CATACHREZĂ
= Termenul provine din fr. catachrčse,
lat. catachresis, gr. katachresis "folosire abuziva",
adica dincolo de limitele obisnuitului. C. desemna la
gramaticii Antichit 555b17f 59;tii o metafora, (v.) în care cuvântul
este folosit "abuziv", dincolo de sensul sau strict, precum în versul Eneidei,
în care se spune ca grecii "au cladit" un (imens) cal: "equum...
aedificant !". Ca fenomen lexical de origine metaforica, C.
consta în folosirea unui termen figurat pentru denumirea unui obiect, din
lipsa unui termen propriu: "piciorul muntelui", "povara batrânetii". C.
este o metafora "tocita", gramaticalizata. C. tine,
în genere, de hiperbola (v.) sau de oximoron (v.). O C.
tipica gasim la Shakespeare: "A lua armele împotriva oceanului de
dureri".