Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Vânzatorul de cafea din India

istorie


Vânzatorul de cafea din India

Imperiul Persan. În jurul anului 431 î.Hr., în timpul domniei lui Xerxes, fiul lui Darius.



Ajunsese în Echatana[1] dupa un lung drum din est, de peste munti[2], dar parca nici nu-i venea sa creada ca ardoarea cu care voia sa înceapa afacerea îi biruia oboseala de peste drum.

Fusese multumit cu alegerea facuta. Echatana era un oras minunat. Tocmai din aceasta cauza nu se grabi sa se acomodeze. Vroia sa savureze fiecare moment petrecut în acel oras, sa savureze fiecare briza de vânt mesopotamian, fiecare soapta a noptilor salbatice de sub car de luna, fiecare strop al unei culturi si civilizatii s 20320d324u traine de el.

Numele lui era Dharmus, misteriosul negustor din est. Atât se stia despre el atunci când îsi facu remarcata prezenta în Echatana. Era un indian scund, musculos, dar abil. Figura îi surâdea iar în ochii lui caprui se ghicea întotdeauna o urma de viclenie. Provenea dintr-o familie de negustori împliniti, dar care au murit între-timp de batrânete. Visului lui de-o viata era sa colinde lumea în cautarea tarâmului perfect pentru negot. Iar acest lucru se potrivea perfect cu o îndeletnicire de-a sa, mai rar întâlnita în rândul indienilor: de-a lungul anilor, el a avut prilejul sa stea de vorba cu negustori de pe alte meleaguri, sa le asculte povestile, sa învete despre marfa oferita de ei, sa învete despre tarile din care veneau. Din aceasta cauza, în el rasarea o dorinta din ce în ce mai mare sa mearga în locurile respective, sa vada cu ochii sai tinuturile despre care spuneau colegii lui de breasla, sa simta putin din fiecare civilizatie în care el calca, în definitiv, sa cunoasca piata, sa-si cunoasca concurenta. De la vârsta de 19 ani, la doi ani dupa si mama sa a murit, a facut prima sa calatorie. Acesta avea sa fie începutul unui lant de calatorii ce avea sa-si atinga apogeul cu mult dupa ce el vizita Echatana. De la un moment dat a si început sa vânda în locurile prin care mergea. Era absolut fascinat de sistemul de comert al fiecarui popor pe care îl servea, considera o mare provocare sa învete limba lor, sa foloseasca moneda lor, sistemul lor de masurare. Dharmus nu vorbea prea mult pentru ca dupa moartea parintilor sai nu prea se putea gândea la altceva decât la asigurarea traiului, iar asta se facea numai prin meseria lui: aceia de negustor. Cu toate acestea a întâlnit oameni deosebiti în toate locurile în care mergea. Dharmus petrecea de la unul pâna la doi ani în locurile în care mergea, depindea foarte mult de marfa pe care poporul respectiv o exporta si de cultura. Daca îi placea sau nu.

De la un moment dat însa treburile s-au schimbat. Într-o calatorie de-a sa în Tibet, se îndragosti de o femeie, cu care, total contrar asteptarilor sale, avu si un copil. De frica complicatiilor parasi mai repede decât de obicei zona. Din acel moment, începu sa se mustreze, îsi jura ca acest lucru nu se va mai întâmpla si îsi schimba usor mentalitatea. În drumul sau de întoarcere se întâlni cu un negustor, unul pe care nu-l recunostea, pe care nu-l mai vazuse pâna atunci. Mersera împreuna înapoi acasa, dar dupa ce se desparti de misterioasa persoana care nu voi sa-si dezvalui identitatea în mintea lui adânca rasari un nou gând. Unul macabru. Unul pe care avea sa-l pretuiasca mai mult decât visul sau de-o viata, altfel atins. Urma sa nu mai fie acelasi. Iar toate acestea din cauza  vorbelor pe care le schimbasera în drumul de întoarcere.

În Echatana taraba-standard cumparata din oras, din fata micutei lui colibe devenea pe zi ce trecea, din ce în ce mai vizitata. Lumea se minuna pentru ca nici unul dintre cetateni nu mai vazusera astfel de bunuri pâna atunci. Cel mai mult îi frapa niste saci un praf negru înauntru. Lumea nu privea cu ochi buni acel praf dar macar îl încurajau pe noul negustor si-l felicitau pentru ambitia sa sa vina în tarâmul persan. Dharmus îi linistea, le spunea ca praful negru despre care spuneau ei se numeste cafea si acolo de unde venea el era o substanta foarte apreciata. Nu de putine ori Dharmus le arata cum se prepara acea cafea si la ce era ea buna. La început, chiar si clientii cei mai fideli, care obisnuiau sa cumpere de la el pietre pretioase, piei, blanuri si altele, se codira sa guste din cafea însa pâna la urma cedara.



Prima impresie, spunea unul dintre ei era una de gust amar. Îl mustrara pe negustor, spunându-i ca dintre toate bunurile pe care le servea el, acea cafea, despre care spunea el era cea mai putin placuta. Dharmus nu spuse nimic în apararea sa. Dupa doua zile, însa clientul respcetiv, cu care se mai vedea din când în când si mai discutau, asa cum le permitea limba, despre cele doua popoare din care proveneau, reveni din nou la indian, spunându-i ca totusi, ar vrea sa mai încerce o data acea cafea mentionându-i ca în ultimele doua zile s-a simtit plin de viata si a lucrat  mai mult si mai cu spor în lanurile de orez din suburbiile Echatenei si, paradoxal, acest lucru s-ar putea datora ulcicii de cafea pe care a baut-o prima data.  Dharmus fu de acord. Ba mai mult, îi si explica individului ca asta era de fapt efectul cafelei, acela de a-ti întari pentru o durata masa musculara, de a-ti creste puterea de munca, de a te bine-dispune. Negustorul îi sugera sa bea câte o jumatate de ulcica de cafea în fiecare dimineata si îi si explica modul în care s-o prepare. si într-adevar, cetateanul, asa cum îi povesti indianului se simtea mai plin de viata, mai abil sa se ocupe si de cei doi copii ai sai, multumindu-i astfel pentru licoarea magica. La sugestia negustorului indian, cetateanul le recomanda potiunea misterioasa si familiei si prietenilor.

Zilele treceau si tot mai multa lume venea la Dharmus special pentru a încerca cafeaua. si toata lumea era încântata de rezultat, mai ales acum vara, când, spuneau ei, aveau nevoie de ceva care sa-i racoreasca cumva.

Dharmus avea un sistem de notare al tuturor cumparatorilor de cafea si avea o memorie vizuala foarte buna.  La un moment dat, ales de e,l schimba tactica. Avu rabdare si explica fiecarui client al sau despre ce e vorba. Pentru a putea primi cantitatea de cafea (care devenea din ce în ce mai mare la fiecare client) ceruta, cumparatorul va trebui sa realizeze pentru Dharmus un mic siretlic. O mica farsa nevinovata adresata unui coleg, unui prieten, chiar unei persoane necunoscute, si sa-i aduca negustorului orice dovada tangibila pentru acest lucru. Aceasta pretentie a indianului le provoca nemultumire în rândul cumparatorilor, dar vânzatorul nu se pierdu cu firea si nu ceda: ramânea la decizia luata. Cu toate plângerile care erau aduse lui, lumea se conforma pentru ca, asa cum observa si Dharmus, râvneau acea cafea din ce în ce mai mult, o dorea cu înfierbântare, îi framânta asteptarea pentru o noua ulcica astfel încât sa fie în stare sa faca munca din nou. De la un moment dat, ceea ce era de asteptat se întâmpla: tot orasul era dependent de cafea, si tot orasul era acum la genunchii unui singur, un om care nu detinea nici o putere politica în oras. Iar nimeni nu banuia acest lucru.

Dharmus s-a purtat frumos de la început cu clientela sa, purta discutii despre una-alta, le spunea despre meseria sa, iar acum, aproape toata lumea cu care mai vorbea, îi povestea un lucru ciudat, acelasi lucru ciudat, si anume ca un prieten îi puse piedica, sau sotia îi turna un lighean de apa în cap, sau ca vecinul îi arse covorul pentru ca îl enervau insscriptiile si desenele de pe el. Dharmus asculta cu atentie si nu dadea nici un sfat. În schimb, înteti si mai mult pretentiile sale, astfel încât clientii sai sa primeasca din ce în ce mai putin si sa aduca din ce în ce mai mult. Haosul se instala într-un timp foarte scurt astfel încât prin luna august lumea sa aiba o dorinta morbida pentru cafea, sa faca rau celor din jur si lui însusi din cauza faptul ca nu-si primise "ratia" de cafea necesara pentru ca farsa sa nu a fost destul de buna încât sa-l satisfaca pe sarlatanul ala. Lumea începea sa-si dea seama ca fusese trasa pe sfoara dar nu mai avea ce sa mai faca. Tot ce visau, tot ce doreau, tot de ce le pasau locuitorilor Echatenei, era cafeaua.

Dharmus îsi angaja garzi, pe care îi întretinea cu bani si cafea. Îsi schimba locuinta si rar mai iesea la vedere. Dharmus îi punea pe clienti sa fure, sa pacaleasca, sa jefuiasca, într-un final, sa ucida. Iar într-o zi îsi auto-declara ca acela era momentul în care rolul lui în declansarea acelui razboi civil s-a încheiat. Sista subtil eliberarea de cafea, îsi facu încet încet bagajele, îsi eliberara garzile din functie, si se retrase într-o coliba pe care a cumparat-o în munti. urmarind spectacolul sângeros. 

Conflictul, în mod clar, ajunsese la scara larga. Cum negustorul si cafeaua lui erau de negasit locuitorii au ajuns în situatia în care sa fie complet orbiti de furie si dorinta de a bea cafea. Dharmus adunase de-a lungul timpului, de la nimicuri, la cele mai pretioase bijuterii ale înaltei societati, a Bisericii, ale oamenilor politici. Fructe, covoare, blanuri, bumbac, cereale, matasuri, arme, obiecte din ceramica, haine, carti, bani si aur. Rapise tot ceea ce era de rapit din Echatena, mai putin un lucru. Un lucru pentru care ar da orice, un lucru la care se gândea din ce în ce mai des: un copil. Dar nu, înca nu. Nu era timpul. Orasul nu era înca distrus complet. Echatena nu era înca prabusita. Teatrul trebuia sa fie complet. Trebuia sa vada clar cum el reuseste, ca un papusar abil, sa manipuleze. câti? 500? 700? 1000 de oameni? doar pentru a avea cât mai mult dintr-o civilizatie straina, doar pentru dorinta de distrugere, doar pentru lacomie. Dar nu era firea lui asta. Cu siguranta nu. Un sol trimis spre capitala, la Persepolis, pentru a le transmite ce se întâmpla în Echatena ar fi fost de prisos, pâna si autoritatile si-au dat seama de asta. Iar la un moment dat, si ele au cedat, pentru ca lumea era rebela, lumea era nebuna, Echatena era un oras din infern. 




Dupa mai multe zile de haos si distrugere, Dharmus se masca si coborî în oras. stia dinainte unde avea sa mearga desi nu stia unde sa caute. Lumea nu-l baga în seama. Lumea ori era moarta, ori se adapostea de niste posibile atacuri ale celor nebuni. Cauta, cauta mai multe ore în sir, si pe cât cauta mai mult, pe atât dorea din ce în ce mai mult sa paraseasca Echatena. Într-un final, auzi scâncetul unui copil. Îl descoperi într-o casa ce era gata-gata sa se prabuseasca. Îl lua grijuliu si fugi înapoi spre coliba sa din coline, nemaiuitându-se înapoi. Însa oamenii erau morti, iar orasul zacea în flacari si ruine.

Dharmus se îmbarca în aceeasi zi în carul sau cu doi cai împreuna cu copilul si încarcatura pretioasa. Dadu bice si pleca trecând exact prin centrul orasului. Tot ce Dharmus îsi amintea atunci când trecea de portile vestice ale orasului este ca avu impresia ca-l vede pe acel misterios negustor pe care-l întâlnise în Tibet. Dar nu mai conta. El avea alte orase de cucerit. Pentru ca negustorul îl damnase pe viata. Urma cursul Divalei si se îndrepta spre câmpiile calde si parfumate ale celor doua râuri[3], spre Babilon, spre alte tarâmuri pline de farmec si taine nebanuite de nici un strain care calca pamânturile tale natale.

Victor Preoteasa, 1 aprilie 2007



[1] Dupa documentare, am aflat ca Echatana se afla la poalele muntilor Zagros, în partea lor de vest, în teritoriul iranian de astazi, si se afla în apropiere de izovoarele râului Divala, afluent al Tigrului

[2] Muntii Zagros - lant muntos ce ocupa o mare suprafata a Iranului de azi, cu vârfuri ce pot atinge peste 3600 m

[3] Tigru si Eufrat













Document Info


Accesari: 1929
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )