ALTE DOCUMENTE |
Scrie un eseu, de 2 - 3 pagini, despre ideologia promovata de revista Dacia literara, asa cum se reflecta aceasta intr-o opera literara studiata. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele
repere
descrierea contextului istoric in care a aparut revista Dacia literara;
prezentarea a patru trasaturi ale ideologiei literare promovate in studiul Introductie;
stabilirea unei relatii intre ideile identificate in programul revistei si o opera literara studiata (text
narativ sau text poetic);
- exprimarea unei opinii argumentate despre importanta ideologiei promovate de revista Dacia
literara, pentru literatura romana a secolului al XIX-lea.
Nota! Ordinea integrarii reperelor in cuprinsul lucrarii este 343c23d la alegere.
Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte (cate 4 puncte pentru fiecare cerinta/ reper); pentru
redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea ideilor in scris - 3 puncte; utilizarea limbii literare
- 3 puncte; abilitati de analiza si de argumentare - 3 puncte; ortografia - 2 puncte; punctuatia - 2
puncte; asezare in pagina, lizibilitatea - 1 punct).
In vederea acordarii punctajului pentru redactare, eseul trebuie sa aiba minimum 2 pagini.
Perioada pasoptista este scena unor evenimente decisive pentru soarta natiunii, aparand relativ tarziu, fiind o perioada literara situata aproximativ intre 1830 si 1860, incepand odata cu nasterea literaturii moderne, modernizarea rapida si masiva a vietii sociale in principatele romane datorita influentelor apusene, avandu-i ca reprezentanti pe V. Carlova, Grigore Alexandrescu, I.H. Radulescu si C. Negruzzi. In aceasta perioada literatura se apropie de marile surse ale lirismului romantic avand ca teme principale istoria, natura, si experienta interioara, incheindu-se in perioada in care societatea ieseana ,,Junimea" favorizeaza aparitia marilor creatori. In aceasta epoca de la 1848 desemnata de curentul literar numit Pasoptism, apar primele scoli care se vor imparti in scoli primare, de fete, normale si conservatoare, primele teatrea, cel mai reprezentativ fiind ,,Teatrul National" din Iasi aflat sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri si Costache Negruzzi, tot acum dezvoltandu-se si stiintele, reprezentanti in acest domeniu fiind Ion Ionescu de la Brad, Eufrosiu Poteca, Eftimie Murgu si Ion Zalomid. Tot in aceasta epoca apar si primele ziare : in Muntenia, I.H.Radulescu va infiinta ,,Curentul romanesc" din 1828 la Bucuresti, in Moldova, Gheorghe Asachi infiinteaza ,,Albina romaneasca" la Iasi 1829, iar in Transilvania, Gheorghe Baritiu scoate ,,Gazeta Transilvaniei" la 1828. Editarea celor trei ziare va culmina cu aparitia la 30 ianuarie 1840 a programului ,,Dacia literara", program ce va fi embrionul miscarii culturale pasoptiste. In ciuda unei existente meteorice - vor aparea doar trei numere - aceasta revista a imprimat niste directii clare pentru fondarea unei literaturi autentice. Rolul de indrumator cultural si-l va asuma Mihail Kogalniceanu. In primul numar al revistei, in programul ,,Introductie" se precizau o serie de deziderate care urmareau dezvoltarea literaturii romane. Articolul debuteaza cu un omagiu adus initatorilor presei romanesti si continua cu exprimarea intentiei de a le duce mai departe opera, intregindu-le preocuparile dar evitandu-le erorile. Unul din telurile ,,Daciei literare" este combaterea imitatiei si traducerilor mediocre, afirmand ca originalitatea este ,,insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi" , punctul de vedere a lui M.Kogalniceanu fiind ferm : ,,Traductiile nu fac literatura". Se dorea realizarea unei litaraturi cu specific national si a unei limbi unitare si de asemenea rezolvarea scrierii in limba romana prin inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, insa proiectul incercat de Iacob Negruzzi va esua. Printre dezideratele ,,Introductiei" se mai aflau inlaturarea provincialismului in limba romana prin unirea in paginile revistei a tuturor scriitorilor indiferent de zona, precum si alcatuirea unei antologii de poezie romaneasca. Direct legat de dezvoltarea romantismului romanesc este apelul adresat scriitorilor de a se inspira din realitatea autohtona, indicandu-le sursele principale : istoria Alexandru Lapusneanul" - C.Negruzzi, natura: ,,O primblare prin munti" - V. Alecsandri sau folclorul romanesc: ,,Muma lui Stefan cel Mare" - D. Bolintineanu. Unul din rolurile literaturii vremii trebuia sa fie o anumita indreptare a modului in care gandea si era organizata societatea de atunci, insistandu-se asupra instituirii unei atitudini critice obiective si constructive. Ultimul deziderat, insa nu cel mai putin important, este sprijinirea de catre scriitori a idealului de eliberare si unitate nationala, lucru dorit din ce in ce mai insistent de romani si care se va infaptui in 1859. Pentru a sustine toate dezideratele mentionate, revista avea patru sectiuni: prima gazduia compunerile originale ale redactorilor, a doua reproducea articole semnificative din presa romaneasca, a treia se ocupa de critica noutatilor editoriale, iar a patra publica note informative cu caracter literar si stiintific.
Majoritatea
scriitorilor pasoptisti au scris opere cu un pregnant continut patriotic si militant,
preamarind idealurile luptei pentru emancipare sociala si unitate nationala. In
genul liric, se afirma o generatie coerenta de poeti
:V.Alecsandri, C.Bolliac, Gr.Alexandrescu, I.H.Radulescu. Acesta din
urma, intemeietor al presei in
Opera Sburatorul » aparuta in anul 1844 in "Curierul Romanesc" este o balada ce prelucreaza mitul erotic al Zburatorului, unul dintre cele patru mituri fundamentale romanesti, conform caruia iubirea poate sa ia forme instapanitoare, sa-i confere individului un sentiment de instrainare de sine, de pierdere e identitatii, situatie comparabila cu cea a intrarii sub incidenta unui spirit rau: un zburator. I.H.Radulescu raspunde la apelul revistei "Dacia literara" si militeaza pentru crearea unei literaturi originale, astfel poezia "Sburatorul" imbinand doua dintre sursele de inspiratie indicate de Kogalniceanu in "Introductie": ideea nationala, accentuata de dragostea pentru popor si pentru traditie, si peisajul autohton. Astfel, balada lui Ion Heliade Radulescu este alcatuita din trei parti: monologul tinerei incarcate de fiorul iubirii, desfasurat pe parcursul strofelor I-XII, pastelul innoptarii, cuprins in strofele XII-XX si imaginea zburatorului, statutata la nivelul strofelor XXI-XXVI.
Prima parte prezinta confesiunea unei tinere care se plange mamei sale de starile contradictorii si imposibil de definit care o incearca. Simptomele posedarii, evidentiate in prima parte a confesiunii, sunt violente senzatii opuse, concomitente sau intr-o alternanta accelerata; autorul utilizeaza cu virtuozitate posibilitatile versului alecsandrin ale carui emistihuri, despartita printr-o cenzura bine marcata, cuprind enunturi antitetice: "imi ard buzele, mama/ Obraji-mi se palesc" sau "Un foc se-aprinde-n mine/racori ma iau in spate".
Partea a doua a baladei, singura in care o voce din afara acestei lumi rurale isi asuma rostirea intr-o maniera obiectiva, caci lipsesc marcile gramaticale ale identitatii ei, cuprinde un pastel al inserarii rustice, primul din literatura romana, axat pe doua campuri semantice definind manifestarea diurna a vietii nivelului terestru: miscarea si corolarul ei, zgomotele. Este prezentata imaginea satului, prin imagini vizuale: "soarele asfintise" si auditive: "a puterilor cumpeni tipand", ce sugereaza multa miscare la momentul inserarii, ca un punct culminant, dupa care urmeaza o liniste: "tacere este totul si nemiscare plina", ce prefigureaza venirea zburatorului. In incipitul tabloului descriptiv aceste imagini contureaza un univers aparent obisnuit, pasiv, insa impresia de viata covarsitoare reverbereaza din densitatea materiei telurice: " Vibra al serei aer de tauri grea murmura", fiind accentuata prin prezenta metaforei "s-a laptelui fantana". Desi noaptea este infatisata printr-o personificare cliseu: cu un vestmant negru "cu stele impodobit", puterea ei de a institui prin "somnie" oniricul ca alternativa la lumea "aievea" transcende limitele acestei reprezentari mai curand picturial-decorative.
Partea a treia a baladei cuprinde imaginea zburatorului asa cum se constituie ea din "discutia dintre doua surate". Dialogul celor doua surate, intr-un stil marcat oral popular, alcatuit la modul folcloric, cu ajutorul exclamatiilor, interogatiilor si expresiilor populare ("pacoste de zmei", "bata-l crucea") exprimand uimirea si spaima superstitioasa, ramane o modalitate de punere in scena a "gurii satului", anonima si depersonalizata, care recunoaste, potrivit unei stiinte transmise din batrani, in "lumina iute" prima forma observabila a zburatorului. Metamorfozele lui, pe masura ce se apropie de pamant apar astfel modelate de fantezia populara ce identifica intai o forma de "balaur", personaj malefic de pe celalalt taram din basm, iar mai apoi, in preajma victimei sale cufundate in somn, forma personajului pozitiv, a lui Fat-Frumos "balai cu par de aur", al carui nas carn "ca vai de el" este intr-o forma umoristica, un semn aluzival apartenentei sale la lumea "de dincolo", ca si strigoii, element de ironie ce arata prezenta spiritului critic. "Zmeul", identitate generica atribuita de surate aratarii cu forme schimbatoare, balaurul si Fatul-Frumos in acelasi timp, se naste din impersonalul si enigmaticul "foc de iubit" ce se instapaneste prin vis pentru a deveni, dupa o faza tranzitorie de "lipitura", o atotputernica si chinuitoare prezenta. Poezia "Sburatorul" raspunde nu numai sugestiilor tematice, ci si exigentelor artistice impuse de revista "Dacia literara". Adecvarea limbajului la continutul ideatic al textului, patosul si exaltarea tipic romantice, dar mai ales realizarea artistica a imaginii zburatorului, fac din aceasta poezie o capodopera lirica a epocii pasoptiste.
Revista "Dacia literara" are uriasul merit de a fi instituit un program national, de a fi unit fortele dispersate ale provinciilor romanesti si de a le fi dat o directie comuna, convergenta. Configuratia literaturii romane din secolul al XIX-lea i se datoreaza in cea mai mare masura, deoarece a jalonat traseul evolutiei, pana la aparitia "junimistilor", la un sfert de veac mai tarziu.
|
