Ion de Liviu Rebreanu -Roman realist - obiectiv -

Ion de Liviu Rebreanu

-Roman realist - obiectiv -

În paralel, pe alt plan, se desfasoara viata familiei Herdelea , prin care autorul evidentiaza relatiile dintre români si unguri, asa cum le subliniase pe cele dintre bogati si saraci prin intermediul dramei lui Ion.

"ni-i fusese draga Ana si nici acum nu-si daduse seama bine daca-i e draga. Iubise pe Florica si de câte ori o vedea sau îsi amintea de ea, simtea ca tot o iubeste.

Naratorul foloseste metode tipic realiste de redare a gandurilor si trairilor presonajelor (monologul interior care exprima gandurile personajelor, stilul indirect liber realizat prin redarea la persoana a III-a a gandurilor unui personaj, anticalofilia etc) si astfel contureaza imaginea unui om simplu, înzestrat cu o inteligenta simpla, tenace care este capabil sa-si adune toate energiile pentru a atinge un singur scop. Impresionant prin aceasta calitate, patima pentru pamânt îl va duce în cele din urma la prabisire dupa ce reusise sa se înalte din rândurile taranilor saraci. Lacomia acestuia nu se multumeste însa a se concentra numai asupra unui singur obiectiv, extinzându-se dupa împlinira primului scop si asupra Floricai, nefiind însa vorba de iubire, ci de instinct.

Deoarece scriitorul este obiectiv, nu ne explica nimic, nu analizeaza el starile sufletesti ale eroului sau, redându-le cu ajutorul DETALIULUI SEMNIFICATIV.

Spre deosebire de "Ciocoii vechi si noi, de Nicolae Filimon" si de alte romane anterioare, moartea lui Ion nu constituie o pedeapsa data de autor, ci o sanctiune a vietii, un final spre care a condus tulburarea de catre personaj a legilor vietii si traiului din comunitatea rurala respectiva prin pasiunea sa tragica si neînfrânta.

De-a lungul romanului, patima lui Ion afecteaza si celelalte personaje. Cu toate acestea Ana este cea care are cel mai mult de suferit din cauza patimii lui Ion pentru pamânt. Aceasta are o evolutie descendenta, treansformându-se dintr-o fata bogata care este oarba în fata motivelor reale ale lui Ion pentru a o iubi, într-o femeie nefericita si asuprita, pe care abia la nunta Ion îsi daduse seama ca o iubeste. Aceasta în final se sinucide, nemaisuportând viata ca nevasta a lui Ion. Ea este o vistima care are însa partea ei de vina, caci ea singura alesese între Ion si George Bulbuc. Dupa cum afirma si George Calinescu: "în societatea rurala femeia reprezinta doua brate de munca,o zestre si o producatoare de copii"

6. În perioada interbelica, majoritatea scriitorilor interbelici respecta indicatiile date de Lovinescu în teoria sa: eliminând oricarei forme de lirism din proza, renuntând la tematica rurala în favoarea celei urbane si axând literatura pe psihologie, renuntand la naratiune. Singurul scriitor interbelic care nu respecta aceste indicatii si totusi este apreciat si cunoscut în epoca este Rebreanu, astfel dupa proza lui Slavici, aparitia romanului Ion reprezinta cea mai importanta manifestare a realismului românesc.