Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































PRESA POLITICÃ SOCIAL-LITERARÃ SI CULTURALÃ INTERBELICÃ

jurnalism


PRESA POLITICÃ SOCIAL-LITERARÃ SI CULTURALÃ INTERBELICÃ



VIII, 1, Transformari si reforme

Rastimpul anilor 1918-1921 se impregneaza cu avant revolutionar alimentat de contextul creat dupa votarea Declaratiei de la Alba Iulia, ale carei puncte programatice tinteau realizarea obiectivelor puse de Revolutia de la 1848 in parte implinite, in parte urmand sa se implineasca. Noua et 828b18i apa reclama infaptuirea unor profunde transformari economice si social-politice. In baza legislatiei agrare elaborate intre 1918-1921 au fost expropriate de la mosierime 6.500.000 de hectare; in decembrie 1918 se facuse reforma sistemului electoral, care prevedea abolirea cenzitarismului si introducerea votului universal, egal, obligatoriu si secret. Pe linia redresarii economice a tarii s-au adoptat masuri care au dus la: unificarea sistemului administrativ, legislativ si de invatamant; unificarea monetara si convertirea in lei a celor patru feluri de monede care circulau pana la 1918; aplicarea unui nou sistem fiscal etc. Asemenea obiective economice, sociale si culturale au favorizat procesul de refacere a economiei distruse de razboi si pe cel de accelerare a dezvoltarii relatiilor de productie capitaliste la sate si la orase, contribuind la largirea pietei interne pentru industria nationala si la ameliorarea starii materiale a populatiei. Aceleasi obiective au produs si schimbari importante in structura claselor sociale. In urma reformei agrare si prin aplicarea votului universal, mosierimea, in primul rand, a fost lovita puternic in pozitia ei economca si politica, in timp ce burghezia luase un avans important, ca urmare a extinderii controlului ei pe piata interna si a relatiilor de productie capitaliste. Acelasi context a favorizat dezvoltarea proletariatului roman din industrie si din transporturi, unde numarul muncitorilor era de aproape 550.000, cifra la care se adaugau alti 200.000 in ramura forestiera si cateva sute de mii de lucratori agricole 1. Reforma agrara insemnase precumpanirea micii proprietati taranesti, a taranilor mijlocasi si a unor elemente burgheze rurale. Toate aceste mutatii in structura economica si social-politica a tarii si in aceea a claselor sociale au atras, dupa sine, in acelasi rastimp, o efervescenta viata politica, caracterizata prin aparitia de noi partide si grupari politice Alaturi de Partidul National Liberal s-au mai ivit Partidul National Roman, in Transilvania, Partidul Taranescu, Partidul Poporului (condus de Alexandru Averescu). Partidul Socialist, aflat in 1919 in aflux puternic, reunea aproximativ 150.000 de membri (muncitori, sindicalisti, tineri), care, militau pentru alianta muncitoreasca si taraneasca si pentru atragerea altor categorii ale populatiei.

VIII, 2. Crearea Partidului Comunist Roman

A fost pregatita de organul sau de presa teoretic, revista ,,Lupta de clasa'', al carei prim numar legal apare la 1 iulie 1920, urmat, in aceasta prima serie a publicatiei, de alte 6 numere, pana la 20 octombrie a aceluiasi an, cand isi inceteaza aparitia. Articolul de fond al numarului inaugural, intitulat A 2-a Internationala e moarta si ingropata, anunta de fapt lupta pe care o angaja revista, in sprijinul elementelor revolutionare, impotriva celor reformiste, pentru afilierea la Internationala comunista. Publicatia isi incunostinta cititorii ca va fi intransigenta fata de infiltratiile ideologice straine intereselor clasei muncitoare, de orice natura, ,,oportuniste, liberale sau mic-burgheze'', ca intentiona sa propovaduiasca ,,socialismul consecvent'' la sursele clasicilor marxism-leninismului (ale caror opere sint prezentate in revista; din V.I. Lenin, de pilda, Trecerea de la capitalism la social). In acelasi cadru al pregatirilor pentru crearea partidului comunist militeaza alte organe de presa muncitoresti, care se fac ecoul activitatii grupurilor comuniste din diferite colturi de tara - ,,Lupta socialista'' (Ploiesti), ,,Iasul socialist'', ,,Dreptatea'', ,,Világosság'' (Brasov), ,,Fáklya'' (Cluj), ,,Tineretul socialist'' - in paginile carora se ia atitudine fata de reformism, se mobilizeaza muncitorii la lupta revolutionara concreta.

Astfel se declanseaza valul de greve inceput in decembrie 1918 cu ziua de 13, ziua marilor demonstratii muncitoresti. El creste in anul urmator, din februarie pana in vara, in centre feroviare, in rada porturilor si in alte ramuri industriale si culmineaza cu greva generala din 1920. Aproape o jumatate de milion de muncitori au incrucisat bratele in ziua de 20 octombrie. Acest val grevist national simboliza inceputul unei etape de lupta mai darze decat pana atunci.

Cand muncitorii insisi simtisera nevoia schimbarii denumirii partidului din Partid Social-Democrat in Partid Socialist, respectiva schimbare nu reprezenta doar o formula terminologica; inca de la inceputul razboiului mondial se produsese ruptura cu Internationala a II-a, se definisera fortele de stanga constiente de perspectiva noilor comandamente revolutionare.

Diferitele pregatiri in vederea crearii Partidului Comunist Roman antreneaza ziarul ,,Socialistul'' intr-o activitate febrila. In numarul sau din 5 martie 1921 organul central de presa al partidului socialist si al sindicatelor a publicat ordinea de zi a congresului, texte ale rapoartelor si proiectelor ce trebuiau sa fie dezbatute la congres: raportul asupra afilierii si programul partidului, proiectul de statut al sindicatelor, raportul asupra problemei agrare etc., viu discutate in coloanele ziarelor. La 8 mai 1921 redactia ziarului ,,Socialistul'' a gazduit lucrarile Congresului general al Partidului Socialist din Romania, lucrari care continua pana in 12 mai. Programul si proiectele adoptate, motiunile votate, toate celelalte hotarari in problemele vitale ale poporului roman, atat cat ele s-au putut dezbate si definitiva, pana in ultima zi a lucrarilor - cand reprezentantii autoritatilor civile si militare au patruns in sala congresului si au arestat pe delegatii care votasera pentru afilierea neconditionata la Internationala a III-a, sub acuzarea de ,,complot impotriva sigurantei statului'' - exprimasera strategia si tactica revolutionara a militantilor pentru partidul comunist, potrivit imprejurarilor politice concrete ale etapei, perspectivelor luptei lor comuniste.

De la crearea sa, in 1921 si pana la 23 August 1944, presa comunista - aproximativ 500 de ziare si reviste ilegale si legale - a intruchipat in mesajul ei tiparit aspiratii sociale si politice infruntand mai mult de doua decenii de ilegalitate, s-a particularizat de la un moment istoric la altul. Cuvantul presei comuniste, prin ,,Socialismul'' (care devine organul central al Partidului Comunist Roman), prin celelalte publicatii din prima constelatie se impune de la inceput in campanii gazetaresti de rezonanta. Una dintre acestea, aceea a anilor 1922-1923, sta sub semnul mentinerii si consolidarii frontului unic proletar si al unitatii sindicale, amenintate de ofensiva patronata si de teroarea autoritatilor. Isi spun cuvantul acum, in consens cu ,,Socialismul'', publicatiile ,,Tineretul socialist'', ,,Lupta socialista'' (Ploiesti), ,,Munca grafica'', ,,Federatia'', ,,Elöre'' (Tg. Mures), ,,Böripari Munkás'' (,,Muncitorul pielar'', organ oficialal Uniunii muncitorilor pielari din Ardeal si Banat), ,,Munkás'' (,,Muncitorul'', organ central al Sindicatelor Unitare) etc.

In aceasta perioada apar 13 ziare si reviste in limba maghiara, ca organe ale P.C.R., ale filialelor lui judetene sau ale altor organizatii de masa. De exemplu: ,,Fáklya'' (organ oficial in limba maghiara al Partidului Socialist din Romania, Cluj), ,,Böripari Munkás (,,Muncitorul Pielar'', organul oficial al Uniunii muncitorilor pielari din Ardeal si Banat), ,,Világosság''. Szocialista napilap ,,Lumina''. Cotidian socialist, Brasov), ,,Marosvölgyi Munkás'' (,,Muncitorul din valea Muresului'', saptamanal socialist), ,,Ifjúmunkás'' (,,Tanarul muncitor'', organ oficial al Uniunii Tineretului muncitor din Ardeal si Banat) si atatea altele.

In concordanta cu solicitarile momentului, ,,Böripari Munkás'' relata despre lupta muncitorilor pielari de la fabrica ,,Renner'' pentru imbunatatirea salariilor, lansand in suite de articole obiectivele luptei: Ofensiva capitalului, Sclavii fabricilor, Lupta pentru paine, Caminele muncitoresti inchise, Problema pamantului; in paginile cotidianului ,,Világosság'' (,,Lumina'', Brasov), sunau cu gravitatea sociala a adevarului titluri demascatoare: Se scumpeste painea, creste numarul somerilor, Teroarea alba in Romania; ,,Elöre'', descria, la randul sau, lupta muncitorilor in articole ca: Situatia muncitorilor forestieri, In lungul Vaii Muresului; o alta gazeta, ,,Fierarul'', organ al Uniunii unitare a muncitorilor chimisti, metalurgisti si petrolisti din Romania, isi substantializa coloanele sale cu imagini dense despre starea sociala, economica si culturala a muncitorilor din cele trei ramuri industriale, in articole transante si combative: Somajul, Teroarea in tara, Pentru unitatea sindicala, Inchizitia din Arad, Complotul sigurantei impotriva sindicatelor.

VIII, 3. Presa politica in ilegalitate

Anul 1924, an in care guvernul national-liberal a decretat scoaterea in afara legii a Partidului Comunist Roman, marcheaza si etapa de ilegalitate in care intra in presa insasi, cu ,,Socialismul'' in frunte, suprimat de autoritati.

Aveau sa dezarmeze slujitorii?

Organele ilegale de presa conduse de Partidului Comunist Roman, ,,Lupta de clasa'', ,,Tanarul leninist'', ,,Ifjúleninista'', ,,Steagul rosu'', impreuna cu publicatiile unor organizatii de masa ale partidului (Sindicatele Unitare si Blocul Muncitoresc-Taranesc), respectiv gazetele ,,Dezrobirea'', ,,Inainte'', ,,Viata muncitoare'', ,,Mukás élet'', ,,Desteptarea'', ,,Aparatorul proletar'' si altele, au continuat sa oglindeasca luptele revolutionare ale proletariatului roman din timpul stabilizarii relative a capitalismului. Puternicele actiuni greviste din metalurgie, industria miniera, forestiera si textila, care cuprinsesera Capitala, Banatul, Moldova si unele orase transilvanene, formasera subiectele principale ale presei comuniste.



In fruntea acesteia a fost ,,Scanteia'' aparuta la 15 august 1931. In acelasi an, la Congresul al V-lea al P.C.R. se facuse analiza caracterului si perspectivelor revolutiei in Romania, stabilind linia strategica a partidului in vederea desavarsirii revolutiei burghezo-democratice.

Se conturase acum, in anii de lupta darza ai momentului 1929-1933, o a doua constelatie importanta a presei ilegale de partid in limba romana, maghiara, germana, rusa etc. numarand 220 de publicatii centrale si locale: ,,Buletinul'', ,,Femeia muncitoare'', ,,Ifjú Munkás'', ,,Boret'', ,,Korunk'', ,,Munca zilnica'', ,,Avangarda'', ,,Muncitorul rosu'', ,,Viata muncitoare'', ,,Viata ostaseasca'', ,,Lupta C.F.R.'', ,,Secerea si ciocanul'', ,,Lupta studenteasca'', ,,Brazda'', ,,Libertatea'', ,,Ifjú Harcas'', ,,Aparatorul'', ,,Frontul unic''.

Articolele din aceste ziare militau pentru inchegarea frontului unic al tuturor muncitorilor organizati si neorganizati, indiferent de culoarea politica. De asemenea, se milita pentru alegerea comitetelor frontului unic pe ateliere, fabrici, localitati, formate din muncitori. Aceste comitete trebuiau sa cuprinda pe cei mai destoinici reprezentanti ai muncitorimii, hotarati sa duca o lupta necrutatoare in vederea cuceririi revendicarilor lor.

Muncitorimea romana isi demonstrase marea ei capacitate de lupta cu ocazia grevei minerilor de la Lupeni din 1929 si a luptelor petrolistilor si ceferistilor din 1933 calendarul acestor ani de barbatie si de demnitate din viata clasei muncitoare inregistrase 377 de greve in 1.054 de intreprinderi, echivaland cu pierderi de aproape 850.000 de zile de lucru; de asemenea, avusesera loc 840 de conflicte latente de munca in mai multe de 4.000 de intreprinderi.

Cu greva muncitorilor romani se solidarizasera numeroase organe de presa de peste hotare: ,,La Tribune des cheminots'' (gazeta Comitetului international al muncitorilor feroviari), ,,Daily Worker'' (organul de presa al Partidului Comunist din Marea Britanie), alte numeroase ziare comuniste, ,,L'Humanité'', ,,Rude Právo'', ,,Rabotnicesco delo'', ,,Kommunisticeskii International'' etc., in alte caror mesaje de adeziune se spunea: ,,Muncitorii feroviari romani dau un frumos exemplu, aratand ca nu este vorba numai de a apara miscarea revolutionara si conducerea acesteia. In aceasta privinta lupta muncitorilor feroviari romani are si o deosebita importanta internationala, ea fiind totodata lupta muncitorilor feroviari din toate tarile'' 2. Publicatiile ,,Brazda'', ,,Apararea ceferistilor'', ,,Sirena ceferista'', ,,Rascoala'', ,,Jos teroarea'', ,,Vastuas Dolgozó'', alaturi de publicatiile necomuniste ,,Universul'', ,,Dimineata'', ,,Adevarul'', ,,Curentul'', ,,Tempo'', ,,Cuvantul'' etc. relatau despre acest memorabil proces, condamnau autoritatile, justitia. Acuzatii fusesera condamnati la peste 80 de ani de inchisoare. Publicistul si scriitorul Alexandru Sahia, descriind ultima sedinta a procesului de la Craiova in articolul treizeci de zile in sir, aparut in ,,Cuvantul liber'', vorbind despre acuzatii ,,in lanturi grele si cu lacate uriase la maini'', apelase la o metafora plastica ce ne aminteste de excelenta sa nuvela Uzina vie: ,,Umar langa umar - ei s-au legat in lant - formand o locomotiva cu ochii de jaratic''.

VIII, 4. Presa de traditie democrata

In paginile intregii prese de traditie democratica etapa crizei economice si a luptei clasei muncitoare angajase cele mai viguroase condee publicistice. Ne gandim, intre altele, la doua mari cotidiene, ,,Adevarul'' si ,,Dimineata'', a caror activitate se cuprinde intre anii 1919 si 1937. Descinzand dintr-o traditie de gazetari republicani si socialisti, ziarul ,,Adevarul'' (fundat in 1871 de Al. V. Beldiman), avusese in redactie pe Anton Bacalbasa, Ion Teodorescu, C.D. Anghel, Traian Demetrescu, Eugen Vaian, apoi, din 1895 devenise proprietatea lui C. Mille, urmand in general o linie democratica. Alaturi de el trebuie pus ziarul ,,Dimineata'' (din 1904), recunoscut printr-o motiune inscrisa pe ordinea de zi a congresului de reconstituire a partidului social-democrat din anul 1910.

Aceste ziare se fac simtite cu deosebire dupa primul razboi mondial, cand desfasoara o sustinuta campanie publicistica pentru democratizarea vietii social-politice a tarii (anii 1919-1921); se impune prin critica unor masuri antidemocratice ale guvernelor de atunci (anii 1922-1928); sprijina lupta maselor populare, angajate in actiuni revendicative (anii 1929-1933) si se alatura cu hotarare frontului presei romanesti, care demasca si condamna pericolul fascist, intru apararea independentei si unitatii nationale si a drepturilor democratice (anii 1934-1937).

La aceste actiuni participau ziaristi cunoscuti pentru spiritul lor combativ, Al. Sahia, C. Baleanu, N. Deleanu, Al. Graur, George Macovescu, Gh. Dinu, Mircea Grigorescu, multi altii, care au facut parte chiar din redactiile celor doua ziare in anii 1934-1937. Primul amintit, ziaristul Sahia, isi leaga numele de rubrica ,,Tribuna muncitoreasca'' din paginile ,,Diminetii'', o rubrica a conceptiei privitoare la rostul scrisului publicistic. In acelasi timp, ,,Dimineata'' si ,,Adevarul'' sprijineau si miscarile taranesti, ca aceea din Tara Motilor, in acord cu obiectivele de lupta revendicativa ale Frontului plugarilor si Uniunii Oamenilor Muncii Maghiari din Romania (MADOSZ). Primul articol despre necesitatea fronului popular antifascist a fost tiparit in ,,Adevarul'', semnat de Petre Pandrea, dar scris in realitate de Lucretiu Patrascanu (articolul se intitula Frontul popular, in ,,Adevarul'' din 27 iunie 1935, si deschidea campania de propaganda in directia formarii frontului popular antifascist).

Personalitatea lui Lucretiu Patrascanu, impusa pe rastimpul a trei decenii de militantism publicistic, eseistic si social-politic, din anii cand era student la Drept si se incadrase miscarii socialiste de stanga debutand la ,,Tineretul socialist'' si la ,,Socialismul'', se anuntase strans legata de contextul vital al realitatilor romanesti, despre care a scris atat in teza sa de doctorat, Chestiunea agrara in Romania (Leipzig 1925), cat si in alte studii si lucrari aparute in ,,Era noua''. Lucretiu Patrascanu a demonstrat in articolele si studiile din gazetele la care a debutat, apoi in ,,Manifest'', ,,Inainte'', ,,Era noua'', ,,Independenta economica'' etc. intransigenta gazetarului angajat. Alaturi de articolele sale, anchetele sociale ale unor gazetari redutabili, Brunea-Fox, Geo Bogza, C. Baleanu etc. militau, in acei ,,ani ai impotrivirii'', pentru drepturile muncitorilor, aduceau sub pana lor tablourile sumbre ale existentei materiale a acestora. Cotidienele ,,Adevarul'' si ,,Dimineata'', impreuna cu ,,Lupta'' (avandu-l la conducere pe militantul Constantin Mille), ,,Aurora'' si ,,Romania'', publicatii ale partidelor taranesc, national, dezvaluisera si ele incalcarea drepturilor democratice constitutionale, asa cum in anii premergatori crizei economice vadisera atasament fata de Liga drepturilor omului, Comitetul pentru amnistie si Liga contra teroarei.

Desi nu erau partizanele unor solutii radicale, ziarele de diferite orientari, cu deosebire ,,Adevarul'' si ,,Dimineata'' se pronuntau ferm ca in locul ,,curbelor de sacrificiu'', suportate de muncitori (concedieri, somaj, salarii mici), sa se treaca la ajutorarea somerilor, la ameliorarea starii generale a vietii intregii tari.

VIII, 5. Frontul publicistic antifascist

O data cu iesirea din criza economica se accentueaza tot mai mult fenomenul de restrangere a drepturilor si libertatilor cetatenesti, paralel cu intensificarea actiunilor organizatiei teroriste de tip fascist ,,Garda de fier''. Curent politic si social de extrema dreapta, bazat pe dictatura teroarei si a violentei, indreptate impotriva progresului si luptei pentru eliberare sociala si nationala, fascismul se ivise imediat dupa primul razboi mondial in Italia, avandu-l in frunte pe Benito Mussolini, pentru ca in 1933 sa se instaureze si in Germania sub Adolf Hitler. In acelasi timp fascismul si diferite organizatii si regimuri fasciste isi fac loc in Japonia, Portugalia, Spania, Bulgaria, Ungaria, Polonia si Romania, devenind pentru respectivele tari cel mai mare pericol national.

Deghizat politic si ideologic in chip demagogic si diversionist, declarandu-se o ,,doctrina'' a intereselor nationale majoritare, fascismul propaga in realitate teorii si conceptii despre lume si societate dintre cele mai retrograde, sovine si rasiste, obscurantiste si primitive, pentru a justifica dreptul anumitor rase si natiuni la dominatia mondiala, tendintele lor expansionist-teritoriale. Aceeasi doctrina, asezata pe un suport filozofic irtaionalist si anticulturalist, difuzand misticismul si dispretul fata de om si proslavind instinctul primar si supunerea oarba fata de conducator, identificat in persoana ,,führerului'', se impauna - paradoxal si ridicol - cu teorii ,,anticapitaliste'', mai mult chiar, isi asuma misiunea de ,,a revolutiona'' omul.

Daca in plan intern isi aratase o atat de reprobabila infatisare, fascismul s-a demascat mai pregnant in plan extern, ca o forta a agresiunii, a revizionismului teritorial, ceea ce a constituit geneza celei de a doua mari conflagratii mondiale datorata puterilor ,,Axei'', Germania, Italia si Japonia, calamitate nu numai a Europei, ci si a lumii, dezmembrata si invrajbita, supusa unor imense pierderi materiale, de vieti omenesti si de opere vitale ale spiritualitatii. Unele state si natiuni ale lumii, intre care si Romania, au avut cel mai mult de infruntat pericolul fascist, dusman al fiintei nationale, al integritatii teritoriale, al dreptului la libertate si independenta, al democratismului si progresului.

In iunie 1933 se infiinteaza Comitetul National Antifascist. Dupa putin timp de la infiintare, aceasta organizatie intrunise adeziunea a peste 400.000 de membri, muncitori, tarani, intelectuali, femei, tineri, carora li se alaturau luptatorii antifascisti din alte organizatii de masa: Liga Muncii, Blocul Democratic, Uniunea Oamenilor Muncii Maghiari (MADOSZ), Frontul Studentesc Democrat, Frontul Feminin. In conducerea Comitetului National Antifascist se aflau Tudor Burgnariu, Scarlat Callimachi, Petre Constantinescu-Iasi, Iorgu Iordan, Barbu Lazareanu, Matei Socor 3.




Partidul Comunist Roman lansa apeluri inflacarate, chemand la solidaritate toate fortele progresiste, democratice si patriotice ale tarii, toate organizatiile de masa, toate personalitatile de seama ale culturii si stiintei intru bararea pericolului agresiv fascist.

Asemenea chemari culminau in pragul pericolului fascist expansionist, ele fusesera insa precedate de o neintrerupta batalie a presei comuniste, social-democrate si a altor publicatii incepand cu anul 1933. Aproape 250 de publicatii se angajasera intr-una dintre luptele cele mai acerbe din intreaga istorie a presie romane. Erau alaturi ziare si reviste in limba romana, in limbile maghiara, germana, sarba, rusa etc., unite intr-un larg front pubicistic.

Replica campaniilor antifasciste o dadusera, alaturi de ziarele in limba romana, numeroase publicatii in limba maghiara, in frunte cu revista ,,Korunk'', in care Gáal Gábor aratase ca marea tensiune ce cuprinsese Europa trebuia sa semnifice, in teritoriul tarii noastre, strangerea randurilor ,,in apararea idealurilor de baza ale umanismului progresist''. Alaturi de ,,Korunk'', revista cu o activitate de cateva decenii (1926-1944), se faceau auzite, in consens, mesajele altor publicatii maghiare, ,,Dolgozo nö'' (,,Femeia muncitoare''), ,,Erdely Magyar Szo'' (,,Cuvantul maghiar din Ardeal''), ,,Igaszag'' (,,Adevarul'', organul in limba maghiara al Partidului Comunist din Romania ), ,,Szekelyföldi Nepkarat'' (,,Vointa poporului de Secuime''), ,,Uj Szo'' (,,Cuvant nou''), publicatii care sustinusera ideea crearii Frontului Popular. Articole ca: Porniti la atac, Ofensiva capitalului, Sclavii fabricilor, Lupta pentru paine, Caminele muncitoresti inchise - toate in ,,Böripari Munkás'' - erau directii de ,,atac'' muncitoresc, vizau politica antimuncitoreasca a unor conducatori social-democrati, atrageau atentia asupra situatiei grele in care se aflau muncitorii, chemandu-i la unitate. O data cu aceasta, erau demascate atrocitatile comise impotriva unor conducatori ai clasei muncitoare - I.C. Frimu, C. Ivanus - (,,Holzarbeiter'', ,,Lemnarul'', Cluj), se dezbateau problemele unitatii sindicale (,,Famunkás), se mobiliza tineretul muncitor si scolar de la orase si sate (,,Ifjú Gárda'') etc.

Se teoretizau teme despre revolutia proletara si burghezie (,,Világossag Naptár'', ,,Calendarul luminii'', Brasov), sau se infiera cu curaj prigoana autoritatilor impotriva unitatii miscarii sindicale (editiile publicatiei ,,Fierarul'' in limba maghiara, ,,Vasmukás'', si in limba germana, ,,Eisenarbeiter'', acesta din urma reprezentand si pe muncitorii din chimie si petrol). In functie de conditiile locale sau de interesele pe care si le aparau, orgnizatiile de masa, gruparile politice, tineretul, toti cei care aderasera a lupta comuna impotriva fascismului militau prin presa sau pe alte cai pentru ca sa estompeze ofensiva calamitatii fasciste. ,,Clopotul'' din Botosani, gazeta saptamanala democrat-independenta, tiparea in anii 1933-1934 articole care sa contracareze raspandirea teoriilor false, reactionare ale cercurilor fasciste, cele ce declansasera o campanie de ,,surescitare morbida, printr-o dezmatata si iresponsabila propaganda, facuta cu complicitatea tacita a guvernelor'', in scopul derutarii multimii, a paturilor semiculte in special. N.D. Cocea semnase articolul Dictatorul mortii, dictator despre care mai aparusera articole cu nominalizare chiar in titlu: Adolf Hitler, Hitlerismul in Romania sau Garda de fier si partidele politice, Antisemitismul. O data cu demascarea odioasei doctrine fasciste se inteteau apelurile la obtinerea de drepturi, la respectarea democratiei, la sprijinul luptei muncitorilor: Pentru ceferistii intemnitati, Protest contra regimului aplicat in inchisori detinutilor politici, Teroarea democratiei romanesti.

Alaturi de muncitori si tarani, oameni de cultura indignati impotriva barbariilor irationale ale doctrinei legionare, nu puteau sa nu-si subordoneze totodata atitudinea si revolta scopului numarului unu al luptei intregului popor roman: integritatea teritoriala, independenta si suveranittea. ,,Pentru apararea acestor atribute nationale - afirma George Ivascu in articolul Constiinta unitatii nationale - n-am dus nici o politica de agresiune, nici de dezinteresare sau defetism. Pozitia noastra de buna vecinatate, de respectare a angajamentelor date, de incadrare in liniile generale ale politcii statelor pacifice - a fost si continua sa fie ferma. Pozitia aceasta nu este de ofensiva, nici de defensiva ideologica; ea nu sustine si nu apara cu ostentatie un anumit sistem. Pozitia noastra este a unei politici de bun simt bazat tocmai pe ceea ce nu se consolidase deplin la vecinii nostri: constiinta unitatii nationale'' 4.

VIII, 6. Publicatiile cultural-artistice in apararea valorilor culturii nationale

Fascismul amenintase si valorile cele mai de seama ale culturii romane create dupa primul razboi mondial si in secolul trecut. De aceea, numerosi intelectuali au luat atitudine impotriva fascismului, a ravagiilor sale. Intre cei mai de seama amintim pe C.I. Parhon, Petru Groza, Gheorghe Marinescu, Petre Constantinescu-Iasi, Traian Savulescu, Iorgu Iordan, Athanase Joja, Lothar Radaceanu, Valter Roman, Ladislau Bányai, Mihail Ralea, Octav Livezeanu, Kovács György, C.I. Gulian, Miron Constantinescu s.a. Li s-au alaturat scriitori si gazetari totodata: Mihail Sadoveanu, Zaharia Stancu, Miron Radu Paraschivescu, Tudor Arghezi, Demostene Botez, G.M. Zamfirescu, Alexandru Sahia, Eugen Jebeleanu, Lucia Demetrius, Ion Pas, Alexandru Sahighian, Aurel Baranga, Geo Bogza si, o data cu ei, artisti si compozitori, George Enescu, V. Maximilian, Toni Bulandra, Maria Filotti, Sica Alexandrescu, Matei Socor - doar o parte dintre aceia a caror voce si al caror scris au vibrat in apararea tarii de pericolul fascist. Cuvantul raspicat al acestor luptatori pentru pastrarea culturii nationale a fost tiparit in diferite publicatii: ,,Scanteia'', ,,Brazda'', ,,Vörös Erdély'', ,,Facla'', ,,Reporter'', ,,Cuvantul liber'', ,,Horia'', ,,Santier'', ,,Ecoul'', ,,Viata romaneasca'', ,,Adevarul'', ,,Korunk'', ,,Cultura proletara'', ,,Era noua'', ,,Manifest'', ,,Bluze albastre'', ,,Dimineata'' etc. ,,Trebuie sa dresam un baraj indestructibil pentru apararea libertatii de gandire luand atitudine intelectuala impotriva spiritului nefast pe care-l raspandesc regimurile intronate in statele totalitare ale Axei de otel'', afirma prof. Valeriu novacu in ,,Tara noua'' 5. Presa politica si literara cu aparitie fie zilnica, fie periodica, desfasura o batalie de de mari dimensiuni pe fundalul careia se clarifica si se calea conceptul de militantism cultural antifascist. ,,Un scriitor trebuie sa fie un luptator social - scria Alexandru Sahia. El trebuie sa fie continuu legat in mod strans de complexul social in care traieste Scriitorii generatiei mele trebuie sa se convinga, in momentele de fata, ca nu pot face decat arta cu tendinta si ca o alta arta nu exista. In aceasta tendinta insa sa introducem maximum de arta, pentru ca numai astfel operele noastre vor capata viabilitate'' 6. Nu trebuie sa ne gandim ca indemnul lui Sahia echivala cu ceea ce socialistii intelesesera la sfarsitul secolului trecut prin ,,arta cu tendinta''; ,,tendinta'' trebuia sa fie, cum cei mai multi au intuit, literatura angajata in sprijinul luptei maselor populare, aflate ,,in cautarea unei iesiri din greul impas social'' (Petre Constantinescu-Iasi, ,,Facla'', 22 septembrie 1935), pentru care ,,nici o jertfa noua, oricat de uriasa nu e zadarnica'' (Zaharia Stancu, ,,Azi'', 1 septembrie 1940); o literatura care cerea scriitorilor sa se manifeste ,,in imprejurari deosebite ca acestea'' (M. Sadoveanu, ,,Cuvantul liber'', 7 septembrie 1943), imprejurari in climatul carora ,,prostia a luat locul inteligentei, incapacitatea a detronat cultura, brutalitatea a luat locul simtirii si forta musculara pe acela al gandiri'' (George Macovescu, ,,Cuvantul liber'', 25 mai 1935). Intrucat, dupa expresia lui G.M. Zamfirescu, ,,estetii de circumstanta'' intrasera in templul celei mai capricioase muze, a artei, ,,ca in grajd sau ca la abator'', negand valorile mari ale culturii (pe Sadoveanu si Arghezi, Ibraileanu, Calinescu si Lovinescu), ponegrindu-le public si devastandu-le, se impunea ca scrisul sa devina stavila in drumul orb al dementei, sa apere patrimoniul national printr-o atitudine ferma, fara echivoc. ,,Cultura va trai, consemna marele muzician George Enescu. Prea e mare patrimoniul ce l-am acumulat atatea secole de truda si credinta pentru a face dintr-odata tabula rasa din tot ce am strans si am asimilat. Impasuri a mai avut omenirea. Si le-a razbit pe toate cu o vitalitate eroica. Nu-i va lipsi curajul nici de data aceasta. Trebuie sa credem ca vom invinge'' 7.

Facandu-se ecoul altor publicatii care sustineau crezul realist si revolutionar al artei si angajarea lui intru salvarea literaturii nationale de ravagiile obscurantismului ofensiv, ,,Facla literara'', prin N.D. Cocea, proclama: ,,N-am fi romani si n-am fi oameni daca am deznadajdui de viitorul tarii acesteia. N-am fi demni sa traim in epoca aceasta de mari zguduiri, de prefaceri profunde, daca din egoism sau din lasitate, am renunta la lupta si-am tolera ca de pe campiile inflorite ale tarii, spre cerurile spuzite de stele sa se inalte, in loc de imnuri, mugetul animalelor cuziste'' 8. In legatura cu o ancheta a aceleiasi publicatii, pe tema De ce scriu?, Miron Radu Paraschivescu declara: ,,Raspunsul de acum este acelasi pe care mi i-am dat singur cu cativa ani in urma: socotesc scrisul un mijloc de cunoastere. Si aceasta cunoastere - am convingerea - nu se poate efectua, nu e realizata decat in masura in care voi cunoaste viata; care e deopotriva a mea, cat si a tuturor oamenilor din jurul meu'' 9. Liviu Rebreanu investea publicatia ,,Miscarea literara cu o functie activa militanta, scriind ca ea ,,are un rol de implinit special in publicistica romaneasca Noi trebuie sa fim veriga de unire intre creatori si cititori Edificiul culturii romanesti nu se poate ridica decat pe temeliile trecutului'' 10.

Scriitorii si publicistii antifascisti gasisera doua modalitati de a lupta cu ,,norii'' grei ai fascismului, care intunecau orizontul culturii romanesti. Prima dintre acestea era aceea a promovarii unei arte democrate, realiste, revolutionare, expresie a nazuintelor maselor populare, contra-replica a literaturii abstracte, detasate de realitati. Cealalta modalitate era demascarea directa, in pamflete si articole necrutatoare, a totalitarismului fascist, a dementei lui spasmodice.

Asa, bunaoara, revista ,,Bluze albastre'', condusa de Alexandru Sahia, isi definea cu fermitate scopul militant in problemele artei revolutionare, ale artei care servea in acel moment istoric clasei muncitoare, o arta straina de ,,preocupari eterne si abstracte''. Situata, cum se spune in propriul ei editorial, Linia generala, de cealalta parte a baricadei, care nu masca realitatile, ,,Bluze albastre'' militase pentru: 1) literatura activista; 2) literatura critica; 3) literatura proletara, obiective care cereau literaturii sa fie scoasa ,,din adancurile vietii o literatura menita sa dezgoleasca realitatile groaznice, imbrobodite si mutilate de estetii inconstienti sau voiti in slujba burgheziei'', cum detalia Alexandru Sahia in articolul O generatie falsa. Din nefericire, atunci cand un atare crez angajat incepuse sa se transpuna in fapta prin scrieri cum au fost nuvelele lui Sahia insusi, Uzina vie si Revolta in port, revista a fost suprimata de cenzura pentru atitudine revolutionara in problemele artei si literaturii.



In 1936, scriitorul si gazetarul N.D. Cocea semna articolul Cuvant inainte, care anunta cititorilor, intr-o viziune patrunzatoare, publicatia ,,Era noua''. Articolul amintit angaja revista in fata cititorilor sa trateze in mod stiintific, toate problemele ideologice ale vremii. In adevar, articolele publicate graiau din titlu: Criza generala, Rentabilitatea in agricultura, Note asupra miscarii de monografie sociologica, multe altele, alaturi de scrieri literare militante semnate de Al. Sahia (Somaj fara rasa), Ion Calugaru (Pane, da-mi fata) si de scrieri ale unor autori straini recunoscuti (Romain Rolland, André Malraux, Ilya Ehrenburg, Mihail Solohov, Thomas Mann), ceea ce, in ansamblu, situa revista ,,Era noua'' de partea cealalta a miscarii promovate de publicatii de dreapta.

Acelasi N.D. Cocea devine in 1937 directorul saptamanalului ilustrat politic, literar si artistic ,,Reporter'', condus pana atunci, de la momentul aparitiei, de A.G. Grama. ,,Reporter'' isi lansase directiile de actiune impotriva coruptiei politice, a fascizarii tarii, a razboiului. Totodata, se facuse pavaza luptei drepte a muncitorilor, a tineretului revolutionar, iar in planul artei si literaturii respinsese tendintele si incercarile altor reviste si ziare de a subjuga cultura romana misticismului, irationalismului, reactionarismului.

Facandu-se ecoul confratilor de breasla, a caror libertate de creatie era amenintata de fascism, Miron Radu Paraschivescu scria intr-un articol din ,,Reporter'': ,,Iar cat priveste acest pripit - si de aceea mult invocat - argument care se foloseste de catre unii in sprijinul teoriilor fasciste, si anume ca libertatea e buna dar poporul nu stie s-o foloseasca si de aceea e nevoie de un regim fascist, netemeinicia lui sare in ochi. Fiindca aceasta e ca si cum ai spune: lumina e buna dar pentru cine a locuit intr-o hruba ea e daunatoare si trebuie sa-i scoatem ochii ca sa se poata conduce in lumina.

Caci nu constiinta valorii libertatii o da tirania, dar, cel mult, dorul pentru ea. Si asta e putin, mult prea putin pentru un popor si o tara care vor sa aiba o cultura intreaga, adevarata si rodnica'' 11.

Atitudini asemanatoare intalnim in multe publicatii, ca de pilda in revista ,,Cuvantul liber'' (1933-1936), de sub conducerea lui Tudor Teodorescu-Braniste, la care au colaborat multi dintre cei mai inainte amintiti, alaturi de Geo Bogza, George Macovescu, Felix Aderca, I. Peltz, George Lesnea, Emil Isac, Anton Holban, Al. Philippide, Carol Ardeleanu, G. Bacovia, D.I. Suchianu. Amintim, intre altii, pe Eugen Jebeleanu, care, referindu-se la conditia poeziei din acel timp, scria intr-un articol din ,,Cuvantul liber'': ,,Cantaretul roman de astazi aduce in configuratia literaturii aerul insingurarii. Conditia poeziei se leaga de conditia umana a creatorului. Si aceasta din urma fiind deplorabila, determina, pe baza principiului vaselor comunicante, nedreapta stare a celui dintai'' 12.

Problemele culturii in aceasta etapa premergatoare celui de-al doilea razboi mondial, abordate de pe pozitii democratice si revolutionare, au gasit spatii largi in multe publicatii in limba romana sau in limbile nationalitatilor conlocuitoare (,,Tanara generatie'', ,,Critica'', ,,Santier'', ,,Manifest'', ,,Dacia noua'', ,,Cadran'', toate aparute in rastimpul 1934-1939, in ,,Korunk'' si ,,Die Welt'', in reviste editate de personalitati ale scrisului romanesc, scoase inaintea momentului evocat: ,,Cetatea literara'' (1925-1926, condusa de Camil Petrescu), ,,Bilete de papagal'' (din 1928 pana in 1945, cu intreruperi, revista lui Tudor Arghezi), ,,Sinteza'' (1928-1929, a lui G. Calinescu) etc.

Ideologia fascista in cultura balansa intre primitivism si misticism, speculand dintr-un unghi tribalic anumite datini si credinte stramosesti, sub scutul camasilor verzi ale Legiunii ,,Arhanghelul Mihail'', devenita ,,Garda de fier''. Cu o asemenea teorie presa s-a razboit crancen. Ziarele ,,Dimineata'', ,,Adevarul'', ,,Timpul'', ,,Zorile'', revistele ,,Viata romaneasca'', ,,Azi'', ,,Santier'', ,,Adevarul literar si artistic'', multe altele situate pe baricada democratismului, a ratiunii si a umanismului, au intrat in polemica si in raporturi de aversiune cu publicatiile de orientare fascista: ,,Porunca vremii'', ,,Cuvantul'', ,,Buna-Vestire'', ,,Calendarul'', ,,Axa'', ,,Randuiala'', ,,Iconar''. Acum pleda Nichifor Crainic in ,,Gandirea'' pentru ,,statul etnocratic''; acum se tipareau in ,,Vremea'' articole sovine, rasiste; acum teoretiza Nae Ionescu ,,trairismul'' sinucigas.

Revista ,,Viata romaneasca'', pana in 1933 aparuta sub indrumarea lui G. Ibraileanu, apoi a lui Mihail Ralea, concentrase in jurul ei un nucleu de rezistenta al scrisului romanesc. Astfel, ea a continuat si dupa primul razboi mondial sa aiba aceeasi atitudine democratica in problemele artei, ale zugravirii realiste a taranului, in special, - reflex poporanist. Promovand scriitorii mari ai vremii - M. Sadoveanu, T. Arghezi, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, Cezar Petrescu, iar intr-un alt esalon Al.O. Teodorescu, Demostene Botez, I. Agarbiceanu, Gala Galaction, Hortensia Papadat-Bengescu - ,,Viata romaneasca'' promova, implicit, o literatura sanatoasa, opusa exagerarilor unor teoreticieni vizavi de ,,europenizare'', o literatura patrunsa de specific national. G. Ibraileanu, teoreticianul ,,specificului national'', aducea cateva precizari noi: ,,orice om este o celula a organismului numit societate. Un filozof spunea ca intai am fost noi si pe urma eu. Cu toata dezvoltarea individualitatii de-a lungul vremii, acest raport ramane. Acest noi este un popor, si nu o rasa'' 13.

In opozitie cu unele principii care calauzeau ,,Viata romaneasca'', se ivise revista de prestigiu ,,Sburatorul'' (1919-1922 si 1926-1927), avand si un cenaclu al ei, sub mentoratul lui Eugen Lovinescu, Liviu Rebreanu, Victor Eftimiu, Caton Theodorian, Ion Minulescu si D. Nanu. Publicatia tiparea scriitori de diferite orientari (samanatoristi, parnesieni, simbolisti, poporanisti), pentru ca dupa aceea, in faza a doua a existentei sale, sa-si defineasca prin E. Lovinescu crezul estetic: sincronismul. Transferul de formule artistice nelimitat din literatura Occidentului, teoretizat prin ,,Sburatorul'', in dorinta de a pune de acord literatura romana cu ,,spiritul veacului'', a iscat polemici cu ,,Viata romaneasca'' si ,,Gandirea''. Era insa in punctul de vedere al lui Lovinescu si un germene fertil, acela al receptarii ,,noului'' in arta, insemnand, intre altele, neidealizarea trecutului, obiectivarea creatiei, patrunderea psihologica si evitarea istoricismului.

Desigur, nici un asemenea punct de vedere estetic nu putea fi absolutizat, dupa cum insusi Lovinescu isi da seama, la un moment dat, de exagerare, revenind la fondul national al traditiei (Alecsandri, Goga, Sadoveanu); dar nici, opus lui, punctul de vedere al ,,Gandirii'' (indelungata revista a lui Nichifor Crainic scoasa la Cluj, in 1921, mutata la Bucuresti dupa un an si existand pana in 1944): ,,Peste pamantul pe care am invatat sa-l iubim de la «Samanatorul» noi vedem arcuindu-se coviltirul de azur al bisericii ortodoxe'', cum zisese N. Crainic, intr-o viziune traditionalista spiritualizanta, motiv pentru care ,,gandirismul'' a mai fost numit si ortodoxism. In ciuda acestei optici care impingea gandirismul intr-o istorie nationala de rituri si credinte ancestrale, prin ignorarea civilizatiei materiale (de care ,,Sburatorul'' nu facuse abstractie), revista ,,Gandirea'' a gazduit la inceput colaborarea unor scriitori de talent, deveniti dupa aceea adversari ai ei (T. Arghezi, M. Ralea, G. Calinescu, Zaharia Stancu). De asemenea, in paginile publicatiei se facuse puternic simtita contributia de forta a lui Lucian Blaga.

In perioada interbelica, o data cu operele literare de rezistenta, apar prin ,,avangardism'' curente si tendinte suprarealiste. Ecoul miscarii literare ,,dadaiste'', nascute la Zürich, in 1916, prin contributia scriitorului Tristan Tzara si a pictorului Marcel Iancu, originari din Romania, s-a facut simtit in seria de publicatii ,,avangardiste'': ,,Contimporanul'', ,,75 H.P.'', ,,Punct'', ,,Integral'', ,,Unu'', ,,Urmuz'', ,,Alge'', care-si asezasera programele sub antetul: Antiliteratura Dada, Antimuzica Dada, Antipictura Dada. Deci impotriva oricarei creatii constructive, materiale, pentru o creatie ilogica, irationala. Un antirealism, intr-un cuvant, propriu nu numai dadaismului, care s-a autodizolvat pana la urma, ci si celorlalte curente influentate de el: ,,simultaneismul'', ,,supermatismul'', ,,tactilismul'', ,,ultraismul'', ,,zenitismul'' etc., cele ce pretindeau ca au o estetica constructiva. In peisajul artelor si al literaturii romane, constructivistii erau adeptii tehnicilor moderne ale secolului XX, repudiind formele traditionale ale culturii, modelele clasice.

Ion Vinea ceruse inca din 1924 in ,,Contimporanul'', revista care avusese colaboratori, un timp, pe Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, Ion Pillat Eugen Jebeleanu, Adrian Maniu, Mircea Eliade, B. Fundoianu, I. Minulescu, Dan Botta, Victor Eftimiu, M. Sebastian, o arta sobra, combatanta, chemandu-si confratii catre o exprimare alerta, concisa, replica la lungimile excesive, la inflatia de cuvinte in literatura; acelasi Ion Vinea dadea dreptate constructivistilor care ziceau ca ,,un bun reportaj cotidian inlocuieste azi orice lung roman de aventuri sau de analiza''.

Acestor valori li se alatura in 1941 omagiul adus memoriei lui Nicolae Iorga, cel ce fusese ucis miseleste de pistoalele iratiunii, ale primitivismului barbar. Omagiind in plin context de razboi si de asalt fascist memoria disparutului, intelectualii si scriitorii Victori Eftimiu (Teatrul lui N. Iorga), Perpessicius (Stilul lui N. Iorga), Ion Pillat (O personalitate cu relief de Renastere italiana), C. Radulescu-Motru (Destinul carturarului roman), Liviu Rebreanu (Animatorul incomparabil), alaturi de altii, Radu D. Rosetti, I. Simonescu, Ionel Teodoreanu, Serban Cioculescu, omagiau una dintre constantele culturii romanesti: aderenta la fiinta nationala, slujirea ei in toate planurile, istoric, social, politic, cultural, literar, ceea ce facuse N. Iorga, dar ceea ce incercau fascistii sa falsifice, sa distruga si sa renege. ,,Se pot distruge popoare?'' se intrebase N. Iorga in ,,Neamul romanesc'' din 9 septembrie 1939, raspunzandu-si ca popoarele, natiunile fiind ,,o forma organica a umanitatii'' nu puteau fi distruse de nici o metoda, exprimand totodata convingerea ca aceia care nutreau elucubratii de acest fel isi vor primi ,,meritata pedeapsa a apasatorilor'' (cum istoria a si demonstrat). Increderea si convingerea in biruinta finala erau exprimate pornindu-se de la vremile de barbatie ale neamului, mai indepartate sau mai apropiate, de la simbolurile unor sarbatoriri ale marii Uniri, cum au fost acelea de la Alba Iulia.













Document Info


Accesari: 2843
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )