitatea. Tot atunci, Academia a trimis si colectiile sale de monezi antice si medievale (dintre care cele mai semnificative erau cele emise pe timpul primilor conducatori ai Tarii Romanesti si ai Moldovei), precum si colectia de medalii si sigilii.

"Prizonieratul" picturii romanesti

O data cu toate aceste valori inestimabile, cu cel de-al doilea transport a fost trimisa in Rusia si o mare parte a operelor unor importanti pictori romani. Intocmit de catre directorul Octavian Angheluta, "Tabelul cu operele Pinacotecii Statului evacuate la Moscova" enumera 45 dintre tablourile pictate de Nicolae Grigorescu. Din colectiile Muzeului "Ioan si Dr. Kalinderu" au fost expediate, cu aceeasi "destinatie", alte 53 de tablouri si 22 de desene ale maestrului, iar din Colectia "Nicolae Balanescu" au plecat inca 13 lucrari. Deci, in total, 111 tablouri si 22 de desene ale lui Grigorescu. In afara de acestea, Muzeul "Kalinderu" a mai expediat in Rusia 10 lucrari semnate de Ion Andreescu si 3 tablouri ale deja celebrului Stefan Luchian. Iar aceasta este doar o mica parte a picturilor care au plecat atunci in Rusia. Lor li s-au adaugat alte cateva zeci de capodopere ale unor pictori straini celebri. Increzatoare in prietenia vecinului de la rasarit, autoritatile romanesti au trimis in Rusia aproape 200 de tablouri cu o valoare artistica inestimabila, fala celor mai importante colectii din tara. Nu aveau de unde sa stie ca, in realitate, o data cu al doilea transport au trimis pictura romaneasca intr-un "prizonierat" care avea sa dureze aproape 40 de ani. 40 de ani in care cultura si sufletul romanesc au fost mai sarace cu 200 de capodopere.

Pana si Dumnezeu a plecat in exil

La 11 octombrie 1916, seful Marelui Stat Major General a emis Ordinul Permanent nr. 30, prin care Alexandru Tzigara-Samurcas a fost insarcinat sa "inventarieze si sa transporte tezaurele manastirilor din tara, amenintate de invazia inamicului". In urma acestui ordin, omul de cultura a plecat intr-un adevarat pelerinaj, la 14 dintre cele mai importante manastiri si biserici din Oltenia si Moldova: Cozia, Tismana, Horezu, Slatina, Arnota, Episcopia Ramnicului, Manastirea Dintr-un Lemn, Bistrita, Agapia, Varatec, Biserica Trei Ierarhi, Mitropolia din Iasi, precum si la Biserica Sf. Parascheva. In fiecare dintre aceste sfinte locasuri a adunat obiecte de arta religioasa, medievala si moderna, le-a inventariat si le-a ambalat. Acest veritabil tur de forta s-a incheiat insa brusc, la 30 octombrie 1916, cand, printr-o dispozitie a Ministerului Instructiunii Publice, i s-a ordonat ca "in 48 de ore sa trimita la Iasi toate comorile adunate". Ambalata in 7 lazi de lemn, ferecate cu cercuri metalice, averea multiseculara a asezamintelor religioase a fost predata directorului Cancelariei Mitropolitane din Iasi. In vara anului 1917, cele 7 lazi au fost si ele incluse in cel de-al doilea transport trimis la Moscova. Pastrate si acum in arhive, procesele-verbale intocmite de Tzigara-Samurcas enumera toate cele 105 obiecte bisericesti pe care le-a adunat si ambalat in lazile ferecate. Prin "Jurnalul" intocmit la Iasi de Mitropolia Moldovei si Sucevei, la 3 noiembrie 1916, se atesta ca toate cele 7 lazi "au fost depuse in vechea Biserica Sf. Gheorghe si date in pastrare Marelui Ecleziarh al Mitropliei. De acolo, peste cateva luni, au plecat si ele la Moscova. Dupa primul razboi mondial, cand devenise clar ca puterea bolsevica nu are de gand sa inapoieze tezaurul romanesc, tot ce au mai putut sa faca oamenii de cultura ai epocii a fost sa deplanga zadarnic pierderea acelor odoare bisericesti. In 1925, D.D. Patrascanu enumera, plin de disperare, cateva dintre acele comori: "Panaghiarele lui Stefan cel Mare, de la Manastirea Neamtului, Evangheliile slavonesti ferecate in aur si argint, din secolele XV-XVI, odoarele brancovenesti de la Horezu si cele cantacuzinesti de la Manastirea Dintr-un Lemn". Tristetea lui era cu atat mai mare cu cat devenise clar ca toate odoarele Domnului fusesera trimise "in gura lupului", exact in capitala bolsevicilor, care isi facusera din ateism centrul politicii de stat.

Un tren lung cat o intreaga istorie

In lucrarea "Tezaurul roman de la Moscova", aparuta la Bucuresti in anul 1934, economistul Mihail Gr. Romascanu descrie in amanunt conditiile in care s-a efectuat cel de-al doilea transport, care a dus la Moscova restul Tezaurului romanesc. Stramutarea avutiei nationale a fost dispusa de catre Consiliul de Ministri, la propunerea lui Nicolae Titulescu - pe atunci ministru al Finantelor. La 26 iulie, consulul rus l-a informat pe Titulescu ca a primit din partea guvernului sau puteri depline pentru a trata si a semna toate protocoalele privitoare la evacuarea in Rusia a valorilor care apartineau Bancii Nationale si a celorlalte institutii publice romanesti. In protocolul final incheiat cu aceasta ocazie se mentiona ca "toate aceste valori, de orice natura (.) se gasesc, incepand din ziua in care au fost incredintate delegatului rus si incarcate in vagoane, in garantia guvernului rus, in ceea ce priveste siguranta transportului, securitatea depozitarii, precum si inapoierea in Romania". Incarcarea trenului a inceput la 23 iulie 1917 si s-a incheiat la 27 iulie, cand cele 24 de vagoane ale sale au plecat catre Moscova. Trei dintre acele vagoane contineau valorile Bancii Nationale, repartizate in 78, 54, respectiv 56 de casete sigilate, a caror valoare totala declarata era de 1.594.836.721,09 lei aur. Pe fiecare vagon s-au aplicat sigiliile personale ale consulului rus si ale reprezentantilor Bancii Nationale. In plus, fiecare usa a fost asigurata cu lacate, legata cu lanturi si sigilata de reprezentantul Guvernului Romaniei. In restul de 22 de vagoane au fost incarcate valorile Casei de Depuneri si Consemnatiuni care a expediat, in total, 1.661 de casete sigilate, cu o valoare declarata de 7,5 miliarde de lei aur.

Destinatia Moscova

Trenul a ajuns la Moscova la 3 august 1917. Aici, reprezentantii Bancii Nationale a Romaniei si delegatii Bancii Imperiului au semnat doua procese-verbale privitoare la depunerea acelor valori. In scurt timp, bunurile Bancii Nationale au fost depozitate in acelasi compartiment blindat de la Kremlin (Orongeinaia Palata), unde erau depuse si cele 93 de tone de aur ale Bancii Nationale si bijuteriile Reginei Maria, aduse cu primul transport. Tezaurul casei de Depuneri si Consemnatiuni a fost depozitat in seifurile Casei de Imprumuturi si Depozite a Rusiei, din Strada Nastasinsky nr. 3. Incaperile blindate in care au fost depuse valorile romanesti aduse cu cel de-al doilea transport au fost sigilate cu sigiliul oficial al Ministerului roman de Finante si cele ale institutiilor similare rusesti.

La sediul Casei de Depuneri si Imprumuturi din Moscova, paza Tezaurului romanesc a fost incredintata unei garzi de cazaci, comandata de catre un locotenent. Din pacate, oricat de viteji ar fi fost cazacii, ei nu au putut feri tezaurul romanesc de intorsaturile dramatice pe care le-a luat istoria Europei si a lumii in deceniile care au urmat dupa ziua in care li s-a incredintat paza Tezaurului romanesc.

"Regina comorilor"

"Closca cu puii de Aur" a fost gasita de cativa tarani, in 1837. Initial, tezaurul continea 22 de obiecte, dar 10 dintre ele au fost distruse de descoperitorii care au vrut sa le topeasca, pentru a vinde aurul mai usor. Cele 12 piese ramase cantaresc, in total, 18,7975 kg. O parte dintre piese sunt din aur masiv. Restul, tot din aur, sunt incrustate cu rubine, smaralde, granate si turcoaze. Tezaurul a fost confectionat in sec. III-IV d.Hr. si se pare ca a apartinut regelui vizigot Athanaric. Celebra in Europa, comoara a fost expusa la Paris in anul 1867, la Londra - in 1868 si la Viena - in 1872.

"Rhiton-ul de la Poroina"

Este un vestigiu antic deosebit de spectaculos si interesant, intrat in colectiile Muzeului de Antichitati in anul 1883. Despre el se stie doar ca a fost gasit de catre un taran in localitatea Poroina-Vanju Mare. Este un vas curbat, in forma de corn, inalt de 27 de centimetri. Varful sau reprezinta un cap de taur, cizelat cu mare finete. Pe muchia evazata sunt gravate 4 personaje feminine, probabil niste zeite. Istoricii afirma ca ar proveni din sec. III-II i.Hr. si ar fi apartinut candva unei capetenii scite, fapt confirmat si de ornamentatia lui, care prezinta influente din Asia Centrala.

Marii politicieni romani care au fost infranti de istorie

Atunci cand s-a luat decizia trimiterii Tezaurului romanesc la Moscova, Consiliul de Ministri era compus din Ion I.C. Bratianu, M. Pherekide, Take Ionescu, Barbu Stefanescu Delavrancea, Emil Costinescu, Dimitrie Greceanu, Al. Constantinescu, M.G. Cantacuzino, N. Titulescu, I.G. Duca, Gh. Mirzescu, Vintila Bratianu si Constantin Iancovescu. Buna sau rea, aceasta decizie va apasa vesnic pe umeri acestor barbati de stat care au marcat decenii la rand viata politica a Romaniei.

93 de tone de aur fin, date pe mana rusilor

EDITIE DE COLECTIE

Primul transport al Tezaurului romanesc este si cel mai consistent sub raport material. Prin transferarea sa la Moscova, intreaga situatie financiara a Romaniei din timpul si de dupa primul razboi mondial a fost pusa la cheremul guvernului rus. Cele peste 93 de tone de aur fin dadeau forta de valuta leului romanesc, moneda care s-a devalorizat apoi continuu.

CLAUDIU TARZIU

Dezastrul militar al Romaniei, care ameninta sa culmineze cu ocuparea intregii tari de catre inamic, a silit guvernul sa se refugieze si apoi sa caute o solutie pentru salvarea tezaurului. Stocul metalic al BNR a fost dus intai la Iasi. Nu a trecut mult insa, si Consiliul de Ministri a decis ca trebuie scos peste granita si nu altundeva decat in Rusia. Odata fiind luata hotararea de a evacua Tezaurul romanesc la Moscova, a inceput pregatirea operatiunii. Guvernul roman si Banca Nationala s-au asigurat ca imperiul rus garanteaza securitatea transportului si a depozitarii valorilor. Totul a avut loc in secret si cu o desfasurare de forte impresionanta. In presa vremii, aflata sub cenzura impusa de starea de razboi, nu a razbatut, cum era si firesc, nici un cuvant despre punerea la adapost a tezaurului. Ziarele epocii sunt in schimb pline de stiri de pe front.

La 14 decembrie 1916, la Iasi, unde se aflau refugiati familia regala, Guvernul si Banca Nationala, a fost semnat un protocol intre ministrul de Externe roman, Emil Costinescu, si delegatii BNR - Th. Capitanovici, A. Saligny si M.Z. Demetrescu, pe de o parte, si ministrul plenipotentiar al Rusiei in Romania, A.A. Massolov, de cealalta parte. Protocolul era insotit de documente explicative privind conditiile in care BNR cerea sa fie efectuat transportul, depozitarea si siguranta la Kremlin a tezaurului.

Incarcarea averilor a durat trei nopti

Tezaurul a fost incarcat in lazi legate in fier si transportat de la sediul BNR din Iasi la gara in noptile de 12, 13 si 14 decembrie, sub o severa paza militara. Nu mai putin de 1.740 de lazi, intre care si doua continand bijuteriile Reginei Maria, au fost incarcate in 17 vagoane de marfa. Cu acest prilej a fost incheiat un proces-verbal in trei exemplare, semnate de oficialii Guvernului roman si ai celui rus. Valoarea totala a celor 1.740 de lazi a fost estimata la 321.580.456,84 de lei aur, din care la 7 milioane de lei-aur erau apreciate doar bunurile din lazile reginei. In acele lazi se gasea echivalentul a 93,36206 tone de aur fin, egale cu 3.001.657,70 de uncii. Valoarea tezaurului din acest transport, actualizata la nivelul anului 2000, ar fi in jurul unui miliard de dolari. Totusi, valoarea sa reala este mult mai mare, fiindca Tezaurul BNR continea in proportie de peste 90% medalii si monede de aur - napoleoni, lire otomane, coroane austriece, lire sterline -, care pretuiesc mult mai mult decat o arata gramajul lor in aur (pretul lor este judecat dupa o serie de criterii, cum ar fi vechimea, pe care nu le detaliem aici). De pilda, o lira sterlina echivala in anul 1990 cu 100 de dolari, ceea ce insemna ca doar cele 88.000 de monede de aur lire sterline existente in Tezaurul BNR valorau 8.800.000 dolari.

In plus, se cade sa luam in calcul faptul ca pretul majoritatii covarsitoare a bijuteriilor si odoarelor bisericesti este foarte greu de fixat, caci valoarea le este sporita de lucraturi de mare arta si ornamentatii cu pietre pretioase. De altfel, nimeni nu a stabilit pana astazi care este suma exacta la care se cifreaza toate bogatiile incapute pe mana rusilor.

Revenind la executarea primului transport, dupa incarcarea vagoanelor, usile acestora au fost incuiate cu lacate, iar pe ele au fost aplicate sigiliul Guvernului roman si cel al Guvernului rus.

Garnitura de tren a fost completata cu patru vagoane pentru cei 200 de jandarmi de paza si cu alte patru vagoane pentru personalul insotitor al BNR.

Tezaurul BNR, inventariat amanuntit

Trenul a luat drumul Moscovei la 15 decembrie 1916, la ora 3:00 dimineata, din gara Iasi. Calatoria pana la Odessa, unde trenul a facut o scurta oprire la 17 decembrie, a decurs fara incidente. In aceeasi zi, drumul a fost continuat spre Moscova, unde trenul a ajuns la 20 decembrie, la 4:00 dupa-amiaza. In gara Nicolaevska, transportul a fost intampinat de reprezentantii Bancii de Stat a Rusiei, V. I. Kovalnitki, general A.C. Tscesko, N.V. Veniaminov si de catre consulul general al Romaniei la Moscova, P. Guerin. Transportul a fost receptionat provizoriu, fapt consemnat intr-un proces-verbal. La ora 10:00 seara a inceput incarcarea lazilor in 30 de camioane rusesti. Operatiunea s-a incheiat la 4:00 dupa-amiaza in ziua urmatoare. Camioanele, pazite de 200 de soldati rusi, au dus tezaurul la Kremlin. Lazile cu aurul Romaniei au fost depozitate in Sala Armurilor. Abia la 9 ianuarie 1917, dupa sarbatorile crestinesti, a inceput actiunea de inventariere a bunurilor duse la Kremlin. O comisie mixta romano-rusa a lucrat 19 zile pentru inventarierea amanuntita a lazilor. Apoi au sigilat din nou cu sigilul BNR cuferele, care au fost asezate in compartimentul de rezerva al sucursalei Bancii de Stat din Moscova in Kremlin. Depozitul se afla intr-o sala imensa, pavata cu piatra, la parterul Palatului Orejnaia, avand patru ferestre protejate cu obloane de fier. La finalul operatiunii, la 16 februarie 1917, a fost incheiat un nou proces-verbal, in patru exemplare, cate doua pentru fiecare parte, care sintetizeaza procesele-verbale zilnice si concentreaza in doua tabele rezultatele cifrice. Documentul este semnat de reprezentantii BNR si de cei ai Ministerului de Finante al Rusiei si ai Bancii de Stat a Rusiei. La punctul 1 al inscrisului de la 16 februarie exista o prevedere foarte importanta: "Vazand verificarea minutioasa si conditiile potrivit carora vor fi pastrate valorile, o verificare noua, amanuntita nu va fi nevoie sa se faca la restituirea catre BNR a tezaurului ei si se va limita la deschiderea acelor lazi ale caror sigilii vor fi realmente deteriorate". Portile blindate ale compartimentului pentru tezaur au fost incuiate si sigilate, cea interioara cu sigiliul BNR, cea exterioara cu sigiliul Bancii de Stat a Rusiei. Cheile de la grila de fier interioara au fost luate de Th. Capitanovici, iar cele de la poarta exterioara de Vasili Iakovlevici Kovalnitky, consilier de stat si directorul sucursalei din Moscova a Bancii de Stat a Rusiei. De asemenea, la acest depozit a fost instituita o paza speciala permanenta.

HOTARAREA

"Consiliul Ministrilor, in sedinta sa de la 12 decembrie 1916, deliberand asupra raportului cu nr. 1916 al dlui ministru de Finante, avand in vedere cele cuprinse in acel referat, decide: gaseste ca este nevoie sa se puna in siguranta, in Rusia, tezaurul Bancii Nationale si aproba transferarea lui" Jurnalul Consiliului de Ministri nr. 20901 bis de la 12 decembrie 1916, Iasi

DOVADA

"In grija de a pune la adapost (.) aceasta avutie in aur a Bancii (.), Consiliul nostru General a dispus, cu invoirea guvernului, stramutarea ei la Iasi, iar in timpul din urma, profitand de marea bunavointa a guvernului MS Imparatul Rusiei, care ne-a pus la dispozitie in Palatul din Kremlin un compartiment special, am stramutat acolo (.) cele 314.580.456,84 lei ." Raportul CA al BNR, 19 februarie 1917

Leul aur

Inainte de primul razboi mondial leul era acoperit in aur, astfel incat el putea fi schimbat oriunde in lume, fiind una dintre cele mai puternice monede din Europa. Leul aur era reprezentat de 0,3226 grame de aur. Pentru a realiza forta leului aur sa retinem ca leul oficial de dupa stabilizarea din 1929 era reprezentat de numai 0,010 grame aur, kilogramul de aur monetar fiind fixat la 111.111,11 lei. Aceasta reprezenta o reducere a valorii etalonului leului de 32,26 ori in comparatie cu valoarea din anul 1913. Prin diminuarea oficiala a valorii sale, cursul oficial al monedei romanesti fata de alte valute fixat la stabilizarea din anul 1929 era: 1 lira sterlina = 813,6 lei; 1 dolar SUA = 167,2 lei; 1 franc elvetian = 32,26 lei; 1 marca germana = 39,8 lei. Dupa criza economica mondiala din anii 1929-1933, leul stabilizat a intrat intr-o noua perioada de inflatie, confirmata in anul 1936 prin deprecierea oficiala de catre BNR cu 38%.

TREN CU MONEDE

In primul transport al tezaurului se aflau: 3 lazi cu lingouri de aur (0,33 milioane lei aur), 111 lazi cu lire engleze (in valoare de 22,35 milioane lei aur), 550 lazi cu coroane austriece (92,18 milioane lei aur), 726 lazi cu marci germane (143,32 milioane lei aur), 48 lazi cu lire otomane (8,6 milioane lei aur), 7 lazi cu carolini - lei romanesti (1,06 milioane lei aur), 288 lazi cu napoleoni (46,11 milioane lei aur), 3 lazi cu monede rusesti noi si vechi (0,47 milioane lei aur), o lada cu monede diferite (0,1 milioane lei aur), o lada cu diferite valori (0,013 milioane lei aur), 2 lazi cu bijuteriile reginei (7 milioane lei aur).

Regim strict pentru accesul la tezaur

Cu ocazia semnarii protocolului final de depozitare a primului transport al tezaurului, guvernul imperial rus a confirmat, prin reprezentantii sai autorizati, angajamentele pe care si le luase anterior. Totodata erau precizate cateva reguli privind inspectiile la depozit la care aveau dreptul partea romana. Reprezentantii acreditati ai Bancii Nationale puteau intra la orice ora in compartimentul valorilor pentru a le verifica. Inspectia sau orice operatiuni asupra tezaurului se putea face numai in prezenta functionarilor autorizati ai Bancii de Stat ruse, avizati din timp asupra acestui lucru. Fiecare inspectie trebuia sa se finalizeze cu incheierea unui proces-verbal sumar. Restituirea valorilor avea sa se faca delegatilor Bancii Nationale a Romaniei investiti special in acest scop.

Banii romanesti, ramasi descoperiti

BNR nu a recuperat nimic din stocul metalic pe care l-a transferat in Rusia pentru protejare in fata invadatorului german. Faptul a grevat asupra evolutiei economice a Romaniei multa vreme. Stocul metalic a fost refacut greu. Astfel, la 31 decembrie 1928, dupa ce Institutul de Emisiune reusise sa consolideze depozitul de metale pretioase, prin eforturi considerabile, averea BNR era: monede de aur in tezaur - in valoare de 144.470.461 lei ; lingouri de aur - 12.663.897 lei ; aur depozitat in strainatate - 98.433.385 lei; rente aur - 3.925.000 lei; bonuri de tezaur - 6.623.713.333 lei, la care se adauga tezaurul de la Moscova - 315.179.980 lei. Pentru ca aurul detinut era abia in proportie de 7,93% din totalul stocului metalic, banii erau acoperiti slab, ceea ce ducea la inflatie.

PROTOCOL

"Tezaurul Bancii Nationale a Romaniei, precum si celelalte doua lazi se regasesc, incepand din ziua cand au fost incredintate delegatului guvernului imperial si incarcate in vagoane, sub garantia guvernului imperial al Rusiei in ceea ce priveste securitatea transportului, securitatea depozitarii, precum si a inapoierii in Romania" Extras din protocolul romano-rus incheiat la Iasi pe 14 decembrie 1916

85 de ani de cand ne cerem aurul inapoi

EDITIE DE COLECTIE

In aprilie a.c. s-au implinit 85 de ani de la primul demers pentru recuperarea Tezaurului romanesc de la Moscova. 85 de ani in care Romania a depus eforturi diplomatice intermitente pentru inapoierea depozitului de valori. Romania a obtinut cateva mici succese in 1935 si 1956, care sunt mai degraba satisfactii morale.

CLAUDIU TARZIU

Dupa incheierea primului razboi mondial, economia romaneasca era la pamant, iar lipsa Tezaurului, care avea menirea de a acoperi in aur moneda nationala, agrava situatia bugetara a Romaniei. In virtutea garantiilor date, in ianuarie 1918, de Anglia si Franta, privind Tezaurul de la Moscova, Ion. I.C. Bratianu, seful delegatiei romane la Conferinta de Pace de la Paris, a cerut, la 16 aprilie 1919, restituirea bunurilor depozitate la Kremlin sau plata unei despagubiri in aur din partea Germaniei si a celorlalte puteri, echivalente cu 322.154.980,41 de franci (suma acoperea Tezaurul BNR si bijuteriile Reginei Maria din primul transport). Pentru valori din al doilea transport, romanii au pretins ca "Germania si puterile inamice sa fie tinute responsabile de a despagubi Romania si Banca Nationala de pierderile suferite de ele". Francezii si englezii au negat ca si-ar fi luat vreun angajament privind garantarea securitatii Tezaurului romanesc in 1918, iar Germania nu a fost obligata sa achite despagubiri.

Doua guverne romanesti obtin bunavointa URSS

La Conferinta economica internationala de la Genova, din 1922, Romania a depus un amplu memoriu in care a descris continutul Tezaurului si s-a referit la documentele care au insotit operatiunea de adapostire si probau ca Aliatii au garantat partial averile romanesti aflate la Moscova. Conferinta a cerut guvernului sovietic, la 3 mai 1922, sa restituie Romaniei Tezaurul. Rusia a respins solicitarea Conferintei.

In 1934, tratativele romano-ruse privind Tezaurul au fost reluate. A fost semnat un protocol, in baza caruia, la 31 mai 1935, ni s-au inapoiat 1.443 de lazi cu documente de stat sau private, fara mare valoare materiala. Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu a descoperit ca si maresalul Ion Antonescu a incercat sa recupereze valorile confiscate de sovietici. In octombrie 1941, BNR a cerut Presedintiei Consiliului de Ministri si Ministerului Afacerilor Straine (MAS) roman sa afle care este situatia Tezaurului evacuat in Rusia cu 25 de ani mai inainte. Ion Antonescu a ordonat inceperea unor investigatii pentru a lua urma bunurilor pierdute dupa 1917 si a cerut MAS sa faca demersuri la Berlin pentru a i se acorda permisiunea sa trimita o comisie romana la Moscova care sa recupereze Tezaurul, dupa cucerirea capitalei sovietice (care parea inevitabila). Evolutia evenimentelor militare si politice nu au fost favorabile recuperarii Tezaurului.

In 1956, sovieticii au facut un act de "generozitate". Initial, partea rusa a spus ca este gata sa returneze intregul Tezaur, care ar fi ramas intact - in pofida afirmatiilor de pana atunci, conform carora bunurile romanesti s-au pierdut in timpul razboiului civil din Rusia. O comisie condusa de Mihai Ralea a mers in URSS pentru a cerceta Tezaurul si a aranja intoarcerea sa in tara. Din comisie a facut parte si acad. George Oprescu, care a povestit episodul in prefata volumului "Studii asupra Tezaurului restituit de URSS". (Ed. Academiei RPR, 1958). In fapt, generalul Vedenin, comandantul Kremlinului din acei ani, a pus la dispozitia delegatiei RPR un numar modest - in comparatie cu intregul Tezaur - de opere de arta si obiecte din metale pretioase, care fusesera descoperite in subsolul palatului si in Biserica Sfintilor Apostoli din incinta fortaretei ruse. Dupa 1956, nici URSS, nici Federatia Rusa nu au mai restituit Romaniei ceva din tezaur.

Sovieticii scot Romania datoare Rusiei tariste

Prima vizita in strainatate efectuata de Nicolae Ceausescu dupa preluarea puterii a fost la Moscova, intre 3 si 11 septembrie 1965. Din delegatia R. S. Romania care l-a insotit au facut parte Ion Gheorghe Maurer, Gh. Apostol, Al. Barladeanu, Paul Niculescu-Mizil, Manea Manescu, Corneliu Manescu, Nicolae Guina si Andrei Pacuraru. Ceausescu nu a ezitat ca din aceasta prima vizita in URSS sa puna problema tezaurului romanesc. La tratative, de partea sovietica, au participat L.I. Brejnev, A.N. Kosighin, N.V. Podgornii, A.N. Selepin, I.V. Andropov, A.A. Gromiko, N.V. Noviko, P.F. Lomako, I.K. Jegalin, L.F. Ilicev. Discutiile, incepute la 4 septembrie, au fost intrerupte pana in 9 septembrie, rusii cerand un ragaz de gandire, fiind luati prin surprindere.

In Arhivele Nationale se afla textul integral al stenogramei discutiilor, din care au fost reproduse pasajele care ne intereseaza in "Tezaurul Bancii Nationale a Romaniei la Moscova" - culegere de documente ingrijita de Cristian Paunescu si Marian Stefan (Ed. Fundatiei Culturale Magazin Istoric, Bucuresti, 1999). Barladeanu a reluat istoricul evacuarii Tezaurului in Rusia si, intre altele, a aratat ca: "Lenin, intr-o telegrama din 1918 catre V.A. Antonov-Ovseenko, scria (citez dupa editia rusa, volumul 50, pagina 44): "Bogatele valori ale guvernului roman trebuie pastrate cu cea mai mare grija spre a fi predate in buna stare poporului roman dupa doborarea contrarevolutiei romane" (.)". El a afirmat ca ar fi momentul pentru a se indeplini directiva lui Lenin.

In replica, Brejnev a spus: "Dupa 50 de ani, deodata, doua state socialiste incep sa-si aminteasca de relatiile dintre guvernul tarist si guvernul regal. Pe noi ne-a uimit insasi punerea acestei probleme. (.) Tarismul a fost inlaturat si toate aceste casete (cu bijuterii, monede si lingouri de aur - n. r.) au cazut in mainile guvernului provizoriu. Aici sfarsesc informatiile. Nu mai gasim nici un fel de date din partea vreunei comisii, pentru ca a inceput razboiul civil si atunci, o parte din aur a fost trimis la Perm, Omsk, Kazan, Saratov, pentru a se pastra. (.) In felul acesta o parte din aur, in timpul razboiului civil, a fost jefuit de armatele alb-gardiste, care probabil ca l-au dat tarilor straine pentru imbracamintea pe care au primit-o.". Si continua: "Exista un document din care reiese ca Romania regala are datorii fata de Rusia tarista pentru livrari de armament si alte lucruri in suma de 300 milioane dolari, ceea ce corespunde cu 274 tone aur." La randul sau, A.N. Kosighin a spus: "Daca o sa luam chestiunea decontarilor, ea va fi in mod incalculabil nu in favoarea Romaniei, pentru ca atunci se va pune problema datoriilor fata de Rusia tarista".

Ceausescu someaza URSS

Ceausescu a respins argumentele rusilor: "Tov. Kosighin pune problema decontarilor intre guvernul tarist si guvernul roman de atunci. (.) Noi am ridicat un lucru simplu: intre doua guverne a intervenit un acord semnat de ministri de Finante de atunci; aceste valori au fost date spre pastrare, nu au fost date drept gaj in contul unor datorii.

Dupa toate normele internationale si interne, daca ii dai cuiva sa pastreze ceva, el este obligat sa ti-l inapoieze". Ceausescu a atras atentia ca raspunsul lui Brejnev poate strica relatiile dintre RSR si URSS. "Noi ne dam seama ca acum problema nu poate fi lamurita. Suntem de acord s-o amanam (.). Ceea ce am vrea sa va rugam este ca (.) sa nu legam probleme care nu au nimic in comun, pentru ca ele nu pot fi interpretate, tovarase Brejnev, decat ca incercari de a ne impiedica sa mai ridicam probleme.

Va spun in mod cinstit parea mea: aceasta nu poate constitui o baza de dezvoltare a relatiilor noastre".

Doua tratate semnate de Iliescu

In 1990, Ion Iliescu, presedintele Romaniei, a semnat cu o graba inexplicabila un tratat de buna vecinatate cu o URSS in plin proces de dezintegrare, document care nu face nici o referire la recuperarea tezaurului, cum nici la efectele pactului Ribbentrop-Molotov. De altfel, atunci nu era momentul pentru a emite astfel de pretentii, cum nu era nici pentru a incheia un tratat cu URSS. O data cu incheierea Tratatului romano-rus din 2003, s-au reaprins sperantele pentru retrocedarea bunurilor romanesti, deopotriva valoroase din punct de vedere financiar ca si din perspectiva spirituala, aflate la Moscova. Intr-o anexa a tratatului este prevazuta alcatuirea unei comisii mixte romano-ruse pentru negocierea returnarii tezaurului Romaniei. O solutie de compromis, desigur.

SATISFACTIE

"Azi (...) soseste la Constanta vaporul "Principesa Maria", care - o data cu arhivele romanesti - va aduce si osemintele lui Dumitrascu Voda Cantemir, puse la dispozitia statului roman de catre republica sovietica ruseasca" Dimineata, 15 iunie 1935

DEZAMAGIRE

"Au fost aduse din Rusia 1.445 lazi in greutate de 135 mii kilograme... Lucrurile de valoare istorica sau materiale pretioase nu se gasesc... " Dimineata, 16 iunie 1935

Tezaurul, recuperat partial

EDITIE DE COLECTIE

In contextul reluarii relatiilor diplomatice dintre Rusia si Romania, in anul 1935, partea sovietica ne restituie cateva hrisoave, documente vechi, planuri de mosii, acte de proprietate, titluri de renta si registre. Dupa 20 de ani, in 1956, Consiliul de Ministri al U.R.S.S. decide "sa transfere Guvernului Romaniei un bogat tezaur istoric".

CRISTINA HURDUBAIA

In luna iulie a anului 1933, intre URSS si Romania se semneaza un pact de neagresiune. Dupa un an, sunt reluate relatiile diplomatice dintre cele doua state, fara ca Rusia sovietica sa recunoasca insa si frontiera pe Nistru. Dupa inca un an, Rusia decide sa ne restituie o parte dintre bunurile Tezaurului Romaniei. Astfel, se semneaza un protocol intre Stern, directorul politic pentru chestiunile romanesti si ministrul Romaniei la Moscova, Ciuntu. La 16 iunie 1935, se intorc, cu trenul, la Bucuresti, 1.436 de lazi, in greutate de peste 127.000 de kg, care apoi sunt distribuite intre diferite «institutiuni», dupa cum se consemneaza la acea vreme. Se constata ca toate lazile erau «violate si ravasite», iar obiectele restituite erau dintre cele fara valoare: bilete de-ale BNR tiparite in Rusia, documente fara insemnatate, arhive, registre etc. Desi in tratativele duse cu aceasta ocazie, partea romana a revendicat operele de arta din Pinacoteca Statului, din Muzeul Kalinderu, obiectele arheologice si artistice ale Muzeului National de Antichitati si colectia Nicolae Balanescu, precum si operele de arta medievala laica si bisericeasca, manuscrisele, obiectele de orfevrerie ale manastirilor si bisericilor, aceste cereri au ramas fara raspuns.

BNR se plange maresalului Antonescu

La 13 noiembrie 1941, BNR trimite scrisoarea oficiala cu numarul 5.479 catre maresalul Ion Antonescu in care se faptul ca s-a incercat o noua reconstituire a tezaurului: "acum, dupa mai bine de 6 ani, am ajuns la concluzia ca valoarea tezaurului ce nu ne-a fost restituit se ridica la suma de 6.067.153.343,19 lei aur", se spune in scrisoare. Totodata, se reaminteste si ce nu a mai primit inapoi Romania: stocul metalic al BNR si bijuteriile reginei Maria, mii de piese de aur si argint de la domnii Tarii Romanesti si ai Moldovei, de la principii Transilvaniei, Cuza Voda, regele Carol si multe, multe altele.

Stire "aproape de necrezut"

In anul 1956 se intoarce in tara noastra al doilea si ultimul transport din tezaurul aflat in URSS. In ziarele vremii apare, la 12 iunie, un comunicat al agentiei ruse TASS, care a anunta ca s-a decis sa se reintoarca in patria mama - Republica Populara Romania - "un bogat tezaur istoric si artistic. Cand, intr-o buna zi, la 12 iunie 1956, deschizand ziarele, aflam stirea, aproape de necrezut, ca intregul nostru tezaur ramasese intact, ca el fusese pastrat cu grija de Guvernul sovietic, ca fiecare opera fusese studiata de un specialist, curatita, iar unele tablouri chiar restaurate, daca era necesar si ca totul era restituit astazi, cand puterea de stat este in mainile poporului, posesorului legitim, adica poporului roman", scrie academicianul G. Oprescu, care a si calatorit, de altfel, in Rusia, facand parte din delegatia ce a "luat in primire lucrurile de arta".

Tezaurul nu mai era in depozitele din Kremlin

Comunicatul dat de agentia TASS aduce informatii suplimentare cu privire la peregrinarile Tezaurului si anume ca "in anii celui de-al doilea razboi mondial, toate arhivele sovietice si valorile de stat, inclusiv romanesti, au fost evacuate in regiunile tarii aflate in afara primejdiei". De asemenea, din relatarile generalului Vedenin, comandantul Kremlinului, facute academicianului G. Oprescu, in 1956, aflam ca valorile romanesti nu se mai aflau in depozitele din Kremlin, ci in diferite biserici (de exemplu, Sf. Apostoli) sau prin subsolurile palatului. Generalul ar fi informat despre aceasta guvernul sovietic, care a hotarat ca "tot ce fusese incredintat Rusiei in 1916 sa fie inapoiat Republicii Populare Romane". Din acest "tot", a mai relatat Vedenin, "o parte a ramas la Moscova". Insa, nu se mai afla ulterior si alte date despre toate aceste "chestiuni".

Jurnal de calatorie

In cartea "Jurnal de calatorie", academicianul G. Oprescu dedica un capitol in-treg peripetiilor sale la Moscova. Acesta a fost chemat, impreuna cu Marius Bunescu, la Ministerul Culturii, in luna iulie 1956, pentru a fi informati ca vor trebui sa plece in capitala URSS: "Tovarasa Constanta Craciun ne-a informat ca vom face parte dintr-o delegatie care va lua in primire lucrurile de arta, ce ne fusesera inapoiate de Guvernul sovietic, in urma hotararii primite de cateva saptamani. In gara ne astepta ambasadorul nostru, tovarasul Dalea, cu cativa membri ai Ambasadei si reprezentanti sovietici ai Ministerului Culturii, fotografi si presa, un public numeros, care ne-a primit cu o curiozitate simpatica. La Ministerul Culturii ne-au primit adjunctul ministrului Culturii, tovarasul Kaftanov si toti functionarii superiori ai ministerului.

Kaftanov ne-a urat bun venit si ne-a spus ca operele de arta pe care Romania le incredintase spre pastrare si care au fost ingrijite, ca si cum ar fi fost ale poporului rus, acum, restaurate si curatite - daca au avut nevoie - vor fi restituite poporului roman, adevaratul lor proprietar", mai relateaza Oprescu.

GENEROSI

"Ni s-a comunicat ca rolul meu si al altor catorva academicieni era sa iscalim protocolul de primire si sa multumim Guvernului sovietic pentru gestul generos de a ne pune la dispozitie acel nepretuit tezaur artistic" G. Oprescu academician

CONDITIUNI

"Cativa membri ai delegatiei urmau sa ramana, dupa semnare, in URSS, pentru a inventaria obiectele si a lua masurile necesare in vederea transportarii lor, in bune conditiuni, la Bucuresti, pentru a fi prezentate publicului" G. Oprescu academician

"GEST MARET" DIN PARTEA RUSILOR

Comunicatul Agentiei TASS: "Consiliul de Ministri ai URSS, acordand o deosebita insemnatate politica intaririi continue a prieteniei si colaborarii intre popoarele roman si sovietic, a hotarat sa transfere Guvernului Republicii Populare Romania valori istorice ale artei aplicate, decoratice si plastice romanesti. Aceste opere au fost predate de Guvernul Romaniei spre pastrare in Rusia, in anii primului razboi mondial, cand Romania a fost aliata Rusiei. In anii Marelui Razboi pentru Apararea Patriei, toate arhivele sovietice si valorile de stat, inclusiv cele romanesti, au fost evacuate in regiunile tarii aflate in afara de primejdie. In prezent, oamenii de stiinta si specialistii sovietici si-au incheiat activitatea in legatura cu studierea si sistematizarea fondurilor evacuate in trecut. Au fost puse in ordine, depistate si sistematizate, in intregime, de asemenea, si valorile istorice si artistice romanesti, care se afla in pastrare in URSS. Printre aceste valori exista 1.350 de tablouri, gravuri si desene ale cunoscutilor pictori romani Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Octav Bancila, Stefan Luchian, Constantin Daniel Rosenthal, Ion Andreescu, Gheorghe Tattarescu, Ion Negulici, C. Satmary si altii. O colectie formata din 156 de icoane reprezinta pictura veche romaneasca din secolele XIV-XVII. Tesaturile, in special odajdiile si vesmintele bisericesti impodobite cu diamante si pietre pretioase, reprezinta piese rare ale cusaturii romanesti din secolele XVI-XVII. Printre valori se afla aproximativ 50 de obiecte laice si bisericesti (cadelnite de aur si de argint, mitre, candele, cruci, pocale si altele), creatii ale maestrilor populari romani din secolele XVI-XVII. O mare insemnatate istorica si artistica o reprezinta vasta colectie de monede si medalii alcatuita din 35.533 de piese, printre care se releva monedele din secolul al VI-lea inaintea erei noastre, din insula Lesbos, monede de aur ale regelui Macedoniei, Alexandru al II-lea, si ale regelui Egiptului, Ptolomeu I, ale regelui Traciei, Lisimah, monede batute de imparati romani, regi bizantini, califi arabi, precum si monede si medalii romanesti. Un tezaur deosebit de pretios, de la sfarsitul secolului al IV-lea al erei noastre, gasit in apropiere de Pietroasa.

<p/p>Desi mosierii si capitalistii romani au participat de doua ori - in 1918 si in 1941-1944 - la razboaie impotriva Rusiei Sovietice, ruinand tara noastra si distrugand monumentele ei istorice si artistice, poporul sovietic a pastrat cu grija toate aceste opere de arta care reprezinta o mare valoare istorica si artistica".

Munte de aur ramas la rusi

EDITIE DE COLECTIE

In vara anului 1956, tezaurul este expediat in tara sub o puternica paza militara si expus in Muzeul de Arta. Din cele 93 de tone de aur - echivalentul a mii de lingouri - se mai intorc in Romania doar 33 kg.

CRISTINA HURDUBAIA

Pe langa cele peste 30 kg de aur s-au mai recuperat 690 kg de argint, 22,12 karate briliante, 30,03 karate rubine si 184,55 karate smaralde. Colectia mai cuprinde peste 39.000 de piese, printre care aproximativ 35.000 monede si medalii, 1.350 de tablouri si desene, iar restul, cam 2.500, obiecte de orfevrarie medievala si broderii liturgice, icoane si stofe datand din secolul al XV-lea, cand se fundeaza primele state bine organizate romanesti, pana la finele secolului al XVIII-lea. 120 dintre tablouri sunt semnate de Nicolae Grigorescu.

"Dintr-un rege, un sef oarecare"

Academicianul G. Oprescu aminteste in cartea "Jurnal de calatorie" ca pana si profesorul rus de arheologie venit la Moscova, inainte de a pleca colectia spre Romania, sa studieze tezaurul a stat 4 ore in fata pieselor unice. La un moment dat, fascinat de ceea ce avea in fata ochilor, a declarat ca de 40 de ani tot povestea studentilor despre tezaur, fara sa-l fi vazut si fara sa banuiasca ca el se gasea atat de aproape in Kremlin. Academicianul roman descrie "Closca cu pui" ca avand o "lucratura barbara si somptuoasa, cu decoratia ei maiastra si rafinata, in stare sa faca din regele germanic un sef oarecare din vremea migratiilor, un personaj aproape mitic, avand ceva din puterea si aspectul imposibil al unui idol".

"Nu-l vom uita niciodata!"

Largind intreaga paleta a colectiei, din aceasta fac parte candele si cadelnite, cruci de lemn sculptat, ornate cu horbota de filigran, sfestnice, carje si mitre ale episcopilor si mitropolitilor si broderii sacre, stele din brocart de aur, din secolele XV si XVI. "Cusatura de pe suprafata epitafelor pare a fi iesita din maini de zana, este fina, cu punctele variate, de care s-a folosit indemanatica brodeuza, atat de potrivite, atat de armonioase sunt tonurile matasurilor imbinate cu fire de aur si de argint.", mai constata G. Oprescu, care mai precizeaza ca broderiile din vremea lui Mircea, Alexandru cel Bun, Stefan, Evangheliarul de la 1405, ca si cele mai noi, insa demne de ceea ce se executase in manastiri si ateliere mai inainte, vin astfel sa-si reia locul in evolutia artei noastre, sa acopere acele goluri care jenau pe istoricii nostri de arta.

Monedele, clasate, randuite, completeaza acest intreg spectacol de arta si de bogatie, "pe care noi, cei care am fost martori la el, nu-l vom uita niciodata".

Toate aceste unice piese au fost, la 23 august 1956, obiectul unei somptuoase expozitii, dedicate in "cinstea eliberarii noastre". Expozitia s-a deschis cu mare solemnitate in ajunul zilei de 23 august, fiind vizitata in permanenta de mii de vizitatori, unii veniti din cele mai indepartate puncte ale tarii. Nimeni nu stia insa ca in Rusia ramasesera 94 de tone de aur.

DIN AUR

Evanghelie lucrata in 1963 de mesterul Sebastian Hann din Sibiu, din ordinul si cheltuiala domnitorului Constantin Brancoveanu, pentru Manastirea Horezu. Fiecare coperta este poleita cu aur si are o greutate de 4.845 de grame. Sebastian Hann era un mester celebru in acea perioada, el lucrand si candela daruita Manastirii Sarindar in 1687.

Tezaurul, "exilat" din cauza razboiului

EDITIE DE COLECTIE

Care sa fi fost conjunctura care a silit Romania sa-si ascunda peste granita tezaurul? Totul s-a produs intr-un moment dramatic, cand dezastrele militare de pe fronturile primului razboi mondial au facut ca Romania sa nu aiba cum sa aleaga o alta varianta, mai avantajoasa.

VASILE SURCEL

Initial, intrarea tarii noastre in primul razboi mondial a surprins Puterile Centrale, iar cei aproape un milion de militari aruncati in lupta de Romania pareau ca vor inclina balanta in favoarea Antantei. Aceasta situatie a durat insa foarte putin: aliatii nostri nu si-au respectat angajamentele militare asumate prin conventii. Cateva decizii militare neinspirate au dus la rasturnarea echilibrului de forte, iar trupele inactive din Italia si Balcani au fost aruncate in lupta pe frontul romanesc. Aproape singura in fata unei avalanse pustiitoare, armata a trebuit sa cedeze, iar o mare parte a tarii a fost ocupata. Cand si Bucurestiul a fost la un pas de a cadea, Guvernul, Casa Regala si cele mai importante institutii ale statului s-au retras in Moldova, intr-un refugiu despre care nimeni nu stia cat avea sa dureze.

Banca Nationala, plecata in pribegie

Datorita acestui dezastru militar, la 11 octombrie 1916, Consiliul General al Bancii Nationale a decis ca, atunci cand conducerea tarii se va duce la Iasi, cea mai importanta institutie bancara se va duce si ea tot acolo. Stramutarea a inceput la 15 noiembrie 1916. Transformat in capitala provizorie, Iasiul a devenit si centrul financiar al Romaniei, unde a fost mutat, pentru prima oara, Tezaurul Bancii Nationale: stocul de metal pretios ce asigura acoperirea financiara a monedei nationale. In total aproape 93 de tone de aur fin. Ramasa neschimbata, starea frontului a facut ca, in decembrie 1916, sa se ia in calcul posibilitatea ca intreaga Romanie sa fie ocupata, situatie in care refugiul la Iasi devenea insuficient. Autoritatile romane au decis ca averea Bancii Nationale sa fie mutata in Rusia, aliatul aflat cel mai aproape. Atunci s-a considerat ca sediul "Tezaurului Imperial", de la Kremlin, ofera o siguranta maxima.

Alte variante: Londra si America

Initial, atat in conducerea politica a tarii, cat si in "staff"-ul Bancii Nationale au existat doua opinii diferite, privitoare la protejarea tezaurului. Unul sustinea evacuarea lui in Rusia, dar numai dupa tratative care sa stabileasca in mod clar conditiile transferului. Celalalt propunea ca Guvernul sa rechizitioneze aurul bancii si sa-l depoziteze unde credea de cuviinta. In acest mod, averea Bancii Nationale era pusa la adapost, iar autoritatea statului, implicata direct in operatiune, sporea sansele protejarii tezaurului in strainatate, asigurand, in acelasi timp, si repatrierea lui mai usoara, atunci cand conditiile politico-militare ar fi permis. In final s-a adoptat o cale de mijloc: s-a decis ca tezaurul sa fie mutat doar daca Guvernul va hotari acest lucru si numai dupa ce va comunica si Bancii Nationale decizia lui, precum si locul ales. Din acel moment, raspunderea pentru averea Bancii Nationale s-a transformat intr-o decizie politica si a intrat in competenta Consiliului de Ministri. Inainte de a lua o hotarare, in calitatea sa de sef al Guvernului, marele om politic Ion I. C. Bratianu a avut de examinat si alte cateva variante de salvare a tezaurului, intr-o tara straina. Mihail Gr. Romascanu afirma ca Bratianu s-ar fi consultat cu cei mai importanti bancheri, carora le-a cerut opinia. Printre ei s-a numarat si Mauriciu Blank. Acesta i-a propus primului ministru sa trimita tezaurul la Londra, dar Bratianu nu a fost de acord. Unul din argumentele sale a fost ca drumul pe mare era riscant din cauza submarinelor germane. Din aceeasi cauza a fost respinsa si America. Bratianu a mai sustinut ca primele de asigurare ale transportului maritim costau in jur de zece milioane de lei, cheltuiala pe care o considera inacceptabila.

Atenti sa nu-i jignim pe rusi

O alta varianta propusa de Blank a fost incredintarea tezaurului, spre pastrare, unei tari neutre. In acest sens a nominalizat bancile din Cristiana, in Danemarca. Dar Bratianu a respins si aceasta idee. De parca nu ar fi invatat nimic din lectiile istoriei, experimentatul om politic a insistat pentru varianta ruseasca. Iar argumentul sau, greu de inteles, a fost ca "Rusii s-ar simti jigniti daca am prefera puternica Anglie in locul tarii lor". Din pacate, timpul l-a contrazis amarnic. Nu se stie cat temei avea parerea lui Bratianu si nici cat ar fi contat supararea rusilor. Cert este un singur lucru: dupa incheierea razboiului, ei nu s-au simtit jigniti de postura morala in care s-au pus, refuzand sa ne restituie tezaurul. Fapt care demonstreaza inca o data ca politica nu se bazeaza decat in rare cazuri pe morala, iar singura dreptate valabila este cea impusa de catre cel puternic. In final, Bratianu a optat pentru Rusia. Au avut loc tratative rapide, dar extrem de laborioase, in cursul carora autoritatile tariste au oferit romanilor toate garantiile cerute, garantii pe care peste doar cateva luni nu le-au mai putut respecta: dupa preluarea puterii politice, bolsevicii au tinut cont cum au vrut ei de intelegerile fostului regim. Adica deloc. Dar asta avea sa se intample abia in iarna lui 1917 si apoi, dupa incheierea primului razboi mondial. Pana atunci increderea lui Bratianu a fost un cec in alb, si stocul de aur al Bancii Nationale, evaluat la 314.580.456,84 lei, a fost trimis la Moscova. Primul transport a inclus si bijuteriile Reginei Maria, evaluate la sapte milioane de lei. Din acest tezaur impresionant, nu s-a mai intors in tara nici macar un gram de aur si nici cea mai marunta bijuterie.

Cel de-al doilea transport

Al doilea transport al tezaurului s-a facut in conditii si mai dramatice decat primul. Pericolul strain devenise si mai acut. In vara lui 1917, autoritatile romanesti si-au pus iarasi problema evacuarii in Rusia, deoarece nici macar Moldova nu mai era indeajuns de sigura. Initial Guvernul a propus plecarea la Poltava. Pentru ca localitatea era tixita cu refugiati, rusii au propus orasul Kerson, de la gurile Niprului, unde urmau sa fie instalate autoritatile romane de emigratie. Daca Guvernul ar fi plecat in exil, Banca Nationala urma sa ia acelasi drum. In aceasta eventualitate, s-a decis ca restul averii sale, plus bunurile altor institutii importante sa fie duse tot la Moscova. S-au declansat tratative diplomatice asemanatoare celor derulate la primul transport, iar autoritatile rusesti au oferit garantii similare, pe care de asemenea nu le-au putut respecta. Alaturi de valorile financiare, al doilea transport dus la Moscova a cuprins si o parte importanta a patrimoniului nostru istoric si artistic. Unele dintre acele obiecte valoroase ne-au fost retrocedate abia in 1956. De-a lungul intregii sale istorii, intinsa pe aproape opt decenii, puterea sovietica a facut tot ce i-a stat in putere sa pastreze restul bunurilor pe care Rusia le primise candva, doar pentru a le pazi. Lucrurile nu s-au schimbat nici acum. Se pare ca intr-o discutie referitoare la tezaur, un reprezentant al actualelor autoritati ruse ar fi exclamat mirat: "Tezaur? Kakai tezaur?".

"NUMAI IN RUSIA, NU"

In cursul discutiilor sale cu Ion I. C. Bratianu, bancherul Mauriciu Blank i-a atras atentia acestuia asupra pericolului reprezentat de acordarea unei increderi neconditionate rusilor. "Cunosc Rusia, cunosc mobilitatea spiritelor de acolo si nesiguranta terenului pe care se calca in acest vast imperiu. Un asemenea depozit in mana Moscovei nu e sigur in clipele actuale si vom avea deziluzii amarnice". Din pacate, timpul i-a dat dreptate batranului bancher Blank.

LUCIDITATE

"Tezaurul nostru a fost pus n siguran]` tocmai acolo unde nesiguran]a era atotst`p~nitoare"
Mauriciu Blank
bancher


Document Info


Accesari: 2310
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )