BASMUL
"POVESTEA LUI HARAP-ALB"
ION CREANGA
Basmul este o specie literara populara care a fost cultivat si de catre creatorii culti, impunându-se si ca specie literara a literaturii culte (basm cult).
basmul, ca specie literara a genului epic nareaza dintr-o perspectiva naratoriala extradiegetica (un narator-martor al întâmplarilor traite de personaje, narator care exista ca voce), întâmplari puse pe seama unor personaje care au rolul de a stabili echilibrul;
trasatura fundamentala a basmului este fabulosul întâmplarii conventionale a caror logica ascultatorul sau cititorul nu o pune la îndoiala.
Fabulosul nu este sinonim cu fantasticul, dar este implicat în fantastic.
la nivelul basmului exista întâmplari fantastice: calul zburator, metamorfozele - fata împaratului Ros se metamorfozeaza în pasare;
oralitatea care în basmul popular este un cod de transmitere de la cretor spre ascultator, devine în basmul cult un mod de creatie: graiul popular, proverbe si zicatori, invocarea cititorului de catre narator, etc;
basmul este un discurs narativ alcatuit din situatii numite functii (ideea unei secvente narative); orice basm începe cu o situatie initiala de echilibru urmata de o situatie care deregleaza echilibrul, întâmplari traite de erou pentru recuperarea echilibrului si instalarea lui.
În basm, ceea ce s-ar numi intriga, este de fapt o situatie perturbatoare - un act nelegiuit, un furt, un neajuns, o dorinta neîmplinita.
basmul este un discurs narativ secventat prin intermediul formulelor initiale, mediane, finale; formula mediana are rolul de a restabili firul întrerupt al naratiunii;
basmul se caracterizeaza prin umor, pentru ca oratorul care traieste întâmplarile umoristice face "haz de necaz"; umorul devine o trasatura a stilului prin care lectorul retraieste fabulosul basmului.
"Povestea lui Harap-Alb este un basm atipic- începe cu un dezechilibru: cei doi frati, craiul si Verde-împarat traiesc unul la un capat al Pamântului, celalalt la celalalt capat al Pamântului; cei doi frati nu s-au mai vazut din cauza distantelor, a drumurilor nesigure si a razboielor, mai mult, craiul are trei baieti, iar Verde-împarat are trei fete, încât craiul trimite carte fratelui sau ca sa numeasca un fecior care ar trebui sa-i urmeze la tron.
Se poate spune ca basmul lui Creanga e construit pe tehnica povestii în poveste pentru ca identificam câteva povesti în situatiile tip.
Prima poveste este a probelor la care sunt supusi feciorii de crai - trecerea Podului.
Podul este un simbol, granita dintre cele doua lumi (s-ar putea spune ca este granita dintre Lumea materiala si Lumea imateriala; craiul se afla în lumea materiala, Verde-împarat se afla în centrul simbolizat prin verde.
Craiul se travesteste în urs - la popoarele primitive este un ritual initiatic al flacailor care devenind maturi trebuie sa învinga fiara si sa primeasca forta ei.
Ca în toate basmele, nu trec proba primii doi; îi este dat sa treaca proba mezinului- pentru ca el este cel mai pur, cel mai apropiat de spatiul originar. Dar craisorul este ajutat de Sfânta Duminica care îl obliga sa se dovedeasca milos - calitate suprema.
Sfânta Duminica apare în doua ipostaze: de baba si de zâna întreprindere hohot de lumina (aura de lumina), este un reflex dumnezeiesc care are rolul de a-l lega pe craisor printr-o veriga de aur de Cer.
Asadar, aventurile craisorului sunt interioare, vizeaza transformarea lui de substanta, prin care va deveni din element material, element spiritual; motivul este al calatoriei.
Sfânta Duminica îl ajuta sa treaca proba Ursului, craisorul îsi dovedeste curajul, îsi ia forta si maturitatea.
Tatal travestit în urs, fie urmareste identificarea celui mai bun fecior, fie se dovedeste gelos (vezi "Soacra cu trei nurori") pentru ca si el încercase o calatorie, dar nu reusise sa o duca la bun sfârsit: Sfânta îl învata sa ia hainele, armele si calul tatalui. Armele si hainele sunt un talisman, dar si o zestre care-i permite craisorului sa porneasca în aventura sa la nivelul 0. el va îngriji aceste obiecte si le va reda stralucirea.
Calul este atras printr-o tona de jaratec - numai focul poate sa trezeasca în calul rapciugos si bubos forta de a-l purta în lumea cealalta.
Craisorul respinge calul care iese din herghelie, dar nu are încotro, îl hraneste si calul îsi da jos haina rapciugoasa si devine o frumusete de cal.
Ca în orice basm, se impune cifra 3: 3 feciori, 3 încercari pentru trecrea probei.
Calul, nazdravan, îl va ridica în slavi pe crai de trei ori, îl va coborî spre pamânt brutal, ca razbunare la cele trei lovituri cu hamurile. În acelasi timp, coboara de trei ori îl repune pe craisor într-o noua pozitie cu picioarele pe pamânt, cu capul în nori tinând în mâini, Soarele si Luna. Aceasta este pozitia Omului universal, gândit de renascentisti.
Din acest punct începe a doua poveste: craiul îl sfatuieste pe fiul sau sa nu se însoteasca cu Spânul si cu omul Rosu. Tot ce i se întâmpla craisorului pare sa fie o pedeapsa la încalcare sfatului parintesc - în realitate situatiile tip releva etapele în cizelarea, perfectionarea eroului pentru a ocupa tronul din împaratia Verde
Spânul îi apare tot de trei ori, craisorul crede ca a ajuns în Ţara spânilor si-l ia pe Spân drept sluga.
"Boboc în felul sau", craisorul nu poate sa treaca peste viclenia Spânului: este atras în fântâna, de unde va iesi ca sluga a Spânului, cvapatând numele Harap-Alb.
Cobarârea în fântâna exprima gradul 0 de la care trebuie sa pornesca eroul în perfectiionarea sa. Umbra si racoarea semnifica o îngrengatura inferioara; dar apa fântânii semnifica apa coroziva, acidul care trebuie sa distruga materia pentru a face loc spiritului.
Spânul a fost interpretat ca simbol al raului; în relitate el a fost "piatra" care l-a slefuit, a distrus în el ce era mai rau.
Când ajunge în împaratia Verde, Spânul se da drept fiul craiului, dar verisoarele observa brutalitatea fata de sluga - element al tehnicii anticipative, care anunta deznodamântul.
Spânul îl supune la alte trei probe care vizeaza împlinirea eroului: salatile din gradina Ursului, capul Cerbului, fata împaratului Ros.
Fiecare proba vizeaza împlinirea eroului prin: verde - clorofila, capul - întelepciunea, fata - erosul.
Harap-Alb, cu un nume care sugereaza Androginul (unitatea primordiala) anunta deznodamântul.
Eroul va trece probele cu ajutorul sfintei Duminici, dar si cu ajutorul personajelor adjuvante (ajutatoare): Gerila, Flamânzila, Setila, Pasari Lat-Lungila, Ochila. Aceste personaje sunt regenti ai elementelor primordiale ce trebuie sa-l împlineasca pe erou: Focul, Materia, Apa, Eterul.
Proba cea mai grea e proba casei de arama, înrosite, proba mâncarii si a bauturii hiperbolizate. Eroul trece proba cu ajutorul tovarasilor sai, învingându-l pe Rosu împarat, simbolul sângelui, al razboiului.
Eroul învinge razboiul, instaleaza deci pacea. Ursul si cerbul vor fi învinsi la sfatul Sfintei Duminici si cu ajutorul calului printr-un ritual spectaculos: eroul nu trebuie sa raspunda chemarii cerbului pentru ca ar fi fost ucis în somn, iar sângele lui poate sa-l înece pe erou, pentru ca el se adapostise într-o groapa, dar se scalda în sânge si se umple de forta.
Proba aducerii fetei este si ea spectaculoasa, o va trece cu ajutorul aripei de albina si de furnica, pentru ca eroul crutase viata Reginelor.
Scotând cele doua aripi, roiul de albine si de furnici o identifica pe fata metamorfozata, iar ea e adusa pe pamânt de Pasa Lat-Lungila.
La nivelul textului, apare fantasticul, reprezentat la nivel stilistic de hiperbola.
Portretul monstrilor, construit pe hiperbola este un joc de cuvinte, în structuri sintactice rimate si ritmate din pespectiva lui Harap-Alb.
Inafara de mila, Harap-Alb poseda si arta cuvântului (eroul o mosteneste de la narator, iar naratorul de la autor); Harap-Alb se întâlneste cu monstrii, începe sa-i descrie, în final, rostindu-le numele - numele este o porecla care releva a treia trasatura a eroului - umorul ( vezi portretul monstrilor).
Dupa trecerea probelor, Spânul îi taie capul lui Harap-Alb - este a doua moarte a lui Harap-Alb; prima a fost coborârea în fântâna prin care craisorul moare pentru a ajunge sluga; a doua moarte presupune moartea slugii pentru a se naste Verde împarat; a fost o moarte sociala si spirituala în acelasi timp.
Renasterea se face cu ajutorul fetei împaratului Ros - reprezinta iubirea: ea îi lipeste capul cu apa vie si apa moarta (Moarte-Viata) si cu trei smicele de mar (Arborele vietii).
Invierea eroului obliga la moartea spânului; calul îl ridica în slavi pe spân care se atomizeaza. Atomizarea este sinonimacu luminarea sau implicarea lui în substanta eroului, semn ca Spânul a fost o ipostaza a eroului protagonist.
Calul îsi ia ramas bun de la stapân, se întoarce în lumea lui pentru a mai repeta povestea.
Povestea eroului se închie cu Nunta: încheierea calatoriei, sinonima cu împlinirea, ajungerea eroului în Centru (Verde, centru spiritual)
|
