PERSPECTIVA NARATIVA IN ROMAN OBIECTIV PLANUL - ION DE LIVIU REBREANU

PERSPECTIVA NARATIVA IN ROMAN OBIECTIV PLANUL - ION DE LIVIU REBREANU

Constantele comunicarii narative - perspectiva, tipar, focalizare, narator, personaje - ca premise aplicative de nastere a unei opere epice au fost abordate in chip diferit in functie de epoca si curentul integrator al autorul 515f53f ui si operei. Astfel, perioada interbelica va fi o perioada de innoiri ale prozei romanesti.

date despre perioada interbelica

date despre Liviu Rebreanu

Problema perspectivei narative, datorita variatelor ei ipostazieri, a suscitat in cadrul teoriei critice nu arareori contradictii, lucru care a dus la imposibilitatea judecarii acesteia intr-un singur mod. Teoreticienii de varf ai domeniului nereusind sa ajunga la un consens, se impune astfel analiza ei din trei puncte de vedere diferite.

Dupa Jaap Lintvelt perspectiva narativa este indentificabila cu tiparul narativ, in cazul acestui roman obiectiv ea fiind de tip auctorial - conditie sine qua non a romanului obiectiv, prezentarea evenimentelor creand impresia cunoasterii deznodamantului de catre un narator omniscient care are o viziune de ansamblu asupra universului fictional avand acces la lumea interioara a personajelor si care cunoaste atat actiunile trecute cat si cele viitoare., extradiegetic, naratorul necorespunzand "de facto" personajului implicat, privind intamplarile din afara, nu este implicat in diegeza si da impresia ca el a creat povestea, omniprezent, deoarece "vede prin zid", se poate afla in mai multe locuri in acelasi timp, narand evenimente petrecute simultan in locuri diferite, heterodiegetic deoarece nareaza evenimentele la persoana a treia, un narator demiurg. Acest teoretician afirma de altfel ca "Tipul narativ este auctorial cand centrul de orientare se situeaza in narator si nu in unul din actori. Cititorul se orienteaza in lumea romanesca ghidat de narator ca organizator (auctor) al povestirii.Naratorul auctorial este omniscient.el percepe totalitatea lumii romanesti exterioare si dispune de o perceptie interna ilimitata si infailibila a vietii interioare si chiar a inconstientului tuturor actorilor."

Acest lucru, perspectiva narativa identificabila in tiparul narativ auctorial este demonstrata in acest roman obiectiv pe baza unei diegeze construite de un narator extradiegetic, impersonal care are acces la intregul univers informational al actorilor, adica al personajelor.

- SE FACE REZUMATUL FOLOSINDU-SE EXPRESII CA : NARATORUL OBSERVA, NARATORUL LIVREAZA INFORMATII DESPRE, NARATORUL COMPUNE APOI IMAGINEA..

Dupa Gerard Genette si Tzvetan Todorov, perspectiva narativa este identificabila cu focalizarea, respectiv cu viziunea, aceasta fiind in cadrul acestui roman obiectiv, zero sau neutra, naratorul stiind mai mult decat orice personaj. Teoreticienii afirma ca in acest tip de focalizare naratorul stie mai mult decat orice personaj si niciun personaj nu poate detine secrete fata de narator.    Desigur ca privita din acest punct de vedere, perspectiva narativa are un impact deosebit asupra modului de constructie si individualizare a personajelor, cantitatea de informatie detinuta de narator si implicit de personaj rasfrangandu-se indirect asupra acestor doua instante ale comunicarii. Cel mai interesant personaj in acest sens este Ion.

SE FACE APOI CARACTERIZAREA PERSONAJULUI

Dupa Northrop Frye perspectiva narativa este identificabila cu modul de narare, cu punctul de vedere in care se situeaza gramatical naratorul. In cadrul acestui roman obiectiv, aceasta fiind heterodiegetica, nararea realizandu-se la persoana a-III-a, dovada stand verbele ...

- SE CITEAZA CONCEPTIA AUTORULUI CITAT

Desigur ca privita din acest punct de vedere, perspectiva narativa are un impact deosebit asupra modului de prezentare a actiunii, a raportului dintre timpul povestirii, al nararii si cel al diegezei.

In cadrul acestui roman se observa clar ca sistemul verbal al timpului prezent creeaza impresia cititorului ca evenimentele prezentate se petrec chiar in acel moment, ca se deruleaza pe masura ce sunt povestite, sau ca pe masura ce se petrec, ele sunt consemnate - evident o iluzie artistica, raportul dintre timpul povestirii si cel al diegezei fiind de simultaneitate.

Fiind un novator in arta romanesca, Liviu Rebreanu reuseste astfel crearea primului roman obiectiv din literatura romana si datorita uzitarii unor tehnici deosebite, tehnici ce tin si de procesul de creatie, de elaborare a acestei opere : .

SE FAC IN CONTINUARE substratul antropologic, hipotext, infrastrucutra

PERSPECTIVA NARATIVA IN "ION"

Constantele comunicarii narrative- perspectiva, focalizare, narrator, personaje- ca premise applicative de nastere a unei opera epice au fost abordate in chip diferit in functie de epoca si curentul integrator al autorul 515f53f ui si operei. Perspectiva narativa,ce constituie un vitraliu care imbina vocile narative intr-un mod original, a reprezentat o ipoteza de lucru si de gandire pentru toti scriitorii din literatura universala, implicit din literatura romana, ,, fiind nevoie de o privire agera, superior detasata, ca a omului de stiinta, adica de obiectivitate "-Florea Fran,Constantin M. Popa. Fiind opusul liricii ce surprinde ,,subiectivitate si sufletul agitat de sentimente "-Hegel, romanul catalizator al obiectivitatii devine in perioada interbelica o caracteristica predilecta a evolutiei romanescului, bazat fiind pe principiul sincronismului aparut datorita mentorului Eugen Lovinescu si a operei aferente, ,,Creatia obiectiva" si grefat prin trecerea de la subiectiv la obiectiv,in ceea ce priveste lumea asa cum este ea de fapt, si nu asa cum este vazuta din anumite perspective. Elocvent in acest sens este romanul obiectiv ,,Ion" de Liviu Rebreanu, metamorfoza a ruralului in proza, autentic prin tehnica narativa specifica scriitorului, ce apeleaza la un tipar narativ hibrid, obiectivitatea fiind un produs al starilor, al evenimentelor, si al lumii in care emotiile si sentimentele sunt refulate, societatea fiind, chiar si la sat, un mediu trivial, in care casatoria este vazuta ca un contract social. Dupa Jaap Lintvelt, perspectiva narativa este identificabila cu tiparul narativ, in cazul acestui roman obiectiv ea fiind de tip auctorial-conditie sine qua non a romanului obiectiv, prezentarea evenimentelor creand impresia cunoasterii deznodamAntului e catre un narator omniscient care are o viiune de ansamblu asupra universului fictional avAn acces la lumea interioara a personajelor si care cunoaste atat actiunile trecute cat si cele viitoare, extradiegetic, naratorul necorespunzand ,,de facto" personajului implicat, privind intamplarile din afara,nu este implicat in diegeza si da imprensia ca el a creat povestea, omniprezent, deoarece ,,vede prin zid, se poate afla in mai multe locuri in acelasi timp, narand evenimente petrecute simultan in locuri diferite, heterodiegetic deoarece nareaza evenimentele la peroana a treia, un narator demiurg. Acest teoretician afirma de altfel ca ,,Tiparul narativ este auctorial cand centrul de orientare se situeaza in narator si nu in unul din actori.Cititorul se orienteaza in lumea romanesca ghidat de narator ca organizator al povestirii.Naratorul auctorial este omniscient.el percepe totalitatea lumii romanesti exterioare.si dispune de o perceptie interna ilimitata si infailibilaa vietii interioare si chiar a inconstientului tuturor actorilor. "

Tema abordata in acest roman este una cu traditie in literatura romana, Rebreanu surprinzand satul romanesc ardelean la inceputul secolului al-XX-lea, cu cele doua mari probleme ale sale : cea sociala si cea nationala. Temei rurale i se asociaza tema familiei, dar si tema iubirii, care ocupa o pozitie privilegiata in roman ea fiind adaptata la realitatile satului dintr-un anumit moment istoric.Perspectiva narativa identificabila in tiparul narativ auctorial este demonstrata in acest roman obiectiv pe baza unei diegeze construite e un narator extradiegetic, impersonal care are acces la intregul univers informational al actorilor, adica al personajelor: desi este indragostit de Florica, cea mai frumoasa fata din sat, dar si foarte saraca, Ion isi da seama ca :,,Dragostea nu ajunge in viata. Dragostea e numai adaosul. Altceva trebuie sa fie temelia'' si o seduce pe Ana, fiica bogatanului Vasile Baciu, averea fiind pentru el mai presus decat dragostea. Acesta o curteaza insistent pe Ana, o asteapta nerabdator in fiecare seara, dupa plecarea lui George Bulbuc, pretendentul ei oficial si abuzand de credulitatea ei, o seduce, lasand-o insarcinata. In intriga romanului naratorul constituie scena in care baiatul invatatorului Herdelea, Titu, ii sugereaza lui Ion ideea de a-l obliga intr-un fel pe Vasile Baciu sa accepte casatoria lui cu Ana. In desfasurarea actiunii, naratorul ilustreaza intamplarile generate de aceasta idee salvatoare pentru taranul care vede in ideea de pamant rezolvarea tuturor problemelor sale. Prin viclenie, cultivandu-i Anei ideea ca o iubeste, Ion reuseste sa o seduca, dar apoi, dupa ce rusinea fetei nu mai poate fi ascunsa si Vasile Baciu ar fi de acord cu unirea lor, refuza toate propunerile viitorului socru, pretentiile lui fiind exagerate : el doreste toata averea bogatanului. Acesta, dandu-si seama ca tergiversarea acestei casatorii i-ar aduce fiica in situatia de a se casatori eventual cu copilasul in brate, din cauza postului pastelui, se hotaraste sa-i promita lui Ion totul, fara intentia de a se tine de cuvant. Impacat, Ion o va lua de sotie pe Ana, schimbandu-si radical atitudinea, simtindu-se altfel - si mult mai bogat. Ana va naste pe Petrisor, pe camp, in timpul secerisului, dar nici copilul nu reuseste sa inmoaie sufletul lui Ion si sa-l indrepte spre Ana. Cand viclesugul socrului se da pe fata, Ion este hotarat sa-l aduca in instanta, dar acesta, de frica procesului ii cedeaza toata averea sa. Astfel Ion isi atinge scopurile, dar aceasta victorie nu ii schimba atitudinea fata de sotia sa, pe care nu ezita sa o agreseze deseori. Ana intelege intr-un tarziu ca Ion nu a iubit-o niciodata, acesta dorind exclusiv averea ei. Pentru Ion, setea de avere se dovedeste a fi mai puternica decat afectiunea paterna, in sufletul lui vazand in copil, o legatura indestructibila cu Ana, fapt ce-l indeparta iremediabil de fosta lui iubita, Florica. In schimb, Ana devine tot mai preocupata de ideea mortii, fiind nefericita. Lipsita de afectiunea tatalui, care o batea, ca si de iubirea barbatului, Ana se spanzura. Lasat de Ion in grija unor parinti inconstienti, cand este dus la inchisoare, imbolnavindu-se, Petrisor moare. Nefiind afectat nici de moartea sotiei, nici de cea a fiului, Ion simuleaza o prietenie intempestiva cu George Bulbuc, devenit sotul Floricai, pentru a se apropia astfel de femeia pe care inca o iubeste. Intr-o seara, stiind ca George este plecat cu tatal sau din Pripas, Ion o convinge pe Florica sa-l primeasca la ea. Sub pretextul ca-i este rau, George se intoarce acasa si asteapta calm sosirea lui Ion, moment validat ca punct culminant al romanului . Cand aude zgomote in gradina, sotul Floricai iese cu sapa si il loveste de trei ori pe musafirul nepoftit, acest moment constituind deznodamantul actiunii. Ion este descoperit mort in dimineata urmatoare, iar George este ridicat de jandarmi.

Dupa Gerard Genette si Tzvetan Todorov, perspectiva narativa este identificabila cu focalizarea, respectiv viziunea, aceasta fiind in cadrul acestui roman obiectiv, zero sau neutra, naratorul stiind mai mul decat orice personaj. Teoreticienii afirma ca in acest tip de focalizare naratorul stie mai mult decat orice personaj si niciun personaj nu poate detine secrete fata de narator. Desigur ca privita din acest punct de vedere, perspectiva narativa are un impact deosebit asupra modului de constructie si individualizare a personajelor, cantitatea de informatie detinuta de narator si implicit de personaj rasfrangandu-se indirect asupra acestor doua instante ale comunicarii. Cel mai interesant personaj in acest sens este Ion.. Ca instanta narativa, acesta este personajul principal, deoarece este prezent in toate secventele narative, este eponim, protagonist si tridimensional. Ca referent uman, va beneficia atat de prosopografie, cat si de ethopee. Portretul fizic este mai putin detaliat, Ion este: voinic, foarte puternic, cu ochii "ca doua margele negre".Portretul moral este insa cel amplu. Una dintre modalitatile de individualizare a personajului la acest nivel este cea directa, din perspectiva altor instante narative, dar si motivat auctorial. Rebreanu il caracterizeaza pe Ion, ca fiind ,, iute si harnic,ca ma-sa'',Vasile Baciu il numeste sarantoc, familia Herdelea il considera ,,baiat cumsecade, muncitor, harnic, saritor, istet, iar George afirma ca: ,,Ion e artagos ca un lup nemancat.''Partea cea mai extinsa insa a portretului moral se desluseste insa din faptele si vorbele sale, alta tehnica de caracterizare a personajului fiind astfel cea indirecta. Ion este lacom de pamant si dornic de razbunare cand intra cu plugul pe locul lui Simion Lungu, este viclean cu Ana, o seduce si apoi se instraineaza, naiv, crezand ca nunta ii aduce si pamantul, fara a face foaie de zestre, brutal fata de sotia sa, aceasta brutalitate fiind inlocuita ulterior de indiferenta. Ion este o fiinta primara, renuntand la scoala pentru a munci pamantul: ,,De ce sa-si sfarame capul cu atata scoala? ", ingustimea mintii fiind demonstrata de faptul ca ideea seducerii Anei, ii apartine lui Titu Herdelea, si nu lui.

Fiind un novator in arta romanesca, Liviu Rebreanu reuseste astfel crearea primului roman obiectiv din literatura romana si datorita uzitarii unor tehnici deosebite, tehnici ce tin si de procesul de creatie, de elaborare a acestei opere. Astfel,se valideaza tehnica contrapunctului,un element de modernitate, romanul fiind alcatuit din doua parti elementare, ,,Glasul Pamantului" si ,,Glasul Iubirii" iar capitolele ordonandu-se simetric. Metafora drumului contribuie la realizarea simetriei: la inceput, deschide cititorul lumea din satul Pripas, iar la sfarsitul intamplarilor conduce lectorul spre iesirea din sat, validandu-se in acest fel circularitatea.

In mod deosebit, romanul ,,Ion'', roman unanim apreciat inca de la aparitie, impresioneaza prin constructie, stil, prin modul deosebit de inventariere a personajelor si prin maniera obiectiva a lui Rebreanu de a surprinde o lume. Asadar se poate afirma ca ,,Ion" este un roman obiectiv ,,structural realismului" - Florea Firan

SAU

De la Roland Barthes si G.Genette pana la Adrian Marino, perspectiva narativa,ce constituie un vitraliu care imbina vocile narative intr-un mod original, a reprezentat o ipoteza de lucru si de gandire pentru toti scriitorii din literatura universala, implicit din literatura romana, ,, fiind nevoie de o privire agera, superior detasata, ca a omului de stiinta, adica de obiectivitate "-Florea Fran,Constantin M. Popa. Fiind opusul liricii ce surprinde ,,subiectivitate si sufletul agitat de sentimente "-Hegel, romanul catalizator al obiectivitatii devine in perioada interbelica o caracteristica predilecta a evolutiei romanescului, bazat fiind pe principiul sincronismului aparut datorita mentorului Eugen Lovinescu si a operei aferente, ,,Creatia obiectiva" si grefat prin trecerea de la subiectiv la obiectiv,in ceea ce priveste lumea asa cum este ea de fapt, si nu asa cum este vazuta din anumite perspective. Elocvent in acest sens este romanul obiectiv ,,Ion" de Liviu Rebreanu, metamorfoza a ruralului in proza, autentic prin tehnica narativa specifica scriitorului, ce apeleaza la un tipar narativ hibrid, obiectivitatea fiind un produs al starilor, al evenimentelor, si al lumii in care emotiile si sentimentele sunt refulate, societatea fiind, chiar si la sat, un mediu trivial, in care casatoria este vazut aca un contract social.

Perspectiva narativa,raport intre narator si naratar, este complex perceputa in ceea ce priveste structura operei, tema abordata in acest roman fiind una cu traditie in literatura romana, Rebreanu surprinzand satul romanesc ardelean la inceputul secolului al-XX-lea, cu cele doua mari probleme ale sale : cea sociala si cea nationala. Temei rurale i se asociaza tema familiei, dar si tema iubirii, care ocupa o pozitie privilegiata in roman, ea fiind adaptata la realitatile satului dintr-un anumit moment istoric. Perspectiva narativa, identificabila in tiparul narativ auctorial este demonstrata pe parcursul diegezei: desi este indragostit de Florica, cea mai frumoasa fata din sat, dar si foarte saraca, Ion isi da seama ca :,,Dragostea nu ajunge in viata. Dragostea e numai adaosul. Altceva trebuie sa fie temelia'' si o seduce pe Ana, fiica bogatanului Vasile Baciu, averea fiind pentru el mai presus decat dragostea. Acesta o curteaza insistent pe Ana, o asteapta nerabdator in fiecare seara, dupa plecarea lui George Bulbuc, pretendentul ei oficial si abuzand de credulitatea ei, o seduce, lasand-o insarcinata. Intriga romanului constituie scena in care baiatul invatatorului Herdelea, Titu, ii sugereaza lui Ion ideea de a-l obliga intr-un fel pe Vasile Baciu sa accepte casatoria lui cu Ana. Desfasurarea actiunii ilustreaza intamplarile generate de aceasta idee salvatoare pentru taranul care vede in ideea de pamant rezolvarea tuturor problemelor sale. Prin viclenie, cultivandu-i Anei ideea ca o iubeste, Ion reuseste sa o seduca, dar apoi, dupa ce rusinea fetei nu mai poate fi ascunsa si Vasile Baciu ar fi de acord cu unirea lor, refuza toate propunerile viitorului socru, pretentiile lui fiind exagerate : el doreste toata averea bogatanului. Acesta, dandu-si seama ca tergiversarea acestei casatorii i-ar aduce fiica in situatia de a se casatori eventual cu copilasul in brate, din cauza postului pastelui, se hotaraste sa-i promita lui Ion totul, fara intentia de a se tine de cuvant. Impacat, Ion o va lua de sotie pe Ana, schimbandu-si radical atitudinea, simtindu-se altfel - si mult mai bogat. Ana va naste pe Petrisor, pe camp, in timpul secerisului, dar nici copilul nu reuseste sa inmoaie sufletul lui Ion si sa-l indrepte spre Ana. Cand viclesugul socrului se da pe fata, Ion este hotarat sa-l aduca in instanta, dar acesta, de frica procesului ii cedeaza toata averea sa. Astfel Ion isi atinge scopurile, dar aceasta victorie nu ii schimba atitudinea fata de sotia sa, pe care nu ezita sa o agreseze deseori. Ana intelege intr-un tarziu ca Ion nu a iubit-o niciodata, acesta dorind exclusiv averea ei. Pentru Ion, setea de avere se dovedeste a fi mai puternica decat afectiunea paterna, in sufletul lui vazand in copil, o legatura indestructibila cu Ana, fapt ce-l indeparta iremediabil de fosta lui iubita, Florica. In schimb, Ana devine tot mai preocupata de ideea mortii, fiind nefericita. Lipsita de afectiunea tatalui, care o batea, ca si de iubirea barbatului, Ana se spanzura. Lasat de Ion in grija unor parinti inconstienti, cand este dus la inchisoare, imbolnavindu-se, Petrisor moare. Nefiind afectat nici de moartea sotiei, nici de cea a fiului, Ion simuleaza o prietenie intempestiva cu George Bulbuc, devenit sotul Floricai, pentru a se apropia astfel de femeia pe care inca o iubeste. Intr-o seara, stiind ca George este plecat cu tatal sau din Pripas, Ion o convinge pe Florica sa-l primeasca la ea. Sub pretextul ca-i este rau, George se intoarce acasa si asteapta calm sosirea lui Ion, moment validat ca punct culminant al romanului . Cand aude zgomote in gradina, sotul Floricai iese cu sapa si il loveste de trei ori pe musafirul nepoftit, acest moment constituind deznodamantul actiunii.Ion este descoperit mort in dimineata urmatoare, iar George este ridicat de jandarmi.

Dupa Gerard Genette si Tzvetan Todorov, perspectiva narativa este identificabila cu focalizarea, respectiv viziunea, aceasta fiind in cadrul acestui roman obiectiv, zero sau neutra, naratorul stiind mai mul decat orice personaj. Teoreticienii afirma ca in acest tip de focalizare naratorul stie mai mult decat orice personaj si niciun personaj nu poate detine secrete fata de narator. Desigur ca privita din acest punct de vedere, perspectiva narativa are un impact deosebit asupra modului de constructie si individualizare a personajelor, cantitatea de informatie detinuta de narator si implicit de personaj rasfrangandu-se indirect asupra acestor doua instante ale comunicarii. Cel mai interesant personaj in acest sens este Ion.. Ca instanta narativa, acesta este personajul principal, deoarece este prezent in toate secventele narative, este eponim, protagonist si tridimensional. Ca referent uman, va beneficia atat de prosopografie, cat si de ethopee. Portretul fizic este mai putin detaliat, Ion este: voinic, foarte puternic, cu ochii "ca doua margele negre".Portretul moral este insa cel amplu. Una dintre modalitatile de individualizare a personajului la acest nivel este cea directa, din perspectiva altor instante narative, dar si motivat auctorial. Rebreanu il caracterizeaza pe Ion, ca fiind ,, iute si harnic,ca ma-sa'',Vasile Baciu il numeste sarantoc, familia Herdelea il considera ,,baiat cumsecade, muncitor, harnic, saritor, istet, iar George afirma ca: ,,Ion e artagos ca un lup nemancat.''Partea cea mai extinsa insa a portretului moral se desluseste insa din faptele si vorbele sale, alta tehnica de caracterizare a personajului fiind astfel cea indirecta. Ion este lacom de pamant si dornic de razbunare cand intra cu plugul pe locul lui Simion Lungu, este viclean cu Ana, o seduce si apoi se instraineaza, naiv, crezand ca nunta ii aduce si pamantul, fara a face foaie de zestre, brutal fata de sotia sa, aceasta brutalitate fiind inlocuita ulterior de indiferenta. Ion este o fiinta primara, renuntand la scoala pentru a munci pamantul: ,,De ce sa-si sfarame capul cu atata scoala? ", ingustimea mintii fiind demonstrata de faptul ca ideea seducerii Anei, ii apartine lui Titu Herdelea, si nu lui.

Fiind un novator in arta romanesca, Liviu Rebreanu reuseste astfel crearea primului roman obiectiv din literatura romana si datorita uzitarii unor tehnici deosebite, tehnici ce tin si de procesul de creatie, de elaborare a acestei opere. Astfel,se valideaza tehnica contrapunctului,un element de modernitate, romanul fiind alcatuit din doua parti elementare, ,,Glasul Pamantului" si ,,Glasul Iubirii" iar capitolele ordonandu-se simetric. Metafora drumului contribuie la realizarea simetriei: la inceput, deschide cititorul lumea din satul Pripas, iar la sfarsitul intamplarilor conduce lectorul spre iesirea din sat, validandu-se in acest fel circularitatea.

In mod deosebit, romanul ,,Ion'', roman unanim apreciat inca de la aparitie, impresioneaza prin constructie, stil, prin modul deosebit de inventariere a personajelor si prin maniera obiectiva a lui Rebreanu de a surprinde o lume. Asadar se poate afirma ca ,,Ion" este un roman obiectiv ,,structural realismului" - Florea Firan