Evolutia avangardei romanesti
- rezumat -
Pornind de la premisa ca este deja constituit cimpul literar romanesc, Evolutia avangardei romanesti studiaza relatiile pe care grupurile de avangarda (din jurul revistelor Contimporanul, Integral, Unu) le stabilesc cu ceilalti actori: relatii de opozitie, pozitionare in aceeasi parte a cimpului literar, respingere sau acceptare.
Termenul de avangarda desemneaza, dupa Bourdieu, o grupare cu un capital simbolic ridicat, care incearca sa se aseze in cadrul cimpului dominat de gruparile cu un capital institutional, reprezentante ale polului academizat; si acestea, in vremea acreditarii lor, au purtat semnele avang 333g68d ardei, in lupta cu alte structuri. Cu timpul, au devenit normatoare ale cimpului literar, tendita pe care noile avangarde incearca sa o schimbe. Primul capitol, "Spatiul teoretic", precizeaza conceptele de sociologie literara folosite, descrie intinderea cronologica a fenomenelor si stabileste punctul de plecare: intrucit nici un alt studiu dedicat avangardei literare nu a depasit granita anului 1947, este necesara o astfel de interventie, dat fiind faptul ca avangardistii au continuat sa produca texte si poetici si dupa acest an, despartindu-se, dar si reintorcindu-se la ideile initiale de fronda.
Al doilea capitol, "Aparitia modernismului romanesc (1910-1920)", surprinde relatiile dintre cimpul politic romanesc si cel artistic; acesta este intervalul in care apare expresivitatea modernista, iar autorii implicati (Tudor Arghezi, N.D. Cocea, Ion Vinea) scriu in aceeasi publicatie si articole politice si texte literare. Adversarii de mai tirziu ai grupurilor avangardiste (Mihail Dragomirescu, Nicolae Iorga) sint acum tinta unor pamflete politice, conturindu-se ca inimicitii "mostenite" din aceasta perioada de la maestrii Arghezi sau Cocea. Este de asemenea momentul formarii "scolii lui Cocea" in gazetarie, care ii cuprinde pe cei mai importanti scriitori ai avangardelor (Ion Vinea, Tristan Tzara, Jacques Costin, B. Fundoianu), dar si pe altii de rang secund. Adversitatile politice se regasesc si la nivelul vietii artistice: lucrarile lui Iser, Cutescu-Storck sau Brancusi sint in mai multe rinduri subiectul unui oprobiu academic. Astfel, avangarda nu este analizata doar din perspectiva lumii literare, ci si din cea a lumii artistice, in sens larg.
"Aparitia avangardei romanesti (1920-1930)", capitolul al treilea, urmareste cimpul literar prin raportarea la traditie. Este deceniul cel mai pertinent al miscarii, cind formelor artistice considerate osificate li se dau raspunsuri la nivelul operei avangardiste. Se scriu parodii despre conditia artistului (artistul institutionalizat, asezat confortabil pe piedestalul operei, producator neconditionat de valoare), se demitizeaza poezia (neoromantica, simbolista), proza (romanele de aventuri si in genere orice fel de romant), precum si teatrul (fiind vizat in special, dupa expresia lui Apollinaire, cel naturalist, in speta realist-mimetic). Literatura formata in jurul manifestelor si al programelor artistice are o dubla miscare: de distrugere a traditiei si de construire a uneia noi. In fond, avangarda confera un rol august metaforei in poezie (este timpul "miliardarilor de imagini", precum Ilarie Voronca, Ion Vinea, Stefan Roll, B. Fundoianu), construieste proza erotica (Ion Vinea, Felix Aderca) si teatrul experimental ("Sburator cu negre plete" de Felix Aderca este prima opera teatralo-cinematografica). Sonoritatea imaginilor, exprimarea plastica din folclorul romanesc iiatrage in versificatii facile sau pretentioase pe foarte multi scriitori, pe de alta parte, imaginarul hasidic popular este o sursa de inspiratie pentru povestitorul Ion Calugaru.
Avangarda romaneasca apare sub o expresie sintetica, denumita de revista Integral si de orientarea pe care a incercat sa o acrediteze, integralismul. Revista ii aduce laolalta pe cei mai multi scriitori si artisti care nu-si gasisera un loc sub egida Contimporanului: Ion Calugaru, B. Fundoianu, Ilarie Voronca, Stefan Roll sau M.H. Maxy.
Manifestarea interesului politic in literatura se vede cel mai bine in aparitia expresionismului in cadrul cimpului literar romanesc, in opera unor scriitori care nu apartin in mod decisiv unei anumite grupari. Acestia sint influentati, intr-o masura mai mica sau mai mare de mitologia unui spatiu deosebit, prezervant al traditiilor, un Vaterland de ptine ori numit, prezent in opera lui Lucian Blaga, Aron Cotrus si H. Bonciu.
Capitolul "Pozitionarile avangardei interbelice (1924-1938)" cuprinde foarte exact perioada de la aparitia Manifestului activist catre tinerime de Ion Vinea (1924), primul manifest al avangardei si pina la distrugerea relatiilor din cadrul unui cimp cultural si social, odata cu instaurarea dictaturii carliste (1938). Contributia avangardistilor de pina acum este urmarita si in reviste neavangardiste programatic sau in cadrul unor grupari distincte (cenaclu Sburatorul, revistele Facla, Tiparnita literara, Bilete de papagal, Universul literar s.a.), in functie de tipul de capital folosit: girul unor personalitati (N. Davidescu, N.D. Cocea, Ion Minulescu) sau capitalul eclectic. Revista Unu, aparuta dupa Contimporanul si Integral, nu face decit sa preia o abordare a cimpului literar si niste strategii ale predecesoarelor sale. Astfel, daca in Contimporanul scriu traditionalisti sau ortodocsisti precum Ion Pillat sau Sandu Tudor, si in Unu vor fi prezenti ortodocsisti, precum Virgil Carianopol sau Paul Sterian. Gruparea din jurul revistei Unu manifesta si primele semne ale unei academizari, adica transformarea din situatia de avangarda (lupta pentru acreditare) in institutionalizare, prin acceptarea unor premii literare sau prin fenomene de epigonism,. In afara opozitiilor transante, transversale, precum cea dintre Gindirea si Contimporanul, exista si scriitori care au stat in marginea vietii artistice, neimplicati, in pozitii excentrice, precum Grigore Cugler sau Victor Valeriu Martinescu sau chiar grupari, precum cele de la Craiova: Meridian si Radical. In al doilea rind, pentru unii autori implicarea in activismul politic si renuntarea la poetica de negatie (o definitie comuna a avangardei) reprezinta trasaturi care caracterizeaza foarte bine miscarea de avangarda: Cocea, Vinea si Contimporanul faceau o politica socialista; Sasa Pana, Geo Bogza, Miron Radu Paraschivescu sau Ion Wittner sint de aceasta data membri ai Partidului Comunist. Deceniul al IV-lea inregistreaza astfel aparitia conceptului de "literatura proletara" sau "literatura pentru masse", un nou sens al avangardei, iar acesta este si mediul de formare pentru membrii Grupului Suprarealist Roman: Gellu Naum, Gherasim Luca sau Virgil Teodorescu.
Pentru ca transformarile pe care le suferea cimpul politic si ce literar autohton, o serie de autori romani incep sa plece spre alte orizonturi: Fundoianu / Fondane, Ilarie Voronca, Mihail Cosma / Claude Sernet, Victor Brauner, stabilesc, pe urmele lui Tristan Tzara, principalele modalitati de interrelationare a cimpului roman cu cele straine, in special cel francez. Dar contacte cu avangardele straine aparusera inca din vremea Contimporanului, care publica, cel mai adesea pe principiul reciprocitatii, autori din Germania, Ungaria, Belgia sau Italia. In strinatate, cea mai mare influenta dintre romanii plecati o avea Tzara, care este insotit, atit in actiunile si evenimentele dintre 1916 si 1920, cit si dupa aceea, de alti autori de origine romana: Marcel Iancu, Céline Arnauld, Arthur Segal.
Intervalul 1945-1947, unul de relativa liberalizare dupa dictaturile carlista, legionara si antonesciana, marcheaza restabilirea unor relatii pentru functionarea cimpului literar. Acum apare Grupul Suprarealist Roman (Gellu Naum, Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Paul Paun si D. Trost), recunoscut de Breton drept o "miscare autentica". Capitolul al saselea precizeaza disensiunile si adversitatile din interiorul Grupului, dar si raporturile lui cu traditia avangardista sau cu generatia "pierduta".
Ultimul capitol, "Cimpul politic si controlul asupra cimpului literar", arata diferite chipuri si infatisari ale conceptului de avangarda, sub pecetea vremurilor. Unii actori s-au facut cunoscuti in cadrul extremei drepte (Ion Barbu, Aron Cotrus, Ion San-Giorgiu), dar cei mai multi au imbratisat ordinea literara a realismului-socialist: Ion Calugaru, Geo Bogza, Virgil Teodorescu. Au existat si modalitati de a iesi de sub retorica oficiala, prin cartile pentru copii, semnate de Gellu Naum sau Constantin Nissipeanu. Elemente ale unui cimp literar nu mai pot fi gasite decit in afara granitelor, prin publicatiile exilului romanesc, conduse de Stefan Baciu, Alexandru Lungu, Valery Oisteanu, Andrei Codrescu, prin gesturile lui Victor Valeriu Martinescu sau prin activitatea lui Lucian Boz. In tara, in epoca de "dezghet" dintre 1965 si 1970-1971, se reiau procedeele avangardiste din perioada interbelica de aceeasi autori (Bogza, Nissipeanu) sau de reprezentanti ai generatiei anilor '60: A.E. Baconsky, Constantin Abaluta.
Concluziile lucrarii se rezuma la prezentarea receptarii critice a avangardei, anul 1969 fiind considerat important, pentru ca apar primele studii din perspectiva istoriei literare (Marcel Petroveanu, Matei Calinescu, Ion Pop), alaturi de Antologia literaturii romane de avangarda ingrijita de Sasa Pana; cu toate acestea, este succint trecuta in revista si activitatea criticilor interbelici, pentru a arata felul in care a fost primit acest fenomen, de la inceputuri (anii '20 ai secolului trecut) pina la epuizarea ultimilor epigoni de la sfirsitul anilor '70 si inceputul anilor '80.
Actori discutati in Evolutia avangardei romanesti:
Constantin Abaluta
Felix Aderca
Tudor Arghezi
A.E. Baconsky
Ion Barbu
Lucian Blaga
M. Blecher
Geo Bogza
H. Bonciu
Horia Bottea
Lucian Boz
Victor Brauner
F. Brunea-Fox
Scarlat Callimachi
Dida Solomon-Callimachi
Ion Calugaru
Virgil Carianopol
Andrei Codrescu
Mihail Cosma / Claude Sernet
Jacques G. Costin
Vasile Cristian
Grigore Cugler
Mihail Dan
Henri Daniel
Vasile Dobrian
Dan Faur
B. Fundoianu / Bemjamin Fondane
Tascu Gheorghiu
Virgil Gheorghiu
Horia Ghiea
Ion San-Giorgiu
D. Iacobescu
Tiberiu Iliescu
Isidore Isou
Gherasim Luca
Adrian Maniu
Ion Sofia Manolescu
Victor Valeriu Martinescu
M.H. Maxy
Sergiu Milorian
Grigore Michonze (Grégoire Michonze)
Moldov
Gellu Naum
B. Nemteanu
Constantin Nissipeanu
Sesto Pals
Sasa Pana
Miron Radu [Paraschivescu]
Paul Paun
S. Perahim (Jules Perahim)
Tana Qvil
Stefan Roll
Mihail Sabini
Teodor Scarlat
Constantin Stelian
Virgil Teodorescu
Dolfi Trost
Alexandru Tudor-Miu
Tristan Tzara
Jonathan X. Uranus
Urmuz
Ion Vinea
Ilarie Voronca
Aurel Zaremba
A.L. Zissu
|
