Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































VIZIUNEA CULTURALĂ ROMNEASCĂ (III)

istorie


VIZIUNEA CULTURALĂ ROMNEASCĂ (III)



-   CULTURA DE MASE. TRĂSĂTURI GENERALE.

-   PRINCIPALELE INSTITUŢII DE CULTURĂ.

Cultura de mase. Trasaturi generale. Din punct de vedere cultural, perioada din istoria Romniei care debuteaza dupa nfaptuirea Marii Uniri din 1918 si se ncheie o data cu instalarea regimului comunist a reprezentat un apogeu, pregatit de desfasurarile anterioare din ntreaga epoca moderna. Desigur, generatia marilor clasici (Eminescu, Creanga, Caragiale) si ncheiase activitatea, dar acum ia nastere un veritabil "al doilea clasicism", demn de acest nume prin caracterul stabil, durabil al valorilor spirituale pe care Ie-a generat, nicidecum nsa prin optiunea stilistica, deloc omogena, cteodata de-a dreptul modernista. Totusi, chiar daca n constiinta publica se ncetatenesc, cu precadere, valorile de vrf, aceasta perioada istorica poate fi, n mod la fel de justificat, caracterizata ca momentul de explozie a culturii, de difuzare a ei n toate mediile sociale, n care societatea romneasca si edifica - fara sa o numeasca astfel, si fara nici o nuanta propagandistica - o adevarata cultura de mase, care stimuleaza si antreneaza forte creatoare de diverse marimi, nu doar superlativele care constituie partea vizibila a icebergului cultural romnesc. Aparitia acestui fenomen si afla suficiente argumente n plan istoric, dar si n domeniul psihologiei sociale. Istoric, el a fost pregatit de perioada precedenta, n care notam obligativitatea nvatamntului primar, miscarea culturala la sate avndu-i ca principali agenti pe nvatatorii din mediul rural, stimulati de initiativele lui Spiru Haret, iar n Transilvania activitatea "Astrei", care, de asemenea, viza totalitatea romnilor, indiferent de provenienta sociala sau gradul de instructie. Deloc neglijabila n generarea acestui fenomen, de patrundere a culturii n toate straturile societatii, cu forme specifice, este si activitatea unui mare numar de asociatii si societati culturale, cauza, dar, n acelasi timp, si efect al tot mai largului interes pentru "cultura. Abundenta presei de tot felul, de la efemere aparitii de gazete locale, uneori doar cu caracter ocazional, pna la marile cotidiene citite n ntreaga tara.

Dupa 1928, ntr-o proportie mereu crescnda, radioul ncepe si el sa-si exercite functia specifica de factor cultural. Bogata activitate editoriala, numarul mare de traduceri de tot felul, de la pretentioase expuneri de sisteme filozofice pna la scrieri de popularizare, sau chiar la foiletoane de mare tiraj, reprezinta nu numai semnul unei variate si abundente "oferte culturale", ci ne vorbesc si despre "cererea" existenta n acest domeniu.

ntre factorii culturalizatori care actioneaza n epoca, ncepe sa-si faca simtite efectele si cinematograful. Urr proces dirijat, de "democratizare" pro-

301

gramatica a culturii, se manifesta prin aparitia caminelor culturale la sate. Toate aceste elemente, sumar trecute n revista, ne vorbesc despre factorii obiectivi cu un rol n fenomenul de raspndire a culturii n diverse medii sociale. Ei sunt nsa secondati de motivatii subiective, dintre care, pentru perioada de dupa 1918, esential pare a fi sentimentul, larg raspndit, al mndriei nationale, generat de formarea Romniei mari. Acestuia i se adauga,' treptat, si alte motivatii subiective, cum ar fi constiinta valorii individului, care creste o data cu dobndirea prin lege a diferitelor libertati democratice; votul universal, libertatea cuvntului, garantarea proprietatii private sunt doar o parte din elementele de ordin juridic care au dus la aparitia si consolidarea acestui sentiment. n mediul satesc a contribuit, de asemenea, reforma agrara care, survenita dupa razboiul de rentregire, a fost perceputa de o mare parte a noilor mproprietariti, ca o rasplata legitima, un drept cstigat prin vitejie n lupta pentru cauza nationala. Totalitatea acestor mprejurari obiective si subiective au dus la procesul de democratizare a culturii care reprezinta una din caracteristicile perioadei interbelice.

Un alt proces care se intensifica n aceasta epoca si\x\ strnsa legatura cu fenomenul prezentat anterior este acela de acu/turatie. Prin acest termen se defineste "complexul fenomenelor rezultate din contactul direct si durabil ntre grupuri sociale avnd culturi diferite" si "schimbarile ce au loc, n planul culturii, n grupurile respective". ntr-adevar, daca sistematica includere a mediilor taranesti n viata culturala constituie n principiu un factor de progres social, nu se poate nega faptul ca acelasi proces reprezinta un nceput de nstrainare fata de valorile culturii traditionale taranesti.

Intuind procesul de accelerata disolutie la care era supusa traditia n contact cu civilizatia moderna, oamenii de cultura si-au facut un obiectiv din studierea si salvarea elementelor acestei culturi traditionale. Aceasta preocupare, pornita dintr-un sentiment de responsabilitate fata de o mostenire culturala straveche si amenintata cu disparitia, a produs doua rezultate principale si, n cele din urma, total diferite. Primul a fost organizarea unor studii sistematice de sociologie si etnografie, cea mai palpabila realizare a lor fiind aparitia Muzeului Satului din Bucuresti, al doilea rezultat, independent de cel dinti, este reprezentat de aparitia unor societati pentru cultivarea artei nationale, unde bunele intentii nu erau totdeauna dublate de discernamntul si competenta necesare unui astfel de scop; de aici a luat amploare o adevarata moda, deja prefigurata n perioada precedenta, care facea o regula din purtarea costumului popular n diverse ocazii festive. Prin supralicitare, aceasta moda a generat, cum era si firesc, efecte contrare celor preconizate: ea a dus la banalizarea si vulgarizarea unor autentice valori etno-culturafe.



Principalele institutii de cultura. O scurta enumerare a principalelor institutii de cultura, miscari si initiative culturale se impune pentru conturarea cadrului n care s-a desfasurat aceasta componenta a istoriei romnesti n perioada cuprinsa ntre 1918-1948.

nvatamntul a cunoscut nu numai o dezvoltare, ci si o diversificare. n reteaua nvatamntului de stat, dar si particular, se nmultesc specializarile din scolile profesionale, la amploare reteaua scolilor normale (pedagogice) si scolilor de arte si meserii. Liceele, avnd de regula sectii reale si moderne (umaniste),


reprezinta o garantie de seriozitate si calitate; diploma de bacalaureat, obtinuta n urma unui dificil' examen sustinut la principalele materii de cultura generala, garanta pentru temeinicia studiilor. Probleme deosebite se ridica pentru organizarea nvatamntului din provinciile unite n 1918, unde se pornea de la o alta experienta anterioara. Reteaua de nvatamnt superior se extinde prin nfiintarea universitatilor romnesti din Cluj si Cernauti, a Institutului Teologic din Chisinau. Pentru buna pregatire a armatei romne ia fiinta o retea de licee militare si scoli de ofiteri. O importanta crestere o cunoaste nvatamntul primar, principalul agent n lupta cu flagelul analfabetismului. Este semnificativ faptul ca n intervalul cuprins ntre 1920-1939 numarul celor implicati n aceasta forma de nvatamnt (profesori si elevi) creste de patru ori. n mediul rural, nvatatorii continua sa fie principalul element culturalizator nu numai pentru copii, ci si pentru adulti. mpreuna cu preotii si cu notarii, ei formeaza intelectualitatea sateasca. Tot legat de nvatamntul romnesc interbelic, se cuvine amintita traditia concursurilor scolare, organizate de "Tinerimea Romna", traditie cu radacini n perioada istorica precedenta si avnd ca scop depistarea si stimularea celor mai dotati dintre elevii de liceu. De asemenea, pentru a avea o imagine completa a nvatamntului din Romnia perioadei 1918-1948, se cuvine amintit si nvatamntul n limbile minoritatilor nationale, figurnd printre drepturile decurgnd din Constitutia din 1923.

n directa corelatie cu raspndirea culturii prin nvatamnt se prezinta si tabloul vietii editoriale. Nu numai Bucurestiul sau cteva mari orase, centre universitare, iau parte la aceasta activitate editoriala, ci uneori chiar centre urbane de mai mica importanta si au editurile lor; este suficient un spirit ntreprinzator pentru a initia o asemenea activitate. Exemplul lui Nicolae /orga care a transformat Valenii de Munte ntr-un focar de cultura este cel mai rasunator, dar nu singurul. Cele mai importante edituri ale epocii ramn "Cartea Romneasca", "Casa- scoalelor", "Cugetarea", "Fundatia pentru literatura si arta Regele Carol al II, "Scrisul Romnesc". Diversitatea publicatiilor este mare, de la editii de lux la editii populare, cea mai cunoscuta fiind "Biblioteca pentru toti". Ea a publicat de la clasici la contemporani att din literatura romna, ct si traduceri din diferite limbi straine.

Presa este si ea obiectul unui proces de mare diversificare: numai n 5 ani (perioada 1919-1924) apar aproape 3400 de periodice. Totusi, o mare raspndire nu cunosc dect ziarele si revistele. "Universul", cotidian de informatii, este cel mai'cunoscut. i urmeaza ziarele cu diferite orientari: "Adevarul"s\ "Dimineata" (centru-stnga), "Cuvntul", "Curentul"(centru-dreapta) sau publicatiile partidelor politice: "Dreptatea" (P.N.Ţ.), "Viitorul" (P.N.L.), "ndreptarea" (Partidul Poporului). Numele unor periodice se identifica n constiinta publica cu personalitatea directorului, sau a celui care reprezinta spiritul ndrumator al gazetei: Nicolae /orga la "Neamul Romnesc", Pamfil seicaru\a "Curentul", Nae lonescula "Cuvntul".

Nu numai ideologic, dar si din punct de vedere al domeniilor de interes, publicatiile difera ntre ele. Exista reviste de cultura - "Adevarul literar si artistic", "Universulliterar", "Viata Romneasca", "Gndirea"etc; exista publicatii politice, cum sunt deja mentionatele periodice ale diferitelor partide; exista magazine de divertisment si informare, ca "Realitatea ilustrata"; sunt si reviste de specialitate




303


n diferite domenii ale stiintelor umane sau ale naturii, precum si n stiintele exacte.

O forma noua de raspndire a informatiilor o reprezinta radioul. Activitatea de radiodifuziune "ts\ are nceputurile n 1928, printre pionierii ei n Romnia fiind inginerul M. Konteschweller. O data cu marirea numarului de abonati radio, acest nou element al vietii culturale romnesti nceteaza a mai fi doar o noutate tehnica privita cu curiozitate, devenind efectiv ceea'ce este prin vocatie: un factor deosebit de eficient n vehicularea informatiei si un agent de prim ordin n procesul de uniformizare culturala cu consecinte unele apreciate unanim, altele controversate. O data cu cresterea popularitatii radioului, se diversifica emisiunile sale si deci si publicul caruia i se adreseaza De mare audienta se bucura "Teatrul radiofonic", acesta beneficiind de vocile celor mai importanti actori ai vremii.

Teatrul'\nsus\ cunoaste, si el, n perioada interbelica o epoca de dezvoltare si de mbogatire stilistica. Dupa Marea Unire functioneaza teatre la Bucuresti, Cluj, lasi, Craiova, Cernauti si Chisinau. Confruntate cu dificultati financiare, ultimele trei si ntrerup activitate n 1935 n afara teatrelor sustinute de stat, exista altele subventionate de diferite institutii sau companii teatrale particulare, n 1940, la Bucuresti functionau sapte astfel de teatre. Numarul lor era variabil, dupa cum si existenta unora dintre ele era efemera. n afara repertoriului clasic universal si a dramaturgiei nationale, ele abordau genuri agreate de publicul de diverse categorii. Un succes constant l-a cunoscut trupa de revista a lui C. Tanase, miznd pe umorul cu trimiteri la realitatea imediata prin care se caracterizau cupletele marelui comic.

Teatrul liric cunoaste si el succese n perioada de care ne ocupam Pe scena operelor din Bucuresti, Timisoara si Cluj este reprezentat un repertoriu destul de variat, n care, totusi, creatia autohtona, nca insuficient apreciata de marele public, patrunde cu greu. Daca reprezentantii artei componistice sunt receptati de public cu oarecare reticente, gustul acestuia fund mai favorabil repertoriului clasic, n schimb, arta interpretativa romneasca si continua seria succeselor deja traditionale att pe scenele din tara, ct si n turnee pe marile scene ale lumii.

Cinematograful devine n aceasta perioada forma cea mai accesibila si cea mai populara. Productiile prezentate sunt de regula straine, predominnd cantitativ cele americane. Pe lnga "Noapte furtunoasa" trecem n palmaresul filmului autohton si premiul obtinut la Venetia de documentarul lui Paul Calinescu despre Basarabia. Mult mai consistenta este filmografia cu caracter documentar, ncepnd cu secventele sistematic nregistrate pentru jurnalele de actualitati care nsoteau reprezentantiile din salile de cinematograf, adevarate cronici n imagini ale vietii sociale si politice n Romnia interbelica.

Mai putin supuse unui proces de institutionalizare, muzica si artele plastice si-au alcatuit n perioada 1918-1948 cadrele prpprii.

n artele plastice factorul de legatura l-a constituit "Sindicatul Artelor Frumoase", avnd ca scop principal sustinerea intereselor de breasla ale plasticienilor si reprezentarea lor pe plan civic. n paralel, au activat diferite grupari constituite pe criteriul afinitatilor estetice ntre care cele mai importante

304


Henri Coanda


Gheorghe Marinescu


sunt "Tinerimea Artistica". nfiintata n 1901 ca o asociatie cu scopul nnoirii artelor plastice romnesti se dovedeste cea mai longeviva dintre acestea. Existenta n numar mare a diverse asociatii, unele avnd scopuri culturale, continua, de altfel, sa caracterizeze societatea romneasca si n perioada 1918-1948. La fel "Astra", care se adapteaza treptat, continundu-si munca de ridicare culturala a mediilor romnesti din Transilvania, cu precadere a taranimii, prin intermediul cadrelor didactice si al clerului, n colaborare cu alte organisme viznd scopuri asemanatoare.

Un rol cultural important si l-au asumat si diferitele fundatii, cum ar fi "Fundatiile Regale" s\ "Fundatia IC. Bratianu". Avnd o traditie inaugurata nca de regele Carol I, "Fundatiile Regale"cunosc un moment de maxima activitate sub domnia lui Carol al II, cnd, sub acest generic, fiinteaza o revista, poate cea mai prestigioasa publicatie culturala din epoca, Orchestra Filarmonica, Fundatia "Regele Carol I", Fundatia "Principele Carol", "Fundatia pentru Literatura si Arte Frumoase Regele Carol II", "Fundatia Regele Ferdinand", Institutul de Cercetari stiintifice de la Cluj, Observatorul de Astronomie Fizica de la Dubasarii Vechi s\ Muzeul "Al. St. Georges" din Bucuresti. Este impresionant bilantul editorial al "Fundatiei pentru Literatura si Arta Regele Carol II", axata pe promovarea valorilor nationale din diferite domenii de creatie prin tiparirea valorilor de vrf din diferite discipline artistice sau socio-umaniste: /V. lorga, N. Cartojan, G. Oprescu, Perpessicius, Noica, Cioran, E/iade, Ralea, Calinescu, Cioculescu, Bacovia, Mateiu Caragiale, Emil Botta, V. Voiculescu, L. Blaga, Virgil Gheorghiu, Arghezi, Goga etc. Sub aceleasi auspicii au publicat, la



305


nceputul carierei lor, Zaharia Stancu, George Lesnea, Cicerone Theodorescu, Radu Boureanu, Eugen Jebeleanu, nume care s-au nscris, cu precadere, n istoria literara a deceniilor postbelice. Aceleasi fundatii i datoram publicarea Bibliei n traducerea lui Gala Galaction. n sfrsit, dezvoltnd ideile lui Spiru Haretsi Nicolae lorga, "Fundatiile Regale''au organizat si patronat miscarea de ridicare culturala a satelor, prip intermediul unor tineri special pregatiti pentru a-si asuma raspunderi organizatorice n aceasta directie, n jurul unei institutii educationale polivalente numita "Camin cultural". Alte echipe de tineri, sub conducerea sociologului Dimitrie Gusti, au fost trimise pentru a studia diferite zone etnografice ale tarii. n afara studiilor publicate, activitatea lor s-a concretizat si n nfiintarea Muzeului Satului din Bucuresti.

Cel mai nalt for cultural a fost, n perioada 1918-1948, Academia Romna. Personalitatile care o compuneau au avut contributii importante n dezvoltarea literaturii, artei, istoriografiei, lingvisticii, precum si a stiintelor naturii, chimiei, fizicii, matematicii. Unele dintre cele mai marcante personalitati si ncepusera activitatea nca din perioada precedenta. Istoricii N. lorga, V. Prvan sunt dintre cei activi nca de la sfrsitul secolului trecut, n timp ce CC. Giurescu apartine unei generatii mai noi. n filologie si lingvistica traditiile sunt duse mai departe de OvidDensusianu si Sextil Puscariu.

Savanti romni cu contributii de seama n perioada 1918-1948, sunt si Gh. Longinescu (chimie), LazarEdeleanuipe\rodn\m\e), stefan/a Maracineanu si stefan Procopiu (fizica), M. Draghiceanu, I. Simionescu (geologie), Vintila Mrhailescu (geografie), E/ie Radu (hidroconstructii), D. Leonid(electrotehnica) si multi altii. Germanul Hermann Oberth, originar din Transilvania, este considerat unui din parintii aeronauticii.

Cercetarea stiintifica, depasind cadrul traditional al universitatilor, se organizeaza independent de acestea. Iau fiinta institute de seruri si vaccinuri, de igiena si sanatate publica, de zootehnie, un institut forestier si altul pentru cultivarea tutunului, institute de cercetari n domeniile economiei, energiei, statisticii. stiinteje umaniste, n special datorita activitatii lui N. lorga, beneficiaza si ele de institute de istorie nationala, istorie universala, studii bizantine si studii sud-est europene.

Ca o concluzie generala, se evidentiaza faptul ca perioada interbelica se constituie ca un complex de aspecte, adeseori diferite ntre ele pna ia antagonism. Ceea ce unifica acest ansamblu att de heteroclit n aparenta este desprinderea definitiva, n aceasta perioada, de mai vechiul complex al "intrarii n Europa", integrarea culturala n miscarea de idei, asa cum se desfasura ea la acea vreme pe plan mondial, fiind un fapt mplinit si resimtit ca atare. Abandonarea acestui vechi complex razbate deopotriva, desi n mod diferit, att din demersurile ntreprinse ntru cautarea si definirea surselor specificului national, ct si n toate creatiile, urmarind firul logic al unei dezvoltari interne mai mult dect raportarea la categoriile istorice, etnice sau religioase. Fara a urmari, programatic, o punere de acord cu gndirea contemporana din Occident, ele sunt, cu naturalete, nu n pas cu ea, ci chiar parte a sa, ntr-o epoca n care locul Romniei n familia spiritualitatii europene constituia un adevar de la sine nteles.

306


i


Despre "Viata teatrala", din "Istoria Teatrului n Romnia":

"Un fenomen caracteristic acestei perioade este nmultirea fara precedent, a numarului de ntreprinderi teatrale semioficiale sau particulare, unele de lunga existenta, altele ocazionale. Ansamblurile acestea, unele slujind teatrul dramatic, altele teatrul de divertisment, revista, comedia muzicala, brazdeaza tara n lung si n lat, beneficiind de nlesniri materiale, de reduceri ori scutiri de taxe atunci cnd si stabilesc itinerarii n noile provincii. Companiile dramatice si teatrale particulare au adeseori n frunte actori de prestigiu ca Maria Ventura, Marioara Voiculescu, Tony Bulandra, Lucia Sturdza-Bulandra, Ion Manolescu, Gheorghe Storin, Vladimir Maximilian, Elvira Popescu, Ion lancovescu, Misu Fotino, Mana Filotti. Sufletul Teatrului de revista de-a lungul a doua decenii este Constantin Tanase, actor de extrema dotare pentru acest gen de teatru, excelent organizator de trupa, cupletist curajos, artist de nalt spirit civic. O intensa si febrila activitate de turnee desfasoara, concomitent, trupele maghiare, germane, evreiesti, care joaca n Transilvania, Banat, Bucovina, precum si n Moldova, Muntenia, Oltenia.

TEMĂ:

- Prezentati principalele institutii de cultura si rolul lor n perioada interbelica.













Document Info


Accesari: 1367
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )