Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































NOTIUNI INTRODUCTIVE JURNALISM

jurnalism












ALTE DOCUMENTE

interviu
Gheorghe Hurmuzaki şi ziarul \"Bucovina\"
Mitingul nimanui
Reviste si ziare primate de Centrul de Informare si Tineret Stei
Scandal in discoteca oprit cu focuri de arma
Introducere in Mass-media
TINERII SI MASS-MEDIA
Ion Zara Imaginea si creatorii sai 55-84
MEDIUL ASOCIATIV IN PRESA
Mass-media ca mijloc de informare

NOTIUNI INTRODUCTIVE JURNALISM

Limbajul jurnalistic - generalitati. Stilul publicistic. Disocieri terminologice. Tipologii.



1. DEFINITII.


- stilul jurnalistic - aparut ca varianta a stilurilor functionale alaturi de stiluruile: juridico-administrativ, beletristic si stiintific)
- stilul este, deopotriva :
- efect al structurarii mesajelor
- expresie a unui mod de gandire
- 3 trepte stilistice:

- stil individual (idiostil)
- stil functional (limbaj special si specializat)
- stil general al limbii (stilul limbii comune)

2. FUNCTIILE DOMINANTE ALE DISCURSULUI

- domina functiiile referentiala (cognitiva, denotativa, reprezentationala) si expresiva, dar sunt actualizate, in anumite tipuri de texte jurnalistice, si functiile: magica (incantatorie), fatica (de contact) si spectaculara (toate trei orientare catre Receptor)
- mai apar: - functia conativa → publicitate,
- functia metalingvistica → centrata pe cod (se explica ceva) ; in sec. al XIX-lea, cand limba romana era in formare,
aceasta era functia dominanta ;
- functia poetica /estetica - accentul cade pe mesaj.

- in textele informative → sunt accentuate functia referentiala + functia metalingvistica
- in textele de opinie → demersul este centrat pe functiile: referentiala + metalingvistica + expresiva
- discursul jurnalistic se structureaza conform celor 4 reguli de baza ale retoricii vechi - universaliile limbajului (quadripartita ratio): adjectio, detractio, immutatio si transmutatio
- in calitate de creator de discurs jurnalistic, Emitatorul trebuie sa aiba in vedere urmatoarele exigente:
- destinatarii sunt eterogeni sub aspect lingvistic si cultural (E trebuie sa foloseasca termeni populari, familiari, dintr-o zona de interferenta a limbii literare cu limbajul popular)
- presiunea actualitatii - evenimentele il determina pe E sa recurga frecvent la neologisme, tehnicisme

- stilul publicistic intra in relatie cu stilurile administrativ, stiintific si beletristic si este influentat de catre acestea.

3. marci ale stilului publicistic:

1. constructiile nominale (substantive)

2. organizare eliptica a enuntului (titluri fara predicat

3. enunturi interogative

4. structuri de contrast (ex. America - puternica, dar prabusita)

5. parafrazare (tehnica exprimarii indirecte)

6. contaminarea tehnicii libere a vorbirii cu discursul repetat (solicitand functia fatica) (ex. "ai functie, ai parte")

Caracteristici la nivel morf ologic:

  • predomina substantivele (51% substantive, 16% verbe si 15% adjective)
  • adjectivele - au aparitie obligatorie si apar foarte des la superlativ
  • preferinta pentru flexiunea nominala: Genitivul si Acuzativul
  • la nivelul flexiunii pronominale: domina persoana a III-a, rar a II-a;
  • la nivelul flexiunii verbale: domina diateza pasiva si diateza activa;
  • modul Indicativ - prezent si perfect compus (in textele publicitare - imperativul si vocativul+ persoana I)

Caracteristici la nivel lexical :

  • - intre univocitate semantica si polisemie
  • - intre concentrare si dispersie
  • - eterogenitate in interiorul variantelor stilului, in functie de continut, de receptor etc. ;
  • - domina neologismele
  • - mobilitate lingvistica determinata de mobilitatea realitatilor (evenimente noi, locuri noi, nume noi etc)
  1. Raportul stilului publicistic cu limba literara
  • prin mobilitate si eterogenitate, vocabularul stilului publicistic are o zona de suprapunere redusa cu fondul principal al limbii literare
  • vocabularul stilului publicistic apartine partii mobile a lexicului limbii literare si vorbirii comune
  • multi termeni patrund in limba literara prin vocabularul stilului publicistic

5. tipologiA jurnalismului



Jurnalismul este de multa vreme inteles ca "ochiul publicului". Jurnalistii prezinta publicului informatii, analize, comentarii, fapte diverse, raporteaza publicului, dar il si reprezinta, vorbeste in numele lui in arena publica. In acelasi timp, jurnalismul are misiunea de a re-prezenta publicului realitatea exterioara.

George Herbert Mead identifica doua modele de jurnalism: information model (modelul informativ) si story model (modelul poveste), argumentand ca multi reporteri sunt trimisi pe teren nu ca sa adune fapte, ci ca sa gaseasca o poveste. Jurnalismul isi propune, in zilele noastre, tot mai mult o functie de narator, transformand chiar evenimentele serioase in povesti. Delimitarea dintre real si fictiune este din ce in ce mai greu de stabilit, nu atat la nivelul producerii evenimentelor, cat la cel al modului in care sunt ele prezentate opiniei publice.

Jurnalistul nu este, pana la un punct, decat un povestitor, un creator, afirma si John Langer, in volumul Truly Awful News on Television. Ba, mai mult chiar decat un creator, jurnalistul isi asuma acum rolul unui factor de actualizare a miturilor, in sensul pe care il dadea acestui concept - mit - Roland Barthes. A mitologiza, devine astfel, un mod de a explica lucrurile, de a crea intelesuri, semnificatii, inlaturand complexitatea actelor umane.

Un alt punct de interes in cercetarile actuale il reprezinta relatia dintre rolul jurnalistului si exercitiul puterii si al controlului. Un numar de specialisti britanici avertiza inca din 1987 asupra pericolului instaurat de noul jurnalism si noii jurnalisti - o elita devianta, care asigura, prin promovarea unui comportament plin de articulatii, functionarea tuturor sferelor organizate ale societatii. In aceeasi directie, americanul David Barsamian se refera la jurnalisti ca la "stenografi ai puterii", identificand chiar elementele necesare creionarii unui model intitulat "pudel-stapan", in absoluta discordanta cu modelul jurnalistului "caine de paza" al societatii, luptator impotriva coruptiei, a injustitiei si a abuzurilor.

Varietatea modurilor de abordare a subiectelor, multitudinea de perspective care se impun pentru descrierea cat mai conforma cu realitatea a faptelor de presa nu impiedica totusi o tipologizare a modelelor de jurnalism.

Vom proceda la enumerarea si definirea lor dupa lista lui C.-J. Bertrand.

Jurnalismul de opinie - urmareste doar sa convinga, nu sa informeze, astfel incat proprietatea factuala poate fi (si este) neglijata.

Jurnalismul literar - preocupat mai mult de a face simtita realitatea decat de a o face inteleasa.

Jurnalismul de reportaj - bazat pe exactitatea faptelor, pe observatie si pe prezenta la fata locului a reporterului, in opozitie cu jurnalismul partizan.

Jurnalismul de ancheta - tip de jurnalism prestigios si foarte apreciat, care incumba costuri ridicate si riscuri la fel de mari; cautarea informatiilor, investigatia - documentarea, asadar, - sunt esentiale aici, iar perioada de timp necesara difera foarte mult, de la caz la caz, dar este, oricum, mult mai mare ca perioada solicitata de celelalte tipuri de articole.

Jurnalismul de interpretare (de comentariu) - mizeaza pe explicarea faptelor si mai putin pe informarea asupra lor si necesita reporteri specializati.

Jurnalismul de serviciu (utilitar) - ofera informatii utile din diverse domenii de interes imediat, precum starea vremii, cursurile de schimb valutar, programul farmaciilor, al spitalelor, al cinematografelor, adrese etc.

Jurnalismul institutional - tip mascat de publicitate deseori, in care institutiile furnizeaza presei informatii favorabile despre ele; jurnalistii trebuie sa verifice intotdeauna aceste informatii si sa informeze opinia publica acolo unde exista neconcordante.




Jurnalismul popular - rolul informativ este abandonat aici in favoarea celui provocator, senzationalist, corelat cu o prezentare grafica atractiva (titluri mari, ilustratii incitante) si cu un limbaj mult simplificat.

  1. Trasaturile textului jurnalistic

In realizarea procesului de re-creare si transmitere, textul jurnalistic trebuie sa se supuna, ca orice alt text, unor reguli de redactare si exprimare, reguli ce particularizeaza stilul jurnalistic/publicistic in raport cu celelalte stiluri.

Scriitura jurnalisica isi gaseste ratiunea de a fi in actul difuzarii informatiilor, in informare deci. Mesajul transmis de textul jurnalistic trebuie sa fie in primul rand clar, iar aceasta claritate incepe odata cu conceperea, asa cum remarca si Boileau, in Arta poetica: "Ceea ce este conceput in mod clar se scrie cu usurinta".

Unul din sensurile termenului scriitura este cel legat de scris, indiferent daca produsele vor fi referentiale sau fictionale. O alta acceptiune a termenului o reprezinta stilul. Extrapoland, scriitura jurnalistica intalnim in toate formele sistemului mass media, in radio, televiziune, multimedia. Or, aceasta deschidere da nastere la trei perspective, care vor lua in considerare:

Componentele textuale stricte ale textului jurnalistic in radio, televiziune. In acest caz, redactarea in forma fizica a textului poate lipsi.

Componentele fonice sau vizuale care apar inaintea redactarii textului, concomitent cu aceasta operatiune sau dupa realizarea ei.

Rolul individului in realizarea acestor dispozitive.

Orice text jurnalistic este, inainte de toate, o colectie de date selectionate si aranjate cu grija de catre o persoana ce exercita profesia de jurnalist.

Ph. Gaillard defineste jurnalistica astfel: "Profesia celor care, salariati sau colaboratori, exercita o functie de informare, adica de cautare sau de prezentare a unor stiri, in slujba unui periodic scris, a unor media audio-vizuale sau a unei agentii de presa".

Ziaristii produc texte jurnalistice, adica relateaza evenimente - fapte de interes public, produse sau care urmeaza a se produce in viitorul apropiat -, sunt martori activi si selectivi. Misiunea lor este sa selecteze evnimentele care vor deveni stiri, acele evenimente, asadar, considerate a avea un grad mai mare de interes pentru public. Optiunea pentru unul sau altul dintre evenimente se realizeaza cu precadere pe baza a trei criterii: actualitate, semnificatie si consecinte.

Exista multe moduri in care se poate scrie un articol. Ceea ce ramane comun insa, ce nu se modifica este faptul ca redactarea nu inseamna decat "asamblarea unor materiale predeterminate - raspunsuri la cele sase intrebari" formulate de Quintilian cu 2000 de ani in urma: quis?, quid?, ubi?, cur?, quomodo?, quando? (cine?, ce?, unde?, de ce?, cum?, cand?), la care se poate adauga, eventual, o a saptea: cu ce consecinte?

Dar, pentru orice jurnalist, premisele unui scris de calitate pot fi considerate inteligenta si capacitatea de organizare a detaliilor, corelate cu o buna cunoastere a unor principii de baza si a regulilor de punctuatie si, mai ales, a trasaturilor specifice acestui gen:

Orice articol are o cauza si urmareste un scop (ascunde o intentie);

Este intotdeauna directionat catre un public tinta (are un target);

Transmite o idee (sau mai multe);

Utilizeaza un cod (un limbaj) comun emitatorului si receptorului;

Ideile sunt ordonate dupa diferite criterii si se prezinta sub o forma unitara;

Articolul trebuie transmis, pentru a ajunge la receptor, de la care se asteapta un raspuns, pe un anumit canal.

Jurnalistica este insa o munca de echipa, cele mai multe cunostinte acumulandu-se

prin contact cu textele produse de alti jurnalisti.












Document Info


Accesari: 4990
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )