PARALELISM
= Termenul provine din fr. parallélisme
(cf. parallèle, gr. parallelos, de la para "alaturi"
si allelon "unul si celalalt"). 1. Procedeu
caracteristic lirismului oriental antic, constând în organizarea simetrica
a 757t1922h membrilor frazei într-un numar egal de sintagme corespondente,
alternate ritmic. P. - descoperit la jumatatea secolului XVIII de
catre englezul Robert Lowth (De sacra poesi Hebraeorum - Despre poezia
sacra a evreilor, 1753) - este singura regula prozodica
certa a metricii (v.) ebraice: versetul biblic se construieste
ca binom, al doilea termen urmând structura primului.
Ex: