Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza






CITIREA FUNDAMENT AL LECTURII EXPLICATIVE

literatura romana











ALTE DOCUMENTE

TEST DE EVALUARE INIŢIALĂ CLASA A IV A - LIMBA ROMÂNĂ
GIOVANNI BOCCACCIO - IL DECAMERONE Milano, Ulrico Hoepli, 1938
Mircea Eliade - MAI MULTE FELURI DE A PIERDE TIMPUL
Trasaturile prozei scurte a lui I
Rugaciune - Prezinta trasaturi ale unei poezii studiate
Prezinta tipurile de personaje dintr-o opera literara studiata, apartinand prozei realiste
Exemplifica trasaturile nuvelei istorice, prin referire la o opera literara studiata
Comenteaza doua modalitati specifice de caracterizare a personajului dramatic, prin referire la un text literar studiat
Stilul stiintific
Agonie si extaz


CITIREA

FUNDAMENT AL LECTURII EXPLICATIVE

Cartea reprezinta cel mai complet depozit al inteligentei omenesti, înmagazinând în filele ei cunostinte, sensibilitate, fapte pe care le pastreaza intacte un timp nedefinit. Uitate între file de sute de ani, par moarte, dar noi le putem învia dezvaluind o lume nebanuita. O carte o citesti când vrei, cum vrei si de câte ori vrei. Acest prieten tacut îti ofera ori de câte ori ai nevoie acelasi raspuns fidel la fiecare întrebare si- l repeta cu nesfârsita rabdare pâna ce l- ai înteles. Cartea este atât de întelegatoare, încât atunci când n-ai înteles-o nu se supara, nu jigneste, te asteapta sa revii. Cartea este învatatorul care te conduce la bine, te face sa te bucuri, sa râzi si sa plângi. O carte te trimite la alte carti si toate împreuna formeaza baza trainica a culturii noastre. Toate celelalte mijloace de raspândire a cunostintelor ramân subordonate cartii si subordonate vor ramâne oricât de mult se vor înmulti si perfectiona procedeele tehnice.

Prin toate compartimentele ei, limba româna îsi aduce contributia la dezvoltarea gândirii si la modelarea sentimentelor, asigurând scolarului suportul evolutiei intelectuale, precum si posibilitatea integrarii în viata sociala.

            Obiectivul central al studiului limbii si al literaturii române în învatamântul primar este dezvoltarea competentelor elementare de comunicare, orala si scrisa ale copiilor, precum si familiarizarea acestora cu texte literare si nonliterare, semnificative din punctul de vedere al vârstei. Se urmareste totodata structurarea la elevi a unui ansamblu de atitudini si de motivatii care vor încuraja si sprijini ulterior studiul limbii ti al literaturii române.

            Familiarizarea elevilor cu cititul presupune în primul rând însusirea tehnicii cititului, iar apoi învatarea instrumentelor muncii cu cartea, a tehnicilor de folosire a cartii, ca mijloc de autoinstruire.

În domeniul citirii, obiectivul de baza ramâne consolidarea deprinderilor de citire corecta, fluenta, constienta si expresiva.

Citirea corecta înseamna citirea care se face fara omisiuni, înlocuiri sau inversari de silabe ori litere, fara repetari sau sunete - parazite ce umplu pauzele mari dintre cuvinte. Citirea corecta este clara si poate fi urmarita si înteleasa de cei care asculta.

            Citirea fluenta este o citire care curge continuu, fara sacadari, poticneli sau întreruperi. Viteza citirii trebuie sa se dezvolte paralel cu viteza întelegerii. Este necesar ca , pe baza de exercitii, sa se ajunga la situat 646b123g ia ca viteza normala a citirii elevilor claselor a III- a si a IV- a sa corespunda cu ritmul vorbirii lor.

            Citirea constienta presupune întelegerea celor citite, lucru demonstrat de putinta reproducerii continutului citit, pe baza unor întrebari. Întelegerea sensului cuvintelor este o conditie importanta a realizarii citirii constiente. Nu se renunta la citirea explicativa, prin care se asigura însusirea textului citit. Un obiectiv important ramâne dezvoltarea vocabularului prin explicarea unor cuvinte noi întâlnite în text, folosirea lor în structuri lingvistice diverse si evidentierea situatiilor în care cuvintele capata sensuri noi. La clasa a III- a elevii pot fi condusi sa sesizeze si valorile artistice ale textului, prin procedee didactice corespunzatoare.

Metodologia lectiilor de citire urmareste nu numai formarea deprinderilor de citire ci  si consolidarea acestora pâna la citirea expresiva. Citirea expresiva se bazeaza pe însusirea tehnicilor de citire ca urmare a unor exercitii sustinute. Realizarea unei citiri expresive implica toate celelalte calitati ale citirii: corecta, constienta, fluenta. Ea se bazeaza, în primul rând pe modelul oferit de învatator si pe alte surse de influentare.

Lucrul cu cartea este de neînlocuit pe parcursul scolarizarii. Este necesar sa- l apropiem pe copil, în mod constient de universul cartii. El trebuie sa simta bucuria lecturii, fiecare carte fiind " o calatorie prin suflete, gânduri si frumuseti" ( Mihail Sadoveanu ).

            Realizarea actului cititului presupune cunoasterea unor tehnici de lucru corespunzatoare care sa permita celui care citeste sa se orienteze în text, sa desprinda multiple valente ale acestuia. Formarea si dezvoltarea capacitatii elevilor de a se orienta într-un text citit este o sarcina esentiala a învatamântului primar. Însusirea tehnicii cititului este subordonata sarcinii de a-i învata pe elevi cum sa foloseasca manualul, în general cartea, cu alte cuvinte, de a- i învata cum sa învete.

            Citirea, ca obiect de studiu ce se realizeaza prin studierea textelor în proza si poezie din manualele  ciclului  primar se completeaza cu textele de lectura (ale scriitorilor

clasici, contemporani si din literatura universala ) ce se afla în unele manuale intercalate alternativ cu textele propriu- zise sau la sfârsitul acestora.

            Cu toata amploarea pe care au luat-o mijloacele audio- vizuale în difuzarea culturii, cartea a ramas si va ramâne unul dintre cele mai frecvente mijloace de autoinstruire. Lectura cartii ofera celui care o parcurge, pe lânga satisfactiile pe care le aduce orice fapt inedit, prilejuri unice de reflectie, de meditatie. Ea îndeamna la introspectie, angajeaza valori formativ- educative, care îsi pun amprenta pe întregul comportament al cititorului. Tocmai de aceea se considera ca cititul reprezinta unul dintre cele mai de pret instrumente ale activitatii intelectuale.

            În orele de lectura la clasa a III- a se urmareste formarea deprinderilor de lectura, de citire independenta a creatiilor literare. În cele mai multe dintre orele de lectura nu am citit textul ci am încercat sa- l discut cu elevii. Citirea au realizat- o elevii acasa. La scoala am încercat sa le trezesc interesul pentru citirea independenta a unui text prin mijloace variate si prin motivarea actiunii. ( Citeste textul pentru a- l putea povesti colegilor; Daca vrei sa afli cum a iesit Lizuca din încurcatura, citeste textul; )

            Studiul literaturii în ciclul primar se poate realiza în mai multe forme:

1.      texte de citire studiate prin manualele de citire ale fiecarei clase;

2.      texte de lectura intercalate între textele de citire;

3.      lecturi suplimentare extrascolare recomandate de învatator;

În ceea  ce priveste programa scolara la învatamântul primar nu specifica ce texte sa fie abordate. Învatatorului îi revine rolul de a selecta, orienta si îndruma lectura în afara clasei, mai ales ca textele din manuale sunt insuficiente. 

Pentru o lectura bine îndrumata învatatorul si parintii trebuie sa tina seama de mai multe lucruri:

c Alegerea textelor în functie de vârsta si tinând cont de accesibilitate (marimea textului potrivit cu vârsta cititorului, numar corespunzator de personaje, actiune simpla pentru a putea fi retinuta, ponderea mai mica acordata descrierilor ).

cAbordarea genurilor si speciilor literare adecvate, punând accent pe textul narativ din sfera îndragita de copii, texte cu putine arhaisme si regionalisme.

cTransformarea copilului din ascultator de lectura ( cum este obisnuit în familie si la gradinita) în cititor constient, cu preocupare statornica, prin lectura unor fragmente atractive în clasa, retinerea titlului volumului, a autorului si a personajelor  care  l- au  impresionat  (clasele  a  II- a - a  III- a ),  redactarea  unor

însemnari sub forma de note sau rezumate ( clasa a IV-a ).

cStudierea dotarii bibliotecii scolii cu volume sau culegeri;

cCunoasterea cartilor de lectura de care dispun elevii acasa.

            Lectura în afara clasei are ca scop sa dezvolte gustul elevilor pentru citit, sa le stimuleze interesul pentru carte, sa le satisfaca dorinta de a cunoaste viata, oamenii si faptele lor. Contribuie   într- o masura însemnata la îmbogatirea cunostintelor elevilor, la formarea unui vocabular activ, bogat si colorat, la dezvoltarea dragostei de patrie, la educarea sentimentelor estetice.

            Pentru vârsta claselor primare sunt potrivite texte narative care îndeplinesc cerintele de accesibilitate si dezvolta teme în sfera de cunostinte a copiilor. Cele mai apropiate copiilor sunt textele cu actiuni din lumea fantasticului, în care se poate întâmpla orice, cu rasturnari de situatii, în care, pâna la urma, binele învinge raul, îndiferent de forma pe care o îmbraca. Textele lirice, în special cele în versuri, ofera modele de exprimare si trezesc sentimente, provoaca emotii. Elevii atrasi de creatiile stiintifico- fantastice, de aventuri nu trebuie opriti, ci stimulati sa citeasca si astfel de texte.

            În orele de lectura la clasa a III- a voi urmari :

·        exersarea actului citirii în cadrul lectiilor de citire, a lecturilor cuprinse în manuale si a lecturii suplimentare;

·        se va insista pe fluenta, ritmul citirii si intonatia adecvata;

·        exersarea citirii cu voce tare, în ritm lent sau mediu impus de specificul învatarii care în faza initiala ofera posibilitati de depistare si ameliorare a greselilor;

·        asocierea continutului de caracterul constient al celor citite, lasând autonomie elevilor pentru lectura în gând;

·        dirijarea si controlul lecturii în permanenta atât de catre învatator cât si de catre parinti;

·        evaluarea periodica asupra vitezei cititului, urmarindu- se evolutia formarii deprinderilor de citire rapida si corecta;

·        asimilarea activa si constienta a celor comunicate în scris ( sau oral ) care sa permita efectuarea unei lecturi functionale;

·        stimularea staruintei, perseverentei copiilor de a parcurge un text pentru a cauta raspunsuri la întrebari sau pentru a desprinde idei esentiale.

           

Stimularea interesului pentru lectura începe înca din clasa I, contribuind nemijlocit la însusirea si exersarea unei citiri corecte si expresive. La clasa a II- a, la ora de lectura, sub îndrumarea învatatorului, elevii pot fi deprinsi sa se orienteze în structura unei carti, ceea ce îi va ajuta mult la efectuarea notatiilor scrise în legatura cu cartile citite în clasele urmatoare.

Obiectivele citirii ca obiect de învatamânt pot fi realizate prin folosirea unei metode adecvate, în functie de particularitatile de vârsta. Stabilirea acestei metode trebuie sa ia în considerare însusi felul în care face receptarea mesajului unui text.

Pentru a- i familiariza pe elevi cu instrumente ale muncii cu cartea, trebuie apelat la o metoda ce urmeaza calea parcursa de citirorul cu experienta atunci când citeste. Aceasta metoda este lectura explicativa. Ea este o îmbinare a lecturii  (a cititului ) cu explicatiile necesare  împreuna ducând la întelegerea mesajului textului.

Componentele citirii explicative

Demersul metodic general pentru stabilirea unui text de citire (cu continut literar - artistic si stiintific)  presupune turnatoarele componente:

a) activitatea pregatitoare în vederea lecturii;

b) citirea integrala a textului literar (de obicei lectura model): citirea pe fragmente si explicarea cuvintelor si expresiilor necunoscute;

c) analiza fragmentelor.

d) scoaterea ideilor principale (elaborarea planului de idei):

e) conversatia generalizatoare;

f)   citirea de încheiere (selectiva pe roluri):

g) activitatea creatoare în legatura cu materialul citit (joc didactic, joc de miscare cu cântec etc.).

Formele de munca independenta la orele de citire

Vom prezenta si comenta formele de munca independenta în ordinea în care se deruleaza etapele lecturii explicative în analiza.

Lectura integrala se poate efectua independent, elevii citind cu anticipatie textul pe care urmeaza sa-1 studieze, în general, textele apartinând genului epic pot fi date, pentru a fi citite independent, ca tema pentru acasa.

Lectura la prima vedere se face pe baza unor cerinte formate de catre învatator si dupa unele explicatii prealabile (se explica unele cuvinte si expresii noi). Aceste explicatii pot orienta elevii sa reflecteze asupra unor probleme esentiale referitoare la continutul (fondul) textului ( tema, ideea operei, momentele subiectului etc.) precum si la forma lui (compozitie, imagini artistice).

Acasa sau în clasa, se poate da elevilor sarcina independenta de a face delimitarea fragmentelor, orientându-se dupa ideile principale formate (dupa criteriul logic). Conform acestui criteriu, fiecare fragment se constituie într-o unitate logica în structura întregii lecturi.

De obicei textele narative se delimiteaza în fragmente dupa criterii determinate fie de structura lor interna, fie de însasi desfasurarea actiunii.

Delimitarea fragmentelor depinde, asadar, de specificul textului, de genul si specia literara careia îi apartin. Nu este recomandata fragmentarea textelor mici, care apartin genului liric. Unele texte formeaza o singura unitate. Un text care apartine liricii peisagiste (pastelul, de exemplu) se delimiteaza în functie de tablourile din care este continut.

Activitatea de fragmentare a textelor literare, poate si trebuie sa fie constientizata printr-o pregatire prealabila : se dau ideile principale formate fie de catre învatator, fie de catre autorii manualului; se dau ideile principale numai pentru o parte din fragmentele textului, solicitându-se elevilor sa identifice fragmentele potrivite pentru fiecare idee. Restul textului va fi delimitat în fragmente, prin efortul personal al elevilor.

Familiarizarea elevilor cu analiza textului pe fragmente reprezinta, fara îndoiala, cel mai de seama instrument al muncii cu cartea.

O forma productiva de familiarizare a elevilor cu tehnicile muncii cu cartea este citirea în gând.

Învatatorul le da elevilor sarcina sa citeasca în gând un text, pentru a selecta si expresiile noi (cu mare valoare expresiva). E bine sa se ceara elevilor atât sa indice sinonimele cuvintelor si expresiilor necunoscute (consultând un dictionar scolar), cât si sa le introduca în contexte noi. Noile achizitii lexicale pot fi utilizate si într-o scurta compunere sau în propozitii dezvoltate, în acest fel achizitiile de lexic pot fi introduse în vocabularul activ.

O forma eficienta de munca independenta este citirea selectiva, învatatorul cere elevilor sa citeasca anumite fragmente sau pasaje, de regula, cu mare valoare educativa si artistica.

Ca activitate independenta se folosesc raspunsurile la întrebarile sau temele formate de învatator la sfârsitul analizei unor texte. Atât întrebarile cât si temele trebuie sa solicite efort de gândire din partea elevilor. Prin teme date se urmareste în egala masura atât citirea cât si scrierea. O forma eficienta de tema scrisa o constituie copierea unei anumite parti a textului. Orice tema scrisa trebuie sa fie precedata de exersarea actului cititului.

Folosirea lecturii explicative

la analiza textelor care contin o naratiune

Formarea capacitatii elevilor de a se orienta în textul citit, în functie de specificul lui, se poate asigura prin intermediul lecturii explicative. Componentele lecturii explicative oferă resurse multiple de valorificare deplină a continutului unui text citit, indiferent de genul sau specia din care face parte.

Majoritattea textelor din manualele de citire sau din cărtile de lectura pentru elevii din ciclul primar, se incadrează într-un gen si specie literara sau pot contine pasaje, replici din categorii diferite. În abordarea unui text este necesara cunoasterea raportu1ui dintre autor si realitatea exprimatä, a modalitatilor specifice.

Textele cele mai numeroase si mai accesibile pentru elevii din ciciul primar apartin genului epic.

Fara a recurge la vreo definitie, fara a face apel la notiuni de teorie literara, dupa prima lecturä (care poate fi repetata pâna la însusirea sumara a continutului), se stabileste ca în textul respectiv se povesteste ceva (o întâmplare, o actiune). Dupa acesta se pot adresa întrebarile:

- Cine povesteste? (autorul).

- Cine săvârseste faptele, întâmplarile povestite de autor? (acestea sunt: personaje, individuale si colective).

Astfel se poate stabili, de la început, ca e vorba de un text în care se povesteste ceva, în care apar personaje ce participa la aceste întâmplari. Copilul poate întelege textul daca  e  condus sa  intuiasca  actiunea, desfasurarea  mai .mult sau mai putin dramatică  a

acesteia. El urmareste ,,cu sufletul la gură" conflictul dintre bine si rau, în basme, în legende, în povestiri unde aceste doua elemente contradictorii sunt mai bine conturate si se bucura sincer de succesul binelui, fiind, tot timpul alaturi de eroul preferat. Exista deci o participare activa, determinata, s-ar putea spune, de tendinta înnascută de a dori triumful binelui. Această tendintă fireasca a copiilor poate fi utilizata ca punct de plecare pentru întelegerea modului în care autorul unui basm, al unei povestiri sau legende îi organizeaza gradat desfasurarea actiunii, pâna la punctul culminant, care în mod firesc îi atrage cel mai mult pe copii si apoi, pâna la deznodamânt, care da satisfactia deplina a triumfului binelui asupra raului.

Un rol de seamă în întelegerea textului epic îsi are expozitiunea, care ofera cadrul natural, timpul si principalele personaje ale actiunii. În multe texte aceste elemente apar clar înca de la început. În alte cazuri este necesar un comentariu asupra timpului în care are loc actiunea pentru a se clarifica în mintea copiilor momentul istoric respectiv. Deseori timpul nu prezintă interes, deoarece faptele si caracterele înfatisate sunt general valabile, fiind manifestari ale unor atitudini fundamentale ale omulul în fata vietii (munca, harnicia, lenea, lăudărosenia, minciuna etc., iar comentariul asupra expozitiunii poate fi oriental în acest sens.

Intriga textulul, si al doilea moment al subiectului, apare ca o motivare a actiunii ce urmeazä. Uneori, intriga este inclusa chiar în expozitiune. De cele mai multe ori însa intriga este un moment scurt al subiectului, care determina desfasurarea actiunii, uneori, chiar deznodamântul. Acest moment se afla, de obicei, imediat dupa stabilirea locului si timpului subiectului si determinarea lui are menirea de a orienta, în continuare, atentia elevilor asupra mersului actiunii.

În textele citite de scolarii mici, desfasurarea activitatii se reduce deseori la una sau doua idei prindipale; alteori aceasta e mai amplu, cuprinzând mai multe momente. Analiza desfasurarii activitatii este orientat, în continuare, spre receptarea si întelegerea punctulul culminant, care este momentul eel mai captivant pentru orice cititor.
Analiza punctului culminant ofera marl resurse educative marcând momentele de maxime trairi afective.

Deznodarnântul poate cuprinde sau poate fi completat cu o învatatură, o maxima sau un proverb, izvorâte din întelepciunea poporului nostru, din conceptia lui sănătoasă despre viata.

 La cele mai multe texte care contin o naratiune, familiarizarea elevilor cu subiectul se face cu prilejul analizei textului respectiv pe fragmente, prin urmare în etapa în care se parcurge una din componentelie de bază ale lecturii explicative. În aceste texte, ideile principale se desprind în actiunea si comportarea personajelor. Continutul (tematic, de idei etc.) poate fi desprins dupa parcurgerea integrala a textului, stabilind:

- Care este ideea principala a textului?

- Ce alte idei se mai desprind din actiune?

În continuare urmeaza analiza textului, pentru a se afla cum procedeaza autorul (povestitorul) pentru a transmite cititorului aceste idei (momente, întâmplari legate de subiectul textului, de ideea sa de baza). Subiectul textului care contine o naratiune este constituit astfel din totalitatea acestor momente dispuse într-o anumita ordine. Elevii vor fl orientati spre ordinea momentelor pentru a putea întelege mai usor mesajul operei si pentru a realiza apoi o expunere sistematică a continutuiui textului respectiv, cu sublinierea a ceea ce are el mai semnificativ. Pe aceasta cale, elevii vor fi învatati sa faca o expunere clara, echilibrata si gradata a continutului unui text care contine o naratiune.

Delirnitarea fragmentelor unui text epic, fara a se identifica întru totul cu organizarea interioara sau cu momentele actiunii - departe de a fi un lucru minor si usor - poate fi realizata totul corect de la caz la caz, fie dupa criteriile aratate mai sus, fie dupa altele. Interventia si dirijarea atenta a elevilor de catre învatator reprezinta o conditie a reusitei acestei actiuni.

Celelalte momente ale lecturii explicative se desfasoara, în continuare, cu accent simultan pe continut si formele de exprimare folosite de autor.

Aplicarea citirii explicative

la diferite feluri de texte

I. Texte cu caracter stiintific

In categoria textelor de citire cu continut stiintific fac parte textele de citire din domeniul stiintelor naturii, geografiei si istoriei.

Predarea la lectiile de citire a acestor texte, desi prezinta unele particularitati metodice diferentiatoare, în functie de continutul lor, are totusi - în linii generale - urmatoarea structura:

1.  Activitatea pregatitoare pe baza:

a)    observarilor directe a fenomenelor naturii, a obiectelor etc, în cadrul vizitelor, al excursiilor, experientei lor etc.;

b) recapitularii si sintetizarii cunostintelor din lectiile anterioare;

c) intuirii diverselor colectii de tablouri, mulaje etc. (aplicabila la texte al caror material este inaccesibil observatiei directe).

2. Citirea si analiza textului, în întregime (daca textul este scurt) si pe fragmente (în restul cazurilor).

Daca textul se citeste pe fragmente, se parcurg urmatoarele etape:

a)  împartirea textului pe fragmente, de catre învatator, în prealabil;

b) citirea unui fragment de catre elev;

c) explicarea cuvintelor neîntelese;

d) expunerea pe scurt a celor citite;

e)  desprinderea ideii principale pe baza întrebarilor formulate de învatator;

f)     în mod similar, se procedeaza cu celelalte fragmente.

3. Alcatuirea planului de idei

   Planul textelor se poate alcatui în mai multe feluri:

a)    sub forma de întrebari;

b) sub forma de titluri;

c)    sub forma unor propozitii enuntiative.

  Cea mai usoara forma de plan o constituie planul facut pe baza de întrebari. Pentru fragmentele narative se pot folosi cu succes titluri, iar pentru cele descriptive propozitii enuntiative.

4. Recitirea textului

  Scopul urmarit prin aceasta citire consta în consolidarea cunostintelor si în dezvoltarea deprinderilor de citire.

5. Fixarea

   În vederea dezvoltarii gândirii si a vorbirii elevilor, acestia sunt pusi sa reproduca continutul textului citit, fie pe baza de plan, fie pe baza de întrebari puse de învatator, în ordinea fragmentelor. Vor participa mai multi elevi. Se poate folosi citirea selectiva.

6. Tema pentru acasa

Particularitati:

În functie de caracterul textului se desfasoara si specificul studierii fragmentelor si a modului de reproducere a operelor citite. Fragmentele si întregul text prezentat sub forma de povestire trebuie povestite de catre elevi, în vreme ce textele descriptive se reproduc, în general, pe baza de întrebari.

Indiferent de felul cum se face reproducerea textului, o atentie deosebita trebuie sa se acorde discutiilor cu caracter generalizator.

II. Textele cu continut literar

Literatura reprezinta o forma de cunoastere a realitatii prin imagini artistice. De aici si importanta .educativa deosebita a operelor literare, influenta pe care ele o exercita din punct de vedere afectiv asupra elevilor, asupra sentimentelor, vointei si imaginatia lor, în directia dorita de autor.

Aceasta particularitate a operelor literare, de a reflecta realitatea prin imagini vii, influenteaza puternic psihicul elevilor.

Aceasta caracteristica a operelor literare impune, din punct de vedere metodic, unele trasaturi specifice. Cea mai importanta trasatura specifica se refera la prima lectura a textului literar, care trebuie sa fie o citire integrala si nu pe fragmente, asa cum se procedeaza, de obicei, în studierea textelor cu continut stiintific. Aceasta cerinta se impune pentru a oferi elevilor posibilitatea unei perceperi complete a textului literar, conditie esentiala a întelegerii si înrâuririi lui emotionale.

Din categoria textelor cu continut literar fac parte diverse feluri de genuri si specii: povestirea, basmul, pastelul, poezia, fabula, proverbele, ghicitorile etc. În procesul citirii si studierii lor va trebui sa tinem seama de particularitatile lor ca specii literare diferite.

Ponderea cea mai mare în manualele de citire o au povestirile.

Se pot indica urmatoarele etape principale ale planului tipic de activitate cu prilejul citirii textelor literare:

1. Activitatea pregatitoare în vederea citirii

Rolul acestei pregatiri consta în a usura întelegerea continutului operei respective prin claritate deplina a primei perceptii a textului, a trezi interesul elevului pentru citirea operei, creându-le totodata, o dispozitie corespunzatoare continutului operei si, în sfârsit,

în a explica acele cuvinte si expresii din opera a caror necunoastere constituie o frâna în întelegerea de catre elevi a operei.

2.           Citirea integrala a textului literar

Orice text literar se prezinta ca o unitate de idei, de fapte, de sentimente si, ca atare, cunoasterea si întelegerea lui trebuie sa înceapa cu perceperea integrala a acestei unitati, ceea ce se realizeaza, prin citirea integrala în clasa.

Prima citire a textelor cu continut literar trebuie facuta de catre cadrele didactice pentru ca elevii sa participe afectiv, sa traiasca evenimentele relevate în povestire, sa traiasca emotiile provocate de acestea.

Dupa citirea integrala nu se trece direct la citirea pe unitati logice - este necesara o scurta etapa de conversatie în scopul de a verifica si felul în care elevii sunt orientati în problemele mari ale textului: numele autorului, titlul lecturii, actiunea în linii mari, numele personajului principal, etc.

3.            Citirea textului pe fragmente si analiza acestora

Sarcina acestei etape este aceea de a asigura întelegerea clara si precisa a fiecarui fragment, pe baza analizei lui, împartirea textului pe fragmente se face, în general, asa cum s-a aratat la citirea textului cu continut stiintific.

4.                                                                                    Alcatuirea planului 

             Se procedeaza asemanator textelor cu continut stiintific. In  functie  de natura operei literare respective, fragmentate se pot delimita dupa:

a)   succesiunea în timp a actiunilor si evenimentelor:

b) locul actiunii;

c)   aparitia personajelor;

d) legatura dintre cauza si efect a actiunilor, faptelor, atitudinilor personajelor.

Activitatea de întocmire a pianului este strâns legata de munca de analiza a vocabularului, a limbii poetice a operei. Ideile se pot formula sau ca titluri, sau în propozitii scurte, sau prin citate.

5.           Conversatia generalizatoare

Conversatia generalizatoare are ca scop sa atraga atentia elevilor asupra ideii principale din povestire faca o caracterizare elementara a personajelor si sa sublinieze atitudinea autorului fata de personajele imaginate de el.

Uneori, în cadrul acestei etape, se poarta discutii si despre autor: cine a fost el, pentru ce idee . interesele carei clase sociale le-a aparat.

În cadrul conversatiei generalizatoare e necesar sa se stabileasca atunci când e cazul, o strânsa legatura între cele citite în clasa si lectura elevilor în afara de clasa, cu privire la operele similare ale scriitorului respectiv. Compararea operelor aceluiasi scriitor creeaza treptat la copii o anumita atitudine fata de scriitorul respectiv.

6.           Povestirea sau reproducerea textului

În conditiile pregatirii unor texte scurte, simple, povestirea are loc dupa conversatia generalizatoare. Când textul este însa mai lung, povestirea se face dupa recitirea lui, spre a da posibilitate elevilor sa memoreze, sa retina mai bine continutul textului. Povestirea trebuie sa îndeplineasca urmatoarele cerinte:

·        sa reliefeze în mod clar ideea principala a textului;

·        sa evite digresiunile si amanuntele inutile;

·        sa fie construita din propozitii corecte;

·        sa foloseasca exact expresiile si sa nu întrebuinteze cuvinte de prisos, parazitare, care diminueaza cursivitatea si frumusetea vorbirii;

·        sa foloseasca intonatia corespunzatoare, pe scurt, colorata de participare intensa a sensibilitatii elevilor.

Este necesar ca elevii sa fie lasati sa povesteasca mai întâi asa cum pot, fara a fi întrerupti cu întrebari (interventiile în timpul povestirii elevilor se fac numai în cazul când elevii fac greseli grave). Greselile de acord se corecteaza pe loc.

Povestirile se pot face cu cuvinte proprii sau apropiate de text. Povestirea cu cuvinte proprii e o activitate valoroasa, între altele si prin faptul ca ofera posibilitatea activizarii vocabularului pasiv.

In atentia cadrelor didactice trebuie sa stea grija pentru expresivitatea povestirii elevilor.

În vederea îmbunatatirii si dezvoltarii vocabularului elevilor, e necesar ca povestirea amanuntita sa cuprinda, pe cât posibil, expresii si cuvinte din textul pe care-1 povestesc.

7.            Citirea de încheiere

Scopul urmarit prin citirea de încheiere consta in: - fixarea cât mai temeinica a continutului textului;

.  verificarea masurii în care elevii si-au însusit cele citite;

.  contributia la formarea deprinderii citirii expresive ( se folosesc diverse procedee ale citirii explicative, ca lectura selectiva si citirea pe roluri).

8.            Activitate creatoare în legatura cu citirea textelor literare

Activitatile menite a dezvolta capacitatea de creatie a elevilor:
         
P  povestirea cu schimbarea formei;

          P   povestirea prin analogie;

          P   continuarea povestirilor;

          P  intercalarea unor episoade în povestiri; » ilustrarea textelor literare;

P      modelajul:

P      dramatizarea povestirilor etc.

Toate componentele de baza ale lecturii explicative pot constitui forme de munca independenta sau semiindependenta la lectiile de citire, în general, în toate împrejurarile în care elevii sunt pusi în situatia sa foloseasca manuale sau alte carti.

Îndrumarea elevilor în timpul cât ei lucreaza independent este, desigur, obligatorie, si trebuie facuta în mod diferentiat, chiar individualizat. Trebuie avuti în vedere în special elevii care întâmpina greutati, cei care au un ritm mai lent de citire. Elevii trebuie sa stie ca analiza unui text citit înseamna sa efectueze citirea  o data sau de mai multe ori, sa reflecteze asupra continutului, asupra unor fapte, asupra limbajului utilizat. Elevii vor fi îndrumati sa reproduca în gând continutul textului citit, folosind o exprimare libera si sa reflecteze asupra ideii principale, cautând cea mai buna formulare a ei.

O forma eficienta de munca independenta  o constituie citirea în gând, în scopul selectarii cuvintelor si expresiilor noi. Este foarte educativ fiindca pune elevul în situatia de a lucra cu vocabular / dictionar.

Activitatea independenta a elevilor poate lua si alte forme. Una dintre ele este citirea selectiva. Foarte frecvent si cu rezultate bune se pot folosi raspunsurile date oral sau scrise la întrebarile sau temele formulate la sfârsitul unor texte.

         Foarte frecvent si cu rezultate bune se pot folosi raspunsurile  - orale sau scrise - la întrebarile sau temele formulate la sfârsitul unor texte sau la cele fixate de învatatori. Calitatea întrebarilor si a temelor, indiferent ca sunt formulate de manual sau de învatator, este data de masura în care ele solicita efort de gândire din partea elevilor. Întrebarile al caror raspuns se afla gata formulat în textul citit, iar elevilor le ramâne simpla sarcina sa-l reproduca mecanic,  au o valoare limitata doar la aspectul informational, fara a le angaja resorturile formativ-educative. De aceea ele sunt cu atât mai valoroase, cu cât au un caracter mai generalizator si îi obliga pe elevi ca, pornind de la datele aflate din textul studiat, sa-si largeasca sfera de cunoastere cu elemente noi, la care au ajuns prin efort propriu de gândire, prin încadrarea si restructurarea noilor achizitii în întregul patrimoniu cultural de care dispun, oricât de modest ar fi acesta.

Indiferent de forma pe care o ia activitatea independenta la citire, ea trebuie sa-i puna pe elevi în situatia de a opera cu elementele de baza ale lecturii explicative, în scopul însusirii lor ca instrumente ale muncii cu cartea. 

Lectura explicativa, ca de altfel si formele muncii independente la citire, nu sunt scopuri în sine; ele nu reprezinta doar simple modalitati de organizare si desfasurare a lectiilor de citire, ci calea cea mai eficienta de a-i învata pe elevi cum sa învete prin intermediul cartii.   

            Metodele de evaluare a dezvoltarii competentelor de lectura si a atitudinilor fata de lectura sunt urmatoarele:

§         Evaluarea trebuie sa vizeze obiectivele programei;

§         Evaluarea trebuie sa fie realizata prin probe care sa acopere atât abilitatile de exprimare orala, cât si pe cele de exprimare scrisa în receptarea textelor prin metode diverse;

§         Evaluarea trebuie sa vizeze, în primul rând, latura calitativa a procesului de lectura (competentele si atitudinile elevului);

§         Evaluarea trebuie sa vizeze progresul fiecarui elev în raport cu un moment anterior.

Motivarea elevilor pentru lectura depinde, în primul rând, de efortul pe care îl face fiecare profesor în parte, clarificându-si el însusi anumite aspecte privind punerea în scena a lecturii în scoala.

            O grija deosebita cred ca trebuie acordata evidentei lecturii elevilor. În acest sens am întocmit un tabel de evidenta în care am trecut pe orizontala numele si prenumele elevului ( initialele) si pe verticala autorii si titlurile cartilor. Un astfel de tabel l- am afisat în clasa. Fiecare elev va însemna pe tabel lectura pe care a citit- o, iar eu voi verifica fisa întocmita de elev.

            Pentru realizarea justa a organizarii si îndrumarii lecturii elevilor se impune o colaborare strânsa între scoala si familie. Este necesar sa se ia în discutie problema lecturii elevilor si sa se scoata în evidenta imensul rol al lecturii în formarea personalitatii copilului, sa se dea îndrumari despre ce si cum trbuie sa citeasca copiii, spre a- i ajuta sa înteleaga ceea ce citesc si a le dezvolta interesul pentru lectura.

Paul Cornea spunea în lucrarea sa Introducere în teoria lecturii ".ca nici computerul, nici televizorul nu vor duce la disparitia cartii, ca lectura va continua sa joace un rol cardinal în viata oamenilor, ca accelerarea progresului tehnic va fi mereu însotita de remedierea compensatoare a unui spatiu liber pentru închipuire, visare si cautare de sens. Cred, vreau sa cred ca vom continua sa citim chiar daca nu vor mai fi carti. O vom face, la nevoie, pe ecrane portabile sau fixe, de buzunar ori de mari dimensiuni, dar vom continua s-o facem câta vreme vom persevera sa gândim si sa producem bunuri simbolice."

           


 

BIBLIOGRAFIE

1.      serdean, Ioan: Metodica predarii limbii române la clasele I-IV,  Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1988

2.      Craciun, Corneliu: Metodica predarii limbii române în învatamântul primar, Ed. Emia, Deva, 2001

3.      Cornea, Paul: Introducere în teoria lecturii, Ed. Minerva, Bucuresti, 1988

4.      Goia, Vistian: Didactica limbii si literaturii române pentru gimnaziu si liceu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000

5.      Pamfil, Alina: Didactica limbii si literaturii române, Ed. Dacia, Cluj- Napoca, 2000


Document Info


Accesari: 13284
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

 


Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )