Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload



















































MIRCEA ELIADE, PAUL BARBANEAGRA SI REDESCOPERIREA SACRULUI

literatura romana












ALTE DOCUMENTE

Amica mea
Adevarul despre Eminescu
ALUZIE
Portretul ciobanului moldovean
In camp la \"Catelu\" - Eugen Barbu
G. Calinescu: Enigma Otiliei - Felix Sima - caracterizare -
Penelope Lively, The Photograph
Ai carte ai parte
Realismul
O MIE Sl UNA DE NOPTI

MIRCEA ELIADE, PAUL BARBĂNEAGRĂ sI REDESCOPERIREA SACRULUI

"          Azi dupa-amiaza Barbaneagra si echipa lui de la Televiziune au venit sa continue filmul īnceput acum vreo trei-patru ani. De la 5,00 la 7,00, cu reflectoarele īn fata si pe laturi. A trebuit sa ma supun. Cunosteam īntrebarile-dar nu raspundeam īntotdeauna asa cum as fi vrut. Īn orice caz, am spus lucruri pe care le repetasem īn multe din scrierile mele; dar uneori le-am spus fara nuante, poate chiar brutal.



Scriu aceasta pagina ca sa precizez urmatoarele: 1) acest interviu televizat nu exprima decīt aproximativ conceptiile mele; 2) textul nu va putea fi citat ca o referinta la sistemul meu general (noul umanism planetar, pe temeiul hermeneuticii recente a istoriei religiilor ). As ruga pe executorii mei testamentari sa tina seama de aceasta depozitie."(Mircea Eliade-Jurnal,13 octombrie 1984).(1)

                                                            Fara īndoiala  ca, pe lista documentarelor si filmelor dedicate lui sau inspirate de Mircea Eliade, pelicula purtīnd  semnatura lui Paul Barbaneagra-"Mircea Eliade si redescoperirea sacrului" ("Mircea Eliade et la redécouverte du sacré"), coproductie FR3-Cluny Télé Films(1987)-este una de exceptie. Pentu ca, dincolo de valoarea īn sine, ca realizare filmica este singura care-l are pe īnsusi Eliade ca protagonist! Desi filmarile s-au derulat pe parcursul cītorva ani- a fost finalizat la zece ani de la īnceperea lui, caci "trei, patru cancere care au ucis īn familia lui si printre prietenii lui foarte apropiati, m-au īmpiedicat sa termin filmarile", marturiseste regizorul (2). Eliade ca protagonist- expunīndu-si ideile, desi filmul nu trebuie luat decīt ca o vertebra īn osatura gīndirii eliadesti. Regizorul de fapt specifica:"Acest film nu-si propune īn nici un caz sa prezinte opera lui Eliade īn totalitatea ei (practic ar fi fost imposibil īn cele cincizeci de minute ale filmului)." (3) si, asa cum spunea Eliade īnsusi-īn nota din 13 octombrie 1984, citata ca motto al acestui material- textul (scriptul filmului) "nu va putea fi citat ca o referinta la sistemul meu general."

         Documentar de exceptie si pentru faptul ca Eliade e prezent, viu, co-partas la ceea ce se īntīmpla.A avut oroare de tehnica- lucru bine stiut- iar meritul ca acest film a putut fi realizat se datoreaza lui Christinel Eliade- si ea prezenta īn cīteva secvente din film. Regizorul, de altfel, marturiseste: ".filmul despre Eliade īl datorez doamnei Eliade. Profesorul nu a acceptat niciodata sa fie filmat (.) avea oroare de microfon. (.) Am mii si mii de metri de pelicula īn care Eliade īncepe o fraza si se opreste la jumatatea ei spunīndu-mi: Draga  Paul, nu stiu de ce vrei sa lasi amintirea mea alienata de aparatul acesta. Oamenii vor crede ca am fost un natīng, cum apar īn fata aparatului, din cauza lui. si ar fi vrut sa nu mai continue. Atunci intervenea Christinel. Au fost discutii repetate de nu stiu cīte ori(.)O singura data, furat de ceea ce spunea si uitīndu-ne, īn ultima secventa din film ne-a lasat acest testament īn care vorbeste fara oprire zece minute." (4) si ce amintire frumoasa! Se vede clar, īn film, efortul Profesorului de a fi natural-dar se simte emotia, vocea stapīnita, cu inflexiuni tremuratoare.O emotie frumoasa, caci prin ea, ideile lui Eliade curg desavīrsit, ca o apa lina-un exercitiu īn fata unui public nevazut, care ia act de atitudinea intelectual-participativa a Maestrului la mersul lumii contemporane, la agonia ei; se implica rostindu-si verdictele si oferind solutia.

