Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload






























Dependenti de Libertate

literatura romana


Dependenti de Libertate





"Omul e liber,dar inceteaza a fi,daca nu crede in libertea lui"

G.G.Casanova de Seingalt




Ce este libertatea?Cum oare o putem castiga?Din ce cauza devenim dependenti de un lucru care ne poate ravasi viata?Dar care este pretul vietii?Are ea un pret?Sunt mii de intrebari,ce ne invadeaza si ne epuizeaza mintea,cautandu-si fiecare dintre ele raspunsul.

Eu am reusit sa dezleg misterul unora dintre ele.Am inteles ca libertatea este idealul omenirii,este un tel urmarit de fiecare dintre noi,este acel ceva care trebuie sa fie prezent in vietile tuturor,caci atunci cand lipseste lasa un gol in 131e45b viata,iar acest gol este atat de mare incat nimeni si nimic nu il poate acoperi.Insa odata cu gustul libertatii il cunoastem si pe cel al dependentei.

Am cunoscut o fata in urma cu mai multi ani.Am intalnit-o prima data la biblioteca,unde dintr-o coincidenta amandoua aveam de facut acelasi referat.Eram de aceeasi varsta.Ne-am ajutat reciproc,apoi dupa acea zi am inceput sa pastram legatura.Era genul de fata sociabila,o persoana placuta,prietenoasa,de care te legai cu usurinta.Buclele ei mari si aurii ii acopereau umerii si ii cadeau pe spate ca niste spicuri de grau plesuve, batute de vant Avea ochii de-un albastru patrunzator si exprimau parca un ocean de sinceritate.Avea un trup zvelt si se misca precum o pisica.Imi palcea sa vorbesc si sa-mi petrec timpul alaturi de ea.Totdeauna era vesela si avea simtul umorului.Cu toate ca nu stiam prea multe detalii despre familia ei,viata Dianei,privita din afara,parea perfecta.Era o persoana incantatoare la fel ca mama si sora ei de doi anisori pe care am avut ocazia sa le cunosc.Nu stiu de ce mi se parea ca toate trei semana la aspectul fizic.

Am petrecut clipe frumoase alaturi de Diana si am ramas cu cateva amintiri deosebite.Insa exista si o amintire,care a ramas dureroasa chiar si acum,dupa multi ani,si care a marcat vietile celor din jurul Dianei.

Cum petreceam mult timp cu Diana,eram obisnuita ca prezenta ei sa fie la fel de vesela si amuzanta.Insa odata cu trecerea timpului am vazut o schimbare la ea.Devenise agitata,iar zambetul ei sincer si stralucitor parca se schimbase intr-un zambet fortat si uneori aveai impresia ca zambeste doar ca sa nu inceapa sa planga.Ochii pareau obositi,aveau niste dungi vinetii sub ei,iar albastrul lor devenise mai neclar,ca albastrul cerului ianinte de furtuna.O intrebam adesea ce se intampla cu ea insa mereu primeam acelasi raspuns:

-Sunt doar obosita.Avem un examen ,ai uitat?Imi este teama de el.Dar o sa imi revin dupa ce il voi trecu cu bine.

Dar aceste schimbari nu persistau.A doua zi parca o recuperam pe Diana,devenea iar acea fata pe care o cunoscusem la biblioteca,insa nu trecea mult timp si dispozitia ei se schimba din nou.Stiam ca Diana este sincera si o credeam cand imi spunea ca este obosita si stresata din cauza examenului ce se apropia.Nu am avut nicio urma de indoiala fata de ceea ce imi marturisea Diana.Dar intamplarea a facut ca intr-o zi sa descopar pe mainile ei niste urme vagi de intepaturi de ac.Pielea parca ii era mai alba si lipsita de viata.

-Am fost ieri la doctor sa imi fac analizele anuale.

Fraza Dianei a iesit ca si cand ar fi incercat sa isi tina respiratia atunci cand o pronunta ,dar in mod cert nu a reusit.Pentru prima data de cand o cunosteam mi-am dat seama ca ma minte.Treabuia sa aflu adevarul,dar in niciun caz nu o puteam intreba pe ea.Simteam ca acestea ar fi fost ultimul lucru pe care ar fi vrut Diana sa il aflu.In acea seara m-am hotarat sa o sun pe mama ei si sa ii spun ca vreau sa o intreb pe Diana cum ii iesisera analizele la care imi spusese ca urma sa afle rezultatul in acea seara.Astfel mama ei si-ar fi dat seama ca Diana ma mintise cu un lucru si urmatoarele intrebari pe care avea sa si le puna ar fi fost de ce ma minte si ce are de ascuns.



Dupa ce am spus la telefon ce aveam de zis mama Dianei a ramas fara grai.In mod cert observase si ea schimbarile care se petreceau cu Diana in ultimul timp.Imediat ce mi-a inchis telefonul am regretat totul.Am inceput sa imi inchipui tot felul de conversatii intre Diana si mama ei si nici una dintre ele nu le puteam incheia cu pace.

A doua zi Diana a venit la mine.Avea ochii in lacrimi si imi arunca o privire de parca eu eram vinovata pentru tot ce i se intampla.Mi-a reprosat ca m-am bagat in treburile ei fara sa fiu invitata.Am rugat-o sa se calmeze si sa imi spuna ce este atat de grav.

-Ma droghez!

Cuvintele Dianei au fost ca un pumn in stomac,ce mi-a provocat o durere in tot corpul."Diana,prietenea mea cu simtul umorului si mereu vesela se drogheaza?Trebuie sa fie doar un vis.Asta nu este realitatea,nu are cum sa fie realitatea.si in primul rand Diana nu are motive pentru a se droga,uitand astfel de probleme."imi spuneam in minte.Mii de negari referitoare la fapta Dianei imi inundau capul.I-am raspuns cu o voce gatuita,inecata de plans:

-Nu se poate.

-Ba se poate.Totul se poate in ziua de azi.

Vroia sa para nepasatoare,dura in gandire si in fapte,dar privirea ei pierduta spunea altceva.Am incercat sa o consolez ,sa ii spun ca totul va fi bine,ca voi fi alaturi de ea si o voi sprijini.Am incercat sa o conving sa meaga la spital pentru a se trata si a pune capat acelui cosmar.Dar a fost in zadar.Nici macar nu a vrut sa auda ce aveam de spus.A zis ca se va descurca singura,ca nu are nevoie de ajutor.Atunci mi-am dat seama ca in acele momente ii venea randul familiei ei sa o ajute.Eu nu puteam face nimic decat sa incerc sa fiu prietena Dianei in continuare,asa cum fusesem si pana atunci.Cand a plecat de la mine,Diana nu s-a oprit acasa asa cum am crezut eu,deoarece peste cateva ore,mama ei m-a sunat speriata sa ma intrebe daca am vazut-o pe fiica ei.In acea seara,dupa multe cautari au gasit-o pe Diana inconstienta intr-un loc de la periferia orasului ,ferit de lume.Luase o supradoza.

A urmat o perioada in care Diana a stat internata in spital.Mergeam mereu si o vizitam. Era greu sa o vad pe Diana in postura aceea,mai ales ca eu eram obisnuita cu opusul.Infatisarea ei se schimbase total.Parca nici parul nu mai era asa de auriu si stralucitor.Avea pilea alba cu un accent vag de vinetiu.Ochii ii erau adanciti in cap si mai mereu rosii si obositi.Slabise mult,iar miscarile ei mladioase de odinioara ,devenisera nesigure si erau insotite parca de acea frica de a face un pas ianinte.Corpul ei parea o figura stearsa,desenata de un pictor grabitEra descurajata si plangea aproape tot timpul.Adesea imi zicea.

-Imi vreau libertatea inapoi.Nu mai vreau sa fiu prinsa in lanturi.Ma simt prizoniera intr-o lume care nu ma accepta si care ma priveste urat pentru ceea ce am facut.

Aceste cuvinte ma dureau chiar si pe mine atunci cand le auzeam.Era evident cat suferea Diana si cat de rau ii parea pentru situatia in care se afla.Mai tarziu mi-a fost dat sa aflu ca din cauza problemelor din familie Diana a facut o depresie,apoi pentru a se simti mai bine,un vechi prieten de-al ei a invatat-o sa faca acest lucru groaznic care a costat-o libertatea unei vieti normale de adolescenta.Se drogase din cauza unor probleme a caror existenta eu nici macar nu banuisem in tot acel timp petrecut cu Diana.Mi-a povestit ca la inceput se simtea bine si ca uneori avea impresia ca lumea e din nou perfecta,asa cum era atunci cand era mica si se juca in coltul camerei cu papusile.A continuat sa ia droguri,devenind dependenta de lumea aceea perfecta in care intra atunci cand folosea drogurile.

I-am fost alaturi Dianei o perioada si am incercat pe cat posibil sa o ajut sa depaseasca acea perioada grea din viata ei.Apoi a trebuit sa plec in alt oras cu familia.Am pastrat legatura cu Diana si ma interesam tot timpul de sanatatea ei,insa cu cat treceau zilele cu atat legaturile si telefoanele pe care ni le dadeam deveneau mai rare.



Peste multi ani de zile dorul de orasul natal si in special de Diana m-a impins sa ma ii fac o vizita de cateva zile Dianei.Imi aduc aminte si acum.Era un sfarsit de toamna tarzie,cerul parca se lasa greu pe acoperisurile blocurilor.Avea o culoare de-un albastru inchis,care imi aducea aminte de ochii Dianei intr-o perioada din viata ei care a pus-o la incercare.Vantul matura strazile si orasul avea un aspect respingator,trist.Am pasit pe strada pe care locuia Diana,o strada pe care nu stiu de ce mi-o aminteam altfel,mult mai primitoare.Printre gardul casei in care locuia Diana am zarit din spate,o silueta subtire,o fata cu un par auriu cazut pe spate.Avea aceleasi miscari pe care mi le aminteam.Vazuta din spate Diana mi se parea neschimbata.Parca era aceeasi adolescenta vesela pe care o gaseam de fiecare data in curtea casei ei.

M-am apropiat de poarta curtii nerabdatoare sa o imbratisez pe Diana,sa stau de vorba cu ea,si macar pentru o clipa sa ne prefacem ca suntem din nou copii.Am strigat-o cu incantare in voce,curiasa sa ii vad reactia,dar parca numele ei mi-a iesit ca o intrebare,poate pentru faptul ca nu imi venea sa cred ca este ea.Am intrat in curte in acelasi timp,apropiindu-ma,iar cand s-a intors cu fata la mine am avut o retinere sa imi continui drumul spre ea.Era mai copila decat mi-o aminteam,si atunci mi-am dat seama ca nu era ea.Acea fata cu ochii mari,albastri si partunzatori si cu parul auriu cu bucle care statea in fata mea era sora Dianei.Mi-a zambit vag apoi m-a privit ca sic and astepta sa ii spun ce doresc.Pate ca nici nu isi mai amintea de mine.

-Unde este Diana?am intrebat

Am avut impresia ca ochii i s-au umplut de lacrimi,sau poate era doar din cauza vantului ce ne lovea puternic fetele.

-Tu nu stii?Diana nu mai este.

In acel moment am simtit un fel de ura pentru acel oras de parca el era de vina pentru pierderea Dianei.Am aflat de la sora ei ca la un an de la spitalizarea ei,au gasit-o pe Diana fara suflare in camera ei.Continuase sa se drogheze pe ascuns pana ce ianinte de a fi descoperiata de cineva si salvata,a parasit in mod inevitabil viata.

Aceasta a fost povestea Dianei,o poveste trista a unei tinere care a cazut fara sa vrea in cerul acesta vicios.O poveste care se repeata poate in fiecare zi,si pentru care singura solutie de a schimba cursul ei estea aceea de a descoperi puterea din interiorul nostru pentru a lupta impotriva dependentei de droguri.

De cela mai multe ori lupta cu dependenta este pierduta,insa eu consider ca tot timpul omul dependent va fi un luptator pentru ca numai acela care cunoaste gustul amar al sclaviei va lupta sa bea din paharul libertatii.Dependenta se strecoara mereu in vietile noastre.La incepunt ne este draga, apoi devine grea ,dar este prezenta de fiecare data sub formele ei ascunse.Intotdeauna ne vom zbate intre dependenta si libertate,avand impresia in fiecare minut al pribegiei noastre ca ne lipseste una sau ca suntem sufocati de cealalta.

Avem impresia ca ne descurcam singuri si ca afcem ce vrem cu viata noastra,insa adevarul este ca suntem niste robi ai unei dependente pe care nici macar nu constientizam.Ne trezim tarziu,cu ceva care parca lispseste din noi si din viata noastra,prinsi intr-un razboi ce nu trebuia sa fie al nostru.

Dependenta are pretul vietii!Totul depinde ne noi si de ceea ce ne dorim:dependenta ori libertatea?











Document Info


Accesari: 2066
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )