Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































O INTRODUCERE IN PRESA SCRISA SI AUDIOVIZUAL

jurnalism












ALTE DOCUMENTE

Replica Institutului Cultural Romān din New York la \"scandalul romānesc cu zvastica si sex\"
Impactul Mass-Mediei asupra individului
O FILA RUPTA DIN JURNALUL DE TURE
STUDIU DE CAZ - STUDIOUL REGIONAL DE RADIO IASI - Strategia schimbarii
Accident grav la Bulz, cu sofer baut
Actiune fara precedent pe Ion Moina
Baronii gazelor
Fenomenele stranii din Padurea Baciu- o realitate intermediara
Semiotica si semantica psiholingvistica a manipularii opiniei publice prin discursul mass-media
LUCRARE DE LICENTA TEHNICI DE COMUNICARE CU PRESA COMUNICATUL DE PRESA

O INTRODUCERE ĪN PRESA SCRISĂ sI AUDIOVIZUAL

3.1. Reguli de scriitura īn presa



Scriitura transpune grafic gāndirea, o face evidenta, vizibila si comprehensibila[1] . Ea este de multe ori marca a personalitatii si oglinda fidela a caracterului cuiva. De altfel, fonetizarea scriiturii s-a facut si din dorinta de a surprinde grafic numele proprii, tocmai pentru a fixa lingvistic diferenta personala. Din punctul nostru de vedere, textul este folosit īn īnteles de mesaj scris, de scriitura, mod de fabrica īnscrisuri, ansamblu de semne grafice, purtatoare ale unor semnificatii inteligibile, stabilite prin consens.

Limbajul institutionalizat de astazi este de tip encratic (produs si raspāndit de o putere). El este prin natura sa repetitiv, caci toate institutiile oficiale de limbaj sunt masini ale reluarii: scoala, sportul, publicitatea, opera de masa, cāntecul, informatia respun mereu aceeasi structura. Ori nu fac acest īn exces mass-media sau acele institutii profilate pe culegerea, stocarea si distribuirea informatiei? Internetul a schimbat, la rāndul, nu numai deprinderile de literatura de lectura ci si pe cele de scris. Grafia este standardizata, fiecare poate recurge la un font convenabil ambalarii mesajului sau, la o culoare si grosimi adecvate. Caligrafia, punctuatia, ortoepia trec treptat īn zona derizoriului. Modelul unei scrisori de dragoste poate fi īmprumutat cu usurinta īntr-atāt cāt sa tinteasca maximum de efect īn timpul cel mai scurt. Scrisorile de multumire, felicitarile, mesajele de condoleante, cererile si reclamatiile, discursurile de aniversare si comemorare, referate, teze de licenta si chiar doctorate se compun automat, trebuie numai adaptate unui nou context, schimbānd formal datele de identificare. Economia de timp si de gāndire naste stereotip clone de scriitura. Meseria scriitorului virtual multi-media a devenit foarte la moda.

Exista cineva care deja scrie īn locul nostru, un fel de sofist necuvāntator dar priceput sa raspunda exigentelor utilizarii publice a formulelor de adresare si de comunicare. Rolul scriiturii este acela de a comunica sau de a exprima ceva. "Exista, crede Barthes, un destin si o istorie a tipurilor de scriitura [2]".

Literatura sta marturie asupra multiplelor disponibilitati stilistice si scriptice, viata formei se īmpleteste cu destinul textului.

Forma ei poate fi insolita sau banala, sfidatoare sau familiara, dezgustatoare sau obiect de seductie, ea poate captiva, dar si ucide [3]. A īnvata sa scrii este o munca grea si solitara. Cu totii cunoastem oameni care vor sa scrie. De multe ori, ceea  ce doresc ei este doar sa se laude īncoace si īncolo ca ei sunt scriitori. si totusi putem observa cāt de important este limbajul folosit, mai ales pentru cei care vor sa ne comunice ceva prin intermediul unui ziar, revista, emisiune TV, etc. Atfel ne vom axa pe scrierea ziarelor de persoane abilitate in acest domeniu. A scrie un ziar este cu totul altceva decāt a scrie un roman sau o nuvela. Toate scrierile de calitate au cāte ceva īn comun si anume: sunt clare, usor de citit, folosesc un limbaj proaspat, stimuleaza si distreaza cititorul. Aceste lucruri sun valabile pentru un articol de ziar bine scris, ca si pentru un roman bun, indiferent īn care este scris. 14514o1423o Scriitura este ca un muschi, va fi mult mai puternica daca exersezi zilnic. Este foarte important ca ceea ce scrii īntr-un anumit articol sa contina un limbaj proaspat, prin evitarea formularilor abstracte si excesiv de sofisticate ca cititorul sa perceapa ceea ce ai dorit sa-i comunici. Trebuie folosit un stil clar si cāt mai simplificat cu putinta, īncāt lectura sa nu īntāmpine dificultati de intelegere [4].

Distanta dintre cei ce comunica si cei care recepteaza este, prin natura ei, un obstacol īn calea realizarii legaturilor de soliodaritate sociala, iar atunci cānd ea este dependenta si de calitatea canalului prin care se īncearca o asemenea apropiere, situatia se complica sensibil. De cele mai multe ori acest canal este asigurat de mass-media. Īn momentul īn care scriem un articol, trebuie sa ne asiguram ca am respectat regulile de scriitura īn presa, sa ne facem īntelesi de cititori, sa ne siguram ca acestia au perceput informatia noastra.

"Folosirea unui vocabular cu un puternic potential conotativ va trezi afectivitatea si sensibilitatea cititorului sau ale ascultatorului" [5].

3.1.1. Planificarea

Cea mai importanta etapa din procesul scrierii unui articol este ceea ce se īntāmpla īn mintea dumneavoastra de la terminarea documentarii si pāna la primul cuvānt scris al articolului. Pe "diferite canale, catre jurnalist vin o sumedenie de informatii"[6].

Trebuie sa va gānditi la materialul pe care īl aveti si sa decideti despre ce e vorba cu adevarat si ce vreti sa faceti cu el. Compozitia nu īnseamna doar sa aranjezi cuvintele, ci si sa-ti organizezi gīndirea. Nu are importanta cāt de bine va pricepeti la invocarea frazelor colorate, daca nu stiti clar ce vreti sa spuneti se va vedea. Sa stii ce vrei sa comunici este destul de usor īn cazul unui cataclism sau al unei stiri scurte si simple, dar, īn general, gazetaria, nu e doar atāt. Textele sunt complexe, nu atāt de limpezi cum ati dori, sau au chipul unor materiale lungi, care acopera mai multe aspecte diferite, sau al articolelor comandate, īn cazul carora nu sunteti foarte siguri ca subiectul este chiar atāt de interesant pentru cititor.  Apoi, trebuie sa va gānditi bine la semnificatia reala a subiectului. Celalat lucru pe care trebuie sa-l rezolvati este tratarea subiectului. Este vorba de o stire de impact? O stire de fapt divers sau de interes uman? Faptele trebuie istorisite cronologic sau prin acoperirea fiecarui aspect pe rānd? Toate aceste moduri de a realiza un articol afecteza aceasta constructie, a carei structura trebuie sa o cunosti īnainte de a īncepe. Īn cazul textelor simple de stiri, planificarea a ceea ce vreti sa spuneti si a ordinii īn care vreti sa spuneti lucrurile respective poate fi facuta rapid īn minte. Dar,  īn cazul articolelor mai lungi sau mai complexe este nevoie de un plan scris. Nu trebuie sa fie foarte detaliat, doar sa puneti īn ordine principalele componente ale articolului, poate cu cāteva note despre cum le veti lega īntre ele.

Trebuie doar sa captezi atentia imediata a cititorului si apoi īntretinuta de-a lungul articolului, ca īn final acesta sa perceapa ceea ce ai vrut sa-i comunici.

3.1.2 Claritatea

Fiecare articol trebuie sa fie clar īn conceptie, organizare si limbaj. Ideal ar fi ca īn practica sa īntālnim numai articole ori emisiuni bine documentate, "realizate īntr-un stil profesionist si corect"[7]. Daca nu este astfel, atunci e nevoie ca el sa fie regāndit si rescris. Claritatea este mai valabila pentru scriitura de presa decāt pentru orice altceva. Ziarele sunt citite adesea īn locurile aglomerate si galagioase, de catre oamenii care au de facut si alte lucruri si care citesc stirile īntr-un mod mai artificial. Mai jos am listat cāteva reguli specifice carora trebuie sa le acordati atentie:

1.Aveti grija ca lucrurile sa fie clare,īnainte de a fi asternut primul cuvānt pe hārtie.

Pentru a explica ceva altora, trebuie mai īntāi sa īntelegi tu īnsuti, pe deplin acel lucru. Pāna nu reusiti nu scrieti nimic.

2.Aveti grija sa includeti fiecare etapa īntr-o naratiune, fiecare eveniment dintr-o secventa si fiecare treapta īntr-un rationament.

Cānd se sare de la A la C, i se lasa cititorului sarcina de a-si da seama ca īntre cele doua s-a mai īntāmplat si B. Acest lucru este enervant, da nastere la confuzii si uneori induce īn eroare, mai ales īn cazurile īn care B s-a īntāmplat de fapt īn alta parte. De asemenea nu lasati goluri īn rationamente. Poate ca dumneavoastra va īntelegeti propriul mod de gāndire dar cititorul nu va reusi daca nu īi explicati.

3.Nu porniti de la ideea ca cititorii ar cunoaste deja subiectul sau ca l-ar cunoaste īn amanunt.

Cānd dumneavoastra, ca reporter, ati pierdut o gramada de timp pentru a profunda un subiect care tine de un domeniu tehnic sau specializat este foarte usor sa uitati ca cititorul cunoaste despre subiectul respectiv tot atātea cāte stiati si dumneavoastra īnainte de a īncepe documentarea. Nu faceti acest lucru. Iar īn cazul subiectelor despre care scrieti de mai multe zile, saptamāni sau luni, nu porniti de la ideea ca cititorul a memorat fotografic ceea ce s-a īntāmplat īn prealabil sau ca a luat notite constiincios, īn timp ce v-a citit materialele precedente. Nu s-a īntāmplat asa. Mai bine lucrati pornind de la premisa ca, pāna īn momentul īn care un anumit fapt a intrat īn mod ferm īn constiinta generala a publicului, cititorii vor avea nevoie de rezumate si recapitulari.

4.Explicati jargonul

Īn general sfatul care se da īn legatura cu acest subiect este sa evitati folosirea oricaror cuvinte de jargon, fie ele stiintifice, tehnice, birocratice si asa mai departe. Uneori jargonul este util, ducāndu-i pe cititori īntr-o lume initial īnchisa pentru ei, le īmbogateste cunostintele cu termenii folositi de specialisti si mai ales īn cazul jargonului birocratic, scoate la iveala faptul ca oficialitatile folosesc fraze adesea ridicole, ca si mentalitatea lor. Pentru aceste motive dar si pentru cei ce apreciaza ironia, jargonul nu ar trebuie niciodata interzis īn articole. Ceea ce ar trebui totusi interzis este sa omiteti sa explicati,īn limbaj comun ce īnseamna cuvintele de jargon folosite. De aici nu rezulta ca jargonul ar trebui folosit frecvent, chiar daca este explicat.

5.Asigurati-va ca propozitiile pe care le scrieti sunt cāt se poate de clare

Feriti-va mai ales sa scrieti propozitii care īi obliga pe cititori sa vada daca au īnteles bine ceea ce ati scris. Aceasta ar īnsemna sa se īntoarca si sa mai citeasca o data. Nu-i obligati sa o faca, mai bine īntorceti-va dumneavoastra si rescrieti. Desigur este o tehnica frecvent folosita sa se scrie īn asa fel īncāt cititorul sa astepte un lucru, iar apoi sa i se serveasca altceva.

6.Evitati sa impresionati prin scriitura si limbaj complicat

Orice articol redactat īntr-o inteligenta stāngace este, axiomatic un esec. Ideea este sa comunicati mesajul si celorlalti, nu sa-l pastrati pentru dumneavoastra. Deci daca va treziti sa scrieti o fraza "desteapta"[8], de care sunteti foarte māndrii, eliminati-o din text, daca trebuie sa explicati verbal un anume pasaj,schimbati-l si daca simtiti tentatia de a folosi cuvinte care sa arate cāt de eruditi sunteti, rezistati-i.

7.Un ultim element care tine de claritate-simplitatea

Aceasta virtute este recomandata jurnalistilor, mai ales atunci cānd scriu pentru ziare cu public larg. Este un sfat bun, pāna la un punct, iar acel punct este momentul īn care simplitatea devine lipsita de discernamānt. Unele ziare, mai ales īn Marea Britanie si Australia, subestimeaza foarte mult nivelul cultural al cititorilor lor, iar rezultatul este ca folosesc un vocabular si un limbaj restrāns si stilizat.

Aceste ziare se justifica prin faptul ca si-ar cunoaste cititorii, o asertiune īndoielnica.Daca i-ar cunoaste cu adevarat, atunci ar stii ca, īn limbaj si gāndire, cumparatorii lor se afla cu cāteva nivele deasupra nivelului ziarului. Daca cineva se īndoieste cumva de acest lucru, e suficient sa compare continutul ziarelor respective cu limbajul si vocabularul mult mai complicat pe care publicul cumparator de gazete īl īntālneste zilnic īn programele de televiziune. Cānd simplitatea devine limitare lingvistica e timpul pentru o portie de sānge  proaspat[9].

3.1.3. Limbajul proaspat

Rolul articolelor de ziar este sa ofere cititorilor ceva nou-informatie, viziuni, observatii, cugetari. Tocmai de aceea ar fi o risipa sa le oferim ceva nou, dar scris īntr-un limbaj obosit si uzat prin exces. Procedati astfel si nu veti avea impactul asteptat, iar cititorii vor avea impresia de vechi, de familiar. Iata cāteva reguli pe care trebuie sa le aveti īn vedere:

1.Priviti fiecare subiect ca pe un lucru nou,particular

Nu cadeti īn capcana scrierii dupa formula, cānd īti spui: "Aha, asta e un articol argumentativ de tip a declarat"[10], pentru ca apoi sa scrieti dupa un model bine stabilit. Desigur, exista o limita īn privinta tipurilor de articole pe care le poti scrie, dar nu īnseamna ca trebuie ca toate subiectele care se aseamana īntrucātva īntre ele sa se conformeze unei formule prestabilite.

2.Īncercati sa va feriti de orice fel de clisee

Cliseele sunt cuvinte si fraze similare familiare, prea familiare, astfel ca recunoasterea lor nu ar trebui sa fie o problema. O regula ce trebuie retinuta este ca orice element pe care īl suspectati ca ar putea fi un cliseu este cu siguranta un cliseu si trebuie imediat eliminat din articol. Unele clisee exista īn limbajul comun, altele par sa fie specialitatea exclusiva a ziarelor. Dar oricum ar fi, cliseele sunt expresii atāt de vechi si de uzate, īncāt au īncetat sa mai aiba vreun impact. Fie ca sunt comparatii, metafore, fraze sau cuvinte simple, cliseele trebuie eliminate si īnlocuite cu un limbaj proaspat, lipsit de ambiguitati, pentru ca cel caruia i se va comunica ceva sa perceapa si sa īnteleaga ceea ce ai vrut sa recepteze el īn final.

3. Feriti-va de automatisme

Acestea sunt de regula adjective pe care unii reporteri le asociaza instinctiv cu anumite substantive. Adjectivul, īnsa a devenit un adevarat parazit care se hraneste cu gazda sa, iar folosirea lui īn exces a facut ca asemenea descrieri sa fi īncetat de mult sa mai aiba vreun efect. De asemenea, exista, fraze care par sa fie folosite īn mod automat īn unele īmprejurari. Orice ziar din orice tara,are asemenea automatisme. Īn ziarele de limba engleza, spre exemplu, cānd se relateaza despre dezastre, īntotdeauna investigatorii cauta printre darāmaturi,s a se convinga ei singuri de ceea ce s-a īntāmplat. Acestea nu sunt simple automatisme, ci clisee folosite atāt de frecvent, īncāt este imposibil sa reflecte cu acuratete realitatea īn anumite cazuri.

4. Aveti mare grija cānd folositi jocurile de cuvinte

" Daca este sursa de placere,jocul de cuvinte are drept consecinta atragerea atentiei, faptul ca receptorul devine receptiv"[11]. Totusi sa interzicem aceste jocuri de cuvinte īn totalitate ar fi putin cam sever, pentru ca din cānd īn cānd, undeva īn lume un jurnalist vine cu unul nou si de calitate. Totul tine de originalitate. Pentru initiati, asemenea jocuri de cuvinte sunt o dovada clara, infailibila. Trebuie doar ca articolul sa merite sa apara īn ziar, īn cele din urma

5. Straduiti-va sa gasiti noi comparatii,metafore si formulari

Īn primul rānd īncercati sa va gānditi la adevarata natura a lucrului pe care īncercati sa-l exprimati si īncercati sa gasiti o formula care sa se potriveasca perfect, fara sa apelati la cea mai la īndemāna varianta. Scriitorii experimentati au tot felul de procedee prin care īntorc pe dos si combina, cu discernamānt, fraze similare, ca sa le dea o noua viata. Dar īn acelasi timp īncearca sa descrie un anumit lucru sau sa comunice exact natura sa, iar aceasta presupune straduinta de a inventa fraza, special īn acest scop.

6.Atentie la cuvintele si la frazele la moda

Limba are propria moda, exact ca vestimentatia sau coafura. Astfel, fiecare cuvānt sau fraza la moda devin rapid motiv de iritare pentru cititori. Trebuie sa īncercati sa fiti mai degraba un deschizator de drumuri decāt un discipol al noilor curente la moda. Asa ca folositi propriile dumneavoastra cuvinte si formulari, propria voce si lasati-i pe altii sa urmeze moda trecatoare.

Astfel, "o informatie oricāt de inedita ar fi, nu va fi receptata de cititori daca textul care o contine nu va fi redactat īntr-un limbaj accesibil publicului caruia i se adreseaza"[12]. Mass media are tocmai acest rol de a transmite noutati, informatii, deoarece acestea din urma sunt chiar definite prin gradul cāt mai mare de noutate continut.



3.1.4Onestitatea

Lipsa de timp pentru a construi o imagine cuprinzatoare, dificultatea sau imposibilitatea de a ajunge la toate sursele si de a gasi toate informatiile si nevoia de a scrie articolul īntr-un spatiu limitat.toti acesti factori ne īmpiedica uneori sa scriem un articlol atāt de complex care sa atraga publicul. De asemenea, adesea,cānd scriu si editeaza articole de informare,j urnalistii fac unele lucruri care, de fapt maresc distanta dintre articolul lor si adevar. Deseori, se exagereaza, facāndu-se omisiuni si se foloseste un limbaj prin care se exagereaza sau ridica subiectul deasupra valorii sale reale, astfel creāndu-se acele probleme de perceptie īn mass media. Toate articolele trebuie sa fie rezultul unui efort constient de a fi echilibrat si de a reflecta adevarul atāt prin detalii, cāt si prin linia generala a materialului.

Acel limbaj repezit si exagerat nu are nimic īn comun cu limbajul folosit de oameni īn viata reala. Trebuie sa nu se foloseasca un limbaj de titlu simplist, īn alb si negru, fara nuante intermediare. Exista o mare diferenta īntre a scrie īn asa fel īncāt un anumit subiect sau o anumita problema sa devina atractive si a scrie astfel īncāt sa dai materialului o nota falsa.

Aceasta inexactitate a limbajului jurnalistic ar putea sa fie limitata numai la nivelul titlului, daca nu ar fi valabila urmatoarea regula: limbajul folosit astazi īn titluri va fi utilizat māine īn articole. Editorii si sefii publicatiilor controleaza cultura unui ziar īn parte si prin limbajul titlurilor pe care ei le aproba. Īn momentul īn care scrieti responsabilitatea dumneavoastra este aceea de a afla lucruri si de a le relata, nu de a le deduce.

3.1.5. Precizia si Armonizarea

Articolele trebuie scrise īn asa fel īncāt sa raspunda īntrebarilor din mintea cititorului, si nu sa dea nastere la īntrebari. Astfel trebuie sa se foloseasca termeni clari, precisi, cuvinte specifice, concrete si īn acelasi timp sa se redea faptele cu claritate, folosind valori cunoscute si nu necunoscute. Īn unele cazuri exista fraza care comunica doar idei vagi. Apoi trebuie sa se evite folosirea eufemismelor, care sunt folosite pentru a se ascunde de realitate. Jurnalistii nu ar trebui sa foloseasca eufemisme decāt atunci cānd sunt ironici. Dar asta nu īnseamna ca trebuie specificat si īnfatisat si cel mai mic detaliu al unui anumit scandal. Cele mai multe ziare sunt destinate unui public larg, din rāndurile caruia fac parte enorm de multe categorii de oameni, cu grade diferite de sensibilitate. Nu ar trebui sa scrieti nici pentru cel mai impresionabil, rusinos si decent, dar nici pentru "cel mai īnsetat de sānge cititor"[13]. Precizia nu īnseamna exces, īnseamna sa relatezi cu acuratete si sa descrii detalii suficient de relevante, fara sa devii insensibil. Trebuie sa aveti motive īntemeiate ca sa dati publicitatii detalii de care dispuneti. Īncercati sa lasati evenimentele īnsele sa produca impactul si nu īncercati sa adaugati dramtism prin caracterizarea, īn vreun fel a evenimentelor. De exemplu, nu scrieti ca subiectul este senzational, extraordinar, ci  prezentati faptele fara astfel de comentarii si lasati cititorul sa judece. Daca scrieti despre lucruri care implica emotii puternice e mai bine sa sublicitati, decāt sa supralicitati. Asta nu īnseamna ca trebuie sa lasati totul la o parte ,ci ca trebuie sa evitati limbajul prin care se cauta cu orice pret efectul. Un story care īti frānge inima,de exemplu,are efect daca este scris īntr-un limbaj nepretentios.

3.1.6. Eficienta

            Īn secolul trecut ca si īntr-o buna perioada a secolului nostru, jurnalistii din Marea Briatanie si Statele Unite erau platiti īn functie de cāte rānduri scriau. Acest sistem a dat nastere unei generatii de jurnalisti ce puteau scrie impresionant de mule despre nimic si aproape la nesfārsit despre foarte putin. Ca rezultat, limbajul pompos si exagerat pe care īl foloseau  a reprezentat o contributie durabila, chiar daca involuntara, la umorul britanic. Era un gen de a scrie spectaculos de ineficient, ceea ce,īntr-un fel era chiar de admirat.

Din fericire, stilul jurnalistic a progresat. Asfel este necesar ca frazele si propozitiile fie sa contina o noua informatie, fie sa reprezinte un element de legatura care sa lase articolul sa curga mai departe .Astfel este necesar ca fiecare fraza sau propozitie sa-i fie dat un sens,  apoi sa se evite constructiile de prisos care afecteaza ritmul articolului.

Folosirea citatelor cu economie, presupune oferirea unui caracter direct articolului, pe marginea unor dispute animate, dāndu-le cititorilor posibilitatea de a comenta sau de a-si face o parere despre opiniile si sentimentele protagonostilor.

Diversitatea publicului constituie o bariera īn calea comunicarii eficiente ce poate fi trecuta daca  "jurnalistul elaboreaza textul īntr-un limbaj accesibil, inteligibil si precis, oferind fiecarui receptor īn parte elementele pentru decodarea corecta a mesajului"[14].

3.1.7.  Revizuirea

Este foarte esential sa parcugeti īnca o data ceea ce ati scris cautānd orice punc slab si corectānd materialul acolo unde sunteti nemutumit, deoarece atunci cānd articolul va fi vazut de altcineva,va fi prea tārziu pentru a-l īmbunatatii. Important este ca revizuirea sa fie cuprinzatoare si nu doar o cautare superficiala a greselilor de ortografie. Desi este organic legata de documentarea detaliata, "verificare informatiilor prin apelul la surse independente se impune ca o regula distincta din mai multe motive: evitarea confuziilor, reducerea riscului dezinformarii, lipsa de credibilitate a unei surse si surmontarea comoditatii de care poate da dovada ziaristul tentat sa dea publicitatii texte ce nu au la baza o documentare solida"[15].

2.4.8. Satisfactiile scrierii

Īn primul rānd  jurnalistii neexperimentati pot fi uneori coplesiti de problemele care apar atunci cānd trebuie sa scrie ceva clar si interesant, ceva ce oamenii ar vrea sa citeasca Deci trebuie sa se respecte aceste reguli de scriere, pentru a nu fi pusi īn situatia unei neīntelegeri din partea cititorilor. Placerea ce a surprinde un fragment de realitate si de a-l pune pe hārtie īn cuvinte, īn propriile tale cuvinte este imensa. La fel si satisfactia de a īncepe un material cu o serie de informatii disparate, pentru a le gasi un sens si a descoperi idei noi pe masura ce scrii. Astfel exista posibilitatea de a nu crea acele probleme de percepere si de limbaj din partea cititorilor.

3.2. Globalizarea comunicarii si a audiovizualului romānesc          

Audiovizualul romānesc s-a dezvoltat exploziv, concomitent cu aparitia fenomenelor specifice globalizarii.Cele mai importante fenomene ale globalizarii audivizualului romānesc pot fi considerate urmatoarele:

            1.Aparitia unor posturi private de radio si televiziune care fac parte din retelele europene si internationale (Radio Contact, Prima TV, PRO TV ),

            2.Utilizarea unor formate de emisiuni si de grile de emisie importante de la retelele din care fac parte posturile respective sau cumparate de la producatorii de formate de emisiuni,

            3.Concentrarea posturilor de radio si de televiziune īn retele la nivel national,

            4.Preluarea unor posturi de catre altele,

            5.Aparitia unor canale digitale cu un public foarte specializat (la nivelul anului 2000, īn Europa erau īnregistrate 1000 de canale digitale de televiziune).

Īn 1989, īn Romānia se facea televiziune pe film.Treisprezece ani mai tārziu, īn loc de un canal national avem peste cinci, iar echipamentele digitale le īnlocuiesc īn ritm alert pe cele analogice. Prima transformare īn domeniul televiziunii din Romania dupa 1989 este aparitia unui numar mare de canale de televiziune, fenomen explicabil prin faptul ca o societate īnchisa, cum a fost societatea romāneasca, a avut un urias deficit de informare si de comunicare. Īntr-o tara ca Romānia, unde practic erau doua canale generaliste, de stat, cu doua ore pe zi de emisie, avem acum sapte canale mari de televiziune:TVR 1, TVR 2, Pro Tv, Antena 1, Prima TV, Tele 7abc, B1TV si posturile regionale ale televiziunii publice (Timisoara, Craiova, Cluj, Iasi) ,la care se adauga zeci de posturi locale private de televiziune. Conform datelor furnizate de CNA(Consiliul National al Audiovizualului) īn anul 2001 existau īn Romānia 297 de licente de radio si de televiziune.

A doua mare transformare a televiziunii īn Romānia este aparitia canalelor digitale. Pe lānga televiziunile amintite anterior au aparut altele, disponibile doar prin cablu, cum sunt:Tv Romānia International, Tv Romānia Intercultural, Acasa (face parte din trustul Media Pro, īmpreuna cu Pro Tv) ,Realitatea TV si Etno. Aparitia televiziunilor private īn Romānia s-a facut relativ repede (la numai trei ani dupa 1989). Pentru ca personalul de specialitate se formeaza īntr-o perioada de timp relativ īndelungata, primele canale de televiziune (Pro Tv si Antena 1 ) au aparut ca posturi specializate: Pro Tv a avut la origine un canal de sport, iar Antena 1 un canal de fime. Odata cu formarea personalului, cele doua posturi s-au transformat  īn posturi generaliste, īncercānd sa se distanteze, ca identitate, de postul public de televiziune. Telespectatorul este astazi īn situatia unui cititor aflat īn fata unui chiosc de ziare, unde exista o multitudine de titluri. Cititorul de ziare trebuie sa faca o selectie foarte precisa, pentru ca nu le poate cumpara pe toate, iar daca le poate cumpara, sigur nu le poate citi pe toate. Aceeasi dilema o are si telespectatorul īn fata unei oferte foarte bogate de canale digitale de televiziune.

A treia mare transformare suferita de televiziune īn ultimul deceniu al secolului trecut se refera la accesul telespectatorului la programele respective Televiziunea digitala, a viitorului, este o televiziune la care accesul este platit cu o suma lunara de bani. Au aparut deja abonamente diferentiate, īn functie de numarul de canale receptionate. Ideea de a plati pentru a avea acces la televiziune era straina īn tarile occidentale, cu 20 de ani īn urma.

A patra mare transformare a televiziunii se refera la disparitia marelui public, fenomenul avānd consecinte neasteptate īn domeniul social. Segmentarea publicului īn grupe mai mari sau mai mici, īn functie de audienta fiecarui canal, īmpiedica puterea politica sa se adreseze īntregii tari, adresāndu-se unui singur post de televiziune. Setea de libertate si de informatii a dus la un consum de televiziune, conform datelor din 2003, aproape dublu fata de media europeana. Audiovizualul ar putea contribui la accelerarea schimbarii mentalitatilor si īntarirea īncrederii ca se merge pe drumul cel bun. Este nevoie de acest lucru pentru ca ceea ce schimba mentalitatea este īncrederea, credinta ca se merge īntr-o directie corecta. Reprezentarea asupra lumii propusa de mass-media, īn special prin televiziune, īntretine īn mintea tinerilor o periculoasa confuzie īntre realitate si fictiune.

Televiziunele, prin programele difuzate, propun diferite conceptii despre lume, chiar daca aceste conceptii nu sunt īntotdeauna explicite.

Mesajele difuzate de media, nu sunt niciodata neutre, ele exprima īntotdeauna un punct de vedere particular asupra subiectului prezentat. Problema reala a celor care lucreaza īn mass-media este ca ei sustin, aproape īntotdeauna, ca mesajul lor este o simpla reflectare obiectiva a realitatii si nu o reconstructie a acesteia. Jurnalul de stiri este prezentat " ca o oglinda fidela a actualitatii" [16], telenovelele sunt considerate ca reflecta relatiile interpersonale īn societate, iar emisiunile de varietati devin " o oglinda a culturii sau subculturii"[17].

Publicul ar putea īntelege ca mesajele difuzate de mass-media nu trebuie preluate si acceptate ca atare, fara simt critic. Telespectatorii, mai bine informati, pot īntelege mai usor faptul ca televiziunea este un canal de comunicare dar si un instrument de cenzura, care ascunde anumite lucruri, aratānd aspecte periferice cāmpului de maxim interes. Televiziunea poate si trebuie sa transceada banalul, obisnuitul, iar cānd face acest lucru, trebuie sa ne binedispuna, sa ne educe si sa ne prezinte valorile pozitive.

Cea mai buna metoda de a juca un rol activ īn īmbunatatirea continutului programelor de televiziune este de a supravehea, a recunoaste si a sustine cele mai importante si impresionante eforturi, dar si a sanctiona, la nivel simbolic, eventuale derapaje. Canalele publice de televiziune au tot mai mare nevoie de a detine informatii mai precise, usor accesibile si ce pot fi comparate cu standardele internationale.

Impunerea televiziunii ca dominanta īn ierarhia surselor de informare are un efect major asupra selectiei subiectelor. Selectia informatiilor este fundamental conditionata de posibilitatea de a vizualiza informatia. Ceea ce este mai putin vizibil, ceea ce nu poate fi sustinut de imagine, nu exista. Īn acest fel, evenimentele producatoare de imagini puternice si profund emotionale ( violenta, catastrofele, suferinta ), se impun īn fata altor evenimente, mult mai importante si cu consecinte mult mai ample asupra asupra telespectatorilor, evenimente considerate secundare. socul emotional produs de imagini, mai ales de cele care transmit suparare, suferinta, moarte, este incomparabil cu cel produs de alte forme de jurnalism.

Televiziunea reprezinta astazi una dintre cele mai importante surse de informatii disponibile īn societatea noastra. Ore īn sir, un flux continuu de vorbe si de imagini patrunde  pe ecranele televizoarelor īn majoritatea caselor oamenilor.

 "Televiziunea ne īnvata, ne spune povesti, ne face sa rādem, ne īnfurie, ne duce īntr-o īntreaga serie de lumi diferite si ne obliga sa ne stabilim pozitia fata de ele" [18] .

E foarte posibil ca si īn Romānia, o mare parte a publicului telespectator sa-si aminteasca īnca, de aparitia īn ianuarie 2005, la jurnalul din prime-time al canalului comercial generalist Pro Tv.

Sursele eficientei televiziunii sunt: caracterul repetitiv si continuu al mesajului, amploarea audientei, realismul artificial, producerea si difuzarea centralizata a acestui mesaj. Īn plus, consumul Tv prezinta caracteristicile unor acte cvasi-rituale, iar influenta televiziunii este globala  [19].

"Televiziunea ne īnsoteste cānd ne trezim, cānd ne luam micul dejun, cānd servim o gustare acasa sau cānd bem ceva īntr-un bar. Ne tine de urāt cānd suntem singuri. Ne ajuta sa adormim. Ne ofera placere, ne plictiseste si cāteodata ne provoaca. Ne da ocazia sa fim sociabili si solitari" [20].

 

3.3. Jurnalismul de televiziune

3.3.1. Redactarea textelor pentru televiziune

Modul diferit de transmitere a unui text, īn forma scrisa (carte, ziar, afis etc. ) sau vorbita (radio, televiziune, conferinte) influenteaza receptarea sa. Īn consecinta, jurnalistul trebuie sa īsi adapteze stilul si organizarea informatiei īn conformitate cu particularitatile concrete ale canalului de comunicare ales. Nu de putine ori, de exemplu, conferinte valoroase au ajuns sa plictiseasca doar pentru ca, initial, fusesera destinate lecturii, iar nu audierii. Totodata, e un lucru stiut ca receptarea mesajului audiovizual este prin excelenta instabila, selectiva si subiectiva, fapt care determina o structurare distincta si precisa a informatiei ce urmeaza sa devina stire de televiziune.

Cititorul unei pagini tiparite īsi stabileste un ritm propriu de lectura īn functie de dificultatea textului, de cunostintele sale, de starea sa de oboseala. El poate relua o fraza sau un pasaj, daca nu a īnteles, eventual se poate opri pentru a medita asupra unei idei sau poate sa īntrerupa pentru a o relua mai tārziu, īn timp ce telespectatorul nu are asemenea posibilitati. Mesajul audiovizual soseste īn flux continuu, ceea ce nu se īntelege īn momentul difuzarii ramāne o informatie pierduta. Televiziunea, ca si radioul, este un mediu al momentului, un mediu instantaneu.




Īn mod obisnuit, mesajul vizual si cel verbal sunt difuzate concomitent. Prin alaturarea lor, īntre imagine si cuvānt pot aparea relatii: a). de concurenta, b). de redundanta sau c). de complementaritate.

O imagine foarte captivanta prin, sa zic, dramatismul sau ineditul ei va distrage atentia spectatorului de la un comentariu.La fel, un comentariu interesant va pune īn umbra imaginea care īl īnsoteste. Un text nu este absolut liniar, el contine pasaje mai mult sau mai putin interesante. La fel stau lucrurile si īn ceea ce priveste succesiunea imaginilor. Momentele forte ale discursului vizual nu trebuie sa coincida cu momentele forte ale discursului verbal. Este bine ca atentia privitorului sa fie condusa alternativ īntre palierul vizual si cel auditiv. Pe de alta parte, un comentariu continuu noon-stop, devine obositor. Pauzele permit spectatorului sa reflecteze asupra celor spuse, facilitānd īntelegerea si memorarea.

Īn mod obisnuit, un cititor renunta la alte activitati īn timpul lecturii, chiar daca, de exemplu acesta serveste o cafea, asculta muzica, atentia sa este īndreptata, īn principal spre text. Urmarirea unei emisiuni la televizor nu presupune īnsa o asemenea concentrare, telespectatorul putānd avea īn acelasi timp si alte preocupari. Pe de alta parte, daca materialul transmis nu este suficient de interesant atentia telespectatorilor va scadea, fiind posibil ca ea sa fie atrasa de altceva si astfel sa se produca o "debransare"[21].  Adesea, unii telespectatori urmaresc doar auditiv emisiunea de stiri, ei vor privi la televizor numai daca se transmite ceva interesant.

Ziarele si revistele au un public mai restrāns, mai uniform, oarecum specializat, īn timp ce posturile de televiziune se adreseaza unui public foarte larg, cu un "bagaj cultural eterogen"[22] , dispunānd de capacitati de īntelegere diferite.

            Toate aceste caracteristici ale televiziunii cer ca materialele audiovizuale difuzate sa fie cāt mai accesibile, permitānd telespectatorului sa īnteleaga imediat, fara greutate, sensul mesajului.

Jurnalismul de televiziune se sprijina pe urmatoarele principii īn redactarea materialelor :

  • Sa scrie simplu, clar, concis si direct
  • Sa se scrie īn limbajul de fiecare zi, asa cum se vorbeste īn mod obisnuit, ocolindu-se īnsa familiarismele si jargonul. Se vor evita formularile pretioase, stilul oficial administrativ etc. Daca informatia cuprinsa īntr-un document oficial urmeaza sa fie inclusa īntr-o stire comentariu, ea va fi transpusa īn limbaj colocvial. Destinata initial ochiului, ea va fi rescrisa astfel īncāt sa se adreseze auzului. O buna metoda de redactare pentru audiovizual consta īn a rosti propozitiile cu voce tare, pentru ca apoi sa fie notate. Verificarea calitatii auditive a unui text se face īn acelasi fel, prin citirea cu voce tare.
  • Sa se foloseasca propozitii si fraze scurte, evitāndu-se constructiile arborescente, greoaie.
  • Informatia sa fie ordonata īn mod logic, firesc si usor de urmarit.
  • Sa se renunte la detaliile si cuvintele inutile.
  • Sa se armonizeze relatia dintre cuvānt si imagine.

3.3.2. Reguli tehnice de redactare pentru audiovizual

Reguli tehnice de redactare pentru audiovizual au drept scop facilitarea īntelegerii textului, prin īndepartarea unor surse de neclaritate, precum si sporirea gradului de atractivitate. Cānd numele unei persoane apare pentru prima data īn textul rostit, trevuie sa se specifice titlul, functia, gradul ori calitatea sa īn raport cu subiectul sau tema materialului. Prezentarea poate fi verbala sau subtitrata.  Spre deosebire de presa scrisa, unde succesiunea uzuala este nume-functie, īn audiovizual ordinea se inverseaza de obicei, fiind functie-nume. Numele unor organizatii sau institutii mai putin cunoscute vor fi redate integral, eventual cu adaugarea acronimului, pentru a putea fi reluat astfel mai departe īn text( de exemplu, Departamentul Administratiei Publice Locale, DAPL, rostit de-a-pe-le). Deoarece numerele compuse din multe cifre nu se retin cu usurinta atunci cānd sunt auzite, se recomanda fie evitarea lor, fie rotunjirea valorilor. Un text cu multe cifre, indiferent de importanta acestora, este mai greu de urmarit.

Sunt situatii cānd prezentarea exacta si īn detaliu a unor valori numerice este esentiala pentru īntelegerea unui eveniment sau a unei stari de lucruri, cum ar fi de exemplu rezultatul alegerilor, sondajele de opinie sau prezentarea evolutiei demografice. Receptarea acestei informatii va fi usurata daca, īn paralel cu textul rostit, se vor utiliza grafice sau, cel putin, cifrele vor aparea scrise pe ecran. Gasirea reprezentarilor vizuale cele mai sugestive, usor de urmarit si atractive depinde de imaginatia si profesionalismul realizatorilor.

La materialele destinate emisiunilor de stiri, nu se vor folosi cuvinte si expresii complicate, greu de pronuntat, cuvinte nefamiliare sau termeni tehnici de specialitate. Acestea ar īngreuna īntelegerea textului de catre o parte a telespectatorilor. De asemeni, se recomanda evitarea neologismelor atunci cānd exista variante echivalente, mai cunoscute, iar dintre doua sinonime se va prefera cuvāntul mai scurt.

Īn cadrul emisiunilor de stiri, se va prefera timpul prezent daca acesta se potriveste cu continutul informatiei. Se va utiliza diateza activa, nu cea pasiva, ori de cāte ori este posibil. Subiectul si predicatul vor fi cāt mai apropiate, evitāndu-se apozitiile. Utilizarea pronumelor trebuie sa fie cāt mai redusa, deoarece exista riscul sa nu fie limpede la cine se refera ele si, astfel sa apara neclaritati.

3.4. Structura stirii de televiziune

Jurnalul de stiri da tonul īn concertul distinct sustinut de fiecare televiziune si functioneaza ca un veritabil "sistem nervos central al ei", īnsa lucrurile devin, brusc, complicate de īndata ce īncercam stabilirea unor repere clare, īn virtutea carora informatia bruta e susceptibila de a deveni o informatie audiovizuala, integrata īn genul stirii de televiziune. Principala calitate a unei informatii, care atrage atentia stiristilor de televiziune, este ca aceasta sa faca referire la evenimente, fapte si opinii care intereseaza un numar cāt mai mare de oameni.

Pentru cea mai mare parte a romānilor, stirile Tv ramān sursa de informatii cea mai penetranta si cea mai de īncredere din lume. Acestor stiri li se acorda o mai mare credibilitate decāt celor din ziare sau de la radio, probabil pentru ca ele sunt percepute ca fiind mai putin partinitoare decāt cele din presa si datorita faptului ca ofera dovezi īn imagini, fapt inaccesibil radioului. Emisiunile de stiri constituie totodata una dintre cele mai populare surse de programare ale televiziunii: programele de dupa amiaza si de seara de stiri se afla cu regularitate pe primele locuri ale aprecierilor. La orele propuse pentru jurnalul de stiri, un flux continuu de vorbe si imagini patrunde pe ecranele televizoarelor īn majoritatea caselor oamenilor īn fiecare zi [23].

Indiferent de modul de structurare a informatiei stirea de televiziun, spre deosebire genul similar al presei scrise, este "o arhitectura cu trei niveluri"[24]:

  • Atacul sau lansare( lead-ul, engl.lead-in)
  • Corpusul stirii
  • Finalul stirii(engl. lead-out) [25]

3.4.1. Lead-ul si functiile sale

Jurnalismul de televiziune desemneaza prin lead textul de prezentare, de anunt al stirii, citat de pe prompter de prezentatorul jurnalului televizat. Durata acestui text e cuprinsa īntre 5 si 15 secunde si fiind emisa totdeauna īn direct, din studioul de stiri, stirea este reunosctuta īn desfasuratorul de emisie sub notatia "video sau intro".

 Functii ale lead-ului:

·        Capteaza atentia telespectatorului si īi suscita interesul pentru subiectul care urmeaza a fi relatat;

·        Instaureaza registrul de abordare si perspectiva din care va fi tratat subiectul stirii:

·        Ofera o minima localizare īn context a evenimentului;

·        Completeaza stirea cu informatii de ultima ora, aparute dupa finalizarea materialului;

De precizat ca, īntre cele patru functii ale lead-ului, prima este esentiala si obligatorie, urmatoarele trei putānd sa ramāna facultative.

Īn functie de durata stirii, a subiectului acesteia, ca si de profilul jurnalului īn care stirea se īncadreaza, exista mai multe formule de redactare a lead-ului.

Asadar, pentru jurnalul de stiri clasic, transmisia īn direct, cu prezentator, se pot concepe si difuza:

  • Lead-uri narative (este o formula de lead īn care redactorul trebuie sa stapāneasca deplin stiinta dozajului si a proportiilor pentru a nu divulga prea mult de la īnceput). Exemplu: "Sute de mii de musulmani din īntreaga lume iau parte īn aceste zile la marele pelerinaj de la Mecca.

Continuare īn corpus: "Orice musulman trebuie sa parcurga acest drum cel putin o data īn viata. Astazi, credinciosii se īndreapta catre muntele lui Arafat, locul cel mai important al pelerinajului unde se vor ruga pentru iertarea pacatelor" [26].

  • Lead-uri prin contrast (acestea subliniaza de la primele cuvinte caracterul stirii care urmeaza, situāndu-se īn opozitie cu continutul ei printr-un element initial.

Exemplu: "Cāteva mii de suporteri ai echipei Steaua au scandat azi, pe terenul din Ghencea, desi a plouat torential".

  • Lead-uri explorative (sunt formulele de deschidere a stirii care faciliteaza accesul la semnificatia relatarii printr-o suplimentare).
  • Lead-uri rezumative (corpusul stirii devine continuarea unei formule abreviate).

Exemplu: " Violentele iau din nou amploare īn Irak" [27].

3.4.2. Modele de structurarea informatiei īn stirea de televiziune

1. Modelul liniar (sau narativ).

E reprezentat de structura clasica, īn cadrul careia stirea de televiziune respecta organizarea cunoscuta: introducere, cuprins si īncheiere.

Introducerea continua si completeaza lead-ul, īncercānd sa mentina atentia telespectatorului. Totodata, introducerea edifica asupra unghiului de abordare a informatiei si pregateste trecerea la partea mediana.

Cuprinsul (partea mediana), constituie echivalentul desfasurarii actiunii dintre cele cinci momente ale subiectului, asa cum le enumera metodologia clasica. Deosebirea e īnsa aceea ca īn stirea de televiziune, sunt lasate deoparte toate detaliile nesemnificative. Finalul īncheie, īn mod concluziv, subiectul abordat, fara a neglija relatia cauza-efect si consecintele imediate ale evenimentului despre care s-a relatat.

1.        Modelul situatiei conflictuale

Este modul de structurare a informatiei adecvat īn special subiectelor care fac referire la un conflict de amploare. Organizarea interna a informatiei īn cadrul acestui model parcurge succcesiv urmatoarele etape:

  • Captarea interesului telespectatorului prin intermediul primei imagini din mterialul filmat si al primei propozitii din comentariu.
  • Descrierea naturii conflictului .
  • Prezentarea pozitiei fiecarei parti aflate īn conflict.

Punctul culminant:presupune accentuarea celui mai dramatic aspect al relatarii ( ca o continuarea a anticiparii lui din lead).

Finalul: presupune expunerea consecintelor pe termen mediu sau lung si a solutiilor previzibile.

3.Modelul unitatii dramatice

Elaborat de teoreticianul amenican James Glen Stovall īn urma cu aproape cincisprezece ani, aceasta modalitate de structurare a informatiei audiovizuale include tratarea evenimentului īn functie de abordarea a trei momente:

·        Punctul culminant expune chestiunea actuala a evenimentului determinanta pentru ceea a urmat.

·        Cauza prezinta circumstantele evenimentului, insistānd īn mod logic asupra raspunsului la īntrebarea  "de ce?".

·        Efectul contine prezentarea contextului si a consecintelor imediate ale evenimentului relatat.

4.What formula

Acest model de organizare a informatiei, denumita "what formula?" de Andrew Boyd, la sfārsitul anilor 1990, este o structura care lanseaza interogativ fiecare initiala a pronumelui dupa cum urmeaza [28]:

"W" ( What has happened?, Ce s-a īntāmplat? )



Sunt trecute īn revista principalele secvente ale evenimentului.

"H" (How did it happen?, Cum s-a īntāmplat? )

Este prezentat contextul evenimentului.

"A" (Amplify the introduction) -Se detaliaza ceea ce s-a prezentat.

"T" (Tie up loose ends)

Enuntarea consecintelor evenimentului e coroborata cu detalii referitoare la context.

Lead-out-ul

Este un text post-stiri, citit de pe prompter de catre prezentatorul din studio, la īncheierea difuzarii imaginilor filmate. Prin acest text succint, prezentatorul face trecerea catre subiectul urmator din cadrul jurnalului de stiri. Alteori, lead-out-ul este formulat si transmis de catre reporterul īn stand-up, care adauga astfel informatii suplimentare, aparute īn ultimul moment sau anticipeaza posibile consecinte imediate ale evenimentului despre care s-a relatat.

3.4.4. Reporterul īn stand-up

Reporterul de stiri aflat pe teren si relatānd īn picioare īn fata camerei video, este un jurnalist de televiziune care realizeaza un stand-up. Stand-up-ul este o tactica jurnalistica īntreprinsa īn direct, īn cadrul jurnalului de stiri, iar punerea ei īn fapt se poate realiza:

  • Ca relatare exclusiv verbala, cu prezenta reporterului īn cadru;
  • Ca relatare verbala a reporterului, exemplificata partial cu imagini;

Majoritatea producatorilor de jurnale televizate considera ca relatarea īn direct a reporterului aflat la fata locului confera un plus de credibilitate respectivei emisiuni de stiri. Realizatorii stirilor care au o minima experienta īn domeniu, stiu ca un stand-up salveaza adesea absenta imaginilor, īn unele situatii de forta majora, si permite totodata consemnarea prompta a evolutiei ulterioare a evenimentelor si prezentarea implicatiilor care au intervenit dupa īncheierea filmarilor.

Īn general, reporterul sta pe loc īn timp ce vorbeste. Daca totusi se deplaseaza, va fi urmarit de camera, astfel īncāt marimea sa ramāna constanta īn cadru [29].

Īn functie de amploarea evenimentului, interventia īn direct a reporterului īn stand-up este scurta ( acopera maximum doua minute) si este frecvent conceputa ca un dialog al reporterului cu prezentatorul din platou al jurnalului de stiri.

Īn mod obisnuit, stand-up-ul se īncheie cu o formula ce cuprinde numele jurnalistului care a relatat, numele postului de televiziune si al emisiunii gazda, precum si locul de unde s-a transmis.

Situarea reporterului īn cadru se face īn plan mediu sau, mai rar, īn prim plan. Īncadrarea īn centrul imaginii īi atribuie reporterului autoritate, dar, īn acelasi timp, valorificarea ambiantei printr-un cadraj lateral (stānga/dreapta) īl īncadreaza pe jurnalist īn context, ajutāndu-l sa devina īn mod natural, parte a scenei.

O conditie esentiala īn acest caz este ca backgroundul ales sa se īnscrie īn aria tematica a subiectului despre care se relateaza si nu sa īl contrazica vizual sau sa contina prea multe elemente īn miscare, susceptibile sa distraga atentia telespectatorului. Un stand-up bine realizat presupune capacitatea reporterului de a vorbi liber si īn ritm constant īn timp ce priveste īn vizorul camerei video, pentru a da senzatia unui contact neīntrerupt cu telespectatorul.

Din puct de vedere vizual, intrarea īn cadru a reporterului care realizeaza stand-up-ul se face direct, prin taietura de montaj, prin panoramare (imaginea porneste de la un detaliu al locatiei din care se transmite si īl descopera pe jurnalist printr-o miscare de descriere, efectuata de camera video) sau prin īncadrarea īntr-o fereastra decupata alaturi de imaginea prezentatorului aflat īn studioul de stiri (aceasta din urma fiind cea mai moderna si interactiva modalitate de punere īn imagine a stand-up-ului).



[1] Gheorghe Teodorescu, Petru Bejan, Relatii publice si publicitate,Discurs, metoda, interpretare,  Editura Fundatiei AXIS, Iasi, 2003, p.98

[2] Roland Barthes, Placerea textului, Editura Echinox, Cluj, 1994, p.4

[3] Ibidem, p.44

[4] Gheorghe Teodorescu, op.cit., p.54.

[5] Gilles Ferreol, Noel Fageul, op.cit., p.48

[6] Lucian-Vasile Szabo, op. cit., p.80

[7] Lucian-Vasile Szabo, op. cit., p.89

[8] David Randall, op.cit., p.142

[9]  Ibidem,  p.142

[9] Ibidem, p.143

[11]  Michele Jouve, op.cit.,  p.184

[12] Lucian-Vasile Szabo, op. cit.,  p.95

[13] David Randall, op.cit., p.150

[14] Lucian-Vasile Szabo, op. cit.,  p.175

[15] Ibidem,  p.82

[16] Ion  Stavre, Reconstructia societatii romānesti prin audiovizual, Ed Nemira, Bucuresti, 2004, p,151

[17] Ibidem

[18] Andrew Goodwin, Garry Whannel, Televiziunea pe īntelesul tuturor, Institutul European, Iasi, 2004, p.217

[19] I. Dragan, op. cit., p. 215

[20] Roder Silverstone, Televiziunea īn viata cotidiana, Editura Polirom, Iasi, 1999, p.13

[21] Mihail Coman, Manual de Jurnalism, Tehnici  fundamentale de redactare, vol.I, Ed. Polirom, Iasi, 2005, p.238

[22] Ibidem

[23] Andrew Goodwin, Garry Whannel, op. cit., p.62

[24] Daniela Zeca-Buzura, Jurnalismul de Televiziune, Ed. Polirom, Iasi, 2005, p.38

[25] Ibidem

[26] Ibidem, p.39

[27] Ibidem, p.40

[28] Andrew Boyd, Broadcast Journalism, Heinemann Profesional Publishing, Oxford, 1988 apud Daniela Zeca-Buzura, op. cit., 43

[29] Mihai Coman, op.cit., p. 252












Document Info


Accesari: 12542
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )