Scrie un eseu, de 2-3 pagini, in care sa prezinti caracteristicile limbajului (expresivitate, ambiguitate, sugestie), intr-o poezie simbolista studiata.
Publicata in volumul "Plumb", aparut in 1916, poezia "Lacustra" apartine esteticii simboliste prin cateva trasaturi cum ar fi: simbolul, sugestia si analogiile, corespondentele, teme si motive literare, muzicalitatea interioara, spe 545c29f cificul imaginarului si al limbajului poetic.
Caracteristicile limbajului poetic, expresivitatea, ambiguitatea, sugestia, sustin caracterul simbolist al poeziei lui George Bacovia si se realizeaza prin tehnici specifice liricii bacoviene. Trasatura specifica simbolismului, cultivarea simbolului, se realizeaza inca din titlu. Cu sens denotativ, lacustra reprezinta o locuinta primitiva, din paleolitic, temporara si nesigura, construita pe apa si sustinuta de patru piloni. Podul care pastra legatura cu lumea terestra era noaptea tras de la mal pentru a-i proteja pe locatarii casei de pericolul lumii exterioare. Cu sens conotativ, titlul sugereaza faptul ca eul poetic este supus pericolului agresiunii din partea lumii exterioare, de care se izoleaza, devenind in felul acesta un insingurat, un prizonier al propriei lumi.
Tema poeziei reprezinta un nucleu al operei bacoviene: dezagregarea cosmica si regresiunea in haosul primordial amorf, descompunerea spirituala sub efectul ploii, alienarea fiintei sub presiunea materiei coplesitoare, descompunerea lenta a sinelui si a materiei. Tonalitatea elegiaca se realizeaza prin elemente ale prozodiei clasice: versul mediu, de opt silabe, ritmul iambic, rima combinata. In strofele a doua si a treia rimeaza doar versurile al doilea si al patrulea. In prima si in ultima strofa, monorima in silaba "-and" sugereaza bocetul, plansul cosmic al materiei. Poezia depaseste insa cadrul prozodiei traditionale, prin utilizarea unor tehnici ale muzicalitatii interioare: rima interioara - "aud-plangand", "tresarind-asteptand", aliteratia din versul "Tot tresarind, tot asteptand", laitmotivul cu sonoritate de aliteratie "Sunt sigur", pauzele marcate de linia de pauza si punctele de suspensie. Sursele sugestiei si ale expresivitatii se regasesc la fiecare nivel al textului poetic.
Sugestia plansului universal, realizata prin imaginea ploii, se produce, din punct de vedere fonetic, prin frecventa vocalelor "a", "o", "u", ultimele doua fiind vocale inchise.
La nivel lexico-semantic, predomina cuvintele din sfera semantica a apei: "plouand", "plangand", "ude", "val", "pod", "mal". Ambiguitatea, caracteristica a limbajului poetic, provine din utilizarea simbolurilor si a metaforei, a cuvintelor cu valente conotative multipe, a corespondentelor si analogiilor, a sugestiilor auditive. Cuvantul "sugereaza" nu defineste poezia simbolista. La nivel morfologic, se remarca abundenta verbelor la prezent: "aud", "sunt", "dorm", "tresar", "mi se pare", "simt", ce sugereaza starea de asteptare. Gerunziile "plouand", "plangand", "tresarind", "asteptand" sugereaza monotonia, tristetea cosmica. Folosirea repetata a verbului "aud", sustine imaginea auditiva: plansul launtric devine plansul intregului univers. Cu privire la figurile de stil, se observa rolul central al simbolului, utilizarea aliteratiei, prezenta rara a metaforei: "aud materia plangand", refrenul.
Imaginarul poetic se organizeaza in jurul a doua simboluri: ploaia, reprezentand dezagregarea eului, tristetea, melancolia, descompunerea materiei si lacustra, simbol al limitarii orizontului uman. Compozitia poeziei se realizeaza prin elemente de recurenta, laitmotivul "sunt sigur" si motive simboliste precum: moartea, ploaia, golul, noaptea, plansul. Poezia este alcatuita din patru catrene, dispuse in mod simetric. Constructia ei este circulara. Lumea imaginata ca un cerc inchis este redata prin repetitia versurilor: "De-atatea nopti aud plouand/ Sunt singur si ma duce un gand/ Spre locuintele lacustre".
Strofa intai exprima, in mod simbolic, dezagregarea materiei, sub actiuneaunei ploi permanente, plasata in atemporalitate: "De-atatea nopti aud plouand". Perceptia alunecarii in acvatic se face gradat, de la o reactie personala, in regim intim, la inregistrarea unei reactii cosmice: "aud materia plangand". Izolarea poetului este exprimata direct: "sunt singur".
In strofa a doua, este amplificata imaginea elementului acvatic, prin o serie de simboluri, precum: "val", "pod", "mal". Starea de nevroza, de iritare, provocata in prima strofa de plansul si dezagregarea materiei, se coreleaza cu spaima, in strofa a doua, sentimente generate de pericolul iminent: "In spate ma izbeste un val". Reactiile instinctuale primeaza, eul fiind redus la contururile acestora: "Tresar prin somn, si mi se pare/ Ca n-am tras podul de la mal". Motivul somnului poarta sugestia mortii, caci somnul bacovian este "un somn intors", care se transforma in cosmar.
Strofa a treia amplifica starea de neliniste, de singuratate a poetului, prin regresiunea in "golul istoric", metafora a inceputurilor lumii. Singuratatea este proiectata in eternitate prin intermediul versului: "Pe-aceleasi vremuri ma gasesc". Teama de neant produce exasperare. Dezagregarea se extinde la nivelul intregului univers: "pilotii grei" ai lumii launtrice se prabusesc sub actiunea distrugatoare a apei. Se observa sugestia motivului biblic al potopului.
Ultima strofa o reia simetric pe prima, cu exceptia versului al doilea, "tot tresarind, tot asteptand", care se realizeaza ca o prelungire a ideii din primul catren. Accentul cade aici pe planul subiectiv, relevand trecerea de la universal la individual.
Poezia "Lacustra" este reprezentativa pentru limbajul poetic bacovian. Sursele expresivitatii se regasesc la fiecare nivel al textului poetic, avand, la nivel global, efecte auditive care sugereaza plansul cosmic al materiei, "sfarsitul continuu" bacovian.
|