           "Cred ca elementul esential al conditiei umane este simtul sacrului." (5) .Sīnt primele  cuvinte cu care īncepe filmul-rostite de īnsusi Eliade.

            Reusita filmului- a serialului- se datoreaza si faptului ca regizorul " a avut parte de o echipa exceptionala (.) cei doi mari operatori de origine romāna Stefan de Fay si Sergiu Huzum, apoi cei care l-au secondat īn scrierea scenariilor si a comentariilor: Jean Phaure si Fernand Scwarz, Simion Macovei si Th. Cazaban." (6).

          Filmul despre Eliade- ca opera finala- a avut impactul si alura de care ne-am bucurat gratie īntregii echipe care si-a pus semnatura pe partitura lui: ilustratia muzicala semnata de Florence Palou, cu muzica originala- Gheorghe Zamfir; lectura: Pierre Vaneck (texte de Eliade); asistent: Mihaela Bacou,montaj: Jacques Oger.

           Filmul pastreaza structura unui documentar care "se respecta": prezentarea "personajului", cu interventii directe ale acestuia, care explica, se explica, emite idei.Dupa prima secventa īn care Eliade pare a-si citi una din paginile favorite de jurnal-este prezentata  "fisa" biobibliografica a acestuia, īn care sīnt mentionate etapele importante ale  biografiei: īnceputurile īn Romānia, momentul India,   Portugalia, Paris, episodul Ascona, periplul pe la Universitatile lumii, ca invitat-īn calitate de istoric al religiilor, autor al "Tratatului." care a cunoscut succesul international;momentul edificator- Chicago; doctor honoris causa a zece universitati, membru a cinci academii, coordonator al Enciclopediei religiilor. Elementele unei biografii de exceptie, ale unui Eliade care "īnnoieste aproape toate stiintele contemporane, de la istoria religiilor la antroplogie, de la epistemologie la filozofia culturii." (7)

              Interventiile lui Eliade sīnt din belsug īnsotite  de fotografii de arhiva si imagini vii din diverse zone culturale ale lumii:un spectacol de sunet si culoare, un evantai de cutume si simboluri, atīt cīt pot fi ele  surprinse / redate īn cadre filmice de cīteva minute, ca "acompaniament" al textului / scenariului:  Parisul,malurile Senei, China cu pagodele sale, India, Grecia, Romānia, Egiptul.Marcat filmic, prin imagini vii, ceea ce Eliade marturisea īn lectura proprie: "Cīnd parcurg spatii geografice familiare sau necunoscute, calatoresc īn acelasi timp, īntr-un anume fel, īn trecut, īn propria-mi istorie."(8) Caci "fascinatia calatoriei tine de numarul de timpuri personale pe care le reactualizam." (9)

                   Ceea ce acapareaza telespectatorul este dansul viu al ideilor, īnsotit de fascinantul periplu de sunete si imagini prin care sīntem invitati si "plimbati" prin zone culturale reprezentative ale lumii. Naiul magic al lui Gheorghe Zamfir, sunetele ritualice orientale, cultura rurala din Carpati evidentiata prin jocul traditional al caprei, ritualuri de īnmormīntare- arhitectura, geografie si cultura sacre -totul,īn film-sunet, imagine, pata de culoare, text -scot īn evidenta faptul ca " O viziune a lumii īn care principalul pilon este lupta īmpotriva Uitarii si disperantul efort de rememorizare a Principiilor(.) presupune un soi de arheologie aparte, ascensionala, ce redescopera si explica omului modern ierarhiile ceresti, ritmurile si simbolurile, topoi īn care Frumusetea nu este contemplata doar estetic, ci mai ales ca o epifanie divina " (10) .



                   Īntregul serial vrea sa scoata īn evidenta  "teocentrismul crestinatatii"  si al lumii precrestine- egipteni, mayasi, greci,incasi, celti-oferind telespectatorilor surpriza gasirii unor similitudini īntre religii, "explicabile prin trunchiul comun al Traditiei Primordiale" (Marcel Tolcea).

                   Īntregul film -cel dedicat lui Eliade-dar si celelalte episoade ale serialului pot foarte bine avea ca motto cuvintele Maestrului: sīnt optimist. Fara īndoiala, optimismul lui Eliade nu este unul utopic, ci unul asumat, vizionar, intuit dincolo de perdelele grele care acopera privirile societatii contemporane desacralizate si īn deriva. Eliade face radiografia societatii actuale- punctīnd faptul ca pierderea ei, ratacirea, lipsa de perspectiva, cautarea de limbaje prin care sa se regaseasca si sa se exprime, sa regaseasca limbajul cu ea īnsasi este urmare a faptului ca, spre deosebire de ceea ce se īntīmpla īn societatile traditionale, primitive, cīnd omul raporta tot ce facea la divin,prin actul  ritual-pescuit, agricultura,dans, pictura,etc.- omul contemporan si aproape tot ceea ce exprima aspectele cotidiene ale vietii sale-īn special cele legate de  viata artisitica- s-a detasat de ritual. Actul sau artistic s-a rupt de conexiunea sacrala, dansul ritual- s-a detasat de ceremonialul religios, la fel- pictura si sculptura, au devenit independente de activitatea ritualului religios. Prin acestea, sensul religiozitatii cosmice s-a ascuns, s-a camuflat; este vorba de- folosind o expresie care de acum ar parea (dupa opinia lui Cristian Badilita) -perimata, sau cel putin folosita de "cititori care nu-si mai apartin atunci cīnd recita pe de rost binestiutele formule magice ale Maestrului- homo religiosus, crestinism cosmic, axis mundi, timp circular, desacralizarea lumii moderne-si, iata, trebuie sa o folosim si noi -camuflarea sacrului īn profan. (11)

          Omul  modern traieste īntr-o lume fara model, fara obiective. De aici, criza. Diagnosticul, radiografia, solutia Maestrului: "Munca este un ritual pentru ca imita un model revelat stramosilor nostri de fiinte supranaturale. Ritul reveleaza sacralitatea absoluta pentru ca repeta activitatea creatoare a zeilor si dezvaluie caracterul sacru al operei lor. Simbolurile realizeaza solidaritatea permanenta a omului cu aceasta sacralitate."(12). Īnapoi, deci, la origini, prin cultura. Printr-un act asumat, de fapt, reconectat prin ritual la sacralitate. Un demers mai mult sau mai putin anamnetic- ceea ce fac personajele lui Eliade din proze precum "Īn curte la Dionis", "La tiganci", "Uniforme de general", "Pe strada Mīntuleasa "- si nu numai- asumat. O īncercare de reconectare si de recuperare a armoniei originare prin toate formele de imaginare. Īn societatea moderna, notiunile sacru si profan  au devenit sinonime. De aici deriva, ruptura, lipsa de perspectiva. Cu toate acestea, cum spuneam, Eliade ramīne un optimist. sansa noastra este aceea a redescoperirii sacrului. Caci " pe masura ce omul modern, īn pofida mortii lui Dumnezeu "- īn varianta proclamata de Nietzsche -"redescopera valoarea sacramentala a fiintei, el redescopera  un mod de existenta care īl protejeaza īmpotriva nihilismului istoricist, fara a-l expulza din istorie (.) Gratie descoperirii lui homo religiosus  o noua perspectiva se deschide." Poate de aici si optimismul lui Eliade, caci, dupa opinia lui, "o societate areligioasa nu exista īnca, nu poate sa existe.Daca s-ar realiza, ar pieri dupa cīteva generatii, de neurastenie sau printr-o sinucidere colectiva. " si verdictul:" Daca Dumnezeu nu exista, totul este cenusa." (13)  . Filmul nu este altceva decīt o lectie de optimism pe care Profesorul ne-o prezinta cu credinta. sanse exista- īn ciuda perspectivelor sumbre pe care le ofera societatea contemporana, prin rupere de valorile originare, prin detasare, prin ratacire īn limbaje care nu-i exprima decīt agonia si strigatul. Boala societatii este masurata prin "descoperirea" bombei atomice- si imaginea ei īn film  īntaresc dureros acest aspect. Regizorul puncteaza aceasta idee, afirmīnd ca bomba atomica " trebuie īnteleasa ca pedeapsa rezultīnd din desacralizarea cosmosului si din īnlocuirea unei atitudini umile īn raport cu Dumnezeu, printr-un monolog  paranoic, omul considerīndu-se liber sa īmbogateasca, sa transforme  lumea , neīntelegīnd ca aceasta īmbogatire saraceste lumea si pe om de cea mai ampla trasatura a existentei: sacrul. Ateul nu poate decīt sa partializeze, sa ideologizeze. Bomba atomica este expresia unei ideologii  duse pīna la nebunie si sinucidere." (14). Verdictul lui Eliade: "O data asimilata capacitatea de descifrare a valorilor religioase, mitologice, morale camuflate sau ocultate īn obiecte comune sau evenimente cotidiene, odata ce suntem convinsi ca ele sīnt acolo, odata ce le descoperim, viata devine infinit mai bogata, mai pasionanta." Este o invitatie la viata: "lumea care se deschide , aceasta lume necunoscuta sau camuflata, plina de magie, plina de speranta, este aproape de noi, nu mai este opaca (.) nu ne mai simtim īnchisi īntr-o celula, caci totul este simbol, si totul este deschidere catre ceva cu siguranta pozitiv īntrucīt transcende umanul" (15). Ceea ce ne ramīne, asimilīnd lectia de optimism a lui Eliade este sa facem noi īnsine efortul de reconectare la sursele divinului, la revigorarea simbolului, la rit, īncercīnd sa valorizam toate compartimentele existentiale, sa le raportam, prin asumarea lor, la sacral. "Fara Dumnezeu imaginarul nostru nu poate depasi limitele culturii" (Paul Barbaneagra). Ceea ce avem de facut este sa  asimilam " perspectivele oferite de cultura, sa le convertim īntr-un alt cod,superior, specific viziunii spiritual-religioase" (16).

          Aminteam ca filmul a fost realizat pe parcursul mai multor ani, iar moartea lui Eliade  a īmpiedicat finalizarea lui īn termenii doriti de regizor. Īn interviul acordat lui Cristian Badilita, acesta marturiseste: "N-am putut īnsa filma pīna la capat. Ramasese ca īn primavara, dupa ce īncep eu montajul,sa vad de ce-ar mai fi nevoie si sa continuam. Din nenorocire, moartea Profesorului intervenind īntre timp, nu s-a mai putut filma nimic. Pentru acest motiv, planul acela lung, pe care eu īl vedeam amestecat cu alte marturii ale lui Eliade l-am lasat netaiat. Profesional e o eroare: este inadmisibil sa lasi īntr-un portret de cincizeci de minute un plan de zece minute. (.). Sunt niste legi de arhitectura, de constructie obligatorii si īn cinematografie. si totusi am fost asa de impresionat, vizionīnd planul filmat, īncīt l-am lasat ...am avut impresia ca vorbea viu īn fata mea." (17). si ce imagine vie! Un Eliade emotionat- o data de camera de filmat pentru care avea oroare, si apoi transpus de energia si entuziasmul cu care īsi expune ideile, optimismul.Un optimism despre care Paul Barbaneagra afirma ca, īn ultima secventa din film " are o rezonanta  aproape tragica", explicabil printr-un " fel de aripa nevazuta care-i permitea sa se ridice deasupra relatiilor si care-i asigura o perspectiva necunoscuta noua." (18) . Ca telespectator, reperam acest optimism ca fiind. debordant, avīnd īn vedere contextul īn care se manifesta. Raportarea la o societate īn deriva- cu structuri ocultate īn gesturi si actiuni prin care īncearca sa se redefineasca si sa-si impuna valori care nu mai au nimic de a face cu notiunea de valoare īn sensul prim al termenului. O societate alienata - caci " cultura  contemporana e o casa de nebuni"- cum conchide  P. Barbaneagra īn interviul citat. Asa si e. Dar īnscriindu-ne īn termenii optimistului Eliade, credem cu certitudine ca sanse de recuperare, de ridicare din.alienare exista. Atīta doar ca trebuie sa ne asumam   acest optimism ,concret,  sa īncepem procesul / procedeul -dureros, e-adevarat- de revalorizare, de revigorare prin acte de cultura , de imaginare, raportabile la sacru. Sa ne asumam responsabilitatea trecerii noastre ca natiuni, ca grupuri, ca etnii (si ele, ca suma de individualitati coerent grupate, prin limbaj, rituri, cutume asumate si respectate  la nivel de grup) de la stadiul de ratacire si de cautare a unor limbaje care ne exprima agonia la regasirea limbajului care sa ne exprime definitia ca fiinte ale lui Dumnezeu, purtatoarte de divin.




           Filmul ramīne cap de serie, indiscutabil, pe lista documentarelor consacrate lui Eliade- pentru ca, asa cum  mentionam, dincolo de poezia imaginilor filmice, de coloana sonora inteligent pliata pe scenariu si secvete Eliade īnsusi īsi sustine discursul, īsi exprima ideile. Cu interventia si a lui Pierre Vaneck, care asigura lectura unor pasaje ale unor texte semnate de Eliade. si un punct de reper pentru aceste documentare- fiindca majoritatea "citeaza" - ca sa īmprumutam un termen din zona criticii literare-imagini din acest documentar de exceptie (19).

            Cuvintele de final, rostite de Eliade :" Daca Dumnezeu nu exista, totul este cenusa.Moartea este o a doua nastere, suprema initiere. Orice existenta cosmica este sortita trecerii. Trebuie sa mori ca sa renasti īn nemurire" (20). Profesorul pare sa ne vorbeasca de dincolo de moarte. Profetic. Idee finala pe care, filmic, regizorul o reda printr-o succesiune de fotografii, īntr-o cronologie inversata de portrete care "sugereaza īntinerirea si trecerea īn vesnicie" (21).

           Poem de imagini, sunete si culoare, filmul lui  Paul Barbaneagra  ramīne un reper . Publicul romānesc s-a īntīlnit cu filmele sale-seria "Arhitectura si geografie sacra" si episodul dedicat lui Eliade īn 1995, fiind difuzat de TVR1 de-a lungul a treisprezece duminici (22). Moment  despre care  Florin Ţurcanu, īn volumul  "Mircea Eliade, prizonierul istoriei" mentioneaza: " La sfīrsitul anului 1989, īn Romānia, unul dintre semnele libertatii regasite era difuzarea la televiziunea nationala, alaturi de colindele de Craciun si de desenul animat Ferma animalelor, a unui film consacrat lui Eliade de regizorul Paul Barbaneagra. National-comunismul romānesc īl celebrase si īl cenzurase deopotriva pe Eliade, care ramīnea īn tara sa natala o figura ezoterica si īndepartata, dar cu atīt mai fascinanta. Prin intemediul filmului lui Barbaneagra cei mai multi īl vedeau si īl auzeau vorbind pentru prima data pe acest personaj trecut deja īn lumea umbrelor, dar care dobīndise, īnca din timpul vietii, o dimensiune aproape mitica. Imaginea batrīnului īntelept īn ultimii ani de viata, cu chipul īnconjurat de o barba alba si īnvaluit de fumul pipei, vorbind cu o voce calma, satisfacea toate asteptarile imaginatiei. Recunosteam aici originea unui contratimp cīt se poate de real īn difuzarea imaginii lui Eliade si īn receptarea operei sale īn Romānia" (23).

            Īntreaga serie a regizorului Paul Barbaneagra nu putea fi realizata, īnainte de 1989, decīt afara,caci "un cineast cu vocatia sacra nu se putea realiza īn tara, trebuia sa aleaga calea exilului." (Grid Modorcea) (24). Mesajul īntregului serial - accentuat  convingator  īn episodul dedicat lui Eliade- este acela ca "fiinta umana traieste scapatata īntr-un fel de exil pe aceasta planeta, avīnd drept  suprem scop reīmplinirea ei ontologica. Mīntuirea"(25).    

                     Ca niste buni scolari, ar trebui sa demonstram- individual si ca natiune- ca ne-am īnsusit lectia celor doi mari romāni, si ca ne-am asumat-o. Daca nu, ne ramīn experienta vizionarii unui documentar de exceptie si amintirea unui Eliade vorbindu-ne de dincolo de trecerea īn nemurire.             

          

               

            

      

   Note. Bibliografie

1)  Mircea Eliade- Jurnal,, editia a ll-a, editura Humanitas, Bucuresti, 1993, pag. 478;

2)  Cristian Badilita, Paul Barbaneagra-"Īntīlnirea cu sacrul-sapte interviuri cu si despre Mircea Eliade"-"Optimismul tragic al lui Eliade",interviu cu Paul

       Barbaneagra, editura AXA, Botosani, 1996,pag.59;

3)  Cristian Badilita-idem., pag.58;

4)  Idem., pag. 59;

5)   "Arhitectura si geografie sacra. Mircea Eliade si redescoperirea sacrului. Filme realizate de Paul Barbaneagra", editura Polirom, Iasi, 2000;Traducerea si adaptarea textelor: Mihaela Cristea si Marcel Tolcea; Cuvīnt īnainte si glosar: Marcel Tolcea. Volumul cuprinde textele celor treisprezece documentare semnate de Paul Barbaneagra despre Versailles, Muntele Saint -Michel, Notre-Dame, Teotihuacan, Delfi, Egipt, Reims, Osiris, Grecia, Paris si Mircea Eliade. Coproductie FR3 si Cluny Télé-Films.  Filmul despre Eliade a fost facut ultimul, dar la televiziune serialul a fost difuzat īncepīnd cu acest episod, dedicat marelui romān.



6)  Marcel Tolcea-"Un succes de public si de critica", īn vol. "Arhitectura si geografie sacra", pag. 9;

7)  "Arhitectura si geografie sacra", Polirom, pag. 190;

8)  Idem., pag. 189;

9)  Idem., pag. 191;

10)  Marcel Tolcea- "Ce  īnseamna Arhitectura si geografie sacra", idem., pag. 8;

11)  Cristian Badilita- "Nota preliminara", "Īntīlnirea cu sacrul", idem., pag. 7;

12)  "Arhitectura si geografie sacra", ed. Polirom, pag. 194;

13)  Idem., pag. 198;

14)  Cristian Badilisa, Paul Barbaneagra-"Īntīlnirea cu sacrul", idem., pag. 79;

15)  "Arheologie si geografie sacra", idem., pag. 199;

16)  Cristian Badilita, Paul Barbaneagra- "Īntīlnirea cu sacrul", idem.,pag.65;

17)  Idem., pag 60;

18)  Idem., pag.61;

19)  Apar imagini din "Mircea Eliade-redescoperirea sacrului" īntr-o suita de alte documentare, dintre care amintim "Mircea Eliade-His Name, His Destiny"- īn regia lui Dan Petroi, un film despre care s- a scris, dar care -comandat de televiziunea germana- n-a fost īnca difuzat nicaieri!Poate fi, īnsa, comandat la adresa www.chiptaylor.com.  si documentarul semnat de regizorul Andrei Morosanu, prezentat īn cadrul emisiunii "Mari Romāni", TVR1, 2006;

20)  "Arhitectura si geografie sacra", idem., pag. 200;

21)  Cristian Badilita, Paul Barbaneagra- "Īntīlnirea cu sacrul", idem., pag.60;

22)  Marcel Tolcea- "Un succes de public si de critica", īn "Arhitectura si geografie sacra", ed. Polirom, 2000,pag. 9;

23)  Florin Ţurcanu- "Mircea Eliade, prizonierul istoriei", editura Humanitas, Bucuresti, 2005, pag. 25-26;

24)  Grid Modorcea- "Dictionarul cinematografic al artelor romānesti", editura Tibo, Bucuresti, 2005, pag. 158;

25)  Cristian Badilita, Paul Barbaneagra- "Īntīlnirea cu sacrul", idem., pag.75.












Document Info


Accesari: 2628
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




Coduri - Postale, caen, cor

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2019 )