Ilustrarea trasaturilor prozei romantice
Curent aparut in Anglia la sfarsitul secolului al 18-lea, romantismul s-a ridicat împotriva rigorii si a dogmatismului estetic, propunându-si sa iasa din conventional si abstract, sustinand manifestarea fanteziei creatoare, a sensibilitatii si a imaginatiei si minimalizând rat 656l1112g iunea si luciditatea .Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului.
In "Alexandru Lapusneanul", romantismul se manifesta la nivelul temei, personajelor, motivelor si procedeelor.
Prima nuvela istorica din literatura romana, aceasta specie a genului epic fiind de altfel proprie romantismului, "Alexandru Lapusneanul" apare in primul numar al revistei "Dacia literara", înscriindu-se intr-una din directiile imprimate de programul acesteia: promovarea istoriei patriei ca sursa de inspiratie pentru scriitori. "Alexandru Lapusneanul" este astfel o nuvela romantica in primul rând prin tema abordata: evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei, in timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul.
Alexandru Lapusneanul, erou romantic, este alcatuit din puternice trasaturi de caracter si actioneaza in împrejurari iesite din comun. El este tipul domnitorului tiran si crud, cu o vointa puternica ("Sa ma întorc? Mai degraba-si va întoarce Dunarea cursul indarapt") si cu spirit vindicativ. Îl caracterizeaza cruzimea nemasurata, trasatura tipic romantica, provenita dintr-o ura fara margini, dusa la paroxism, fata de boierimea tradatoare.- ceea ce include personajul in anormalitate, trasatura specifica romantismului.
Domnitorul are un destin spectaculos, cu ascensiuni si caderi spectaculoase: dupa ce este tradat de boieri si pierde scaunul domniei, merge la Constantinopol, de unde se întoarce cu osti, îl detroneaza pe Tomsa, ajunge domnitor pentru a doua oara si loveste fara mila in boieri. Rapus de boala, moare otravit de propria sa sotie.
O trasatura specifica personajelor romantice este si complexitatea caracteru-lui. Portretul domnitorului fiind alcatuit din lumini si umbre. In deschiderea nuvelei, aflam chiar din spusele domnitorului ca in prima sa domnie nu a existat varsare de sânge, a facut dreptate tuturor, ceea ce scoate in evidenta faptul ca Lapusneanul este capabil de o conducere in care crima nu este ridicata la rang de lege. Ajungând in tara, este primit de popor "cu bucurie si nadejde". Dar fiindca fusese tradat, el se întoarce in Moldova, schimbat radical si dornic de razbunare, asa ca loveste cu putere in boieri, omorându-i, luându-le pamânturile.
Unele atitudini ale voievodului, cum ar fi: bucuria resimtita la vederea mace-lului, rasul sinistru, sângele rece cu care alcatuieste piramida de capete, se pot explica nu numai prin cruzime, ci si de patima sa, de a provoca suferinta si moarte, care asemenea patimei pentru sânge a hingherului Sbilt si nepotilor sai, din "Patima rosie" de Mihail Sorbul, nu poate fi potolita. El vrea sa-si omoare fiul, care devenise in locul sau domnitor, pentru ca ii luase puterea prin intermediul careia el putea sa-si alimenteze patima.
Schimbarea suferita in final, de Lapusneanul ce se transforma: din voievodul temut intr-un om simplu care este in pragul mortii si ii implora pe ceilalti sa-l ucida pentru a scapa de dureri, o putem interpreta ca o pedeapsa venita de la Dumnezeu, pentru varsarea sangelui si incercarea de-a i se substitui.
Personajele sunt in general antitetice, de exemplu: firea de tiran a voievodului venind in contradictie cu firea pasiva si caracterul slab al doamnei Ruxanda.
Descrierea amanuntita a vestimentatiei ("Purta coroana Paleologilor si peste dulama poloneza de catifea stacojie, avea cabanita turceasca"), a obiceiurilor, a ceremoniilor ("Cel mai mare ospat se cuprindea in câteva feluri de mâncare. Dupa borsul polonez, veneau mâncaruri grecesti fierte cu verdeturi (..)") are rolul de-a vizualiza si a face perceptibila o lume care nu exista decât in limbaj si prin limbaj, sugerând tot odata si culoarea de epoca.
Aceasta nuvela este romantica atat prin temele abordate (istoria, patriotismul, luptele sociale, dorinta de marire, razbunarea, soarta schimbatoare), izvoare de inspiratie cat si prin cateva procedee (tirade, discursuri, replici memorabile cum sunt motourile: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu.", "Ai sa dai sama, doamna!.", "Capul lui Motoc vrem.", "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu.."), dintre care iese in evidenta antiteza.
|
