Aceasta varianta continea interventile lui Maiorescu .
Specia : Poem filozofic de factura romantica ; o alegorie simbolica pe tema geniului si a omului comun.
Geneza: Izvoarele "Luceafarului" sunt folclorice , cultural mitologice , filozofice si biografice.
Dintr-un memoriu decalatorie al neamtului Richar Kunisch--- Acest scriitor neamt,calatorind prin Oltenia ,Muntenia , a cules doua basme populare pe care le-a pub. In memoriul sau : "Miron si frumoasa fara corp" si "Fata in gradina de aur".Incantat de frumusetea lor , eminescu le-a versificat. In cel de-al doilea basm poetul a facut unele modificari , conferindu-I o tenta filozofica.Astfel in basmul popular un zmeu se indragosteste de o fata de imparat : ca sa-I verifice iubirea , fata ii cere sa renunte la nemurire ; in timp ce zmeul se duce la Kreator , fata pleaca cu un tanar.Zmeul se razbuna si peste fata pravada o stanca iar pe baiat il izoleaza in Valea Amintirii pt a muri de durere.
In varianta eminesciana,Zmeul ocupa pozitia omului de geniu : razbunarea nu e faptica,ea e verbala : Fiti fericiti,le-a spus : "fiti fericiti , le-a spus glasul stins/ atat de fericiti cat viata toata / Un chin sa aveti : de-a nu muri deodata".
Sursele filozofice Intreg poemul este conceppe baza antitezei dintre omul de geniu si omul comun. Insusi autorul a mentionat intr-un manuscris ca filozofiile din cele doua tipuri le-a preluat din Schopenhauer . Ref la geniu ,poetul spune ca desi u cunoaste moarte , nu cun nici fericirea pe pam. Geniul nu poate fericii pe nimeni dar nici el nu poate fi fericit.
Deosebiri:
Omul de geniu se caract prin obiectivitate pe cand cel comun prin subiectivitate.
Geniul e insetat de cunoastere , omul de vointa.
Geniul e capabil sa-si depaseasca propria conditie, omul e incapabil.
Geniul e capabil sa se sacrifice in numele uni ideal, omul nu.
Geniul e izolat ,solitar,omul e sociabil.
Izvorul cultural-mitologic : a valorificat mitologia greaca,hindusa si autohtona (mitul zburatorului,fecioarei si fericirii prin iubire).
Biografic : a ridicat propria-I viata la rang de simbol (caracter autobiografic)
Tema: Poem filozofic de factura romantica ce trateaza cond. Nefericita a omului de geniu in raport k societatea,cunoasterea si iub. Precum si cond omului comun,privit ca fiinta duala,antinomica,cuprinsa intre viata si moarte ,sfasiata de contradictii adanci. Asadar "luceafaru" este un poem al contradictilor ca semna al universalitatii.Tema evidenta a poemului e cea a iubirii a incompabilitatii iubirii dintre doua fiinte din lumi diferite ) ) .
Compozitia : este form din 392 de versuri grupate in 98 de catrene . Din punct de vedere structural se disting doua planuri : universal-cosmic si uman-terestru, care converg si se interfereaza pe parcursul a patru tablouri conferindu-I simetrie.
Succesiunea tablourilor:
Caract: cadrul este terestru si cosmic,atmosfera rece,distanta iar comunicarea are loc in vis .
II. ilustreaza idila dintre semeni: cadrul este terestru,atm intima iar comunicarea se face direct.
III. Drumul cum\noasterii: repr. Cheia de bolta a poemului : 3 momente :
Calatoria lui Hyperion
Rugamintea adresata Demiurglui
Refuzul acestuia
Cadrul este cosmic,atm. Rece,glaciala ,iar comunicarea se presupune doar.
IV. Confera simetrie prin faptul ca se revine la elem. Din primul tablou. Ilustreaza multumirea fetei care s-a realizat prin iubire avand iluzia fericirii si detasarea luceafarului de lumea terestra fata de care isi manifesta dispretul.
Cadrul este terestru (cosmic,atm. Este intima dar si distanta iar comunicarea nu mai poate avea loc)
Limbajul artistic : 4 caracteristici esentiale:
Limpezimea clasica;
Puritatea;
Expresia gnomica (cu pe percepte morale,maxime) ;
Muzicalitatea.
Limpezimea clasica: scurtarea ornamentelor lexicale. In primele 4 variante em a fol tot felul de ornamente stilistice in cea de-a 5-a,el a renuntat la ele (in varianta anterioara, fata era caract. Cu epitetele botanice: o dalie de fata zoologice: un canaras de fata; minerale : un giuvaier de fata ) In Luceafarul,el fol superlativul " o prea frumoasa fata" . Cu toate ca poaemul este complex ,nr adj. Este restrans.Foarte multe sunt formate cu prefixul "ne-".
Puritatea: se bazeaza pe fol graiului pop. Care-I confera prospetime si naturalete
( maj. De origine
frecventa in tabloul trei si consta in utilizarea de maxime , aforiseme, sentinte morale,prezente in rasp demiurgului.
Muzicalitatea : folosirea aliteratiei si din schema prozodica. Aliteratia urmareste efecte fonice iar schema prozodica (masura versului e de 7/8 silabe,ritm iambic ,rima este incrucisata,masculine alterneaza k feminine dand impresia de inaltare in conformitate cu ideea poemului .
Luceafarul este o sinteza a tuturor genurilor a temelor si a motvelor,procedeelor si a specilor din intreaga lirica eminesciana.
Apartenenta ca gen : amestec de liric,epic si dramatic.
Principalele elem. Ce ilustreaza liricul sunt personajele care sunt simboluri si exprimarea directa a trairilor si sentimentelor. Carcat. Epic constituie cadrul poemului si rezulta din : folosirea formulei narative specifice basmului natural.: " A fost odata..." prezenta unui narator ,pers,actiune,naratiunnea la pers a III-a ,frecventa verbelor,gradarea subiectului.
Caract. dramatic e dat de adresarea directa,folosirea dialogului,prezenta "mastilor" in spatele carora se ascunde poaetul,dramele celor doua tipuri umane a omului si a geniului.
Interferenta temelor :
Tema timpului (filozofic univeral, masurabil ; efemeritatea omului)
Tema spatiului : cosmic si terestru;
Tema cosmicului : prin elem specifice (axa luminiii,cerul ,luna,stelele,Luceafarul,chaosul)
Tema iubirii : aspiiratia geniului catre iubirea abs. Prin incompatibilitatea dintre doua fiinte ap. Unor lumi diferite , disponibilitatea sa renunte la absolut pt un ideal.
Tema filozofica : multimea ideilor imprumutate de la Platon,Hesiod,schopenhauer; efemeritate ,natura eterna.
Tema folclorica : sursa de baza a poemului a mituri de sorginte populara.
Interferenta specilor, idila pastorala in tabloul al II-lea.
Meditatia filozofica in tabloul III,discutia presupusa intre Hyperion si demiurg.
Elegie in tabloul al IV-lea
Satira in al III-lea si al IV-lea
Pastelul in al II-lea , al III-lea, al IV-lea.
|
