Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































IGNORAREA MASS-MEDIA, O MARE EROARE

jurnalism












ALTE DOCUMENTE

RAPORTUL DE EVALUARE
STOCK STEP BY STEP- 15'
Proiect emisiune radio URBAN VIBE (emisiune de arta cultura si stil de viata urban)
Am adus cenusa lui Alexandru Draghici in Romania, ascunsa sub bancheta masinii
Seful Bancii Mondiale, surprins cu ciorapii gauriti
JURNALISMUL SPORTIV IN TELEVIZIUNE - ASPECTE GENERALE
TENDINTE IN REFLECTAREA PRESEI IN PRESA (II) Studiu de caz: Coruptia in presa
Ion Zara Imaginea si creatorii sai 55-84
COMUNICARE SI MASS-MEDIA
Pozitia mass-media pe harta actorilor si problemelor aderarii Romaniei la Uniunea Europeana (rezumat) - ianuarie 2003 -

IGNORAREA MASS-MEDIA, O MARE EROARE

8.1. Obsesia pentru "partea rea a lucrurilor"



8.2. Presiunea  "norului de lacuste"

8.3. Se poate cāstiga  sprijinul mass-media?

8.4. Conlucrarea dintre PR-isti si ziaristi

8.5. "Efectul de antrenare"

 

"Este o decizie unilaterala" si de onoare, care ma reprezinta. Un profesionist care se respecta, ceea ce sunt si eu, trebuie sa-si asume si bunele si relele. Lucru pe care l-am si facut. Recunosc ca, avānd īn vedere pozitia īn care ma aflam, adica de purtator de cuvānt, reactia mea a fost nepotrivita". Aceasta este declaratia fostului purtator de cuvānt de la Ministerul Mediului, Simona HODOs dupa prezentarea demisiei īn data de 12 mai, 2005.

Īn cadrul unui briefing de presa din 11 mai 2005, cu referire  la gestionarea crizei "Marea Banatului", aceasta a sarit īn apararea ministrului Sulfina BARBU, spunāndu-le ziaristilor printre altele: "Daca vedeti numai partea rea a lucrurilor, atunci traiti īn tara pe care o meritati". Este o gafa inadmisibila pentru specialistul de relatii publice mai ales īn situatii de criza. Aroganta unui PR-ist fata de confratii sai jurnalisti īi īncalca grav calitatile profesionale cerute pentru un asemenea post . S-a ignorat una din cerintele principale ale acestei profesii.

"CONSERVAREA BUNELOR RELAŢII CU MASS-MEDIA".

De fapt, informarea ziaristilor devine o sarcina a tuturor celor implicati īn gestiunea crizei. Ea se va face de preferinta sub coordonarea structurii de relatii publice, pentru a se respecta principiul "vocii unice" īn ceea ce priveste difuzarea de informatii.

De fapt, cunoasterea si aplicarea principiilor de gestionare a unei crize pot mentine si chiar consolida bunele relatii cu mass-media. Printr-o gestionare corespun 818i86i zatoare a unei crize, credibilitatea unei organizatii (īn cazul nostru, Ministrul Mediului) poate ramāne neafectat, chiar daca este vorba despre "stiri proaste" (sau, cu alte cuvinte" numai partea rea a lucrurilor").

Īn caz contrar, daca o criza este gestionata necorespunzator, asa cum a fost cazul "Marea Banatului", credibilitatea construita si consolidata īntr-o lunga perioada de timp poate fi pierduta sau afectata īn doar cāteva zile.

Prin urmare, se poate spune ca gestionarea unei crize de genul celei aminitite si prin concursul direct al comunicatorilor reprezinta cea mai dificila si sensibila activitate a acestora. Īn acelasi timp, reusita unei asemenea activitati reprezinta cel mai important serviciu pe care un PR-ist īl poate, aduce organizatiei sale ( īn cazul nostru, Ministerul Mediului).

8.2. Presiunea  "norului de lacuste"

Fie din partea staff-ului fie din partea avocatilor acesteia se transmite  departamentului de comunicare sfatul : 

"Evitati cāt mai mult mass-media pentru a pastra imaginea organizatiei sau pentru a evita un proces juridic dezavantajos".

Aceasta este o imensa eroare de gāndire. Din momentul producerii inundatiilor si declansarii crizei "Marea Banatului" īn zona au sosit zeci de ziaristi asemeni unui "nor de lacuste" īnfometate. Declansarea unei crize genereaza īntotdeuna un "vid informational". Daca acest "nor de lacuste" nu este hranit de comunicatorii organizatiilor implicate (Ministrul Mediului, Prefectura, Campania Nationala Apele Romāne, etc.) cu informatii, el va migra spre alte locuri ( alte surse) de unde va culege informatii trunchiate, distorsionate subminānd si mai mult credibilitatea institutiilor publice implicate.

Pe lānga relativa ignorare a ziaristilor, managerul "comandamentului de criza" din Judetul TIMIs, prefectul Ovidiu Draganescu  s-a ratoit la jurnalisti prin cuvintele :  "Nu prefectul e specialist īn situatii de urgenta, nu e militarul care trebuie sa intervina, nu e pontonierul si nici specialistul īn ape. Eu sunt conducatorul celor peste 40 de reprezentanti ai institutiilor statului care fac parte din aceasta comisie".

Aceasta declaratie i-a amuzat pe jurnalisti, acestia tragānd o concluzie pertinenta:

"Prefectul fiind specialist īn nimic, trebuie sa-i dirijeze pe altii".

Respectivul manager, responsabil cu gestionarea crizei, (de exemplu, prefectul judetului) ar fi trebuit sa coopereze cu specialistii īn PR. Acestia ar fi pregatit hrana pentru "norul de lacuste": comunicate scrise de presa īnsotite de mape de presa cu fotografii, informatii pentru documentarea de fond a jurnalistilor, date biografice a persoanelor implicate īn criza sau īn rezolvarea acesteia, informatii referitoare la caracteristicile echipamentelor si materialelor angajate etc.

Pe timpul crizei, responsabilii cu gestionarea crizei (ministru,prefect, directori etc) trebuie sa fie cāt mai accesibili pentru ziaristi, pentru a nu crea impresia ca exista ceva care trebuie ascuns. Totodata, acestia nu aplica criterii preferentiale īn relatiile cu ziaristii care se documenteaza despre criza.

O criza, de regula genereaza stiri de presa neplacute, deoarece este un eveniment neplacut. Chiar daca este asa, lucrul acesta trebuie spus de la īnceput fara a astepta ca ziaristii sa-l descopere singuri. Īn asemenea situatii tacerea devine acuzatoare. Cu alte cuvinte este o recunoastere implicita a vinovatiei.

Specialistul īn relatii publice are posibilitatea de a corecta informatiile eronate obtinute de unii ziaristi care s-au "hranit" din alte surse. Īn caz contrar, daca el nu face corecturile de rigoare aceste informatii eronate pot fi preluate si de alti vectori (canale) de comunicare.

Īn gestionarea crizei "Marea Banatului" nu s-a evidentiat si aplicat imediat o conceptie coerenta de informarre publica. De asemenea, nu s-a mentinut o comunicare directa cu publicurile-tinta importante pentru a consolida  īncrederea acestora īn autoritati.

Avānd īn vedere sprijinul pe care presa īl poate oferi īn rezolvarea crizelor, precum si faptul ca īngradirea accesului ziaristilor la locul crizei si la informatiile legate de aceasta genereaza de obicei speculatii tendentioase cu investigatiile jurnalistilor sa nu fie īngreunate prin diverse limitari.

Ascunderea informatiilor pericliteaza credibilitatea institutiilor publice si, īn acelasi timp, ofera cea mai buna ocazie de declansare a zvonurilor care pot aduce mult mai multe prejudicii decāt consecintele spunerii adevarului.

Trebuie sa mentionam ca informatiile factuale constituie firul clauzitor a actului de comunicare pe toata durata crizei. Informatiile care nu se bazeaza pe fapte duc la eroziunea credibilitatii. Aceasta credibilitate este consolidata prin ceea ce relationistii spun despre oameni. Afisarea unui limbaj rece nu este oportun īn astfel de situatii .



Asa cum aratam prin cazurile prezentate aroganta fata de jurnalisti este contraproductiva. Acestia, precum si alte publicuri interesate de evolutia crizei (opinia publica, spre exemplu) trebuie tratati īntr-o maniera profesionala īn materie de comunicare. Jurnalistii se asteapta ca īn asemenea situatii neplacute, īncarcate de tensiune pentru autoritatile (institutiile) implicate īn gestionare, sa fie tratati cu mai putina politete si receptivitate.

De aceea, comportamentul profesional al comunicatorilor fata de ei va produce o impresie pozitiva, care va influenta atāt atitudinea lor, cāt si pe cea a opiniei publice cu privire  la situatia critica cu care se confrunta organizatia.

Cānd jurnalistii au pus īntrebari cu privire la un avertisment privind o posibila degradare a digurilor din judetul Timis atāt compania Apele Romāne cāt si Ministerul Mediului au ocolit raspunsul, cautānd posibili "tapi ispasitori", (politica vechiului guvern, spre exemplu). Acei manageri implicati īn gestionarea crizei (ministru, prefect, directori, etc.) trebuiau consiliati de catre PR-isti deoarece acestia stiu ca cel mai sfānt principiu din domeniu se enunta astfel:

SPUNE ADEVĂRUL SAU NU SPUNE NIMIC!

Īn situatii de criza este nevoie sa se spuna īn īntregime īntreaga "poveste". N-au vazut nici o autoritate sa-si ceara scuze sau sa-si asume responsabilitatea pentru producerea dezastrului "Marea Banatului". Īn acest caz sa nu ne mire faptul ca media au facut praf toate autoritatile implicate, evidentiind incompetentele, bālbāielile si reactia lor īntārziata.

Managerii comandamentului de criza nu s-au consultat cu specialistii īn relatii publice, buni cunoscatori ai cerintelor de comunicare pe durata crizei.

Atunci cānd Inspectoratul Judetean pentru Situatii de Urgenta da alarma deja se creioneaza raspunsurile la primele īntrebari:

·                Ce se īntāmpla īn acest moment ?

·                Ce urmeaza sa se īntāmple?

·                Care sunt efectele asupra altor activitati (publicuri, organizatii). De exemplu, avarierea podului de la Maracineni, jud. Buzau (dupa inundatiile din mai 2005) a afectat agricultura, activitatea unor benzinarii, pensiunile pentru turisti si calatori etc.

·                S-a mai īntāmplat asa ceva si īnainte (daca da, cānd anume?)

·                Exista vreun plan de limitate a efectelor crizei?

·                Cāti oameni sunt afectati de ceea ce s-a īntāmplat?

·                Care sunt costurile dezastrului?

·                Cānd v-ati dat seama ca este posibila producerea unei astfel de catastrofe?

·                Ce ati īntreprins atunci cānd ati constientizat ca aparitia unei crize este inerenta?

8.3. Se poate cāstiga sprijinul mass-media?

Poate sa ne para bizara o asemenea īntrebare. Īnsa experienta gestionarii crizelor īn lume ne arata ca la īnceputul acesteia (primele 24 ore) media are o atitudine neutra. Uneori īsi exprima compasiunea fata de victime (morti sau raniti).*

De obicei mass-media devin ostile din momentul īn care īsi dau seama ca autoritatile chemate sa gestioneze o criza din zona spatiului public (criza "Marea Banatului" furnizeaza nejustificat de dificil hrana pentru "norul de lacuste "(informatii). Se gasesc destul de greu persoane din "echipa de gestionare"care sa acorde interviuri sau sa faca declaratii.

De aceea am putea afirma ca prefectul judetului TIMIs si serviciul sau de PR aflat īn centrul crizei era singura sursa autorizata de spune ce s-a īntāmplat si ce se face īn acest scop.

Sondajele de opinie arata ca īn Romānia media se bucura de o īnalta credibilitate (imediat dupa biserica si armata). De aceea, mai ales īn situatii de criza media reprezinta cel mai improtant vector de influentare a atitudinilor si comportamentelor oamenilor.

Trebuie sa īntelegem ca si media se afla īn competitie. Ca o adevarata uzina ea fabrica zilnic stiri. Cele care sunt cel mai bine adaptate cerintelor pietei trezesc cel mai mult interesul consumatorilor de informatii. Cei care nu reusesc sa faca acest lucru sunt sanctionati de piata. (scaderea vānzarilor, reducerea audientei). Desi media sunt, īn primul rānd interesate de situatii neobisnuite (cum a fost si īn cazul inundatiilor) ele pot constitui un sprijin valoros pentru echipa implicata īn gestiunea crizei.  Acest sprijin se poate acorda prin multiple modalitati :




·                Prezentarea unor masuri de actiune proactive prin care populatia "se familiarizeaza " cu enventualele asemenea situatii;

·                Alarmarea populatiei sau evidentierea unor factori de risc īnca īn perioada anterioara crizei. De exemplu, īn ziarele locale din judetul Buzau se atragea atentia asupra pericolului generat de exploatarea necorespunzatoare a balastrului din albia rāului Sirin cu posibile efecte asupra pilonilor podului de la Maracineni.

·                Difuzarea catre public a informatiilor precum si a recomandarilor facute de specialisti (consumarea apei potabile, posibile focare de epidemii, distribuirea ajutoarelor, programele de vaccinari, centrele de concentrare a sinistratilor etc). De multe ori presa (scrisa si audio - vizuala) poate contribui la combaterea zvonurilor.

·                Luarea unor initiative de ajutorare a persoanelor, afectate (Programe de genul "Un zāmbet pentru romāni", actiuni gen TELEDON, sensibilizarea opiniei publice etc.).

·                Informarea oportuna a diverselor categorii de publicuri, inclusiv a celor implicati īn solutionarea crizei.

8.4. Conlucrarea dintre PR-isti si ziaristi

Deoarece pe durata crizei exista tendinta fireasca a mass-media de a reda exclusiv numai aspectele negative ale acesteia ("partea rea a lucrurilor", cum spunea fosta purtatoare de cuvānt de la Ministerul Mediului) si de a face speculatii nefavorabile la adresa organizatiei sau echipei care gestioneaza criza, PR-istii trebuie sa se puna  serios pe treaba. Mesajele lor catre mass-media trebuie sa echilibreze, sa atenueze aceasta "parte rea".

De aceea, atunci cānd furnizeaza informatii ziaristilor cu privire la criza,   PR-istul trebuie sa insiste pe mesaje favorabile organizatiei (institutiei, autoritatilor.) Īn acest sens el va insista pe:

·    Interventia rapida a autoritatilor pentru rezolvarea crizei;

·    Demararea unor investigatii cu privire la identificarea cauzelor acesteia;

·    Modul īn care autoritatile (organizatia) īsi face datoria;

·    Grija fata de membrii de familie ai personalului implicate īn criza;

·    Profesionalismul si eroismul celor implicati;

·    Capacitatea autoritatilor (organizatiei) de a depasi criza si urmarile acesteia;

·    Unele programe avute  īn vedere pentru a preveni eventualele crize īn viitor.

Deoarece pe durata crizei autoritatile /organizatia lucreaza sub tensiune pot sa apara greseli destul de frecvente la care ar trebui sa mediteze toti comunicatorii si cei implicati īn solutionarea ei. Īn aceasta privinta am putea evidentia cāteva asemenea greseli:

·                Riposta "necontrolata" data īntrebarilor sau afirmatiilor incomode care nu face decāt sa sporeasca si mai mult starile emotionale  si tensiunea din teren (īntreaga presa a "taxat" raspunsul dat de premierul Tariceanu unei sinistrate din judetul Timis: "si ce a-ti vrea : sa construim un hotel?";

·                Prezenta unei ezitari din partea managementului si "celulei de criza", care conduc la crearea unei impresii  de incompetenta si confuzie;

·                Confruntarea (rafuieli) cu opozitia care ofera acesteia notorietate publica si o buna ocazie de atac (īn cazul nostru semnalam criticile vehemente ale PSD si PPRM).



·                Vehicularea unor informatii contradictorii. Acest lucru genereaza impresia unei lipse de sinceritate si de receptivitate.

Prin urmare, toti cei din Comitetele pentru Situatii de Urgenta implicati īn difuzarea informatiilor catre opinia publica trebuie sa-si stabileasca imediat o pozitie comuna. Este vorba despre principiul "vocii unice" iar aici PR-istul are un rol deosebit.

Avānd rabdare si interes pentru a monitoriza presa īn perioada desfasurarii crizei "Marea Banatului", vom descoperi numeroase "erori" ale comunicarii care pe buna dreptate au determinat o pozitie foarte caustica a presei fata de autoritati. Iata cāteva:

·                Nu a existat un plan pentru gestionarea situatiei de criza  sau acest plan n-a fost actualizat sau nu s-a utilizat pe toata durata ei;

·                Scenariile privind modul de actiune  īn situatii de criza  nu au fost exersate astfel ca reprezentantii  celor peste 40 de institutii implicate    n-au stiut ce aveau de facut;

·                Nu sunt aplicate strategiile de informare publica concepute anterior si nu s-au difuzat mesaje pozitive, semnificative pentru autoritatile implicate.

·                Īn relatiile cu ziaristii si cu celelalte  publicuri interesate de criza s-au facut adesea promisiuni care nu au fost respectate;

·                De multe ori s-au luat decizii si s-au transmis informatii sub presiunea īmprejurarilor;

·                Pe durata comunicarii s-a uitat adesea ca cei afectati sunt oameni si prin urmare aspectul uman al acesteia a fost dat uitarii.

Īn orice caz, gestionarii crizelor trebuie sa vada media ca un posibil prieten mai degraba decāt cei implicati si cu responsabilitati īn acest sens pot afla de la ziaristi ce i-ar interesa si la ce noutati s-ar astepta īn continuare. Acest lucru i-ar ajuta īn elaborarea comunicatelor de presa si īn pregatirea briefingurilor.

8.5. "Efectul de antrenare"

Īn perioada derularii unei crize, mass - media readuce īn actualitate diversele actualizari pe care presa locala le realiza pentru autoritati (vezi cazul podului de la Maracineni sau pericolul ruperii digurilor īn zona Banat). Daca structurile de PR ce functioneaza pe lānga autoritati ar monitoriza mass-media īn mod regulat ele ar putea detecta situatiile de risc aflate īn evolutie si care ar putea degenera īn criza.

 Daca totusi o criza se declanseaza atunci aceleasi structuri  comunicationale trebuie sa monitoizeze mass-media īn legatura cu evolutia situatiei. Datorita informatiilor incomplete, contradictorii sau confuze exista posibilitatea de a se transmite erori care duc la stiri distorsionate. Acestea ar trebui corectate.

Trebuie sī mentionam ca o data ce o stire apare īn mass-media audio-vizuale ea este repetata peste tot. Īn spatiul comunicational se aplica o regula:

PRESA SCRISĂ URMĂREsTE PRESA AUDIO-VIZUALĂ.

De aceea orice este prezentat la radio sau televiziune azi este posibil ca māine sa apara īn ziare.

Īn cazul unor erori, dezmintirile sunt greu de obtinut. De regula mass-media nu le place sa recunoasca faptul ca au gresit.

Desi structurile de comunicare ale organizatiei pot trimite scrisori  de dezmintire acestea cāntaresc a 10-a parte din articolul  original. De aceea daca            PR-istul constata astfel de erori īsi va pune īntrebarea daca aceasta este destul de grava pentru a face vālva īn jurul ei. Daca aceasta eroare este mai mica atunci o dezmintire sau o scrisoare trimisa ziarului poate atentiona jurnalistul asupra greselii.

Daca se difuzeaza informatii eronate trebuie atentionate diverse structuri care analizeaza plāngerile sau se ameninta cu darea īn judecata.

Īn concluzie, īn situatii de criza media nu pot fi ignorate. Īnca de la declansarea crizei procesul de comunicare va īncepe imediat. Mesajele vor avea un "efect de atenuare". Acestea se vor concentra pe ceea ce simte organizatia/autoritatile īn legatura cu evenimentul produs si pe actiunile īntreprinse de "comandamentul de criza" pentru controlul situatiei si limitarea efectelor acestuia.



* Aspect confirmat si pe durata gestionarii crizelor din judetele TIMIs si BUZĂU












Document Info


Accesari: 1630
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )