|
|
|
|
Jurnalism economic
7.1. Particularitati ale constructiei articolului cu continut economic
Jurnalistii economici si cei financiari acopera o arie foarte larga de subiecte, de la particularitati ale produselor nou aparute si pâna la prezentarea liderilor pietei în diverse domenii, de la deschiderea sau închiderea unor filiale locale, la rezultatele trimestriale ale firmelor, si, bineînteles de la situatia economiei nationale la economiile altor tari si la economia mondiala. Pe lânga articole cu caracter informativ, acesti jurnalisti elaboreaza editoriale, realizeaza comentarii si analize, prezinta opinii proprii sau ale altor specialisti. Este o munca dificila care impune însusirea unor cunostinte solide din domeniul economic. În acest sens, una dintre problemele majore cu care se confrunta jurnalismul specializat - iar cel economic nu face exceptie - este aceea ca jurnalistii sunt preocupati aproape exclusiv de continutul textelor pe care le elaboreaza, de o maniera aproape scolareasca; când eram elevi, ne straduiam din rasputeri sa-i convingem pe profesori ca suntem capabili sa utilizam notiunile si conceptele asimilate. În mod similar, data fiind importanta subiectului de analiza, jurnalistii economici vad în cititori adevarati specialisti în domeniul economic, care îsi dau seama imediat daca jurnalistul ezita sau greseste. Motivul: jurnalistii specializati uita adesea ca lucreaza, în ultima instanta, în domeniul comunicarii, al mass-media. Un bun jurnalist economic este în primul rând, un bun comunicator, un bun reporter, nu doar o persoana care stapâneste subiectul. Asa ca puteti fi mai linistiti: nu va trebui sa deveniti doctori în economie pentru a putea scrie despre acest domeniu.
De multe ori totusi, jurnalistii economici si financiari au pregatirea de baza chiar în domeniul economic, urmând - complementar, în masura în care au înclinatii si aptitudini - cursuri de jurnalism: este mai ales cazul publicatiilor specializate pe probleme economice si financiare, unde se impun într-adevar cunostinte temeinice în domeniu. Chiar daca jurnalismul economic poate parea intimidant pentru un jurnalist de profesie, un bun reporter poate învata si elabora excelente articole de profil. Pentru a putea realiza acest lucru, se impune în primul rând sa tineti seama de câteva recomandari si principii de baza:
Însusiti-va în primul rând notiunile si conceptele economice de baza cu care veti opera - atât timp cat dati dovada de bunavointa si deschidere în aceasta directie, nu este deloc greu sa înveti ce înseamna societatile de investitii, fondurile mutuale, modul de functionare a bursei, mecanismul tranzactiilor bursiere, sau diferenta dintre o societate cu raspundere limitata si una pe actiuni. Urmati un curs introductiv de economie sau de jurnalism economic, cititi un manual sau o carte de specialitate, accesati nenumaratele resurse disponibile online.
Revizuiti notiunile algebrice de baza - cea mai mare temere a jurnalistilor de profesie o reprezinta utilizarea notiunilor matematice; în realitate, jurnalismul economic presupune în principal cunoasterea operatiilor aritmetice. Înafara de acestea, sunt utile câteva cunostinte de baza de statistica, pentru a putea întelege o medie aritmetica ponderata, si cunostinte legate de calculul procentual, pentru a întelege rezultatele unui sondaj sau nivelul unei rate a profitului. Din fericire, sunt disponibile - mai ales online - foarte multe resurse ce vizeaza în mod special notiunile matematice cu care opereaza jurnalistii economici. În mod similar, cursurile specializate cuprind notiuni introductive de matematica pentru jurnalistii economici.
Cititi cât mai multe articole din domeniul economic sau financiar - este una dintre cele mai utile si eficiente metode de a învata cum se scriu articolele: nu va limitati la paginile de economie din publicatiile cu caracter general, ci analizati si învatati mai ales din publicatiile economice - atât din cele românesti, cât si din cele cu circulatie internationala cum ar fi: The Economist sau Wall Street Journal.
Documentati-va în mod corespunzator, mai ales când nu stapâniti foarte bine subiectul - în aceasta privinta, redactarea unui articol economic sau financiar implica un volum mai mare de munca de documentare, de cercetare, decât un articol obisnuit de stiri: jurnalistul trebuie sa citeasca cât mai mult despre compania, industria, persoana, produsul etc despre care scrie. Daca aveti neclaritati sau îndoieli cu privire la un anumit aspect sau concept, nu îl introduceti pur si simplu în articol, sperând ca elementul respectiv se va integra în ansamblul articolului, sau va trece neobservat: s-ar putea ca unii cititori sa observe si sa judece. Dimpotriva, consultati toate resursele disponibile si întrebati si alte persoane care v-ar putea ajuta.
Trecând acum la elaborarea propriu-zisa a articolului, înafara de aceste principii de baza, exista o serie de etape pe care va trebui sa le urmati când construiti articolul; unele dintre aceste etape sunt valabile pentru orice tip de text jurnalistic, au mai fost discutate, si nu vom insista asupra lor:
Formati-va o imagine foarte clara asupra continutului articolului - asa cum am mai afirmat, este greu sa explici cuiva ceva ce nici tu nu ai înteles pe deplin, sau sa descrii o serie de evenimente pe care nu le-ai sistematizat în mod corespunzator. De fapt aceasta si este cea mai comuna problema a articolelor slabe; iar în cazul particular al jurnalismului economic, ei i se adauga tendinta jurnalistului de a amplifica, de a exagera anumite evenimente sau aspecte ale articolului.
Sporiti valoarea articolului sau - ca sa utilizam terminologia economica - creati plusvaloare în procesul de elaborare a acestuia, prin introducerea propriei contributii; în acest fel, la final, articolul va reprezenta propria dumneavoastra creatie, si nu copia fidela a vreunui comunicat de presa; primul lucru pe care îl aveti de facut în aceasta directie este sa si 555f58f ntetizati toate întrebarile ce pot lua nastere pornind de la informatiile pe care deja le-ati colectat; o examinare mai atenta a articolelor economice va scoate la iveala faptul ca aceste întrebari au un anumit specific, îmbraca o anumita forma, cum ar fi, de pilda: Este prima oara când un astfel de eveniment se petrece în acest sector economic/în aceasta regiune sau au mai avut loc evenimente similare? Producerea evenimentului este aleatoare, întâmplatoare sau se înscrie într-o anumita tendinta de evolutie? Este, dimpotriva, producerea evenimentului, în contradictie cu tendinta de ansamblu? Poate fi privit acest eveniment ca prefigurând o modificare a evolutiei economice normale, obisnuite? Care ar putea fi/care vor fi consecintele producerii acestui eveniment pentru economia nationala/ pentru regiunea respectiva?
Stabiliti ce detalii este necesar sa includeti în intro - prefigurati continutul articolului, fiti cât mai concret cu putinta, însa nu supraîncarcati intro-ul. Ideal este sa prezentati esenta, sa-i oferiti cititorului suficienta informatie ca sa-si poata da seama de continutul articolului: daca îi oferiti prea multa informatie, este posibil ca cititorul obisnuit, nespecialist, sa nu o poata asimila si sa abandoneze lectura. În acelasi timp, o asemenea constructie a intro-ului este convenabila si pentru cititorii avizati, respectiv pentru specialisti: acestia nu sunt agasati de faptul ca nu gasesc toate informatiile importante în primul paragraf, si cu siguranta nu vor abandona lectura din acest motiv, pentru ca sunt cu adevarat interesati de subiect; asa ca, în cazul articolelor aparute în publicatiile cu caracter general - care cuprind si explicatii pentru cititorii neavizati - acestia vor parcurge rapid, "pe sarite" continutul articolului, pâna vor gasi informatiile care îi intereseaza. Aceasta distinctie între publicul avizat si cel neavizat ne trimite la o chestiune foarte importanta legata de rolul intro-ului în articolele cu caracter general fata de cele specializate. Daca pentru prima categorie intro-ul are un rol esential, determinând în mod hotarâtor continuarea sau abandonarea lecturii, nu la fel stau lucrurile în articolele de specialitate: asa cum am vazut, cititorii avizati, interesati de problemele economice, vor continua lectura chiar in cazul unui intro mai slab, pentru ca îi intereseaza informatia bruta prezentata; similar, în ceea ce îl priveste pe cititorul neavizat, acestuia îi atrage mai degraba atentia un titlu interesant sau neobisnuit, decât un intro bine scris. Aceasta nu înseamna nici pe departe o minimizare a rolului intro-ului în articolele de specialitate, ba dimpotriva: un intro prost scris poate duce la pierderea ambelor categorii de cititori, deoarece prefigureaza, chiar si pentru cel mai novice cititor în materie, o calitate slaba a întregului articol.
Explicati neaparat cititorului importanta articolului - cea mai mare "valoare adaugata" a textului se regaseste în aceste explicatii; absent uneori din articolele cu caracter general, acest element - construit în termeni de "si ce daca s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat?!" - reprezinta de fapt justificarea alegerii respectivului subiect, a redactarii si publicarii articolului. Mai mult decât atât, el reprezinta ajutorul, orientarea si interpretarea pe care o oferiti unui cititor prea ocupat sa-si sistematizeze, sa-si ordoneze întrebarile, ca sa nu mai vorbim de gasirea unor raspunsuri. Aceasta nu înseamna ca dumneavoastra trebuie sa stiti toate raspunsurile, ci ca trebuie sa va faceti treaba bine: daca nu sunteti în masura sa raspundeti, întrebati expertii; de exemplu: "Este prima data când deficitul bugetar a depasit nivelul de 3% din produsul intern brut; în opinia analistilor, aceasta evolutie nu reflecta altceva decât o pierdere a controlului guvernului asupra finantelor publice. Nici Fondul Monetar International nu va fi prea încântat de aceasta situatie, în conditiile în care urmeaza sa fie negociat un nou acord stand-by..."
Construiti "fundalul"[1] stirii sau al informatiilor - în jurnalismul economic conteaza în mod deosebit sa amintiti evolutiile anterioare pentru "proaspetii" cititori ai paginilor economice; pentru aceasta este nevoie nu doar de multa atentie si rigurozitate, ci si de intuitie: va trebui sa identificati cu precizie momentele în care cititorul poate pierde firul evenimentelor din lipsa de informatii suficiente. În alta ordine de idei, va trebui sa stabiliti exact ce informatii vor fi reamintite si în ce mod, tinând cont ca nu este vorba de informatii noi: multi cititori le cunosc deja si s-ar putea sa se plictiseasca citindu-le din nou. Mai mult, s-ar putea ca gestul dumneavoastra sa fie interpretat gresit, drept atitudine de superioritate, respectiv drept o subestimare a cititorilor, carora este nevoie sa li se explice anumite lucruri de doua ori. Pentru a evita acest lucru, informatiile vor trebui reintroduse în mod natural si presarate de-a lungul articolului printre informatiile noi chiar în timp ce redactati continutul; cel mai adesea - desi aceasta nu este o regula - ele apar ca si clauze subordonate propozitiilor principale ce ofera informatii de ultima ora.
Prezentati cititorilor contextul stirii sau evenimentului respectiv - cunoasterea contextului este la fel de importanta ca si cunoasterea fundalului despre care vorbeam la punctul precedent. Deciziile economice nu sunt adoptate în mod autonom, independent: ele depind de numerosi factori si au un scop foarte fine definit. Astfel, ele se pot adresa unei probleme particulare, sau pot face parte dintr-un plan complex destinat rezolvarii unor disfunctionalitati mai ample, pot fi fi adoptate ca reactie la anumite presiuni politice sau pot fi consecinta unui eveniment etc. În cazul în care nu le explicati aceste lucruri cititorilor, ei nu vor întelege pe deplin implicatiile evenimentelor descrise. Documentati-va însa corespunzator si fiti foarte precauti atunci când faceti respectivele afirmatii: în nici un caz nu publicati presupuneri sau speculatii, decât în masura în care le puteti sustine cu dovezi. Iata un exemplu elocvent: "nivelul somajului, mult mai redus decât cel previzionat, poarta amprenta strategiei electorale a autoritatilor". În masura în care vreti sa introduceti totusi o ipoteza posibila, o puteti face cel mai usor cu ajutorul interogatiei retorice: "Sa aiba oare aprecierea recenta a leului vreo legatura cu apropierea termenului de raportare a indicatorilor macroeconomici la Comisia Uniunii Europene? În acest fel, o supraevaluare a leului s-ar traduce printr-o supraevaluare a indicatorilor macroeconomici exprimati în moneda europeana...".
Atunci când scrieti un articol de analiza, când faceti un comentariu, si chiar atunci când oferiti doar o simpla explicatie, pastrati un echilibru între diversele laturi, aspecte, interpretari sau pareri opuse legate de subiectul articolului. Acelasi lucru este valabil în cazul în care scrieti despre chestiuni economice controversate. În domeniul economic, nici macar cei mai de seama experti nu cunosc raspunsul la toate întrebarile. În asemenea situatii, trebuie sa va documentati temeinic, sa discutati cu persoane avizate si sa adunati cât mai multe opinii si/sau comentarii. Odata adunate si sistematizate aceste pareri sau abordari diferite, aveti sarcina de a le introduce în articol de o maniera neutra, obiectiva, lucru cu atât mai dificil cu cât va veti fi format probabil si dumneavoastra propria opinie. Însa nu uitati ca pentru a realiza o informare corecta trebuie evitata orice actiune ce ar putea influenta cititorul, ce l-ar putea convinge într-o directie sau alta. Cititorii nu au nevoie nici de prea multa perspicacitate, nici de o vasta cultura economica pentru a-si da seama când un articol este partinitor, când înclina într-o anumita directie. si de cele mai multe ori chiar îsi dau seama, iar când se întâmpla acest lucru, reactia lor este una de respingere totala.
Utilizati numerele în mod corespunzator - acestea reprezinta o parte esentiala a fundalului si a contextului. Mai mult, în special în cazul jurnalismului financiar, textele de calitate trebuie sustinute întotdeauna de un anumit volum de date statistice consistente, concludente si masurate corespunzator. Nu este nevoie sa introduceti o cantitate mare de date si cifre, ci un numar suficient pentru a fundamenta sau a ilustra în mod adecvat afirmatiile pe care le faceti, cu alte cuvinte, pentru a avea relevanta. Este practic imposibil ca aceste cifre sa lipseasca din articolele cu continut financiar, dar este aproape la fel de grav daca sunt introduse în nestire de catre autor: un numar prea mare de date îngreuneaza întelegerea, facând ca cifrele respective sa-si piarda relevanta; cititorul se trezeste în acest fel asaltat cu informatii financiare sub forma de cifre, procente, grafice si tabele, din care îi e greu sa extraga esentialul, mai ales daca nu e specialist. În ultima instanta, el citeste rubrica financiara tocmai pentru a primi o explicatie sau o interpretare; datele le gaseste si pe site-ul bursei, al firmei, sau la registrul comertului. Asa ca puneti întotdeauna cifrele în slujba articolului, si nu invers. Un sfat foarte bun în acest sens: gânditi-va în primul rând care este esenta, tema centrala a articolului si încercati - într-o prima faza - sa raspundeti fara a face apel la cifre. Chiar daca articolul se refera la cel mai recent nivel înregistrat de un indicator macroeconomic important, veti constata ca, în esenta, este vorba de fapt de a explica sau justifica o anume evolutie sau stare de fapt; în acest fel, veti evita sa deveniti sclavii datelor: cu alte cuvinte, cifrele reprezinta doar instrumente menite sa faciliteze relatarea, si în nici un caz substanta articolului. Iata câteva sfaturi eficiente pentru o utilizare corespunzatoare a cifrelor:
Chiar daca datele sunt absolut esentiale pentru întelegerea continutului articolului, nu utilizati mai mult de doua în intro - si cum adesea si doua sunt prea multe, mai bine va limitati la una singura, este arhisuficienta pentru paragraful introductiv
Distribuiti cifrele cât mai uniform de-a lungul articolului - bineînteles, în masura în care este posibil acest lucru; oricum evitati sa le aglomerati într-un singur loc, iar daca si acest lucru este imposibil, va va salva intercalarea unuia sau mai multor citate: acestea împrospateaza textul prin schimbarea de ritm pe care o aduc.
Pastrati totusi împreuna, în acelasi loc în cadrul articolului cifrele "înrudite", legate între ele prin semnificatia pe care o au
Nu uitati ca, desi sunt indispensabile pentru explicarea si/sau ilustrarea anumitor aspecte din continutul aticolului, cel mai adesea ele îi sperie pe cititori - cel putin la prima vedere. În aceeasi categorie intra frazele lungi si complexe, numele si denumirile nefamiliare si limbajul tehnic. si acestea din urma trebuie separate pe cât posibil, prin pastrarea unei distante rezonabile între ele; iar acolo unde sunt plasate aceste elemente, volumul cifrelor trebuie redus la minim.
Daca volumul datelor este considerabil, puteti încerca sa le sistematizati într-un tabel sau într-un grafic si veti avea parte de doua avantaje: pe de o parte, tabelele sau graficele permit plasarea separata a cifrelor, asa încât paragrafele "curg", au mai multa continuitate; în al doilea rând, astfel prezentate, datele sunt mult mai usor de urmarit si/sau de comparat, fiind facilitata chiar întelegerea articolului.
În fine, nu uitati sa verificati atent, de doua sau chiar de trei ori, absolut toate datele pe care le introduceti.
Dati viata articolului prin utilizarea de citate - în jurnalismul economic, articolele fara citate sunt lipsite de dinamism si monotone - pâna la plictisitoare; asa ca este necesar sa gasiti un citat relevant si sa-l introduceti chiar dupa intro, în al doilea, sau cel târziu, în al treilea paragraf. Acest demers nu ar trebui sa fie unul prea dificil: daca v-ati documentat în mod corespunzator, ar trebui sa dispuneti de suficiente citate pentru a putea alege macar unul - acela care vi se pare cel mai semnificativ pentru tema articolului. Citatele sporesc realismul story-ului, confera un plus de autenticitate, deoarece redau mot-ŕ-mot exprimarea unei persoane reale, si nu fictive. Mai mult, ele schimba ritmul si dau culoare textului. În fine, utilizarea lor se impune uneori datorita imposibilitatii de a surprinde în mod exact, cu ajutorul limbajului economic sau financiar, exprimarile informale ale unor indivizi, adesea în jargonul specific economic.
Oferiti definitii si explicatii - una din premisele eronate de la care pleaca foarte multi jurnalisti este aceea ca publicul cunoaste sensul si semnificatia termenilor de specialitate. Ei bine nu este deloc asa: multi cititori cumpara si frunzaresc presa financiara pentru a afla stirile care îi afecteaza în mod direct, respectiv cele legate fie de propria activitate, fie de gestionarea propriilor resurse financiare. Restul ramâne necitit, chiar daca au timp sa citeasca mai mult. Motivul este foarte simplu: chiar daca sunt experti în domeniul industrial, financiar sau guvernamental, ei sunt totusi experti într-un singur domeniu si nu stiu ce se întâmpla sau care este jargonul specific în alte domenii economice. În astfel de conditii, imaginati-va ce întelege un doctor sau un psiholog care doreste de exemplu sa-si investeasca economiile si încearca sa afle ce optiuni are. Normal, el se poate adresa unui consultant sau se poate înscrie la un curs de economie. Insa chiar si în aceste conditii, misiunea jurnalistului economic nu se schimba: daca nu vrea sa-si piarda publicul el trebuie sa ofere explicatii si sa defineasca termenii tehnici pe parursul articolului. Asa cum afirmam si mai devreme, pe cititorii avizati nu-i deranjeaza acest lucru, pentru ca pot sari pasajele respective.
Exista mai multe modalitati în care îi puteti ajuta pe cititori sa înteleaga partile mai tehnice ale articolului; iata câteva dintre cele mai utilizate:
În loc sa opriti derularea articolului pentru a insera în mod distinct o definitie, utilizati mai bine o expresie sau o formulare care defineste termenul respectiv, integrându-se în acelasi timp, în cursul normal al articolului. De exemplu: "Deficitul comercial a crescut cu 65% pâna la nivelul record de 271 de miliarde de dolari, pe masura ce economia a înregistrat o crestere a importurilor de bunuri mult mai rapida decât cresterea exporturilor". Cu alte cuvinte, faceti din definitia respectiva parte a informatiilor pe care le transmiteti cititorilor.
Dupa ce utilizati termenul tehnic într-o propozitie, în propozitia urmatoare înlocuiti-l cu definitia sa, oferind simultan informatii suplimentare; este preferabil sa utilizati o constructie familiara, apropiata de cititor, si nu definitia din dictionar: "Rata inflatiei a fost anul trecut de 7%. Aceasta este prima oara în ultimul deceniu când cresterea anuala a preturilor bunurilor si serviciilor din economie depaseste nivelul de 5 %. Utilizând aceasta metoda, realizati practic un deziderat în plus, deoarece reusiti sa evitati o repetitie deranjanta
Inserati o definitie clara, standard, în momentul în care banuiti ca cititorii sunt pe punctul de a abandona lectura deoarece ignoranta îi face sa se simta inconfortabil sau chiar iritati. În astfel de situatii se impune sa opriti desfasurarea articolului si sa definiti termenul sau termenii în cauza.
Oferiti o serie de explicatii succesive atunci când cititorul trebuie sa înteleaga nu terminologia de specialitate, ci mecanismul derularii unor procese. Aceasta metoda aproape didactica, de manual, da cele mai bune rezultate atunci când succesiunea explicatiilor are la baza relatiile de cauzalitate, de determinare dintre etapele procesului în cauza. Iata cum ar putea fi explicat efectul cresterii ratei dobânzii asupra cursului actiunilor: "Detinatorii de valori mobiliare nu sunt prea încântati atunci când creste rata dobânzii pe piata monetara, deoarece posesorii de economii - respectiv potentialii investitori tind sa-si depuna fondurile la banci. Aceasta duce la scaderea cererii de valori mobiliare, si în consecinta, a cursului acestora.
Universul afacerilor în articolele cu profil economic
Unul dintre subiectele frecvent abordate de catre jurnalisii economici îl reprezinta mediul de afaceri, universul companiilor ce activeaza pe piata locala, nationala si chiar mondiala; el prezinta un interes major pentru cititori dat fiind faptul ca oricare din ei este un potential investitor, angajat, concurent, consumator al produselor firmei sau un întreprinzator preocupat de ce se întâmpla pe piata. Desi nu au la baza un model standard de constructie, articolele ce vizeaza profiluri ale firmelor trebuie sa cuprinda o serie de elemente de continut, printre cele mai importante numarându-se:
Informatiile financiare - consultati toate sursele si bazele de date publice. În tara noastra foarte utile sunt bazele de date - majoritatea disponibile online - ale Registrului Comertului, Ministerului Finantelor Publice, Bursei de Valori etc. Începeti cu date de ordin general cum ar fi forma juridica, cifra de afaceri, numar de angajati, capitalul social si principalii actionari, profitul si rata profitului, dividendele acordate etc. Analizati apoi mai amanuntit o serie de date din bilant si contul de profit si pierderi, gradul de îndatorare a firmei, dar si îndeplinirea obligatiilor fiscale. Analizati si comentati evolutiile de-a lungul mai multor ani de activitate - nu doar situatia curenta - inclusiv modificarile majore survenite în viata companiei si consecintele acestora: majorari de capital, emisiuni de actiuni si obligatiuni, schimbarea controlului în cadrul firmei, fuziuni si achizitii etc. În fine, nu uitati ca o sursa esentiala este chiar site-ul companiei - aveti posibilitatea de a gasi aici multe din informatiile pe care le cautati, precum si ultimele noutati din viata companiei.
Produsul companiei - ce bunuri sau servicii produce compania, cum sunt utilizate/ consumate si mai ales, de catre cine? Identificati utilizatorii si consumatorii si încercati sa evaluati produsul sau serviciul, atât din punct de vedere al caracteristicilor, cât si al raportului calitate-pret. Iar daca timpul si spatiul o permit, este utila de asemenea, o comparatie succinta cu produse similare. Nu în ultimul rând, verificati daca respectivul produs a fost la un moment dat subiect de controverse, reclamatii sau chiar scandaluri.
Ramura de activitate - identificati obiectul de activitate al companiei si sectorul economic în care aceasta îsi desfasoara activitatea, evidentiind tipul de concurenta existenta pe piata respectivului produs. Stabiliti apoi unde se plaseaza compania în cadrul respectivului sector - în plan local, sau, dupa caz, national si chiar international. În realizarea acestui demers va va fi foarte utila consultarea unor organizatii sau asociatii constituite în cadrul ramurii respective, asociatii patronale si/sau ale întreprinzatorilor, asociatii sindicale, dar si a analistilor economici si a mediului academic.
Tot aici va trebui sa identificati principalii concurenti, realizând eventual o comparatie cu acestia. În fine, în masura în care este posibil acest lucru, ar fi interesant de aflat chiar parerea concurentilor despre companie.
Impactul economic - ce însemnatate are compania în plan economic pentru orasul/regiunea respective sau, dupa caz, pentru întreaga tara? Pentru a afla cum contribuie firma la dezvoltarea economica, luati în considerare numarul de angajati, cifra de afaceri si rata profitului, tendintele de dezvoltare si planurile de viitor ale companiei. Discutati în acest sens, atât cu reprezentanti ai camerelor de comert si ai asociatiilor profesionale, dar si cu oficialitati din administratia publica
Avantaje si dezavantaje - aflati ce grupuri sau categorii sociale beneficiaza de pe urma activitatii companiei si ce grupuri sunt defavorizate, si mai ales, în ce masura si în ce mod.
Scurt istoric al firmei - în masura în care considerati relevant acest lucru - de exemplu în cazul unei dezvoltari spectaculoase - analizati succint evolutia firmei de la înfiintarea acesteia. Accentuati evenimentele majore - atât momentele de real succes, cât si eventualele dificultati cu care s-a confruntat firma de-a lungul existentei sale: reorganizari, extinderi, dificultati financiare, restructurari si concedieri masive, scandaluri publice, procese, secrete îngropate etc. Acordati atentie fiecarui detaliu, discutati cu cât mai multe persoane si faceti apel la resursele online: vizitati site-uri de afaceri si forumuri de discutii
Explicati importanta articolului - motivati alegerea facuta: ce anume v-a determinat sa alegeti compania drept focus al articolului, ce are aceasta atât de special sau deosebit pentru a merita atentia cititorilor? Exista o multitudine de motive pentru care reporterii se îndreapta catre o companie sau alta, dintre care cele mai frecvente: compania se diferentiaza de concurenti, fiind unica într-una sau mai multe privinte, a obtinut rezultate extraordinare în mod sustinut si se extinde spectaculos, reprezinta factorul principal de crestere economica într-un anumit sector economic sau o anumita regiune etc.
În multe privinte, un articol cu continut economic se aseamana cu orice alt articol cu caracter general: el trebuie sa fie obiectiv, precis, exact, bine documentat, corect - pentru a enumera doar câteva din trasaturile generale ale textului jurnalistic.
În articolele economice, totusi, cifrele si datele statistice au o importanta esentiala, întrebarea-cheie cea mai frecventa într-un articol cu continut economic fiind cât? Spre exemplu, diferenta dintre un articol obisnuit si unul economic asupra unei noi proceduri medicale rezida în utilizarea cifrelor: "Cât costa noua procedura?", "Care este diferenta de pret fata de vechea procedura?", "Unde/la cine se duce profitul rezultat?" etc. Un jurnalist economic trebuie sa puna întotdeauna întrebari legate de bani, costuri, cheltuieli, preturi etc, ba chiar sa "sape" dupa raspunsuri atunci când acestea nu sunt disponibile pentru publicul larg.
O alta diferenta între articolele generale si cele economice se refera la perspectiva pe care o adopta jurnalistul în abordarea subiectului tratat. Sa luam ca exemplu un plan de construire a unor locuinte subventionat de stat; jurnalistul care redacteaza un articol general, de informare asupra acestui subiect, va fi interesat în primul rând de numarul apartamentelor ce urmeaza a fi construite, de criteriile de selectie a viitorilor chiriasi, de nivelul informativ al chiriei, de sprijinul sau opozitia diverselor grupuri de interese. Jurnalistul economic va dori sa afle în primul rând informatii despre costurile - globale si unitare - ale constructiei si ponderea subventiei statului, despre contractul de executie a constructiei, firma de constructii si furnizori, precum si despre criteriile selectarii acestora. Mai mult, va dori sa stie numarul de angajati implicati în proiect, sursele de provenienta a fondurilor necesare, si, nu în ultimul rând, costurile si beneficiile pentru toti cei care ar putea fi afectati de realizarea proiectului. Orice articol ar putea contine astfel de detalii, dar de regula, articolele cu caracter general, pur informativ, omit majoritatea acestor elemente, si, mai ales, cifrele si datele statistice, concentrându-se asupra informatiilor pe care doreste sa le afle cititorul de rând. În ultima instanta, tocmai de aceea exista jurnalismul specializat pe domeniul economic, pentru a aborda informatiile respective din perspectiva economica. În continuare ne vom concentra asupra altor câtorva particularitati ale jurnalismului economic, care îl delimiteaza în mod distinct de alte genuri de jurnalism.
Sursele la care poate recurge jurnalistul economic sunt extrem de numeroase si variate, asa încât se impune selectarea riguroasa a acestora; aceasta selectie tine seama în principal de doua criterii: gradul de încredere pe care îl prezinta o anumita sursa, si, respectiv, gradul de informare sau de acces la informatii al sursei. În majoritatea cazurilor, reporterii vor trebui sa se adreseze nivelurilor de vârf implicate, si sa intervieveze factorii cheie de luare a deciziilor. Angajatii responsabili de "cifre" sunt si ei o sursa foarte valoroasa, deoarece sunt cei mai în masura sa ofere informatii si sa explice o serie de chestiuni legate de bilantul contabil, contul de profit si pierderi, bugetele de venituri si cheltieli, sau alte raportari financiare. Mai mult decât atât, dat fiind ca lucreaza cu date publice, dar si de dragul acuratetii si rigurozitatii, acestia sunt adesea dispusi sa coopereze, poate mai mult decât alte categorii de angajati. Nimic nou sau surprinzator în aceste afirmatii; însa nu rareori se întâmpla ca atunci când doresc sa discute cu managerul general al unei companii, jurnalistii sa fie directionati catre departamentul de relatii publice sau catre biroul de presa, neputând cu nici un chip sa ajunga mai departe. Nu vom comenta aici politicile de PR pe care le adopta firmele; exista totusi situatii, în care singura persoana avizata, în masura sa ofere anumite informatii, este directorul general al companiei. Daca jurnalistul va reusi sau nu sa obtina un interviu cu managerul tine de reputatia, tenacitatea, puterea de convingere si chiar originalitatea acestuia, si face, în ultima instanta, parte din meseria sa. De aceea, jurnalistii economici trebuie sa faca eforturi - atât în mod oficial cât si neoficial - pentru a intra în contact cu lideri de companii, dar si cu reprezentanti ai mediului de afaceri, si de a cultiva aceste relatii. Acestea sunt cele mai importante surse, fiind în masura sa comunice nu doar stiri de ultima ora, ci si explicatii, perspective, posibile evolutii, si, nu în ultimul rând, recomandari în domeniul economic.
Un bun jurnalist economic nu se bazeaza niciodata pe comunicate sau conferinte de presa pentru a afla ultimele noutati si a face rost de informatii. Din contra, el este acela care "sapa" dupa stiri, este primul care le afla, prin intermediul unor variate surse din mediul local de afaceri. În acest fel, în momentul comunicatului de presa el se afla deja la masa de scris, redactând articolul. Exista însa si cazuri în care un comunicat sau o conferinta de presa reprezinta într-adevar tocmai punctul de plecare, ocazionând elaborarea ulterioara a unui articol; pentru a acoperi cât mai complet subiectul, jurnalistul va trebui sa recurga la variate surse, sa culeaga opinii diferite - inclusiv din partea concurentei, sa abordeze problema fortei de munca implicate, si sa analizeze efectele potentiale asupra tuturor categoriilor de indivizi.
Unde si cum sa gaseasca subiecte economice de interes reprezinta doua aspecte dificile ale muncii jurnalistilor economici - si mai ales ale celor aflati la început de drum. Articolele pot aparea practic din orice domeniu al economicului, însa delimitarea principalelor arii de interes este extrem de utila: ea ofera o imagine de ansamblu mai usor de urmarit, sporind vigilenta reporterilor si a editorilor, care "pândesc" în permanenta aparitia unui potential subiect. În continuare va propunem o asemenea clasificare, însotita de câteva recomandari practice pentru fiecare categorie în parte, cu mentiunea, totusi, ca ea nu este în nici un caz exhaustiva:
Domeniul bancar si financiar - este probabil cel mai important domeniu - mai ales în comunitatile de dimensiuni mai reduse, în care bancile sunt adesea cele mai influente institutii. De aceea, cititorii trebuie informati în permanenta asupra statutului si situatiei bancilor: Ce volum de fonduri a primit banca sub forma de depozite? Care este portofoliul de credite ale bancii? (volumul total si tipurile de credite acordate) Ce alte active detine banca? Care sunt ratele dobânzilor percepute la credite si platite la depozite? Ce produse noi ofera banca? Astfel de informatii sunt disponibile la Banca Nationala - sau la alte organisme cu rol de supraveghere si control al activitatii bancilor comerciale. Informatiile din sectorul bancar sunt de regula caracterizate prin transparenta, deoarece activitatea lor este foarte strict reglementata si supusa unor raportari financiare regulate. Alte surse importante de informatii sunt chiar site-urile bancilor si nu în ultimul rând - dat fiind ca bancile sunt organizate ca societati pe actiuni si în majoritatea cazurilor coteaza la bursa - chiar informatiile oferite de bursele de valori asupra societatilor cotate
Disponibilitatea si capacitatea bancilor de a acorda împrumuturi si conditiile de creditare sunt informatii de mare interes atât pentru întreprinzatori, cât si pentru consumatori, în multe situatii, bancile fiind unica sursa de creditare disponibila. Tocmai de aceea, prezentarea trend-urilor si a modificarilor survenite în activitatea bancara este esentiala pentru toate categoriile de cititori.
Am început cu bancile, deoarece aceasta categorie de intermediari financiari este în mod traditional, cea mai cunoscuta, cea mai accesibila cititorului de rând. Însa întregul univers financiar este fascinant în ansamblul sau: începând de la bursele de valori si diferitele fonduri de investitii, pâna la investitorii institutionali cum sunt societatile de asigurari si casele de pensii. Acest univers nu este domeniul exclusiv al publicatiilor specializate pe probleme financiare. Este adevarat, în astfel de publicatii, cei interesati pot gasi zilnic informatii detaliate referitoare la cursuri si evolutia acestora, la principalele tranzactii si volumul acestora, dar si analize si comentarii de specialitate. Aceasta nu împiedica totusi publicatiile cu caracter general sa consemneze macar evenimentele notabile ale lumii financiare: o achizitie sau o preluare foarte importanta, prezentarea unui fond de investitii, falimentul unei societati de asigurari, un nivel record al tranzactiilor bursiere etc. Toate aceste evenimente vor fi relatate însa într-un limbaj accesibil cititorului de rând, însotit de explicatii acolo unde acestea sunt necesare.
Domeniul imobiliar - tranzactiile imobiliare sunt un subiect fierbinte de stiri, si, daca veti analiza cu rabdare paginile economice ale ziarelor, veti constata ca un numar mare de articole le este consacrat. Aceste articole acopera o arie extrem de larga, de la tranzactii foarte scumpe sau foarte avantajoase, la speculatii si chiar scandaluri legate de tranzactii ilegale. Pentru a fi informat în timp real si în permanenta trebuie sa cunoasteti legislatia în domeniul tranzactiilor imobiliare, locul si modul de înregistrare a tranzactiilor, si sa consultati regulat arhivele respective. si cum în domeniul imobiliar, vestile circula mult mai repede "din gura-n gura", este bine sa cultivati relatii care sa va vânda "ponturi" din lumea imobiliara. Însa pontul sau zvonul respectiv este numai punctul de plecare, în continuare calitatea articolului va depinde de modul în care jurnalistul îsi face meseria, cautând activ informatii si perfectând detaliile.
Activitatile de distributie si comercializare - si în special cele en detail - sunt probabil cele mai frecvente surse de inspiratie a articolelor economice. Numarul si varietatea firmelor implicate în astfel de activitati sunt atât de mari, încât jurnalistii gasesc cu usurinta, în orice moment, un subiect interesant de story. Multitudinea acestor afaceri constituie motorul activitatii economice a fiecarei regiuni, constituind în acelasi timp, un indicator al nivelului de dezvoltare economica, al nivelului de trai, dar si al evolutiei acestora. De la supermarket-uri la magazine de antichitati, de la magazine de îmbracaminte si încaltaminte pâna la cele de produse electronice si electrocasnice, de la saloane de înfrumusetare si pâna la magazine de jucarii - toate acestea constituie puncte de interes pentru întreaga comunitate pentru ca fiecare cititor este, în acelasi timp, consumator.
Cel mai simplu tip de articol întâlnit în aceasta categorie este acela care abordeaza deschiderea viitoare a unui nou magazin sau lant de magazine, a unei noi unitati de distributie sau de prestari servicii. Astfel de articole au un impact asupra publicului atunci când jurnalistul obtine si prezinta informatia în premiera, înainte chiar de aparitia vreunui comunicat de presa. Totusi ele ramân cele mai simple si - trebuie sa recunoastem - cele mai putin interesante articole de gen cu o exceptie: atunci când un distribuitor sau o unitate comerciala de importanta nationala sau internationala patrund pentru prima oara pe piata respectiva. Însa nu va lasati furati de aparenta simplitate a acestor articole: asigurarea acuratetii informatiilor si acoperirea cât mai completa a subiectului presupun nu doar utilizarea unor variate surse, dar si analiza pietei si concurentei în zona respectiva.
În aceasta categorie însa, cu adevarat interesante sunt articolele de trend - acesta este termenul utilizat pentru a desemna articolele care se concentreaza fie asupra anumitor tipuri de retail, fie asupra modificarilor în strategia unor firme, a unor chestiuni legate de mixul de marketing, de politica de preturi sau de competitivitatea produselor firmei. Îmbracând adesea forma editorialului, acestea sunt adevaratele articole de fond - interesante si de calitate - cu atât mai mult cu cât jurnalistul prezinta în premiera anumite tendinte, evolutii sau alte informatii de interes pentru marea masa a consumatorilor.
Procesele si/sau dificultatile financiare - mergând pâna la faliment - pe care le înregistreaza firmele în anumite momente sunt o sub-categorie aparte, diferita de cele anterioare. Normal, prezinta interes din acest punct de vedere, de regula, doar marile companii, din ratiuni lesne de înteles: ele coteaza adesea la bursa, au un numar mare de angajati, contribuie la dezvoltarea economica de ansamblu a regiunii respective - cu alte cuvinte activitatea lor "atinge" foarte multi indivizi. Într-un articol de acest gen, întâietatea si/sau exclusivitatea în abordarea subiectului este probabil cel mai dificil deziderat, pentru ca astfel de informatii sunt foarte greu de obtinut. În consecinta, si în acest caz sunt extrem de importante relatiile, contactele jurnalistilor si modul în care le cultiva.
Nu în ultimul rând, o categorie de articole foarte frecventa si "gustata"de cititori se concentreaza pe urmarirea si prezentarea evenimentelor majore din lumea retail-ului: reduceri preturi de sezon sau de sarbatori, oferte speciale la produsele noi, tendinte în moda etc. Acestea constituie o categorie aparte de articole: sunt de regula foarte scurte, succinte, practic se limiteaza la a puncta informatia în maximum doua - trei paragrafe.
Tehnologia - chiar daca par usor de elaborat, articolele vizând inovatiile si tendintele actuale în tehnologie presupun mai mult decât cunoasterea la suprafata a domeniului în cauza, precum si surse adecvate de obtinere a informatiilor, pentru ca majoritatea progreselor tehnologice sunt endogene, si deci, specifice fiecarui domeniu în parte. În mod eronat, jurnalistii din orasele de provincie au impresia ca nu sunt în msura sa scrie despre tehnologie, pentru ca toate companiile importante din domeniul hi-tech sunt amplasate în marile orase. Însa, chiar daca acest lucru este, în mare parte corect, progresele tehnologice ne afecteaza totusi pe toti, indiferent de zona unde au fost generate.
Indiferent de domeniul pe care îl acoperiti, exista o serie de puncte-cheie pe care va trebui sa le abordati atunci când redactati un articol legat de tehnologie:
descrieti în mod precis diferenta dintre vechea si noua tehnologie, cu accent pe elementele inovatoare pe care le aduce în plus noua tehnologie
estimati costurile adoptarii si implementarii noii tehnologii; sintetizati avantajele trecerii la noua tehnologie, inclusiv categoriile de beneficiari - directi si indirecti; estimati timpul necesar recuperarii cheltuielilor antrenate în acest proces
prezentati atât avantajele competitive, cât si dezavantajele schimbarii
analizati în ce masura va fi nevoie de o pregatire speciala a personalului direct implicat în utilizarea noii tehnologii
prezentati impactul noii tehnologii asupra consumatorilor de produse/servicii ale companiilor ce vor trece la noua tehnologie: cel putin din punctul de vedere al cititorului, acesta este probabil cel mai important aspect.
Ocuparea fortei de munca - este un alt domeniu frecvent abordat în articolele economice, cuprinzând numeroase si variate teme de interes; astfel, pe lânga date statistice si analize cantitative privind nivelul ocuparii si evolutia acestuia, jurnalistii se concentreaza adesea si asupra modificarilor calitative ale pietei muncii; în aceasta ultima categorie intra diferite tendinte ce se manifesta pe piata muncii pe termen scurt sau lung, segmentarea acesteia, modificari ale categoriilor de joburi disponibile, ale particularitatilor ofertei de munca, evolutia salariilor nominale si/sau reale etc. Pentru a acoperi în mod corespunzator aceasta zona a economicului, este bine sa întretineti legaturi atât cu reprezentanti si lideri sindicali, cât si cu angajatori reprezentativi pentru zona respectiva, pentru a putea surprinde de fiecare data, ambele laturi ale aspectului prezentat. Mai mult, veti constata ca agentiile de recrutare sunt o sursa foarte buna de informatii atunci când încercati sa prezentati anumite tendinte ale pietei. Ţineti cont de faptul ca nu doar forta de munca sindicalizata este un subiect potential pentru articolele dumneavoastra, si ca story-uri interesante pot veni si de la lucratorii din bresle neorganizate.
Ocuparea fortei de munca este adesea punctul de plecare ideal pentru a discuta impactul în plan local al unor fenomene si tendinte nationale si internationale, deoarece piata muncii este sensibila la astfel de fenomene si reactioneaza imediat; spre exemplu, efectul liberalizarii comertului international, respectiv al cresterii importurilor asupra evolutiei somajului sau efectul cresterii investitiilor straine asupra nivelului ocuparii etc.
În fine, nu uitati ca, în ultima instanta, orice afacere noua, orice extindere a unei firme, dar si reorganizarea, restructurarea, restrângerea activitatii etc - toate implica si au consecinte asupra fortei de munca care trebuie integrate în textul pe care îl redactati.
Acestea sunt doar câteva din domeniile de interes local în articolele cu continut economic. Printre alte asemenea domenii se numara agricultura, sectorul productiv, turismul, publicitatea si mass-media - practic orice domeniu în care continutul articolului este abordat dintr-o perspectiva economica.
În general, literatura de specialitate considera ca articolele cu continut economic, si mai ales financiar - dar nu strict specializat[2] - cuprind, în plus fata de articolele generale, nespecializate, doua dimensiuni. Astfel pe lânga relatarea, povestirea continutului propriu-zis al articolului, jurnalistul economic are drept sarcina explicarea articolului, a fenomenelor si mecanismelor economice implicate, precum si compararea, relationarea informatiilor cantitative prezentate: cifre si procente, indici si indicatori etc. În continuare, vom analiza în mod succint fiecare din aceste dimensiuni.
În ceea ce priveste relatarea continutului, jurnalistul economic trebuie sa tina seama de faptul ca spre deosebire de un articol de stiri de exemplu, articolul economic trebuie "povestit"de o asemenea maniera, încât sa suscite interesul cititorilor; de aceea, "ambalajul" - respectiv forma pe care o îmbraca articolul - trebuie sa fie cât mai atractiv. Asa ca încercati sa utilizati personaje cât mai puternice, acestea sunt povestitori excelenti ai subiectelor economice. "Cine este afectat?", "Cine are de câstigat?", "Cine are de pierdut?". Priviti dincolo de exemplele celor care si-au pierdut economiile de o viata în investitii nerentabile, gasiti personaje care au avut succes investind la bursa. Sau abordati articolul din perspectiva intermediarilor financiari: dealerul este un povestitor potential foarte nimerit, universul în care se misca acesta este unul exclusivist, restrictiv si în acelasi timp, fascinant pentru outsideri, pentru oamenii de rând.
O tehnica frecvent utilizata în articolele economice pentru a le spori atractivitatea se refera la modul în care debuteaza articolul: asa cum am mai afirmat, înafara de cititorii care lectureaza în mod regulat sectiunea economica, ceilalti cititori pot fi determinati sa citeasca un articol economic numai daca atentia le este atrasa chiar de la început. Se impune aici o observatie foarte importanta: prin opozitie, în cazul articolelor cu caracter general, cititorul poate începe lectura exclusiv din dorinta de a se informa, de a fi în contact cu ceea ce se întâmpla în jurul sau, chiar daca subiectul nu îl intereseaza în mod deosebit; în aceasta situatie, principala misiune a jurnalistului este sa-i mentina viu interesul pâna la final, pentru ca cititorul sa nu abandoneze lectura. Aceasta misiune revine si jurnalistului economic; în plus însa, el va trebui sa gaseasca un factor motivant, un stimulent mult mai puternic pentru a trezi interesul cititorului, prin comparatie cu articolele generale, nespecializate.
În functie de subiectul pe care trebuie sa-l acoperiti, analizati necesitatea de a include parerile avizate - respectiv expertii - în povestirea dumneavoastra. De regula, opiniile si comentariile acestora, redate în mod uzual prin intermediul citatelor, au efecte benefice, sporind credibilitatea materialului; însa, în acelasi timp, introducerea lor confera un caracter tehnic, rapeste din atractivitatea textului, si, nu în ultimul rând, poate aduce chiar o nota de monotonie. Asa ca nu va simtiti obligat sa introduceti parerea expertului, nu exista nici un standard sau vreo norma care sa impuna acest lucru: faceti-o doar daca ea este absolut necesara pentru întelegerea corecta a anumitor fenomene economice sau daca aduce ceva în plus în articol.
Cea de-a doua perspectiva asupra careia trebuie sa se concentreze jurnalistul economic este explicarea fenomenelor si a mecanismelor specifice manifestate în domeniul economic. În acest sens, una din premisele esentiale este aceea ca jurnalistul scrie pentru cititori neavizati, ignoranti în materie de economie, ceea ce face misiunea acestuia cu atât mai dificila. Cea mai eficienta modalitate este sa cautati comparatii, analogii din viata cotidiana. Este greu, dar daca ne gândim totusi ca "parintele economiei" Adam Smith reusea sa o faca - si chiar cu succes - la finele secolului al 18-lea, cu siguranta ca veti reusi si dumneavoastra. Oferiti exemple cât mai concrete, corelatii si deductii logice, si cititorilor nu le va fi prea greu sa înteleaga de ce uneori pretul actiunilor creste când cererea este foarte mare pe piata, sau de ce salariul scade atunci când oferta de munca este foarte mare.
O alta problema importanta în explicarea fenomenelor si mecanismelor economice se refera la urmarirea evolutiei acestora în timp; în acest fel, cititorul percepe si întelege mai usor fenomenul în cauza, este antrenat în cautarea unor regularitati sau trend-uri, încearca în mod activ sa identifice cauzele evolutiei respective. Sa luam de exemplu cazul unui portofoliu de actiuni cotate foarte bine pe piata la acel moment: analizati evolutia acestuia de-a lungul ultimului an sau chiar doi ani, explicati cauzele care au determinat anumite evolutii si fluctuatii de curs, calculati indici ai cursului, introduceti tabele si grafice si veti reusi mult mai bine sa va faceti înteles. Mai ales atunci când aveti de analizat multi indicatori în dinamica, graficele si tabelele în particular sunt extrem de utile, pentru ca sistematizeaza multitudinea de infomatii, le fac mai usor de urmarit si comparat, si permit identificarea eventualelor corelatii între marimile analizate.
În fine, cea de-a treia dimensiune priveste compararea, identificarea de relatii între diferitele variabile prezentate. În primul rând, atunci când doriti sa evidentiati evolutia în timp a marimilor pe care le analizati, utilizati indici, mai ales când este vorba de modificari considerabile si frecvente, atât în sensul cresterii cât si al scaderii; în functie de modul cum îi interpretati, indicii va arata de câte ori se modifica o variabila, sau cu cât se modifica în mod relativ; de exemplu, daca cursul unei actiuni creste de la 4000 la 5000 lei, atunci indicele cursului va fi: 1,25 sau 125%. Aceasta înseamna ca cursul a crescut de 1,25 ori sau, altfel spus, cu 25%. În al doilea rând, când marimile cu care lucrati sunt ele însele marimi procentuale, calculati modificarea relativa, nu doar în puncte procentuale - de exemplu daca rata profitului creste de la 20% la 30%, ea creste cu 10 puncte procentuale, e adevarat; dar pentru ca cresterea respectiva sa aiba semnificatie, relevanta, este mult mai indicat sa spuneti ca ea creste cu 50%: în cazul în care rata profitului crestea de la 80% la 90%, modificarea ar fi fost tot de 10 puncte procentuale, însa, în mod relativ, rata profitului ar fi sporit cu doar 12,5%. În alta ordine de idei, atunci când credeti ca este posibil ca cititorii sa nu înteleaga exact ce înseamna cifrele respective sau nu realizeaza semnificatia unei modificari, faceti analogii si comparatii cu lucruri concrete - de exemplu ce ar însemna ca dintr-un apartament de 4 camere sa te muti într-unul de doar 2 camere etc. Aceste recomandari sunt foarte utile, însa nimic nu va împiedica sa utilizati si alte moduri de a explica cititorilor fenomenele analizate. Chiar daca uneori sunteti nevoit sa utilizati exemple poate mai neobisnuite, mai bizare, mai surprinzatoare, principalul este sa va faceti înteles si sa atrageti cititorii.
Afirmam la începutul acestei sectiuni ca una din particularitatile unui articol economic fata de unul cu caracter general este utilizarea cifrelor, a datelor statistice si modul specific de interpretare a acestora. Pentru a asigura utilizarea si analiza corespunzatoare a datelor, va trebui în mod obligatoriu sa luati în considerare, încercând sa raspundeti la o serie de întrebari
De unde provin datele? Pentru a lamuri aceasta chestiune - practic cea mai importanta - va trebui sa analizati cine a cules datele, în ce mod, precum si modul în care au fost calculati indicatorii despre care urmeaza sa scrieti. Veti surprins sa constatati ca nu rareori cel ce va da datele nu cunoaste provenienta acestora - de aceea fiti cât mai sceptic. si chiar atunci când sursa poate fi identificata, tot va trebui sa aflati exact care este aceasta; imaginati-va de exemplu ca analizati efectul poluant al unei investitii foarte importante realizate de o mare companie multinationala: altfel veti privi, si dumneavoastra si cititorii, un studiu realizat de o echipa de experti independenti, fata de cel realizat de o echipa angajata de compania în cauza. Aceasta nu înseamna ca cercetarile întreprinse de un grup afectat - direct sau indirect - de rezultat, sunt în mod sigur false. Insa este bine sa fiti si mai sceptic când sursa informatiilor are un anumit interes -mai ales de ordin politic - legat de studiul respectiv si de continutul articolului dumneavoastra. Chiar daca informatiile pe care le furnizeaza sunt corecte, s-ar putea sa existe o serie de informatii nefacute publice, care infirma rezultatele studiului respectiv. Asa ca cea mai buna arma de care puteti uza este vigilenta maxima.
Este studiul în cauza corect din punct de vedere metodologic? Mai ales atunci când este vorba de cercetari si date importante, institutiile de presa de renume permit utilizarea acestora numai dupa o confirmare prealabila a comunitatii stiintifice în ceea ce priveste metodologia de calcul. De ce nu este realizat acest lucru de catre toate institutiile de presa si pentru toate categoriile de date si cercetari? Pentru ca timpul si costurile implicate nu o permit - desi etica profesionala în mod normal o cere.
Confirmarea datelor de catre experti înseamna ca autorii studiului respectiv au urmat regulile cercetarii stiintifice specifice domeniului, fapt ce-i confera credibilitate - cel putin din acest punct de vedere. În masura în care studiul nu a fost confirmat, utilizarea acestuia este problematica: va trebui sa investigati daca studiul încalca regulile cercetarii stiintifice sau daca nu e considerat suficient de important, de semnificativ, ca sa merite osteneala.
Cum au fost colectate datele? Aceasta este o chestiune foarte importanta, mai ales atunci când studiul nu a fost confirmat, pentru ca confirmarea ia în considerare inclusiv modul de culegere a informatiilor. În masura în care datele provin de la un organism de statistica sau de la firme de marketing, putem presupune totusi ca ele sunt corecte; în ultima instanta, nu putem exagera: jurnalistul nu este nici expert contabil, nici expert în statistica sau în studii de piata. O investigatie atât de ampla - care sa verifice inclusiv modul de calcul al esantionului reprezentativ si selectia aleatoare a subiectilor de exemplu - se realizeaza doar în cazul unor articolelor de importanta nationala sau internationala, a caror inexactitate poate avea consecinte dezastruoase la aceste nivele. si oricum, în asemenea situatii, institutia de presa recurge la serviciile unor specialisti.
Fiti sceptici atunci când lucrati cu corelatii si comparatii Statisticienii utilizeaza adesea tehnica regresiei - respectiv un proces prin care anumite marimi sunt comparate pentru a vedea daca între ele exista corelatii din punct de vedere statistic. Aveti mare grija însa, pentru ca în statistica, existenta unei corelatii între doua variabile nu implica neaparat o relatie de cauzalitate: uneori identificarea unei corelatii între variabile poate fi o simpla coincidenta.
Fiti foarte atenti cu cifrele scoase din context Datele alese în mod deliberat pentru a parea interesante sau a favoriza un anumit rezultat sau o anumita concluzie pot sa însemne cu totul altceva atunci când sunt plasate într-un context diferit. Acest lucru este cel mai bine ilustrat prin exemplul unui cotidian care, în urma unei ninsori abundente, publica stirea ca pe drumul national 7 stratul înalt de zapada a provocat 10 accidente grave si foarte grave în ultimele douazeci si patru de ore. Ceea ce nu mentiona de fapt articolul respectiv era faptul ca, în conditii normale de trafic, pe drumul respectiv se petrec în medie 12 accidente grave zilnic. Aceasta însemna de fapt ca zapada cazuta în zilele precedente prevenise în realitate 2 accidente, probabil din cauza traficului mai redus. Scoaterea cifrelor din context si utilizarea lor necorespunzatoare este din pacate o practica frecvent întâlnita: jurnalistii recurg la aceasta practica fie pentru a ilustra numai un anumit aspect al fenomenelor sau evenimentelor prezentate, fie pentru a sustine anumite concluzii; oricum ar fi, chiar daca datele utilizate sunt absolut corecte, ea reprezinta o deformare a realitatii, similara cu minciuna prin omisiune: adevarul pe jumatate spus este incompatibil cu ideea de exactitate, de acuratete în prezentarea informatiilor.
În fine, aveti grija cum interpretati cifrele Nu rare sunt cazurile când acelasi set de date este utilizat pentru a sustine argumentatii aparent opuse, si, paradoxal, prin modul particular de interpretare a cifrelor, ambele "tabere" par sa aiba dreptate. Iar în ceea ce privese interpretarea, modul în care este formulata ideea respectiva joaca un rol esential. Iata un exemplu: în baza aceluiasi set de date, doua studii asupra poluarii au ajuns la concluzii total opuse - în vreme ce primul afirma ca aproximativ 100 milioane de americani respira aer poluat, cel de-al doilea sustinea ca în marea majoritate a timpului, aerul din orasele americane este sanatos. Ambele afirmatii au la baza aceleasi date, si ambele sunt corecte din punct de vedere statistic. În esenta, 100 milioane de americani respira într-adevar aer poluat, dar numai ocazional. Din punct de vedere al acuratetii, ambele afirmatii sunt însa incorecte. Asa ca aveti grija la modul cum sunt formulate astfel de studii si cercetari ce contin cifre. Mai mult, fiti foarte atent la propria dumneavoastra formulare - s-ar putea sa gresiti neintentionat
Utilizarea cifrelor este o chestiune extrem de sensibila în domeniul economic. Mai ales când nu au o pregatire economica, unii reporteri mai putin experimentati se blocheaza atunci când se trezesc cu o gramada de hârtii pline de cifre, grafice si tabele în fata. Iar unele surse chiar conteaza pe acest lucru! Însa nu uitati: misiunea jurnalistului economic este tocmai aceea de a sistematiza multitudinea de cifre si a le descifra semnificatia pentru cititori.
|
