Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































MARI SCRIITORI - MARI GAZETARI

jurnalism












ALTE DOCUMENTE

EFECTE ALE COMUNICARII DE MASA TEORIILE EFECTELOR PUTERNICE
STOCK STEP BY STEP- 15'
REVISTA PRESEI
Costurile de functionare
A suferi sau a nu suferii
Analizati raportul dintre stilul si continutul unor articole avand subiecte economice
SEMIOTICA - COMUNICATII MASS-MEDIA
Textul jurnalistic
Particularitatile redactarii textului jurnalistic

MARI SCRIITORI - MARI GAZETARI



,,Trebuie sa fim pusi pe picior de natiune egal indreptatita'')

(M. Eminescu)

V,1. Publicistica vizionara

Eminescu face publicistica politica cu sapte ani inainte de a lucra la ,,Timpul'', in coloanele ziarului ,,Federatiunea'' din Pesta, unde semneaza articolele Sa facem un congres, In unire e taria si Echilibrul. Gazetar vizionar, precum in lirica patriotica, Eminescu isi trasa liniile de forta ale ziaristicii lui ulterioare in perimetrul luptei pentru demnitatea poporului roman, impotriva asupririi straine, aparator al dreptului legitim de independenta nationala, de egalitate in fata oricarei natiuni: ,,Trebuie sa fim pusi pe picior de natiune egal indreptatita'', completand aceasta idee cu aceea potrivit careia viabilitatea oricarei legi este posibila numai in conditiile in care ea exprima necesitatile vitale ale poporului: ,,Conditiunea de viata a unei legi, garantia stabilitatii sale e ca sa fie un rezultat, o expresiune fidela a trebuintelor unui popor'' (Echilibrul) 1.

Aceste prime accente politice vizau autoritatile din Transilvania care ignorau realit&atil 212h74c de;tile, excluzand romanii, populatia majoritara transilvaneana, de la drepturi politice, de la drepturi care si se cuveneau. Asemenea lui Eminescu, Ioan Slavici, ceva mai tarziu, la ,,Tribuna'', ca director al cotidianului sibian, lansase inca din editorialul primului numar un apel la solidaritate nationala, in dezacord cu politica promovata de Imperiul austro-ungar, motiv pentru care atat Slavici cat si alti redactori ai ziarului au avut de suferit persecutii si intemnitari: ,,Trebuinta unui ziar roman cotidian - se spunea in ,,Tribuna'' - care sa apere pozitia romanilor in viata publica a patriei noastre si sa tie viu sentimentul lor de solidaritate este atat de adanc simtita, incat intentia de a raspunde la ea s-a manifestat din mai multe parti'' 2. Facand din ,,Tribuna'' un mijloc de infratire publicistica si literara a tuturor gazetarilor si scriitorilor angajati in slujirea sentimentului de unitate nationala, Ioan Slavici publica in paginile acesteia scrieri ale lui Alecsandri, Eminescu, Creanga, Cosbuc si Caragiale. Cu ultimii doi, de pilda, colaboreaza si mai intens in paginile unei alte publicatii, ,,Vatra''. Acest militantism, aparent cultural, era in realitate unul politic, de prima insemnatate, el contribuind la realizarea unei platforme publicistice politice si ideologice comune, indiferent daca era vorba ,,de ardeleni, de moldoveni, de munteni, de banateni'', cu totii chemati de Slavici sa realizeze o ,,lucrare de valoare pentru toti romanii''.

Intr-un fel, Eminescu anticipase o asemenea lupta publicistica atat in paginile ,,Federatiunii'' din Pesta, cat si in revistele si ziarele la care a colaborat inainte de a intra in redactia bucuresteana a ziarului ,,Timpul''. Bunaoara, la ,,Convorbiri literare'' (unde isi face si adevaratul debut poetic), in ,,Romanul'' si mai ales in ziarul obscur ,,Curierul de Iasi'', unde se angajase pentru o leafa de minima existenta, Eminescu semnase articole, note si comentarii de patrunzatoare analiza a situatiei sociale si politice romanesti din acei ani, avand simtul acut al publicistului atasat adevarului, fiind ,,necrutator si de o asprime adeseori nemiloasa cand era vorba sa spuna adevarul'' (cum il caracteriza Slavici in volumul Amintiri). Inca din aceasta prima ,,sarja'' publicistica a anilor 1870-1877 (valorificata cu minutiozitate de I. Scurtu in volumul Scrieri politice si literare, manuscrise inedite si culegeri din ziare si reviste, Editura Minerva, 1905), Eminescu spune lucrurilor pe fata: ,,Fiecare cap qui a fait ses études en France (care a facut studiile sale in Franta - n.n.) dormind pe biliardurile din cafenele, ne costa sute de tarani morti prin supra-exploatarea puterilor lor fizice, prin absoluta lipsa de bucurie si de dulceata a traiului'' 3.

Angajandu-se intr-o vehementa critica la adresa politicianismului demagog, infierat in Scrisoarea III, Junii corupti etc., Eminescu se intalnea cu I.L. Caragiale, ziaristul stralucit de la ,,Moftul roman'', ,,Almanahul lui Mos Teaca'', ,,Alegatorul liber'', ,,Claponul'', ,,Natiunea romana'' si mai ales ,,Epoca''. In paginile acesteia din urma el se impusese ca ziarist prin excelenta politic, inimitabil in schitele de portret de tipul O lichea sau in articolele antologice Toxin si toxice, Caradale si budalele etc. Ceea ce dramaturgul clasic realizeaza in O scrisoare pierduta fusese prefigurat in activitatea de publicist politic, in alte scrieri-pamflet, precum cunoscutul 1907 din primavara pana-n toamna. ,,Cele doua asa-numite partide istorice care alterneaza I.L. Caragiale - nu sunt in realitate decat doua mari fractiuni, avand fiecare nu partizani, ci clientela'', o clientela pe care gazetarul-pamfletar o identifica ,,de la prefecti si secretari generali de ministere, pana la cel din urma agent de politie si pana la moasa satului O clientela pleaca, alta vine; flamanzii trec la masa, satuii la penitenta''.



Acelorasi atitudini demascatoare, li se circumscriu articolele politice, schitele si poezile lui Alexandru Macedonski, colaborator al multor ziare si reviste (,,Oltul'', ,,Stindardul'', ,,Trasnetul'', ,,Fulgerul'', ,,Dunarea'', ,,Tarara'', si, desigur, in publicatia de prestigiu si anexele ei, ,,Literatorul'').

V, 2. M. Eminescu - publicistul de la ,,Timpul''

G. Calinescu l-a numit pe Eminescu ,,cel dintai ganditor roman care-si sprijina doctrina pe economie''. Conceptia despre rostul scrisului publicistic in gandirea lui Eminescu se circumscrie catorva idei fundamentale: cea dintii, apararea adevarului. Daca ,,Timpul'', consemna Eminescu, ,,a avut contra vreunui rau o ura inversunata, a avut-o contra neadevarului''. In consecinta, lupta pentru adevar, ,,adesea penibila si cruda'', l-a caracterizat pe gazetar din 1877, cand a venit de la Iasi la Bucuresti, pana in 1883. Al doilea aspect esential in viziunea eminesciana despre gazetari este munca. Munca sa, de mare osardie cu manuscrisul dar si munca celorlalti semeni, ca replica data acelora care benchetuiau ,,cu gunoaiele'' civilizatiei cosmopolite. Ziaristul asezase acest concept fundamental la baza unei suite de articole intitulate de editorii ulteriori ai lui Eminescu (I. Cretu) Patura superpusa: ,,O reorganizare sociala avand de principiu apararea si incurajarea muncii, inlaturarea feneantilor si parazitilor din viata publica, iata ceea ce e de neaparata trebuinta'' 4. Trecand de la principii la realitati, raportand deci conceptul de munca la adevar, publicistul consemna cu amaraciune si sarcasm: ,,Avem azi (in 1882 - n.n.) o noua aristocratie cu totul inproductiva de sute de mii de oameni cu aspiratii imense, cu capacitati nule''.

Vizavi de acestia, gazetarul isi asezase la baza scriului sau un al treilea principiu, cel al orizontului cultural autentic, al stiintei adevarate. Fizionomia unei generatii care avea sa se faleasca in ochii semenilor, revenita de la ,,studii'' din strainatate cu pretentia a ceea ce de fapt nu poseda, Eminescu o creioneaza intr-un articol caruia I. Cretu i-a pus titlul Tinerii nostri domisori de la Paris: ,,E azi invederat pentru oricine ca tinerii care-si fac educatiunea acolo, intorsi in tara, sunt de o remarcabila sterilitate intelectuala si ca, in schimbul unei stiinte cat se poate de putine, vin cu pretentiuni exagerate, cu trebuinte insatiabile, cu totul disproportionate cu puterea de productiune a poporului nostru. De la un timp incoace e si mai rau. In loc de a munci - sunt atat de vaste regiunile de munca intelectuala in toate directiile -, isi umplu capul cu fel de fel de utopii politice si sociale, se erijeaza in mantuitorii nu numai ai poporului nostru, ci si ai omenirii intregi, iar cand se intorc inapoi doza lor de cunostinte e atat de neinsemnata, incat mai nici unul nu e in stare a se hrani prin munca sa proprie, ci trebuie sa aiba recurs la protectiunile politice ale coruptiei noastre demagogii'' 5.

Pentru asemenea atitudini, Eminescu a fost acuzat de unii dintre adversarii sai de ,,reactionarism'', ,,xenofobie'' fata de straini si ,,abstractiuni''. Daca asemenea indivizi, fie romani, fie straini, nu acceptau mesajul ziaristului de la ,,Timpul'' ca pe un mesaj care sa ajute progresului tarii, cum ei se erijau in exponenti ai progresului, atunci da, Eminescu putea fi etichetat ca ,,retrograd'', ca ,,xenofob''. In fata cui insa? A unor adversari ai progresului, mascati de un scut al ,,botinelor lustruite'', rasunand de prefacute sentimente patriotice, asa cum le rosteau Catavencu, Farfuridi, Branzovenescu, Tipatescu si toti deopotriva cu ei. ,,Cine crede ca prin profesarea unei serii de fraze a inlocuit munca, deci libertatea si cultura acela se prenumara, fara s-o stie, intre parazitii societatii omenesti intre aceia care traiesc pe pamant spre blestemul, ruina si demoralizarea poporului lor'' 6.




Toate aceste tinte ale lui Eminescu atestau in persoana sa o gandire economica, sociala si politica, si nu un talent steril, pur exercitional al unui gazetar pus pe harta. Filozofia lui sociala ,,ca protest la prezent'', cum a caracterizat-o G. Calinescu, desi nu isi definea in toate cazurile liniile unei gandiri de perspectiva, pentru care gazetarul fusese socotit ,,un conservator progresist'', nu era nici o filozofie utopica, asa cum s-a afirmat, fie numai si pentru forta cu care publicistul dezvaluise stari de lucruri economice si sociale din viata satelor, a oraselor (cf. Studii asupra situatiei, Starea populatiei rurale, Educatie si invatamant, ciclul Icoane vechi si Icoane noua etc.).

Referindu-se, bunaoara, la cei care duceau greul in tara, la producatorii-tarani, Eminescu scria chiar in primul sau an de activitate la ,,Timpul'': ,,Numarul producatorilor, cari in tara noastra sunt absolut numai taranii, da indarat, deci (taranul - n.n.) e supus la o truda mult, mult mai mare decat poate purta; si se-nmultesc - cine? Cei care precupetesc munca lui in tara si in afara si clasele parazite'' 7. In acelasi context, un articol tiparit la doi ani, semnificativ intitulat Chestiunea cea mare, dezvaluia alta latura tragica a populatiei agricole: ,,Populatia rurala in marea ei majoritate, mai ales cea mai departata de targuri, n-are drept hrana zilnica decat mamaliga cu otet si cu zarzavaturi, drept bautura spirt amestecat cu apa; foarte rar, la zile mari si nici chiar atunci in multe cazuri, se invredniceste sa manance carne si sa bea vin; traind sub un regim alimentar asa de mizerabil, taranul a ajuns la un grad de anemie si slabiciune morala destul de intristatoare'' 8.

La randul sau, I.L. Caragiale scrisese in mai multe randuri despre situatii similare: ,,Invoielile agricole, desi sunt obligatiuni de natura civila, sunt executate, la nevoie, de catre autoritati, manu militari, ca si asa-numita lege in drept penal «munca silnica» nici un taran n-ar indrazni sa se prevaleze de desfiintarea constrangerii corporale, prin lege, stiind bine ca atunci s-ar expune la pedepse corporale, desfiintate si mai de mult prin Constitutia din 1988'' 9. In aceeasi ordine de idei, referindu-se la raporturile arendasi-proprietari-tarani, Caragiale scrie: ,,Concurenta arendasilor a ridicat si ridica necontenit pretul arenzilor, lucru ce convine proprietarilor si din aeasta, fireste, crancena ingreunare pentru multimea plugarilor, a conditiilor de subarendare'' 10.

Revenind la publicistul de la ,,Timpul'', desprindem ideea ca el era pe deplin constient ca prin articolele sale atragea asupra-si anateme si etichetari din partea adversarilor progresului. Cu toate acestea, nu a incetat nici o clipa sa arate ca ,,formele poleite invelesc un trup putred'', ca, in consecinta, ,,elementele sanatoase trebuiesc sa se conjure si sa faca o lupta suprema pentru mantuirea acestei tari'', chiar daca mesagerul unor asemenea idei risca sa fie denuntat public - cum a si fost - ca ,,barbar'', ,,antinational'', ,,reactionar''.

Din aceste introspectii asupra activitatii publicistice a lui M. Eminescu se contureaza talentul marelui gazetar, care opunea, prin textul de presa, ,,edificiului fictiv'' al progresului, sustinut frazeologic, realitatile economice, sociale si culturale ale Romaniei acelui moment istoric. Totodata, Eminescu isi impusese exemplul de gazetar activ si pentru truda de a gasi cuvantul potrivit la locul potrivit, in sensul unui stil sobru, reflexiv (cand situatiile impuneau aceasta) si al unui stil personal, colorat, ironic, sarcastic, ,,creator'' (cand, de asemenea, ideile solicitau asa ceva).












Document Info


Accesari: 1880
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )