Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































Alexandru Macedonski - viata

literatura romana












ALTE DOCUMENTE

Amintiri din copilarie - test
Romanul LA MEDELENI - Ionel Teodoreanu - povestirea intamplarilor - LA MEDELENI
TEST - cls. a VIII-a romana
BALTAGUL de Mihail Sadoveanu
BALTAGUL De Mihail Sadoveanu rezumat
TEST DE EVALUARE Romana - semne de punctuatie
Cum am devenit poet
PROIECT TEMATIC - FIIND BAIET PADURI CUTREIERAM -M.EMINESCU
Conditia omului de geniu in creatia eminesciana
Test scris la Limba si literatura romana

                       

Alexandru Macedonski - viata

          Dimitrie, bunicul poetului, si fratele acestuia, Pavel, venisera in tara dupa infrangerea rascoalei sarbilor impotriva turcilor, condusa de Karagheorghievici, la care participasera. Se proclamau descendenti de voievod sarb si aduceau sangele iute si amestecat al balcanicilor, un gust de aventura si darinta de inavutire rapida. In 1821 fratii Macedonski au fost printre cei cu care Tudor Vladimirescu a pornit rascoal in Oltenia, la care, se pare, au contribuit cu mari sume de bani. Alexandru, fiul lui Dimitrie si tatal poetului, a urmat colegiul militar la Kerson, in Rusia si s-a dedicat carierei militare. Numele sau se leaga de cel mai insemnat eveniment al epocii : Unirea Principatelor. Casatorit cu Maria, fica pitarului Dimitrie Paraianu, din autentica boierime olteneasca, si socotind neindestulatoare nobletea sud-dunareana a inaintasilor sai, tatal, Alexandru Macedonski, si-a confectionat singur un arbore genealo 737g65h gic fantast, de descendent al casei Biberstein, domnitoare in Lituania, mistificare in care ajunse sa creada el insusi. General si minstru de Razboi in timpul domniei lui Al. I. Cuza (a carui alegere ca domn o sprijinise), iubitor de fast, ducea o existenta seniorala, puternic fixata in amintirea copiilor. Dupa pensionarea sa inainte de vrema, chestiunea Macedonski devine pretextul unei infruntari intre partidele liberal si conservator, generalul fiind rechemat (in ian. 1869) ca sef al diviziei teritoriale.Moartea sa neasteptata, in sept. 1869, trezeste in familie banuiala unei crime, pusa in legatura cu numeroasele dusmanii pe care si le atrasese generalul, fire impulsiva si dura.In contrast cu viata de lux de alta data, dificultatiile de dupa decesul tatalui, pensia, considerata neindestulatoare, oferita de guvern, creeaza la Macedonski, adolescent pe atunci, ideea persecutiei si a ostilitatii mediului, precum si nostagia onorurilor oficiale.



          O atare optica este intretinuta  si de mama, fire romantica, imaginativa, framantata, chiar predispusa sa dramatizeze, dominata de obsesia unei fatalitati ireductibile, astfel femeie fina, cu o cultura frenceza remarcabila si cu un adevarat dar al povestirii. Macedonski a primit educatia care se dadea pe atunci odraslelor unei familii boieresti : in limba franceza, cu un dascal in casa, si, in romaneste, la gimnaziul din Craiova, unde I se certifica absolvirea clasei a patra (1866-1868). Colegii si-l amintesc timid, hipresensibi cu o sanatate subreda, trecand adesea prin stari extatice si de usoara nevroza, cu o fantezie neobisnuita, avid de afectiune.Pentru insanatosire dar si pentu studii, mama il trimite in strainatate.Adolescentul de 16 ani colinda singur Austria, Italia si Elvetia, apoi din nou Italia. Era inscris de forma la Institutul Schwitz din Bucuresti si chiar la Facultatea de litere.Debutase in ``Telegraful roman`` (in 1870) de la Sibiu cu o poezie trimisa din strainatate : Dorinta poetului. In 1872 e la Bucuresti pentru a-si pregati cel dintai volum, Prima verba, aparut in acelasi an. Intre timp situatia aventurii familiare devine tot mai nesigura. O slujba administrativa sau birocratuia, oricare ar fi fost ea, ii trezea o adevaarata repulsie lui Macedonski, atat de mandru de nobletea originii sale. Se adauga la aceasta credinta in misiunea poetului, in geniul lui, care il ridica deasupra existentei comune. ``Complexul genialoid`` al poetului, altuit pe mandria sa aristrocratica, se formeaza inca din vremea inceputurilor sale literare. Cateva recenzii binevoitoare ii dau incredere de nezdruncinat in calitatiile poeziei sale. Totusi, in aceasta perioada, Macedonski isi canalizeaza energia spre alta cale posibila de dobandire  a gloriei  si de implinire a unui destin  pe care si-l voia exceptional : politica, mai ales cea antidinastica (materializare in  fapt a unor mai vechi resentimente familiale contra princepelui  strain),ii oferea posibilitatile unei afirmari pe care o visa spectaculoasa. Macedonski intra in partidul liberal si scoate gazeta ``Oltul`` (1873). Atacurile antidinastice si enuntarea unor principii, sustinute cu impulsivitate si inabilitate chiar impotriva propriului sau guvern, atrag atentia asupra lui. Campania continuind cu o si mai mare energie pamfletara, Macedonski va fi judecat si arestat pentru un articol  (din ``Oltul``), care cerea cu malitiozitate publicarea unei genealogi a familiei dominatoare. Procesul si zgomotul din jurul numelui sau ii dau mari satisfactii. Va relua in presa (in ``Telegraful``, 1875) atacurile antidinastice si va sustine idei republicane.                      

          Curand incearca o mare dezamagire, caci se vede sters de pe listele liberale ale candidatilor pentru Camera. Macedonski intra atunci in gruparea celor nemultumiti de noul guvern liberal, sub conducerea lui N. Blaramberg, si impreuna cu Bonifaciu Florescu si Pantazi Ghica, scoate ``Stindardul`` (1876). Numit, dupa multe insistente, director al prefecturi judetului Bolgrad, este silit-dupa cateva luni-sa demisioneze. Macedonski ajunge in opozitie si seridica, in ``Vestea`` (1877), impotriva lui C. A. Rosetti si a``visitatorului`` politic al lui I. C. Bratianu. Primul, pentru al potoli I-l numeste, fara sa-l consulte, controlor financiar. Macedonski,care se scotea astfel retrogradat, izbugneste in presa impotriva acestei functii ``incalificabile``, enumerandu-si meritele de combatant liberal. Solicita lui M. Kogalniceanu postul de atasat de legatie, dar e numit director de prefectura  la Silista Noua (noiembrie 1878), functie pe care poetul o accepta, desi, sigur, n-o socotea pe masura posibilitatilor sale. Administrator pentru o vreme al plasii Sulina, dupa 18 luni de serviciu ramanein afara, cu sentimentul ratarii carierei politice si intr-o precara situatie financiara. Idealist, imposibil de convertit la compromisuri in dezacord cu firea sa, irascibil si lipsit de tact, strain de micile si marile aranjamente si dezgustat de rapacitatea burgheziei, Macedonski ramasese la litera principiilor democratice ale burgeziei liberale din epoca pasoptista, vazute in puritatea lor ideala, cu o sensibilitate aparte fata de pozitia omului decultura in societate. In 1880 scoate ziarul satiric ``Tarara``, cu atacuri la adresa liberalilor si a regelui si in acelesi an, ``Literatorul``, prin care voia sa cucereasca gloria literala, dupa ce pierduse sperantele unei cariere politice.                                                              



          De la inceput, ``Literatorul`` s-a definit in opozitie cu ``Convorbiri literare`` si ``Junimea``, care, dupa parerea lui Macedonski, acaparasera fara o justificare obiectiva pozitiile culturale cele mai insemnate ale epocii. Fata de Maiorescu, Macedonski duce initial o politica de castigare a bunavointei. Cum insa sfortare sa de a impune literar nu avusese ecourile favorabile scontate la ``Convorbiri.``si poetul ramanea pentru junimisti un ieremediabil ratat, o figura ciudata, el se dezlantuie in repetate randuri in polemici pline de venin impotriva Junimii. Iritat de ``domnia literara``a lui V.Alecsandri, cand acesta primeste marele premiu al Academiei, Macedonski, care concurase si el in 1878 cu o trducere din Byron (Parisina), izbucneste fara retincente. O ``analiza critica`` in ``Literatorul`` este menita a distruge mitul ``infailibilitatii`` lui Alecsandri. Junimistii nu riposteaza decat mai tarziu, in 1883 printr-o recenzie distrugatoare la volumul sau, Poesi semnata de P.Th.Missir, si in continuare, afiseaza o tacere plina de dispret.M.Eminescu, in care Macedonski vede un exponent tipic al Junimii,este sistematic atacat pe tema ``imperfectiunilor `` formale. Cauzele conflictului de ordin personal par a fi vechi si ele nu sunt cunoscute. Se pare ca Eminescu l-a atacat in``Timpul`` (Nationalitate si cosmopolitism-1881-si ca prototipul unui portret satiric eminescian-Materialuri etnologice,1882)ar fi Macedonski. In orice caz, Macedonski se plangea de atacurile (regulate) ale``confratelui Eminescu`` in``Timpul`` (unele-nesemnate-din1879, acuzandu-l de excrocherii si falsuri in calitate de director de prefecura la Silistra Noua). Cert este ca nepotrivirile temperamentale erau profunde si ca Macedonski, foarte susceptibil, izbucnea mai totdeauna diproportionat in raport cu cauza, neimpiedicandu-se, in furia lui egocentrica, de nici un obstacol. In 1883, cand Eminescu era blnav, Macedonski publica fara a banui urmarile, o nefericita epigrama, care ridica impotriva-I valul indignarii publice, cu consecinte dintrecele mai grave pentru viata si opera sa. Poetul vrea sa se disculpe, dar toate ziarele refuza sa-i publice cuvantul, cu exceptia ``Romanului``. Evenimentul ia proportii, abonatii refuza ``Literatorul``, societatea se destrama, poetul este aratat pe strada ca un obiect al oprobriului public. Macedonski se hotaraste sa plece la Paris. Mijloacele nu-i lipseau, caci, in 1882 , se casatorise cu Ana Rallet Slatineanu, coboratoare din familii boieresti de vaza, care ii aducea o dota substantiala. La Paris incearca sa se impuna ca poet de limba franceza. Incep sa ii apara versuri in ``L`Član litteraire``din Liege si in``Bulettin officiele de l`Ŕcademie des Muses Sanntones``.Se-ntoarce in tara la inceputul anului 1885.Cauta, fara succes, sa duca mai departe``Literatorul``. La 17 martie 1885 revista isi intrerupe aparitia. Este suplinita de ``Revista literara``codusa de Th.M.Stoienescu. Situatia materiala a familiei nu mai este atat de infloritoare. Macedonski se straduieste sa salveze aparentele. Pentru familie va urma o lunga peroiada de indigenta lusruita. Dupa ``afacerea epigramei``,in structura spiritului macedonskian, inclinat inca din tinerete, datorita declasarii sociale, spre mizantropie, obsesia damnarii se instaleaza definitiv, consolidata si de identificarea geniului cu nefericirea. Macedonski, singur in mijlocul ostilitatii generale,incearca amara voluptate a persecutiei (care ii da aura superioritatii),ba chiar si-o cultiva savant. Temperament energic, urmas al mai multor generatii de militari indrazneti si rebeli, el nu pleaca fruntea si nu abandoneaza atitudinile belicoase. Cu toate acestea, insistenta cu care ulterior se justifica cu privire la epigrama adresata lui Eminescu tradeaza o fixatie  macedonskian, in care intrau si chin sufletesc si tardive pareri de rau,caci nu atat rautatea si invidia vorbisera, cat mai ales orgoliul si furia necontrolata. Dezaprobarea publica il va urmari mult timp. ``Ghimpele``si alte reviste ale epoci  (``Moftul roman``) fac din Macedonski un trist personaj de comedie, tinta ironiilor si atacurilor. Volumul Excelsior, aparut in 1885, nu se bucura de nici o recenzie, desi autorul era cunoscut. La teatru si pe strada este huiduit. Refugiul poetului este poezia si cenaclul. El gaseste aici, in adulatia cu care il inconjoara discipolii, afectiunea de care sufletul sau avea nevoie. Odele, dedicatiile, decupaje din casete continand elogii, lipite in album,sant simple compensatii iluzorii pentru poetul frustrat de recunostinta societatii pe care, in ciuda poeziei sale stoice de om de geniu, neinteles, ar fi vrut sa o cucereasca. Pasagere satisfactii ii ofera in 1886 colaborarea la publicatile straine ``La Walonie``, ``Revue du monde latin``, ``Revue francaise``.Reapare si ``Literatorul`` doar in citeva numere si,in 1886, ``Revista independenta`` (un numar). In 1888, Macedonski editeaza ``Straja tarei``, organ ``liberal conservator ``, de fapt incercari de a se salva de saracie. La reaparitia ``Literatorului``, in 1890, Macedonski lupta pentru impunerea simbolismului. Articolul Poezia viitorului (1892) este primul manifest simbolist la noi. Perioada 1892-1894 este pentru poet o epoca de mari lipsuri materiale. Poetul deschide liste de subscriptie pentru a-si scoate volumele , organizeaza festivaluri literare sau chiar recurge la diverse modalitati de cersetorie degizata, toate facute insa cu o anumita morga sicu constiinta ca umilintele si concesiile nul pot degrada.Dintr-o pornire sentimentala el accepta idealul socialist, cu ecouri in ziarul ``Lumina`` (1894). In 1896, cand izbucneste scandalul in jurul ``afacerii Genadie ``, Macedonski deschide din nou,si pentru ultima oara, focul impotriva dinastiei straine, in ``Liga ortodoxa``, ziar subventionat de prelatul catorisit. La Paris ii apare volumul de versuri in limba franceza, Bronzes. In 1901 in ``Forta morala``,Macedonski il sprijina pe C. Al. Ionescu-Caion, care il acuza pe I. L. Caragiale de plagiat. Gestul deruteaza,  tradand iritari comprimate ,in urma repetatelor ironii  si atacuri din ``Gimpele`` si ``Moftul roman``. Violenta izbucniri este maxima. In aceeasi revista , lui G. Cosbuc I se contesta nationalitatea romana. Scandalul a avut rasunet. Cu prilejul unei conferinte la Ateneul Roman, Teatrul si literatura Macedonski este fluierat si huiduit si el raspunde de asemenea fluierand. Dupa acest incident ``Forta morala`` isi inceteaza aparitia.                                                         
















Document Info


Accesari: 2053
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )