Ilustreaza conceptele operationale tema si motiv literar, apartinand modernismului.
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice
moderne ale literaturii române din 20220n1316u perioada interbelică, alături de "Testament" de Tudor Arghezi si
"Joc secund" de Ion Barbu. Poezia este asezată în fruntea primului său volum, "Poemele luminii"
Tema poeziei o reprezintă atitudinea poetică în fata marilor taine ale Universului: cunoasterea lumii
în planul creatiei poetice este posibilă numai prin iubire. În sprijinul acesteia mai apar idei precum
cunoasterea poetică si cea rasională, motivul luminii, al lunii, dar cu o functie schimbată fată de
romantism. Elementele realului devin poartă către lumea de dincolo de ele. Această lume radiază
din sensurile lucrurilor sau din relatiile lor cu lumea, cu eul liric.
Titlul este o metaforă revelatorie care semnifică ideea cunoasterii luciferice. Pronumele personal
"eu" este asezat orgolios în fruntea primei poezii din primul volum, adică în fruntea operei. Plasarea
sa initială poate corespunde influentelor expresioniste (exacerbarea eului) din volumele de tinerete
Titlul este reluat în incipitul poeziei, ca prin vers, iar sensul său, îmbogătit prin seria de antiteze si
prin lantul metaforic, se întregeste cu versurile finale : "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii /
[...] / căci eu iubesc /
si flori si ochi si buze si morminte". Poezia este un act de creatie, iar iubirea o cale de cunoastere a
misterelor lumii prin trăirea nemijlocită a formelor concrete. Poezia înseamnă intuirea în particular
a universalului. Metaforele enumerate surprind temele majore ale creatiei poetice, imaginate ca
petalele unei corole uriase care adăpoateste misterul lumii: flori - semnifică fragilitatea,
prospetimea, frumusetea viatii, efemeritatea; ochi trimit la viziune, cunoastere, deschidere a
sufletului către lume; buze sunt receptacole ale senzualitătii, pot sugera sensibilitatea, intimitatea,
iubirea, rostirea poetică, afectivitatea; morminte justifică tema mortii, eternitatea.
Elementele de recurentă în poezie sunt: misterul si motivul luminii, care implică principiul contrar,
întunericul
|
